SINDROAME DE IMUNDEFICIENTA SI IMUNODEPRESIE

SINDROAME DE IMUNDEFICIENTA SI IMUNODEPRESIE

Confruntarea organismului animal cu o varietate larga de microorganisme unicelulare (bacterii, virusuri, levuri) sau cu diversi paraziti pluricelulari este permanenta. Imediat dupa nastere, nou-nascutul incepe sa fie invadat de microorganisme ambientale in general nepatogene, care solicita interventia mecanismelor de aparare nespecifice si specifice. Aceasta colonizare cu flora nepatogena nu reprezinta de fapt o infectie. In schimb contactul cu un microorganism patogen va duce la o stare de boala care va putea fi invinsa numai daca mecanismele de aparare sunt eficiente.

Deficienta mecanismelor de aparare duce in mod inevitabil la contractarea unor infectii severe, din mediul exterior, dar de multe ori si cu germeni purtati de pacient. Germenii care nu reusesc sa produca infectii decat la gazdele imunocompromise (de ex. Listeria monocytogenes sau Pneumocystis carinii) sunt denumiti germeni conditionat patogeni sau 'oportunisti'. O conditie asemanatoare o prezinta unele infectii virale latente (de exemplu herpetice) care se 'redesteapta' (se reacutizeaza) mai frecvent la subiectii cu imunodeficenta decat la populatia generala (a normalilor). Gravitatea infectiilor este dependenta de virulenta patogenilor respectivi, de cantitatea de germeni, intensitatea inoculului, de modul prin care sunt depasite portile de intrare, de influenta rezistentei organismului-gazda (de exemplu citomegalovirusul sau virusul HIV care induc imunosupresie), de starea biologica a bolnavului (organismele malnutrite sunt mult mai predispuse la infectii decat cele eutrofice).

Deficienta apararii trebuie deci suspectata la toti subiectii care, indiferent de varsta, prezinta infectii recurente,persistente sau neobisnuite. Aceasta deficienta poate fi primara (ereditara) sau secundara (dobandita) si poate interesa elementele componente ale imunitatii specifice (limfocite) sau pe acelea ale apararii nespecifice (fagocitele si complementul).