| CATEGORII DOCUMENTE |
| Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
TEHNICILE SI METODELE RECUPERARII MEDICALE
1. FACTORII NATURALI DE CURA
1.1. Clima
1)Factorii generici ai climei:
a)radiatia solara:
b)circulatia generala atmosferica:
-fronturi atmosferice: reci, calde
-centri barici:- Anticiclonul (maxim) Azarelor si Siberian
-Ciclonul (depresiunea, minim) Islandez si Mediteranean
-suprafata subiacenta (suprafata activa) = climat local (topoclimat)
2)Elementele climei Romaniei
a)temperatura medie anuala C in sud si -2 C in M (munte), I(iarna)=0 C pe L(litoral) si -10 C in M, V (vara)=23 C in sud si 8 C in M
b)umezeala relativa: L=74-80% - M=84-80% -V=60-70% - I=80-90%
c)vantul: circulatie predominent vestica
d)nebulozitatea medie/an: L<5 zecimi M=6-7 zecimi V=¯-I=
e)precipitatii atmosferice: ¯ de la vest la est
f) presiunea atmosferica
g) fenomene hidrometeorologice: ninsoarea, burnita, lapovita, mazarichea, grindina, fenomene orajoase, furtuni de praf, furtuni de zapada (viscolele), poleiul, chiciura, bruma, roua
3)Datele bioclimatice (indici bioclimatici)
a Indicele de confort termic (relatia temperatura-umezeala-vant) la momentul de maxima incalzire a anului (iulie, ora 13S=10zile/luna pe dealuri, ¯ in campie datorita inconfortului prin incalzire si pe L datorita vantului ce determina inconfort prin racire, ¯ cu altitudine si dispare la peste 1000m
b) Stressul bioclimatic (relatia temperatura- umezeala-vant)
cutanat :senzatia pielii cu proces TR prin actiunea temperaturii aerului si viteza vantului asupra sa
pulmonar: actiunea tensiunii vaporilor de apa din aer asupra alveolei pulmonare si mucoasei cailor respiratorii
global :prin actiunea insumata a celui cutanat si pulmonar
4)Caracteristici fizice ale aerului
a)aeroionizare
-ionizare medie=500-600 ioni mici si mijlocii/cm3 pe fiecare polaritate si cu predom celor (+) (coeficient de unipolaritate medie=9.2)
cu altitudine temperatura, viteza vantului si ¯ cu umezeala relativa
-L=600-1300 ioni/cm3 cu predominenta celor (+), zone radioactive (Baile Herculane)=2000 ioni/cm3 cu predominanta celor (-)
b)chimismul aerului
-O2<21%, N2 78%, CO2=0.03%, Ar=1%, gaze inerente (inclusive H2 si ozon)=0.01%
-aerosoli terapeutici naturali: marini cu I si NaCl, salini cu NaCl.
5)Aspecte de climatoterapie
a)meteorosensibilitatea=reactivitate la schimbari meteorologice
b)meteoroterapie=tratamentul cu factori naturali in conditii locale (fara deplasari in alte regiuni)
c)climatoterapie=tratamente cu factori naturali intr-o atmosfera diferita de cea a activitatii zilnice
respiratorii
asociatii de factori: complex de factori cu actiune termica asupra organismului (temperatura, umezeala, viteza vantului, radiatia solara calorica);complex de factori cu actiune biologica fotochimica si imunologica (rad V si UV);complex de factori barici (¯ presiune atmosferica cu ¯ presiune partiala O2 prin altitudine); complex de factori electrici (aeroionizarea naturala, aerosoli terapeutici)
respiratorii
forme de climatoterapie mai practicate :
6)Bioclima Romaniei
Bioclima excitant solicitanta de campie (< 200m) si de litoral (0-35 m)
Bioclima excitant solicitanta de campie
a)la: Amara, Lacul Sarat, Nicolina-Iasi, Baile Felix, Buzias (cu nuante moderate)
b)indicatii:
1.profilactice: persoanele sanatoase cu predispozitie pentru imbolnaviri pe teren constitutional, deficiente functionale si organice ale aparatului locomotor pe fond nervos hiporeactiv, meteorosensibilitate, potential alergic, tulburari metabolice.
curative: afectiuni ORL repetate, rahitism, osteoporoza, boli reumatologice degenerative articulare si abarticulare, sechele posttraumatice ale aparatului locomotor, sechele datorita leziunii UMP (unitatii motorii periferice), ginecopatii inflamatorii cronice, astm bronsic, bronsita,bronsiectazii in stadiu initial, TBC extrapulmonar (ganglionar, osteoarticular) stabilizat, rezorbtia exudatelor
c)contraindicatii: afectiuni cardio-vasculare avansate, afectiuni respiratorii cu deficit functional important, boli neurologice centrale si periferice asociate cu hiperreactivitati nervoase, TBC pulmonar stabilizat recent, boli endocrine pe fond hiperfunctional,fibromatoza uterina cu menometrologii, tumori benigne cu potential de malignizare, boli reumatologice inflamatorii
d) indicate pentru: aerohelio-terapie onctiuni cu namol rece si imersie in lac
Bioclima excitant-solicitanta de litoral
a)indicatii: cele de mai sus+dermatoze (eczeme, ihtioze, psoriazis, dermatite atopice), HTA gradul I, bolnavi cu risc metabolic lipidic
b)contraindicatii: cele de mai sus
c)indicatii pentru:
1. aerohelioterapie
talasoterapie=climat de litoral+baie de aer+radiatii solare+nisipul plajelor (psamoterapia) sau namol terapeutic+apa marii(valurile)
Bioclima sedativ-indiferenta (de crutare) de dealuri si podisuri (200-300 600-800m)
a)la: Slanic Moldova, Slanic Prahova, Govora, Baile Olanesti, Baile Herculane, Bazna, Sovata, Moneasa, Ocna Sugatag
b)indicatii: cei ce nu suporta variatii termice-barice-actinice, cure de odihna si stari de covalescenta, boli reumatice inlamatorii (PR, RAA), boli cardio-vasculare si respiratorii in stare avansata si cu rezerve functionale ¯, sindromul de menopauza
c)indicata pentru:
1.climatoterapie+aerosoli vegetali+aeroionizare (-)
saline (Slanic Prahova, Tg. Ocna, Praid, Cacica, Ocna Dej)
caracteristici: temperaturi racoroase apropiate de anotimpurile intermediare=9-10-12 C, umezeala relativa ¯=60-70%, curenti de aer practic inexistenti cu viteza < 0.1m/s, ionizare moderata=700ioni/cm3 favorabila celor (+) si cu dispersie=0.5-3mm in cantitati de 60-80%, cantitati de CO2 si H2S, ph usor acid al aerului, prezenta de Na-Ca-Mg, lipsa aeropoluantilor Þ inconfort termic de racire slab (ameliorat prin imbracaminte), indice de stress cutanat hipotonic moderat, indice de stress pulmonar echilibrat
metodele de tratament: 4 ore dimineata cu odihna pe paturi sau scaune, gimnastica medicala generala si respiratorie, jocuri distractive, plimbari, alergari cu caracter de moderat antrenament la efort, psihoterapie
indicatii: astm bronsic la copii si adulti cu debut cat mai precoce si forme clinice usoare si medii, bronsite cronice simple, alergia CRS in afara puseelor, HTA si insuficienta coronariana
contraindicatii: TBC pulmonar, CPC decompensat, IC, neo pulmonar, reumatism inflamator si cronic degenerativ in puseele acute, infectii, pacienti febrili, status asmaticus, varsta <3-4 ani
3. mofete =emanatii de CO2 gaz uscat+emanatii de CO2 artificial (Covasna, Baile Tusnad, Borsec, Buzias, Balvanyas)
microclimatul mofetelor amenajate : T=12-22 C, umiditate relativa=50-80%, radioactivitate medie=0.3m/l, ionizare=2000-15000ioni/cm3, CO2=80-99 vol%
metodologie: bolnavii plasati astfel ca locul unde se stinge chibritul (pana unde urca nivelul de gaz CO2=12vol%) sa ajunga la ½ corp
actiune: absorbtia de gaze pe cale inhalat si cutanata dizolvarea in plasma vasodilatatie arteriala Þ ¯ rezistenta periferica si ¯ TA minime, fluxul sanguin cutanat, circulatia cerebrala, ¯ preejectiei + ejectiei +¯raport preejectie/ejectie
indicatii: profilaxia secundara si recuperarea bolilor cardio-vasculare
4. sulfatarii :vapori de H2O+CO2+H2S (Turia=0.56mg H2S Baile Harghita =0.081mg H2S) cu actiune vasodilatanta
Bioclima tonic-stimulanta de munte (600-800 1400m)
a)la:Tusnad, Borsec, Sinaia, Vatra Dornei, Lacul Rosu, Cheia, Busteni, Predeal, Paltinis, Stana de Vale
b)indicatii
1. profilactice: surmenaj fizic si intelectual, stari de convalescenta si bolnavi cu suficiente resurse cardio-respiratorii, tulburari functionale neurovegetative pe fond hiperreactiv, activitate in medii cu noxe respiratorii
curative: anemie secundara, astm bronsic alergic, traheobronsite cronice, TBC pulmonar si extrapulmonar, neurastenie forme hiperactive, hipertiroidie benigna, rahitism
d)contraindicatii: afectiuni cardio-respiratorii cronice cu rezerve functionale ¯, sarcina cand gravida provine de la altitudine joasa, varsta cu tulburari ATS, reumatism degenerativ cu tulburari majore de TR si meteorosensibilitate , covalescenta cu denutritie importanta
e)indicata pentru aerohelioterapie
1. Apele minerale
A) Clasificare
a) pe baza originii:
1.ape de profunzime (juvenile)
ape de suprafata (vadoase
3.ape din panzele subterane captive (veterice, fosile)
b) pe baza vitezei de circulatie:
1.cu dinamica mare: bicarbonatate
cu dinamica medie: sulfatate, calcare, magneziene, slab mineralizate
3.cu dinamica redusa: sarate, iodurate, bromurate
B)Caracteristici fizico-chimice
a)Nomenclatura:
-mineralizare >1g/l (=continut in saruri minerale dizolvate)
-prezenta elementelor chimice cu actiune farmacologica dovedita:CO2=1 kg/l; Fe=10mg/l; Br=5mg/l; I=1mg/l; H2S=1mg/l; Ag=0.7mg/l; Fl-Str-Li-acid metaboric si salicilic-compusi radioactivi=absenti
-continut in gaze dizolvate, cu efecte biologice in concentratii stabile: CO2=1kg/l, H2S=1mg/l,
-T> C indiferent de continutul mineral:-hipotermale=20-31 C
-termale=32-38 C
-hipertermale> C
-continutul organic in apa potabila,exprimat prin substante oxidabile la permanganat<5-3mgO2/cm³
b)Caracterizare unitara:
1)Grupa A:
-mineralizare>1g/l:-medie=1-15g/l
-concentrate=15-30g/l
-foarte concentrate=35-150g/l
-de mare concentratie>150g/l
-concentratie activa reala a ionilor>20mEq%
-temperatura>20 C: -hipotermale=20-31 C
-termale=32-38 C
-hipertermale> C
-presiune osmotica comparata cu solutie fiziologica deNaCl=9500mg%=325moli/l
-hipotone
-izotone
-hipertone
2)Grupa B:
-mineralizare<1g/l
-componente biologice< limitele prezentate anterior
-efecte terapeutice dovedite
c)Buletin de analiza Kurlov:
mineralizare totala(g/l)+continut in substante si gaze(mg/l)+ anioni in ordine descrescatoare(mEg%) cationi in ordine descrescatoare(mEg%)
+temperatura izvorului ( C)+debit izvor(l/24h)+presiune osmotica(moli/l)+continut in substante organice exprimat prin substante oxidabile la permanganat(mgO2/cm³).
C) Tehnica crenoterapiei:
a) apa minerala trebuie bauta la izvor (in climostatism ajuta la evacuarea stomacului si este astfel utilizata numai in pozele gastrice)
b) se administreaza de obicei la temperatura lor naturala (incalzita in formele spastice digestive si biliare, rece in constipatii atone si cura de diureza)
c)doza prescrisa:
formula Niewre= G bolnav/kgSx10=ml/24h
formula Visnevski=3.3ml/kgC/doza
-se imparte de obicei in trei prize: dimineata pe stomacul gol, inaintea mesei de pranz, inaintea cinei
-se bea cu inghitituri mici,repetate, in ritm de 2-3 inghitituri/minut.
d)inceputul curei se face cu cantitati mici=1/4-1/2 pahar progresiv in fiecare zi in functie de aderenta bolnavului
e)se pot face variatii de administrare in functie de calitatea apei si scopul urmarit:
-ape alcaline -cu 1.5h inaintea meseiÞinhibarea secretiei gastrice
-cu 0.5h inaintea meseiÞstimularea secretiei gastrice
-in constipatie atona si atonia vezicii biliare: ape clorurate sodice sau sulfatate magneziene in concentratie >15g/l administrata in 1 doza dimineata pe stomacul gol
-in drenajul vezicii biliare: 1 doza cu 60-90min inainte de masa(Þumplerea colecist)+ 1 doza cu 30 min inaintea mesei (Þevacuarea colecist)
-in curele de diureza: administrata de cantitati
D)Tipuri de ape minerale:
Apele algominerale: mineralizare totala<1g/l, nu contin elemente farmacologice active si nici gaze terapeutice in concentratii minime admise, au efecte clinico-terapeutice dovedite
Termale (acratoterme)
a)in:
1)cura externa (balneatie+kineto, in bazine si cada): datorita factorului termic au efecte antialergice, sedative, antispastice, decontractante, vasodilat, trofice Þ afectiunile aparatului locomotor (reumatism degenerativ-inflamator-abarticular, posttraumatic) neurologice periferice si centrale, ginecologice
2)cura interna: efecte diuretice si antispastice pe tubul digestiv si caile biliare Þafectiunile rinichilor si cailor urinare, tubului digestiv si cailor biliare
b)la: Felix(47 C), Vata de Jos(35-37 C), Moneasa(38 C)
Reci < C(acratopege) :
a)in cura interna: efecte diuretice Þ afectiuni ale rinichilor si cailor urinare, boli metabolice
b)la: Calimanesti izvor 7, Slanic Moldova izvor 400 scari, Baile Olanesti izvor 11 si 12
Apele alcaline si alcalino-teroase
Ape alcaline: ionul bicarbonic legat de cationii de Na si K
a)In cura interna:
-inhibarea secretiei gastrice la administrarea cu 1.5h inainte de masa-stimul secretiei gastrice la administrarea in timpul sau cu putin inaintea mesei efect bifazic la administrarea dupa mese(neutralizarea acizilor gastrici-stimularea secretiei prin NaCl rezultat)
-fluidizarea secretiei de mucus stomacal accelereaza evacuarea stomacului calmarea durerii gastrice
-efect coleretic
-alcalinizarea urinii
-influentarea metabolismului hidrodectrolitic
Þ afectiuni digestive si hepato-biliare, unele boli metabolice, procese inflamatorii ale cailor urinare si litiaze urinare acide.
b)La: Slanic Moldova, Tinca, Malnas, Bodoc, Ciunget
Ape alcalino-feroase: ionul bicarbonic legat de cationii de Ca si Mg si de obicei in asociere cu NaCl (cloruro-sodice), CO2 (carbogazoase), H2S (sulfuroase), ion sulfat (sulfatate), Fe (feruginoase).
a)In:
1) cura interna: efecte excito-motorii digestive , diuretice, antiinflamatorii si antialergice - reglarea tulburarilor neuro-vegetative influentarea proceselor metabolice fosfo-calcice (prin Ca) Þ cura de diureza in afectiunile renale, stimularea secretiei gastrice in gastrite hipocreide, tulburarile metabolismului P-Ca
2)inhalatii: afectiuni ORL si bronhopulmonare
3)irigatii vaginale: afectiuni ginecologice cu secretii abundente
4)comprese sau bai locale: afectiuni dermatologice pruriginoase
b)La: Slanic Moldova, Singeorz Bai, Vatra Dornei, Calacea, Lipova, Biborteni
Apele cloruro-sodice (sarate):
Hipotone, izotone si usor hipertone
a)Provin din izvoare minerale si contin de obicei si alte substante si gaze :Calimanesti, Caciulata, Slanic Moldova, Singeorz Bai, Baile Olanesti, Baile Heculane,Tusnad, Buzias, Covasna
b)Efecte:
1)la nivelul mucoaselor : efecte osmotice cu aparitia hiperemiei, intensificarea secretiilor, efecte secretolitice, efecte sedative si antiinflamatorii Þ
-gargarisme, inhalatii, pulverizatii (3-9g/l, T=34-38 C), in afectiuni ORL si bronhopulmonare
-irigatii vaginale in afectiuni ginecologice inflamatorii
2)la nivelul tubului digestiv: secretiilor si a peristaltismului Þ crenoterapie in afectiuni gastro-duodenale si intestinale ce urmaresc stimularea secretiilor si a peristaltismului
Intens hipertone
a)provin din apa:
1)marilor: Eforie Nord, Techirghiol
2)lacurilor sarate: Amara, Bazna, Ocna-Sibiu, Sovata, Balta Alba, Lacul Sarat
3)bazinelor subterane (unele si sulfuroase, iodurate sau termale): Slanic Moldova, Ocna Mures, Ocnele Mari, Telega, Targu Ocna, Ocna Sugatag
b)in cura externa: cumuleaza efectele termale + efectele de descarcare de G a corpului si forta hidrostatica de impingere in sus + efectele chimice ale NaCl dupa rezorbtie Þ hiperemia cutanata excitarea receptorilor cutanati, efecte reactive de ergotrop, ¯ hiperexcitabilitatea nervoase in tulburari neurologice, modificarea comportamentului TR periferic, echilibrarea tuburilor neuro-vegetative Þ afectiunile aparatului locomotor (reumatismale, degenerative, inflamatorii, posttraumatice), neurologice periferice si centrale, ginecologice discrinice si inflamatorii, circulatorii periferice veno-limfatice.
Apele iodurate:
Iodurate mixte (alcaline, cloruro-sodice, sulfuroase) hipotone si izotone
a)in cura interna: iodemiei si a eliminarii urinare de I, remanenta in tesul limfoid-tiroida-ficat Þ influentarea directa a tiroidei si indirecta a hipofizei CSR ovare Þ afectiuni endocrine (tiroidiene si ovariene) si metabolice (ATS, guta hiperuricemii)
b)la: Calimanesti, Caciulata, Baile Olanesti
Iodurate sarate (cloruro-sodice) hipertone
a)in cura externa, inhalatii, pulverizatii,irigari vaginale: rezorbtia iodului prin tegumente si mucoase+efect termal Þ vasodilatatie si afectarea metabolismului lipidelor si Ca Þ afectiuni catarale ale CRS, bronsite cronice, afectiuni circulatorii periferice pe fond ATS, afectiuni neurologice periferice, afectiuni reumatice degenerative si abarticulare
b)la: Baile Govora, Bazna, Icoana, Praid, Sarata Monteoru
Apele sulfatate:
Sulfatate sodice (glanberiene)
Sulfatate magneziene (amare)
-in crenoterapia afectiunilor hepato-biliare si intestinale la Ivanda, Breazu
Apele feruginoase, de obicei si carbogazoase sau mixte
a)indicate exclusiv in anemii feriprive prin aport insuficient de fier
b)la:Baile Tusnad,Buzias,Vatra Dornei, Malnas, Lipova
Apele arsenicale scoase din uz pentru ca limita de toxicitate in apa potabila=0.2mg As/l
Apele sulfuroase:
a)pot fi:
1)simple
2)mixte: cloruro-sodice, carbogazoase, alcalino-feroase, termale
b)in:
1)cura interna: secretiile gastrice (o ¯ daca sunt si alcaline), secretiile si peristaltismului intestinal, colagoge-colerice, antitoxice, diuretice (daca contin CO2 sau substante teroase), ¯ glicemiei la diabetici Þ constipatii si colite, afectiuni cronice ale vezicii biliare, DZ, diateza urica, intoxicatie cronica cu metale grele
2)cura externa: rezorbtie prin tegumente
- acid adenilic in tegument vasodilatatie ¯ TA si imbunatatirea irigatiei arteiale periferice Þ HTA secundara ATS, ischemie periferica cronica, angioneuroze vasoconstrictive, afectiuni nervoase periferice, afectiuni genitale inflamatorii cronice
-interventie in metabolismul general ¯ glicemiei la diabetici Þ DZ
-intervine in structura cartilajului articular acidului condroitin sulfuric Þ reumatism degenerativ si inflamator
- actiune cheratolitica Þ psoriazis, eczeme cronice, urticarie cronica
3)inhalatii: antiseptic si dezinfectant al mucoasei cailor respiratorii Þ bronsite cronice, bronsiectazii, astm bronsic, sinuzite cronice, ozena
c)la: Baile Herculane, Baile Govora, Calimanesti, Olanesti, Nicolina-Iasi, Mangalia
Apele carbogazoase
a)de obicei mixte: bicarbonatate, cloruro-sodice, feruginoase, sulfuroase
b)in:
1)cura interna:
-stimularea secretiei salivare-gastrice -biliare-pancreatice, motilitatii intestinale Þ dispepsii hipostenice, gastrite hipo-anacide, varsaturi incoercibile in sarcina
diureza si dilueaza urina Þ afectiuni inflamatorii ale cailor urinare, diateze urinare
-urica: cele cu componente alcalino-feroase (Bordoc, Ciunget)
-oxalica:cele simple ( Borsec, Lipova)
2)cura externa: senzatie subiectiva de intepatura si caldura, hiperemia pielii, vasodilatatie la nivelul retelei arteriale Þ debit cardiac cu ¯ TA + ¯ preejectiei cu ejectiei = efect de digitalizareÞ afectiuni cardio-vasculare
c)la: Borsec, Buzias, Covasna, Tusnad, Lipova, Vatra Dornei
QApele radioactive, de obicei radonice :
a)Clasificare: -intens concentrate >100 UM (1UM=3.16 x 10-10 Curie/l)
-moderat concentrate =50-100 UM
-slab concentrate <50 UM
b)Folosite numai in cura externa pentru tratamentul nevralgiilor, nevritelor, hipertiroidiilor, afectiunilor dermatologice.
c)La : Baile Herculane (20 milim Curie/l), Singeorz Bai (135milim Curie/l), Felix (0.37 milim Curie/l).
1.3. Peloidele (namolurile terapeutice)
1)Clasificare:
a)sedimente curative:
1. biolitice:
-organice: -turba
-namoluri organice: -de putrefactie =gytya
-de semiputrefactie =sapropel
-anorganice: -namolul de izvor
-slicuri
-crete si calcar
-silicate
abiolitice: -argile sidrate
-loess-uri
b)pamanturi curative (roci de sedimentare): -luturi si mare
-tufuri calcaroase
2)Compozitie:
a)faza solida:
substante organice:
-hidrati de carbon: celuloza, lignina
-componente humice: acizi humici, humati
-componente bituminoase: ceruri, rasini
-componente lipidice si protidice
subgstante minerale:
-saruri insolubile in apa: sulfatii si carbonatii de Ca, silicatii
-structura argiloasa: SiO2, cantitati mici de oxizi
b)faza lichida:
-apa: -lacurilor in namolurile lacustre
-minerala in namolurile minerale si unele turbe
-de precipitatii
-ionii: -carbonatat
-sulfatat
-mixt
c)faza gazoasa: H2S, CO2, H2, O2, hidrocarburi
3)Caracteristici fizico-chimice:
a)chimice:
-textura (gradul de murdarire al namolului=procent ¯ de particole cu ø>0,25mm)
-continutul global in substanta organica raportat la substanta uscata (turba si sapropela > 10%, mineralele < 10%)
-umiditatea (mineralele<50% H2O, sapropel=50-70% H2O, turba=70-80% H2O)
-la turba, gradul de descompunere al resturilor vegetale>
-mineralizarea si componenta ionica a solutiei de imbibitie: minerale=50-70%, sapropel=20-40%, turba< Þ slab mineralizate<15g/l,mineralizate=15-35g/l, puternic mineralizate=35-150g/l, saturate in saruri>150g/l)
-continut in H2S exprimat in FeS (nesulfurosi<0,02% FeS, slab sulfurosi = 0,02%,15% FeS)
-pH (acizi cu pH<5, slab acizi cu pH=5-7, slab alcalini cu pH=7-8, alcalini cu pH>
b)fizice:
-hidropexia=capacitatea de absorbtie si retinere a H2O (organici=20%, minerali=100%)
-greutatea specifica=densitatea ( la minerale si ¯ la turba)
-termopexia=capacitatea de retinere a Q ( 0,7cal/kg/1 C si este la cel organice si ¯ la cele minerale)
-granulatia=marimea partiala si gradul de dispersie
4)Actiune:La contact cu tegumentele Þ reflexe locale si la distante=faza reflexa eliberare de mediatori chimici (acetilcotina, grupa histaminei) faza neurohormonala vasodilatatie (la care contribuie si Q) rezorbtia elementelor chimice orgenice si anorganice continute in faza lichidaÞ reactivitatii enzimatice a celulelor epiteliale de absorbtie (citocromoxidate, fosfataza alcalina, ATP-aza), MPZ acide (acid hidraluronic) in substanta fundamentala a tesutului conjunctiv din piele, stimularea actiunii axului diencefalo-hipofizo-suprarenalian sau restabilirea echilibrului lui functional, apararea imunologica si antitoxica
5)Metodologie de aplicare:
-tampoane vaginale
-cataplasme
-impachetare cu namol :
-locala: strat de 1-2cm, T=38-45 C
-generala: 30 kg namol, T=42 C, cedeaza 180cal din care 100cal patrund in corp si TC cu 1-2 C, durata=15-30, zilnic sau la doua zile, 12-15 bai
-onctiunea cu namol rece: expunere la soare 10-15 namol in strat subtire uscare namol la soare in 30-60=culoare cenusie baie de 10-15 in lac+inot si miscare dus scurt cu apa dulce odihna in pat cel putin o ora
6)Indicatii: afectiuni reumatismale degenerative, inflamatorii, abarticulare, sechele poliomielitice , afectiuni neurologice ale nervilor periferici, afectiuni ginecologice cronice utero-anexiale si sterilitate, hipofunctii ale glandelor cu secretie interna, psoriazis, eczeme, urticarie cronica
7)Contraindicatii: generale, forme accentuate ale afectiunilor de mai sus, astm, hepatita, ulcer, nefrite, litiatze renale, HTA cu TA sistolica>18cm, hTA cu TA sistolica<10cm
8)Statiuni:
-namol de turba:Vatra Dornei, Borsec, Someseni, Felix
-namol sapropelic: -de liman: Techirghiol, Eforie
-de lac sarat continental: Amara, Lacul Sarat, Sovata, Bazna
-namol mineral:-silicios iodat: Govora
-feruginos: Geoagiu
1.4. Cura balneoclimaterica
1)Cura balneara profilactica:
Reprezentata de profilaxia:
a)primara:
-sindromul hipokinetic:¯ masei musculare, in G, ¯ capacitate de efort
-sindromul de deconditionare: ¯ capacitatea de TR a organismului
b)secundara:
-in afectiuni cronice: capacitatile adaptative a unor functii sau a intregului organismul si, eventual, inlaturarea unor tulburari de reglare neurovegetativa
-a recidivelor: corectarea unor modificari posturale sau functionale restante si eventual a mecanismelor de TR
Metodologie:
a)aplicarea de factori termici contrastanti:
-complex:helioterapie - bai de mare si nisip cald - bai reci de mare
-complex:helioterapie ungeri cu namol bai de lac
-complex: helioterapie bai de lac / piscina / rau
b)miscarea:
-forme de miscare cu efort fizic progresiv : alergat, mers
-gimnastica medicala de grup
-inot
-sport terapeutic
c)crenoterapia:
-cura de drenaj bilio-duodenal si intestinal: AM(ape minerale) sulfuroase, alcaline, cloruro-sodice
-cura de diureza: AM oligominerale, sulfuroase, alcaline, hipotone
-cura cu efect exictosecretor gastric: AM carbogazoase
d)dietoterapia:
¯ G la obezi
-asigurarea repausului digestiv
-regim dietetic de crutare
e)cura de sudatie:
-bai (la cada, piscina, bazin) cu apa minerala sau simpla si cu T³ C
-bai de aburi
-bai generale de lumina
-impachetarea generala cu namol
f)aplicarea de factori mecanici:
-masaj
-dus subacval
-dus-masaj
Indicatii:
a)in statiuni:
-de pe litoral (excitant-solicitant): Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol
-din campie (excitant-solicitant): Amara, Lacul Sarat, Balta Alba
- zone colinare (sedativ-indiferent, de crutare) : Govora, Herculane, Olanesti, Calimanesti, Caciulata, Covasna, Geoagiu, Moneasa, Calacea, Ocnele
la cei ce lucreza:-in subteran
-in mediu cu noxe respiratorii
-la temperaturi
- in mediu rece si umed
b)in statiuni cu posibilitate de crenoterapie : (Olanesti, Borsec, Calimanesti, Caciulata, Singeorz, Slanic Moldova, Calacea, Lipova, Malnas-Bai): persoanele de 65-70 ani cu profesii sedentare, hiperponderali si cu antecedente de constipatie sau digestie grea
c)in statiuni cu ape termale(toate statiunile permanente) ce practica cure de sudatie-dietoterapie-terapie prin miscare-aplicatii de factori mecanici la :
-sedentari, hipomobili, hiperponderali
-cei ce intra in categoria de factori de risc pentru afectiunile cardio-vasculare
2)Cura balneara terapeutica: bolnavi cu suferinte prezente care au nevoie de un tratament complex, in conditii de sanatorizare pe baza unui diagnostic complet (clinic si paraclinic) al bolii si a statusului evolutiv
3)Cura balneara de recuperare: bolnavii cronici cu incapacitate de munca si la unele categorii de deficiente si invalizi
Afectiuni reumatismale:
Degenerative:
a)climat:
-excitant-solicitant: -de litoral: Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol
-de stepa: Amara, Lacul Sarat
-sedativ-indiferent de coline ; Herculane, Olanesti, Calimanesti, Caciulata, Slanic Moldova, Covasna, Moneasa, Sovata, Vatra Dornei
b) balneatie externa cu ape minerale:
-sulfuroase: termale (Herculane, Mangalia) sau cu compozitie variata (Calimanesti, Caciulata, Govora, Nicolina-Iasi, Mangalia)
-oligominerale termale: Felix, Geoagiu, Moneasa
-sarate: intens (Sovata, Ocna) sau medii (Techirghiol, Lacul Sarat)
c)namol:
-sapropelic: Amara, Techirghiol, Lac Sarat, Lacul Ursu
-de turba: Vatra-Dornei
Inflamatorii:
a)climat
-de crutate in PR: Herculane, Calimanesti, Pucioasa, Moneasa
-de litoral in SA si poliartrita psoriazica: Mangalia
b) balneatie externa cu ape minerale:
-sulfuroase: Herculane, Calimanesti, Caciulata, Pucioasa, Mangalia
-oligominerale: Felix, Geoagiu, Moneasa
-sarate: Techirghiol, Amara, Lac Sarat
Abarticulare: ca la cele inflamatorii
Sechele posttraumatice ale aparatului locomotor:
a)climat:
-excitant-solicitant:-de litoral: Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol
-de stepa: Amara, Lac Sarat, Felix, Nicolina-Iasi
b) balneatie externa cu ape minerale:
-oligominerale termale: Felix, Geoagiu,
-sulfuroase: -cu diferite concentratii: Mangalia, Nicolina-Iasi
-termale: Herculane, Mangalia
-sarate: Eforie Nord, Techirghiol, Amara, Lac Sarat
Afectiuni neurologice:
Periferice:
a)climat: excitant-solicitant: Felix, Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol
b) balneatie externa cu ape minerale:
-termale sarate: Eforie Nord, Techirghiol
-sulfuroase: Mangalia
Centrale:
a)climat:
-sedativ: Moneasa, Calimanesti, Caciulata, Slanic Moldova, Olanesti, Tusnad, Buzias, Covasna
-tonizant: Felix, Borsec
b) balneatie externa cu ape minerale:
-oligominerale termale: Felix, Moneasa
-sarate in concentratie medie: Calimanesti, Caciulata, Slanic Moldova, Olanesti
-carbogazoase: Buzias, Covasna, Tusnad, Lipova
Afectiuni cardio-vasculare:
HTA:
a)climat: sedativ de crutare in sezon cald: Covasna, Calimanesti, Caciulata, Olanesti, Herculane, Buzias
b) balneatie externa cu ape minerale:
-carbogazoase: Covasna, Buzias
-sulfuroase in concentratie - medie:Herculane
- mare: Nicolina-Iasi
-iodurate: Calimanesti, Caciulata, Olanesti
Cardiopatia ischemica si status post IM
a)climat: sedativ in sezon cald: Covasna, Buzias, Herculane
b) balneatie externa cu ape minerale:
-carbogazoase: Covasna, Buzias
-sulfuroase in concentratie scazuta: Herculane
Arteriopatii periferice:
a)climat: sedativ: Slanic Moldova, Herculane, Calimanesti, Caciulata, Olanesti
b)crenoterapia cu ape :
-alcaline: Slanic Moldova, Tiuca, Malnas
-sulfuroase:Herculane, Govora, Calimanesti, Caciulata, Olanesti
-iodurate: Calimanesti, Caciulata, Olanesti
Sindronul postrombotic:
a)climat excitant: Felix, Tusnad, Lipova
b) balneatie externa cu ape minerale:
-carbogazoase: Buzias, Covasna, Tusnad, Lipova
-radioactive: Herculane, Felix
Limfedemul cronic al memebrelor inferioare:
a)climat: excitant-solicitant: Techirghiol, Tusnad, Felix
b) balneatie externa cu ape minerale:
-sarate: Calimanesti, Caciulata, Slanic Moldova, Olanesti, Herculane, Techirghiol
-carbogazoase: Covasna, Buzias, Lipova, Tusnad
-radioactive: Felix, Herculane
Afectiuni respiratorii si ORL:
a)climat:
-excitant-solicitant de litoral
-sedativ-indiferent subalpin
-tonic-stimulant alpin
b) balneatie externa cu ape minerale:
-alcalino-teroase: Biborteni, Calacea, Lipova, Singeorz. Slanic Moldova
-cloruro-sodice-iodurate: Govora, Bazna, Icoana, Praid
-slab sulfuroase: Calimanesti, Caciulata, Olanesti, Herculane, Govora
-carbogazoase: Borsec, Buzias, Covasna, Lipova
c)aerosolizarea de ape minerale:
-cloruro-sodice hipotone si izotone: Calimanesti, Caciulata, Herculane, Buzias, Olanesti
-iodurate cloruro-sodice: Govora, Bazna, Icoana, Praid, Sarata Montana
-sulfuroase calcice: Calimanesti, Caciulata, Olanesti, Herculane, Govora
Afectiunile tubului digestiv si hepato-biliare:
a)climat sedativ de crutare
b)crenoterapia
● cu ape minerale:
-alcaline (Slanic Moldova, Tiuca, Malnas, Singeorz, Bodoc) Þ ¯ secretiile clorhidropeptice gastrice si a motilitatii gastro-duodenal (la administrarea cu 1,5h inainte e masa), coleretice si fluidizante ale bilei
-alcalino-feroase (Slanic Moldova, Singeorz , Vatra Dornei, Calacea, Lipova, Borsec, Tusnad, Calimanesti, Caciulata) Þ excitosecretorii si motorii digestive
-sulfuroase cu concentratie ¯ H2S£50-60mg/l (Calimanesti, Caciulata, Olanesti, Govora, Herculane, Nicolina-Iasi )Þ excitosecretorii gastrice, excitomotorii gastrice si intestinale, colagoge si coleretice
-carbogazoase (Borsec, Buzias, Biborseni, Vatra Dornei) Þ excitosecretorii gastrice
-sulfatate sodice=glauberiene si magneziene=amare (Ivanda, Breaza)Þexcitosecretorii hepato-biliare si excitomotorii intestinale
-cloruro-sodice hipotone-izotone si usor hipertone (Calimanesti, Caciulata, Singeorz, Slanic Moldova, Olanesti, Herculane, Tusnad)Þ secretiilor gastrice si a peristaltismului gastro-duodenal si intestinal
● indicatii:
-gastrite cronice, ulcer gastric si duodenal cronic, sechelele stomacului operat penru ulcer
-enterocolopatii cronice nespecifice
-colecistopatie cronica nelitiazice (inflamatorie, diskinetica), sechele dupa colecistectomie
-hepatite cronice persistente
-pancreatite cronice
- persoanele cu risc de a face boli digestive
●contraindicatii: perioade acute si active de afectiunile de mai sus,tumori, calculi
●se efectueaza la cel putin 6 lunide la stingerea puseului acut
c) balneatie externa cu ape minerale ce corecteaza tulburarile neurovegetative si endocrine
-carbogazoase (Tusnad, Borsec, Buzias, Covasna, Lipova)
-sulfuroase (Calimanesti, Caciulata, Olanesti, Govora, Herculane)
-cloruro-sodice (Calimanesti, Caciulata, Singeorz, Slanic Moldova, Olanesti)
-oligominerale termale (Felix, Moneasa, Vata de Jos)
Afectiunile cronice ale cailor urinare:
a)climat sedativ de crutare
b)crenoterapia=cura de diureza
●efecte:-efect mecanic prin diureza: ¯ densitatii urinare=1012, fluxului urinar=150-180ml/h Þ dilutia urinei cu spalare mecanica si inlaturarea fenomenelor diskinetice
-efect chimic prin modificarea compozitiei fizico-chimice a urinei: aport de substante cu modificarea compozitiei ionice a urinei Þ inlaturarea conditiilor litoformatoare, modificarea pH si a raportului Ca/Mg
-efect de sterilizare a urinei: debit urinarÞ flux urinar bogat si continuu ce impiedica ascensionarea germenilor din vezica urinara spre rinichi (important de administrat doza de seara pentru ca in conditiile de climostatism ¯ diureza)
debitului sanguin in medulara renala (ce are numai1/10 din debitul sanguin renal si unde sunt de obicei localizate leziunile inflamatorii-infectioase din nefropatii interstitiale si pielonefrita Þ aport de substante imunologice sanguine
¯ hipertoniei osmotice medulare renale (concentratia osmotica medulara este de 4 x > decat in plasma si deci medulara este vulnerabila la infectii)Þapar mecanisme imunologice de aparare
●se administreaza: 2-3l/zi, in 5-6 portii inclusiv nocturn, de ape minerale hipotone
-oligominerale: termale=acrototerme (Felix, Moneasa, Vata de Jos,) si reci=acrotopege (Calimanesti, Slanic Moldova, Olanesti) in diateze mixte
-alcaline (Slanic Moldova, Tinca, Malnas) si alcalino-teroase (Slanic Moldova, Singeorz, Biborteni, Calacea, Lipova, Vatra Dornei) in diateza urica
-sulforoase (Herculane, Govora, Olanesti, Calimanesti, Nicolina-Iasi, Mangalia) in diateza urica
-carbogazoase simple (Borsec, Lipova) in diateza oxalica si cu componente alcalino-feroase (Bodoc, Ciunget) in diateza urica
●indicatii: litiaza renala, PNC
●contraindicatii: litiaze obstructive, rinichi polihezic, calculi mari sau dinerticulari,PNC in stadiul de insuficienta renala, tumori renale
Boli de metabolism si nutritie:
a)crenoterapia cu ape minerale
-sulfuroase (Herculane, Gorova, Calimanesti, Olanesti) si sulfatate (Breaza, Ivanda ) Þ productia de insulina in celulele β pancreatice, ¯ actiunea insulinazei, amelioreaza trecerea inslinei prin membrana celulara, amelioreaza transportul glucozei prin membrana celulara
-alcaline (Slanic Moldova, Tinca, Malnas)Þoptimizarea efectului insulinei,influenteaza favorabil metabolismul lipidic si functia hepato-biliara cu ameliorarea glicogenogenezei
a) crenoterapia cu ape mineraleÞ accelereaza tranzitul:
-alcalino-feroase (Calimanesti, Borsec,Tusnad, Slanic Moldova, Singeorz)
-sulfuroase (Calimanesti, Caciulata, Olanesti, Govora, Herculane)
-sulfatate (Ivanda, Breaza)
-cloruro-sodice hipotone (Calimanesti, Caciulata, Singeorz, Olanesti)
b) balneatie externa cu ape minerale termale Þ cura de sudatie
a) crenoterapia cu ape minerale:
-oligominerale termale = acrototerme (Felix, Moneasa, Vata de Jos) si reci=acrotopege (Calimanesti, Slanic Moldova, Olanesti)
-alcaline (Slanic Moldova, Tinca, Malnas) si alcalino-feroase (Slanic Moldova, Singeorz, Biborteni, Calacea, Lipova, Vatra Dornei)
-iodurate mixte (alcaline, cloruro-sodice, sulfuroase), hipotone si izotone (Calimanesti, Caciulata, Olanesti)
-sulfuroase (Herculane, Olanesti, Govora, Calimanesti, Nicolina-Iasi)
b) balneatie externa cu ape minerale:
-oligominerael termale (Felix)
-sulfuroase termale (Mangalia)
Afectiuni ginecolgice:
a)climat:
-de relaxare (Moneasa) in fenomenele hiper
-tonicizant (litoral, alpin) in fenomenele hipo
b) balneatie externa cu ape minerale:
-sulfuroase (Herculane, Govora, Calimanesti, Caciulata, Olanesti, Borsec, Tusnad) in sterilitate, colpite, leucoze, climacterium
-cloruro-sodice slab concentrate (Calimanesti, Caciulata, Olanesti, Tusnad, Singeorz, Slanic Moldova) in tulburari de statica, prolaps
-sarate iodurate (Covasna, Bazna) in procese aderentiale, ginecopatii pe fond de hipotoidie
Afectiuni dermatologice
a)climat
-marin si subalpin (Borsec, Herculane, Govora, Covasna, Tusnad) in:
-dermatoze imuno-alergice de origine endogena, exeme cronice, urticarie,
-dermatita exematiforma, neurodermite
-marin si subalpin (Sinaia) in eritrodermie
-marin in exeme exudative, psoriazis, furunculoze, sindroame seboreice, TBC cutanat, lichen
b) balneatie externa cu ape minerale:
-sulfuroase (Herculane, Govora, Pucioasa, Calimanesti-Caciulata,Olanesti) in dermatoze alergice, furunculoze, micoze, neurodermite, psoriazis
-carbogazoase (Buzias, Covasna, Tusnad, Lipova) in sclerodermie, dermatita pigmentata si purpurica
Afectiuni endocrine:
a) climat sedative de crutare
b) balneatie externa cu ape minerale carbogazoase
a)climat:
-excitant solicitant (Mangalia, Felix, Amara)
-tonic stimulant (Tusnad, Borsec, Sinaia, Vatra Dornei)
b) balneatie externa cu ape minerale
-sulfuroase (Mangalia, Nicolina-Iasi)
-iodurate (Calimanesti, Caciulata, Olanesti, Govora, Bazna, Icoana)
4) Contraindicatii generale:
-afectiuni febrile acute si afectiuni cronice in perioada de exacerbare, boli infectioase in perioada de contagiozitate
-boli venerice in stare de contagiozitate (sifilis, gonoree), purtatorii de germeni patogeni (streptococ hemolitic, AgHb)
-stari casectice indiferent de cauza, tumori maligne indiferent de forma-sediu- stare evolutiva, hemoragii repetate si abundente de orice natura
-sarcina patologica in orice luna si sarcina normala mai mare de trei luni, epilepsie
-boli de sange sau sistemice cronice cu alterarea starii generale (anemie pernicioasa, leucemie, limfoame), purtatori de germeni sau infestati cu parazitoze
-psihopatii cu tulburari de comportament social, alcoolism cronic cu tulburari neuro-psihice, toxicomanii
-bolnavi la limita decompensarii de organ, boli dermatologice cu potential de contagiune sau leziuni mari inestetice, insuficienta cardio-renala-hepatica manifestata
-bolnavi care nu se pot autoservi (sunt trimisi in sanatorii speciale)
HIDROTERMOTERAPIA (HTT)
1. Termoreglarea (TR)
♦ Fiziologia termoreglarii
a) Zona periferica (coaja) poikiloterma
Contine
1. tegumentul cu - foliculi pilosi
- glande sudoripare ce participa la termoliza (TL) prin evaporare
- bogati senzori
Þ tactili
Þ termici (Krause pentru rece si Ruffini pentru cald) cu 2 aspecte:
functia senzoriala:se receptioneaza valori absolute de temperatura (T)
functia de TR: se receptioneaza modificari de T ale mediului exterior
pentru cald:modificari de 1/1000 C/unitatea de S, cu timp de latenta = 100 min. pana aparitia mecanismele vasomotorii
pentru rece: modificari de 4/1000 C/unitatea de S, cu timp de latenta = 60 - 70 min pana aparitia mecanismelor vasomotorii
tesutul adipos: are o circulatie mai bogata decat cea necesara numai pentru nutritie
extremitatile:
cu comportament termic veridic: - in mediul rece: reci inclusiv continutul
- in mediul cald: homeoterme cu exceptia tegumentului si a tesutului celular subcutanat
cu particularitati ale circulatiei: - cantitativ: circulatie crescuta cu mult peste nivelul necesar nutritiei
- calitativ: glomi arterio - venosi (structuri arterio -venoase) ce ocolesc capilarele si in conditii de T¯ apare discontinuu o vasodilatatie necesara pentru pastrarea integritatii membrului = hunting reaction
Functiile ZP
1. Tampon ce permite ca un corp care prod Q sa ramana la o T constanta intr-un mediu cu T variabila
Izolator caloric variabil in functie de circulatie
vasodilatatie: se pierde Q prin pierderi convective
vasoconstrictie: se pierde Q ¯ prin ¯ pierderi convective
Izolator caloric datorita rezistivitatii termice bune cu tegum ce determina evitarea pierderilor conductive
Comutator al tesutului adipos intr-un strat izolator datorita rezistivitatii termice + conductibilitatii termice ¯ = in conditii de vasconstrictie ¯ pierderile de Q
Receptor caloric
Efector al racorii prin evaporarea secretiilor glandelor sudoripare: 1l H2O/580 Cal (562 valorii din tegum si 17 calorii din aer)
Mecanismele hemeostatice au anumite limite, dincolo de care mecanismele de TR fizica nu mai sunt suficiente si intervine
Hipertermia = T centrale cand de T depaseste anumite limite
Hipotermia ¯ T centrale cand ¯ de T depaseste anumite limite TG (termogeneza) netremuranda = arderilor metabolice si tisulare la nivelul fibrei musculare dar fara contractii vizibile + metabolismului hepatic TG tremuranda = metabolismului muscular cu aparitia de contractii puternice si sacadate, ce pun in valoare bazinul termogenetic al muschilor
b) Zona centrala (miezul) hemeoterma
Caracteristici
Þ circulatia splahnica: este prima care intra in joc
Þ circulatia pulmonara: este a doua care intra in actiune
Þ circulatia renala: este a treia care intra in joc daca circulatia splalnica si pulmonara nu fac fata solicitarilor
Þ circulatia coronariana: intervine daca exista solicitari ale cordului
Þ circulatia cerebrala: nu prezinta variatii fiind foarte fixa
Functiile ZC in TR
T nu este egala fiind mai in zona de termoproductie (ficat) iar egalizarea ei se face prin amestecul sangelui in cavitatile corpului si apoi se destribuie sange cu aceeasi T
nu prezinta senzori si de aceea Q endotisculara produsa prin mecanisme de diatermie (US) este remanenta datorita lipsei mobilizarii circulatiei
modificarile de T in ZC induc
Þ acumularea de Q in ZC in urmatoarele situatii
productie metabolica foarte =efortul
in conditii patologice de productie de Q pe termen lung = hipertiroidie cu metabolismului bazal
Q cand functia de TL nu face fata = izolare termica prin imbracaminte neadecvata cu acumularea Q metabolice
mediul inconjurator este prea cald
aport de Q din exterioe prin metode termoterapice
Þ ¯ T nucleului cand pierderea de Q > Q produsa de nucleu
mediul foarte rece (dupa ce se pierde Q din ZP)
productie ¯ de Q = hipotiridie cu ¯ metabolismului bazal
raporturile fiziologice de TR sunt alterate prin interventia unor factori externi = baie rece de CO2 cu T =30 - 32 C si CO2 dizolvat are actiune chimica ce determina vesodilatatie periferica in teritoriul de reglare (tegument) impotriva gradientului normal (bolnavul nu simte nimic pentru ca receptorii se gasesc in tegumentul cald aflat in vesodilatatie iar ZC nu are receptori)
Legea reactiei consensuale Ottfried - Mller: toata circulatia functionala periferica (de TR existenta in ZP) reactioneaza in acelasi fel in functie de stimul
Legea Dastre - Morat cu modificarile lui Hauffe: vasele sang inainte de ramificarea lor in parenhimul organelor se comporta antagonic fata de vasele circulatiei periferice si dupa intrarea lor in parenhimul organelor se comporta consensual cu vasele din tegument
Legea reflexului consensual metameric Kiricinscki: la aplicarea stimulului procesul vascular se raspandeste prin reflex metameric in zona metamerului corespunzatoare (ce contine tegum, tesut celular subcutana, muschi, tesut prefund, organ profund)
a) Transferul conductiv :transfer molecular din aproape in aproape = 0,33 - 0,25 cal/min/m2S corp
1. corpul nostru se comporta ca un corp cald iar mediul este de regula, mai rece decat organismul Þ mediul din jur preia o parte din Q prin transfer conductiv
- aerul are termoconductibilitate ¯ Þ pierderi ¯ de T
- lichidul (apa) are termoconductibilitate de 20 30 ori > decat cea a aerului Þ pierderi de T
- solidul (pamant, metal) are termoconductibilitate Þ pierderi de T
apare un flux de Q spre exterior si care este:
* direct proportional cu gradientul de T
* invers proportional cu rezistivitatea calorica a tegumului (variabila in functie de continutul de sange in tegument) si rezistivitatea corpului cu care ne aflam in contact
-aerul: moleculele de aer sunt fixate de tegum prin tensiune superficiala si avand rezistivitate Þ conductibilitate ¯
- apa: apar molecule aderente de tegument si avand rezistivitate ¯ Þ conductibiltate
3. valoarea schimbarilor conductive depind si de convectia externa (miscarea moleculelor din aer):moleculele aderente de corp sunt inconjurate de alte straturi de molecule, care vor inlocui stratul de aer incalzit anderent de corp Þ miscari convective cu pierderi conductive ¯
b) Transferul convectiv
convectia externa: miscarea moleculelor de aer
convectia interna: fluxul sanguin (mecanismul fiziologic al TR)
c) Transferul prin radiatie : orice corp cu T > C emite radiatii IR conform legii lui Boltzman : I = x4 (putere absoluta in C) si la T obisnuite se pierd 5 cal/ora/m2S corp/ C diferenta
d) Transferul prin evaporare (evaporarea a 1L H2O la T= 35 C necesita 58 cal = 563 cal din tegument + 17 cal din aer)
perspiratie insensibila = 18 - 25 g H2O/ora = 10 - 15 cal/ora
evaporarea la nivel respirator = 5 - 14 g vapori H2O/ora = 3 - 8 cal/ora
evaporere activa prin secretie sudoripara = 1 - 1,5 L/ora in situatii acute = 569 - 900 cal/ora
a) Temperatura
Centrala (TC C, masurabila prin temperatura - sublinguala (gura perfect inchisa)
- rectala (sa nu existe continut in rect)
- timpanica (pentru cercetari de mare finete masurata cu
termistor = termocuplu + galvanometru cu scara centrala)
Medie centrala (TMC): 34 -35 C determinata prin formula Hardy - Dubois= se masoara T in 7 puncte (fiecare punct reprezentand o anumita cota) si apoi se face media ponderata
Mediului (TM): C, masurata cu psihrometrul (dublu termometru = termometru uscat + termometru umed prin infasurarea in tifon umed)
b) Gradientul de T
Intern (GTI): TC -TMC =37 C --34 - 35 C C
Extern(GTE):TMC - TM = 34 - 35 C --25 C C
Þ ¯ in trepte a T cu existenta GTI si GTE posibilitatea eliminarii Q metabolica
c) Deficitul caloric al ZP =cant de Q care adaugata ZP ar face-o sa ajunga la TC = 40 - 50 calorii
a) Circumstantele
In mediul rece: TC = 37 C, TMC = 34 C, TM = 18 C Þ GTE (de la 9 la 16 C) Þ fluxul termic foarte mult si pierderile de Q Þ deficit caloric Þ ¯TMC la aproximativ 30 C (GTE ramane Þ GTI Þsangele pierde o cantitate de Q in suprafata (exista riscul unei hipotermii dar intervine ¯ convectiei interne) Þ vesoconstrictie cu ¯ cantitatii si fluxului sanguin
In mediul cald : TC = 37 C, TMC = 34 C, TM = 30 C Þ GTE ¯ (de la 9 la 4 C) Þ pierderea de Q¯ la 1/2 (s-ar acumula T in ZC, dar intervine convectiei interne) Þ TMC Þ GTI ¯ Þ sangele nu mai pierde decat 1/2 din Q metabolica Þ vasodilatatie cu dublarea flux sanguin.
b) Deci GTE influenteaza GTI
pentru a compensa modificarile de mai sus, in capacitatea de transport a sangelui intervin modificari in debitul circulator, direct proportinal cu gradientul = capacitatea de transport a sangelui
de la 18 - 19 C (vasoconstrictie maxima) la 30 C (vasodilatatie maxima) reglarea se face prin cantitate de sange din periferie, existand o relatie matematica intre TMC si debitul circulator cutanat Þ la TM
> C = exista vasodilatatie maxima si debit de sanguin periferic maxim Þ intervine TL = mecanismul evaporativ al secretiei sudoropare
< C = exista vesoconstrictie maxima dar aici intervine si rezistivitatea tesutului adipos
< C = intervine TG = termuraturile (contractii musculare)
a) Caloratia tegumentului sangele din vesele cele mai superficiale ale tegumentului ( plexuri venoase subpapilare superficiale) + tipul de sange care circula:
1. Palid
plexurile venoase nu contin sange
situatii = vasoconstrictie, stari emotive, la rece daca tegumentul era deja racit
Rosu - roz:
plexuri ven umplute cu sange in care predomina Hb
situatii - cald Þ vasodilatatie Þ sangele este suntat si umple plexurile venulare
- rece pe tegumentul incalzit in prealabil (in hidroterapie) Þ vesoconstrictie produsa pe
structuri mai mari Þ sangele bogat in O2 stagneaza
rece + factor mecanic (baie rece + prosop aspru) Þ vasodilatatie produsa de histamina eliberata prin
degradare mascocitara
3. Cianotic:
plexuri venoase umplute cu sange in care predomina Hb redusa
situatii - afectiuni cardio-vasculare: sangele in totalitate contine Hb redusa
- frig dupa o vasoconstrictie indelungata = sangele saraceste in O2, stagneaza in plexuri
si nu exista aport proaspat
b) Clasificarea tipologica Lambert
1. Tip A microkinetic
raspunsuri instalate lent, ce sunt slabe dar se mentin timp indelungat
acropoikilotermici = extremitati reci si tendinta la vesoconstrictie Þ aplicam cu atentie intai cald si apoi rece moderat, hipertermia de durata nu este indicata datorita riscului de colaps
Tip B macrokinetic
reactii ce se instaleaza rapid, sunt puternice si intense, de durata ¯
T periferice acrale tind sa se apropie de TC : cu extremitati calde si vesodilatatie periferica Þ este indicata aplicarea de rece la extremitati, ei raspund foarte intens consensual (puternic si pe zone intinse)
c) Aprecierea reactiei in HTT
1. Aprecierea modificarilor de puls
ð cu 10 - 20 b/min in cursul unor proceduri de termoterapie generala = reactie favorabila
ð la 120 - 140 b/min sau pulsul devine neregulat in cursul unor proced de termoterapie generala = reactie nefavorabila
Aprecierea coeficientului Hildebrand = coeficientul puls/respiratie
ð N= 80/16 = 4
ð daca coeficientul <4 = toleranta moderata la procedura respectiva
3. Aprecierea senzatiilor subiective ale bolnavului
Ø durerea in extremitati la rece, in timpul producerii
considerata ca reactie normala daca dispare la sfarsitul procedurii
daca persista dupa procedura si se insoteste de paluare, cianoza, frig in extremitati atunci reactia este anormala si se intrerupe tratamentul
Ø senzatia de arsura la procedurile fierbinti
pe suprafata limitata ea trebuie suportata de bolnav
daca apare insa durere in extremitati la vascularii periferici/precordiala la coronarieni/abdominala se intrerupe tratamentul
Ø semnele ce apar tardiv dupa procedura: tulburari de somn, apetit, TR ce sunt semne ale tulburarilor de reglare datorita supradozarii si trebuiesc diferentiate de reactia (criza) balneara
4. Aprecierea reactiei dermo vasculare(RDV)
Ø RDV buna: vasodilatatie cu aflux de sange, culoare roz - rosiatica a pielii, incalzire tegumentului chiar la aplictii reci, senzatia de placut, disparitia in 2 - 5 sec. a unei pete albe post digitopresiune tegumentara ( metoda Dalmady)
Ø RDV negativa: piele de gaina, tegument palid- cianotic, senzatia de frig sau chiar frisoane, posibilitate asocierii de semne generale (moleseala, cefalee, inapetenta, insomnii), disparitia in 8 - 9 sec a unei pete albe post digitopresiune tegumentara ( metoda Dalmady)
Mijloacele si tehnica HTT
1. Compresele
a) Dupa temperatura:
b) Dupa regiune : La cap- Reci - calde
- Partiale - complete
La gat: reci, calde
La torace: reci, calde, stimulante (cruciate)
Precardiale:reci (T£ C, D = 2 - 3 x 10 -15 min 1 -2 x 1 -1,5 ore)
La trunchi:reci, calde, stimulante
La abdomen: reci, calde, stimulante (D = 2 3 ore toata noaptea)
La gambe:stimulante
Cataplasme = calde
a) Umede
b) Uscate -incalzire
3. Hidrofoarele: reci /calde:
4. Frictiunile
Frictiunile sunt proceduri la care pe langa factorul termic intervine si factorul mecanic intr-o masura destul de accentuata.
Ele se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
Dupa temperatura
reci, de 16-18º Celsius;
alternante, de 38-40º Celsius cu 1618º Celsius.
Dupa regiunea si modul de aplicare
partiale, ce intereseaza extremitatile:
Þ reci - bolnavul dezbracat este asezat pe un pat si este invelit in cearsaf si patura, avand descoperita numai extremitatea asupra careia se actioneaza. Cu un prosop inmuiat in apa rece si bine stors se acopera membrul respectiv, se fixeaza bine prosopul la radacina membrului si apoi se frictioneaza rapid cu ambele maini peste corp, cu miscari lungi, pana ce acesta se incalzeste usor. Apoi se acopera extremitatea cu cearsaful cu care este invelit bolnavul si se repeta procedura. In final se acopera cu patura si se trece apoi la alt membru.
Þ alternante - se foloseste aceeasi tehnica, dar prosopul initial este inmuiat in apa calda, apoi urmeaza cel rece, cu parcurgerea acelorasi etape.
complete, de obicei reci si numai rareori alternante:
Þ partial complete - se frictioneaza intr-o succesiune prestabilita a tuturor segmentelor corpului, terapeutul stand in partea dreapta a bolnavului (membrul inferior stang membrul inferior drept spatele pieptul si partile laterale ale toracelui, abdomenul in sensul evacuarii intestinale membrul superior stang membrul superior drept). Dupa fiecare frictionare regiunea respectiva se inveleste in cearsaf si patura.
Þ total complete - initial bolnavul se uda cu apa rece pe fata si i se aplica o compresa rece pe frunte, pentru evitarea congestiei cerebrale retroactive. Cearsaful folosit se inmoaie in apa, se stoarce iar bolnavul, stand in picioare este invitat sa ridice bratele si apoi se infasoara in cearsaf dupa o anumita metodologie (un colt al cearsafului se aplica in axila stanga si de acolo in spate peste umarul drept bolnavul coboara bratele peste cearsaf care este infasurat apoi peste umarul drept se trece peste fata anterioara a toracelui si apoi peste umarul stang, iar marginea superioara a cearsafului se aplica bine in jurul gatului). Apoi dintr-o parte a bolnavului, se executa frictiuni lungi si repezi, de la gat pana la picioare, mergand cu mainile pe fata anterioara si posterioara in sens contrar. Se trece in fata bolnavului si se frictioneaza partile laterale. Frictiunea se efectueaza pana la incalzirea cearsafului. La terminare se sterge rapid bolnavul si fie este invelit intr-un cearsaf uscat si lasat sa se odihneasca, fie i se recomanda o plimbare de 2 ore
Efectul frictiunii complete poate fi intarit de:
Þ Baia de cearsaf - dupa terminarea frictiunii se arunca puternic de jos in sus, peste cearsaf, de la 1-3 m, cate o galeata cu apa rece. Apoi se loveste cu palmele intreaga suprafata pana se incalzeste. La terminare se continua ca la frictiunea completa.
Þ Baia de curent de aer, indiferent daca este urmata sau nu de baia de cearsaf - la terminarea frictiunii se aplica un cearsaf uscat peste gatul bolnavului cu colturile peste umeri si care sunt tinute de catre acesta cu ambele maini. Terapeutul prinde colturile opuse si executa vanturari de sus in jos pana se inrosesc tegumentele.
5. Spalarile
Sunt proceduri la care actioneaza in principal factorul termic, actiunea celui mecanic fiind mai redusa, dar totusi existenta si favorizand actiunea primului.
Spalarile se realizeaza cu un prosop inmuiat in apa, la temperatura indicata, care se stoarce usor. Cu miscari lungi de sus in jos si invers, repetate de 5-6 ori, se spala apoi regiunea respectiva. La final se sterge cu cearsaful de invelit si apoi se acopera.
Spalarile se clasifica dupa urmatoarele criterii:
Temperatura
Þ reci, de 18-22º C;
Þ calde, de 38-40º C;
Þ alternante, de 38-40º C, urmate de 18-22º C.
Regiune si metodologie
partiale
Þ ale extremitatilor - initial fata anterioara si apoi posterioara,
Þ superioare si inferioare - initial fata posterioara, apoi anterioara, iar in final partile laterale;
complete - bolnavului in picioare i se spala intai partea posterioara a corpului, de la calcaie la ceafa, apoi partea anterioara, de la degete la barbie, ulterior partile laterale, ce cuprind si membrele superioare, si, in final, partea anterioara a membrelor inferioare.
6. Afuziunile
Afuziunile constau din turnari de apa fara presiune asupra diverselor regiuni ale corpului, cu o stropitoare fara rozeta sau cu un furtun. La fel ca la spalare actiunea factorului termic este cea mai importanta, fara a o neglija insa pe cea a celui mecanic.
Afuziunile pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:
Temperatura
Þ reci, de 18-22º C;
Þ calde, de 38-40º C;
Þ alternante, de 38-40º C, urmate de 18-22º C.
Regiune si metodologie
partiale
Þla membrele inferioare - la bolnavul in ortostatism, incepandu-se cu zona posterioara interna si externa, apoi cea anterioara interna si externa:la labe, la genunchi, la coapse;
Þ la brate - bolnavul sezand se incepe turnarea de la police in sus pe fata interna pana la umar si se coboara pe fata externa;
Þ superioara - bolnavul in sprijin cu spatele mai sus decat umerii, isi apara cu o mana ceafa si se toarna de-a lungul coloanei vertebrale, din zona lombara pana la ceafa, executand concomitent si miscari de lateralitate;
Þ la ceafa - aceeasi pozitie ca anterior, dar se toarna la nivelul cefei o cana de 2-3 l, avand grija sa nu udam parul;
completa - la bolnavul in ortostatism se incep turnarile pe partea posterioara ascendent, de la calcai la omoplat, se trece prin zona interscapulara si se coboara pe partea opusa; apoi se intoarce bolnavul si se toarna dupa aceeasi regula;
fulger - dupa aceeasi metodologie ca la cea completa, la care se adauga si partile laterale, apoi se aplica un dus cu presiune de 1,5 atmosfere de la 3 - 5 m (factorul mecanic devine predominant aici).
7. Baile
Factorului termic si mecanic i se adauga la baile simple si imersia in apa, suportata de diferitele regiuni ale corpului sau corpul in intregime, si efectul diferitilor adjuvanti la baile medicinale
Baile se clasifica dupa temperatura, regiune si metodologie in modul urmator:
Bai simple
generale
□ la temperatura de indiferenta de 3435º C: T=34-35ºC+0,2º(pentru stimulare elimarii Q metabolice) si se foloseste numai in reumatismul inflamator si afectiuni vasculare periferice
Þ tonicizante, cu o durata de 10-15 minute;
Þ calmante, cu o durata de 15-30-60 minute;
□ reci, de 18-20º C, si racoroase, de 20-23º C:
Þ bai reci complete excitante, cu o durata de 10-30 secunde pana la 1 minut, la care se aplica in prealabil o spalare a fetei cu apa rece;
Þ bai de imersiune reci, excitante si tonizante - 3-5 imersii de 3-10 secunde, bolnavul fiind asezat pe un cearsaf cu care este imersionat;
Þ baia cu valuri - intr-o vana umpluta ½ sau ¾ cu apa se aseaza bolnavul cu picioarele indepartate si indoite din genunchi si se produc valuri, cu sensul de la picioare spre umeri, cu un dispozitiv asezat intre picioarele bolnavului, timp de 3-5 minute.
Þ baia de jumatate (halbbad):
- intr-o vana umpluta cu apa la un nivel de 25-30 cm se aseaza bolnavul cu jumatatea inferioara imersata pana la ombilic;
- bolnavul isi spala fata si isi arunca apa sau se frictioneaza pe maini, torace, abdomen;
- cu o cana de 1-1,5 l, din pozitie laterala si putin inapoia bolnavului, se fac turnari puternice asupra spatelui si umerilor, de 8-15 ori, si apoi se realizeaza frictiuni rapide cu apa pe spate si partile laterale ale toracelui;
- pacientul se culca pe spate, isi indeparteaza picioarele si din dreapta picioarelor se fac 8-15 turnari pe piept;
- terapeutul trece rapid la capul bolnavului si frictioneaza sub apa in ordine partile anterioara si laterale ale toracelui, apoi abdomenul, in sensul evacuarii intestinale;
- se frictioneaza, cu miscari lungi sub apa, membrul superior de partea opusa si apoi de aceeasi parte si membrele inferioare in aceeasi ordine;
Þ baia cu peria
- bolnavul, asezat intr-o vana umpluta ¾, isi spala fata;
- cu miscari lungi si inmuind peria de fiecare data cand coboara se spala spatele;
- bolnavul se lungeste pe spate si se periaza sub apa in ordine: toracele, pe fata anterioara si partile laterale cu miscari verticale, abdomenul cu miscari circulare in sensul evacuarii intestinale, membrul superior de partea opusa si apoi de aceeasi parte pe fete anterioare si posterioare si fara a neglija palmele, partea an-terioara si posterioara a membrelor inferioare, regiunea fesiera;
- bolnavul se ridica putin sprijinit pe calcaie si brate si periajul se reia inca o data in aceeasi ordine;
calde, de 36-39º C, si fierbinti, de 40-43º C:
□ bai calde -T=36ºC (nu produc hipertermie)
-T=37ºC -intretinuta continuu ( TC=37,3 C)
-cu racire spontana ( TC¯TC)
Þ simple, de 36-37º C, cu o durata de 15-30 minute;
Þ kinetoterapeutice de 36-37º C, cu o durata de 20-30 minute:
- intr-o vana umpluta ¾ bolnavul este lasat linistit 5 minute;
- timp de 5 minute se executa pasiv, dinspre distal spre proximal, toate miscarile posibile ale articulatiilor membrului inferior opus si de aceeasi parte, membrului superior opus si de aceeasi parte, corpului si coloanei cervicale;
- bolnavul se odihneste 5 minute;
- timp de 5 minute executa activ aceleasi miscari in aceasta ordine;
- bolnavul se odihneste 5 minute;
- bolnavul se sterge si este lasat sa se odihneasca, usor acoperit.
Þcu masaj (factorul mecanic devine primordial) - intr-o baie de 36-39º C, cu vana umpluta ¾, se executa masajul dupa tehnica cunoscuta, pe zona indicata sau general.
□ bai fierbinti
-simple de T=38 -intretinuta continuu ( TC=37,6 C)
-cu racire spontana ( TC=37,3 C)
-intense de T=39-40 C ( TC=42 C) si la 43 C se produc convulsii
Þcomplete (piretoterapie) - intr-o vana cu apa de 35º C, dupa 2 minute de sedere, se creste temperatura apei cu 1º C / minut, pana cand ajunge cu 23º C mai mare decat tempe-ratura corpului, bolnavul fiind mentinut astfel 1 - 1 ½ ore;
Þsimple - intr-o baie de 40-43 º C se sta 1 minut pentru efecte calmante si 5-10 minute pentru efecte excitante.
partiale
□ de maini, de picioare sau de sezut - in recipiente in care membrele pot fi introduse pana la coate sau pana la genunchi sau regiunea fesiera in intregime se realizeaza bai:
Þ reci, de 15-18º C, cu o durata de 1-5 minute;
Þ calde, de 38-40º C, sau fierbinti, de 40-45º C, cu o durata de 10-20 minute;
Þ alternante - bai calde de 40º C timp de 2-3 minute, apoi bai reci de 15-18º C timp de 20-30 secunde, cu repetarea alternanta de 3-5 ori;
Þ ascendente (Hauffe) - cand apei de 36º C i se creste tempera-tura cu 1º C / 1-2 minute, pana la temperatura de 40-44º C, cu durata totala de 15-30 minute;
□ speciale
Þ plimbatul prin vana sau prin rau de 10-20 cm, timp de 5-10 minute, dimineata cu picioarele goale;
Þ calcatul prin apa - in apa rece sub 15º C si la un nivel de 10-15 cm bolnavul se plimba 1-5 minute cu picioarele goale;
Bai medicinale
cu ingrediente chimice (iod, sulf, sare, sublimat, sapun), plante medicinale si substante organice inrudite (malt, tarate de grau, amidon, flori de fan, mustar, menta, coaja de stejar sau castan, mustar) - intr-o vana cu apa de 25-35º C se introduc, in anumite proportii, substantele respective si bolnavul se imbaiaza timp de 5-10-20 minute. La efectul termic si mecanic se adauga cel specific adjuvantului, ele completandu-se reciproc. Totodata apare o stare de bine a bolnavului, cu cresterea confortului fizic si psihic.
cu bule de diverse gaze (CO2, O2) - intr-o vana cu apa la 30-35º C se introduce gazul in apa de la un tub, printr-un furtun legat la un capat de un manometru de presiune si prin celalalt la un generator de bule. Durata baii este de 5-20 minute. Bulele adera la firele de par ale tegumentului si realizeaza un micromasaj local. Totodata prin excitarea receptorilor periferici se genereaza o vasodilatatie locala si un schimb termic intre zona centrala si periferica a organismului. Rolul factorului mecanic este mic, insa cu efecte benefice.
Bai speciale:
Bai de abur: T≈50-55ºC si D=10-15min
complete: flux termic=20 cal/min/m² S corp si se pierd prin TL, daca capul ramane afara=0,7cal/min/m² S corp
partiale: cap, trunchi, maini, picioare, sezut
Bai de aer cald T≈60-70ºC si D=10-20 min
complete
partiale
Bai de lumina: T≈50-55ºC si D=10-15min
cu becuri albe: D=5-20 sec
- completa (generala): dulap captusit cu 20-25 bec x 100 W sau 35-40 bec x 60 WÞRIRÞincalzirea aerului la T=70-80 C ce determina TC cu 1 C dupa 8-10 min, se produc 2-4 W, S tegumentului expus=1m², in tegument patrunde doar 1/3 din energia becurilor = 60-80 mW/cm² S tegum (toleranta organismului =100-120 mW/cm² S corp), flux termic realizat=8-11 cal/min
- partiale: cap, umar, ceafa, membrul superior, membrul inferior, partea superioara, partea inferioara
cu becuri de diverse culori
- complete
- partiale
Bai de soare, nisip, namol: T≈50-55ºC si D=10-15min
bai de soare: D=3-5min 30-40 min
-generale
-partiale
bai de nisip: T=45-60ºC, D=20-40
bai de namol: -in zona de - termoindiferenta
- caldura: namol de turba cu Tmax=47 (la T namol=42 C acelasi efect ca la T apa=40 C datorita termopexiei si termoconductibilitatii<apa)
-onctiunea cu namol rece : desi apartine terapiei cu factori contrastanti, are efect hipertermizant prin Q metabolica + Q radianta
8. Dusurile
Dusurile sunt aplicatii de apa cu temperatura variabila sub presiune, cu ajutorul unor dispozitive speciale. Factorul mecanic se adauga celui termic, capatand o importanta cel putin egala.
Dusurile se clasifica in modul urmator:
Dupa temperatura apei
reci, de 18-20º C, timp de 0,5-1,5 minute, cu caracter excitant
calde, de 38-40º C, si fierbinti, de 45º C, care in aplicatie sub 5 minute au efect calmant, iar in aplicatie peste 5 minute au efect excitant;
alternante, de 38-40º C, timp de 40 secunde, cu cele de 18-20º C, timp de 10-15 secunde, avand efecte tonifiante;
Dupa forma jetului produs de dispozitivul de evacuare
dusuri rozeta, cu efect calmant;
dusuri sita, cu efect tonifiant;
dusuri sul, cu efect excitant (daca se aplica sub forma dusului alternant, cu o presiune de 1,5-2 atm si de la o distanta de 2-4 m, cu 2-4 alternatii, realizeaza dusul scotian);
Dupa directia de aplicare a jetului
orizontale
verticale ascendente sau descendente, de tip:
Þgeneral
Þlocal - dus de sezut.
Impachetarile
a) Umede : T= 18 - 20 C, faza de excitatie (minutul 0 - 15) faza de calmare (minutul 15 - 50) faza de hipertemie (minutul 50 - 90), D scurta (10 min)-medie (40-50min)-lunga (50-90 min)
b) Uscate: complete, D = 1,5 ore
c) Cu parafina
Ø pensulare pentru regiuni intinse: G (grosime) = 05 - 1 cm, D = 30 - 60 min.
Ø mansoane pentru articulatiile mari
Ø bai de parafina pentru extremitati
Ø fesi parafinate pentru articulatiile mici
Ø placi de parafina pentru regiuni plane: G = 2 - 3 cm, D = 20 - 40 min
d) Cu namol: G = 2 - 3 cm, D = 20 - 40 min
e) Cu nisip (baia de nisip): T = 45 - 60 C, D = 20 - 40 de min
■ Baile cu vartej de apa (whirl-pool)
Intr-o vana cu apa la temperaturi variate, cuprinse intre 18 º C si 39 º C, se realizeaza vartejuri de apa, fie prin mijloace rotatorii, fie prin diuze, care introduc aer sub presiune. Factorul mecanic este dominant, realizand un masaj tonic general.
Se aplica mai multe dusuri rozeta de 38 - 40º C, verticale, timp
de
8-15 minute, perioada in care se efectueaza
si masajul partial (de obicei) sau general
(mai rar). Componenta mecanica este foarte importanta in acest caz.
Intr-o vana cu apa la 35 - 38º C se aplica dusul sub apa la o tempe-ratura cu 1-2º C mai mare decat temperatura vanei si o presiune a jetului de 1-3 atm, pe directie oblica menajanta sau perpendiculara tonifianta, la o deschidere de 1-5 cm si folosind o diuza sita (sedativa) sau sul (tonifianta).
■ Terapia cu factori contrastanti (cura Kneipp)
Din aceasta categorie fac parte:
bai in bazine cu apa termala in aer liber, urmate de dusuri reci;
bazine de mers : mers lent prin apa calda de 38-40º C si intors rapid prin apa rece de 18-20º C, 4-5 alternante;
helioterapie, urmata in ordine de onctiuni cu namol rece, bai de lac si masaj uscat.
clasica finlandeza: T aer=70-80-100 C, umiditate relativa=60-80%, TC lent cu 1 C/10-12 min
artificiala (electrica)
Baia cu plante medicinale (mustar, coaja de stejar, musetel, menta, flori de pin, malt, amidon):T=20-25 C, D=5min
Bai cu bule de diverse gaze si in special CO2: T apei=30 C, CO2 absorbit prin tegumente=30-35 ml CO2/1 l H2O/1 m² S tegument si determina vasodilat periferica contra gradient Þ ¯TC cu 0.4-0.7 C/20-30min
Bai reci complete in cada, piscina sau bazin: T£ C, D=10-30 sec 1min
Bai de imersiune rece: T=15-18 C, D=3-10 sec x3-5 ori
Bai cu valuri: T=28-32 C, D=3-4min
Baia de jumatate (Halbad): -simpla: T=32 C, D=3-5min
-cu racire: T=32 C, D=3-5 min
Baia cu peria: T=32-34 C, D=3-5 min
Bibliografia selectiva a capitolelor 1. si
Dinculescu Tr., Weiss L.: Balneofizioterapie generala, Institutul de Medicina si Farmacie, Bucuresti, 1955;
Dinculescu Tr.; Weiss L.: Balneofizioterapie generala, Editura Medicala, Bucuresti, 1963
Sturza M., Baltaceanu Gh.: Fizioterapie, Institutul de Medicina si Farmacie, Bucuresti, 1957
Teleki N., Munteanu L., Stoicescu C., Teodoreanu E., Grigore L.: Cura balneoclimaterica in Romania, Editura Sport Turism, Bucuresti, 1984
3. ELECTROTERAPIA
3.1. Notiuni de electrofiziologie.
Excitabilitatea electrica a nervilor si muschilor se caracterizeaza prin doi parametrii:
1) Reobaza (curentul de prag), este definita ca fiind pragul fundamental, adica, intensitatea minima a unui curent continuu, care produce o contractie musculara, la o inchidere brusca si prelungita a curentului electric.
2) Cronaxia unui muschi , ce reprezinta timpul minim necesar al unui curent, avand valoarea egala cu dublul reobazei, pentru a produce o contractie musculara liminara.
Excitarea tesutului muscular sau nervos, in diversele patologii ale organismului uman, atat in scop terapeutic, cat si in scop experimental sau de diagnoza, se realizeaza prin intermediul asa numitelor stimulatoare electrice.
1) Stimulatoare de curent constant - la care, curentul excitator este constant, fiind independent de variatia rezistentei tesutului excitat.
2) Stimulatoare de tensiune constanta - la care, tensiunea semnalului furnizat la iesire este constanta, independent de variatia rezistentei tesutului excitat.
3. Joasa frecventa
I. Curentul galvanic
Curentul galvanic este curentul continuu experimentat initial in terapia neuro-musculara de fizicianul Galvani si care se numeste galvanoterapie. Este definita ca aplicarea unui flux neintrerupt de electroni, unidirectional, a carui intensitate ramane constanta pentru un mediu conductor a carui rezistenta electrica este si ramane fixa.
Se manifesta cu maxima intensitate in jurul axului ce uneste cei doi electrozi, fiind specifice fiecarui pol.
a) Efect analgezic, manifestat mai ales la anod, datorita actiunii asupra receptorilor senzitivi ai durerii din tegument si asupra fibrelor nervoase senzitive. Anelectrotonusul se intalneste la intensitati mari ale curentului. Efectul analgezic-sedativ se mai explica si prin efectul curentului asupra cresterii pragului de sensibilitate a receptorilor periferici, asupra SNC si asupra micro-circulatiei locale.
b) Efect de stimulare, excitare manifestat la catod, realizeaza contractii musculare ca urmare a actiunii curentului asupra fibrelor nervoase motorii. Catelectrotonusul este intalnit la intensitati mai mici ale curentului.
c) Efect sedativ, datorat actiunii asupra SNC, in urma careia se constata o hiporeflexie osteo-articulara in cazul aplicarii formei descendente a curentului galvanic (cranial anod +, podal catod ).
d) Efect hiperemiant - vasodilatator - biotrofic, datorat activarii vascularizatiei locale dar si cu efecte asupra circulatiei generale. Asistam intr-o prima faza la vasoconstrictie urmata de o vasodilatatie reactiva mai ales la polul negativ, aceasta producand eritem cutanat si cresterea temperaturii locale. Efectul se explica si prin actiunea asupra fibrelor nervoase vegetative vasomotorii care controleaza circulatia superficiala si cea profunda.
e) Efect de reglare nespecifica neuro-vegetativa, in cazul aplicarii in regiunea cervicala unde actioneaza asupra zonei reflexogene numita gulerul Scerbac si actiune de electie asupra tonusului vagal si a celui simpatic. Reactivitatea neuro-vegetativa este un element individualizat pentru fiecare pacient supus galvanoterapiei.
Modalitati de aplicare practica a galvanoterapiei
1. Galvanizarea: consta in aplicarea a doi electrozi, de obicei metalici (Pb) sau din cauciuc electroconductor, pe tegumentul regiunii de tratat, prin intermediul stratului hidrofil, realizand un circuit inchis. Dimensiunile electrozilor pot fi egale si adaptate regiunii de tratat, caz in care metoda se numeste tehnica bipolara (anodul si catodul exercitandu-si efectele simultan), sau se pot aplica electrozi de dimensiuni inegale, caz in care densitatea de sarcini electrice se concentreaza in electrodul de dimensiuni mai reduse, devenit astfel electrod activ cu efecte in functie de polaritatea aleasa, electrodul mai mare ramanand indiferent.
Baile galvanice (hidroelectrice) constau intr-o tehnica terapeutica in care membrele pacientului sunt dispuse in 4 vane din faianta, portelan, sau material plastic polimerizat armat cu fibre de sticla (versiunea moderna),caz in care, procedura, poarta denumirea de baie galvanica quadricelulara (Schnee), sau o alta varianta, in care pacientul este introdus cu intregul corp, intr-o vana de baie tipica, aceasta tehnica purtand denumirea de baie totala (Stanger).
3. Galvanoionizarea - denumita si ionoforeza sau ionizare - este metoda terapeutica bazata pe proprietatea curentului galvanic de a ioniza substante farmacologic active aflate intr-o solutie slab concentrata de pana la 3 % si de a favoriza trecerea acestor ioni prin migrare spre polul opus prin tegumente sau mucoase. Pentru aceasta, solutiile medicamentoase se plaseaza pe stratul hidrofil al electrodului de aceeasi polaritate cu cea a ionului principal activ terapeutic. Efectul ionoforezei se realizeaza prin dubla actiune a medicamentului si a curentului. Ionii activi simplii sau radicalii liberi traverseaza tegumentul indemn prin porii glandelor sebacee si sudoripale, ajungand in straturile subtegumentare, unde actioneaza terapeutic, dar sunt si preluati in circulatia generala de capilarele existente.
Bolile reumatismale degenerative(boala artrozica)
Bolile reumatismale inflamatorii in perioada subacuta sau intre puseele inflamatorii:
Reumatismul tesutului moale: periartrita, epicondilite, tendinite, bursite etc
Patologia posttraumatica insotita de edeme locale, hematoame, algoneurodistrofii, redori articulare postimobilizari,
Patologia sistemului nervos:
Sindromul de neuron motor periferic cu pareze de membre, faciale sau de sfinctere a organelor interne
Sindrom de neuron motor central de diferite etiologii (hemipareze, tetrapareze, parapareze).
Afectiuni ale organelor de simt .
Crioparestezii functionale ale segmentelor periferice
Situatii de stres, astenii nervoase si de suprasolicitare, durere somatica corticalizata.
Afectiuni dermatologice: acnee, cicatrice cheloida, epidermofitii, ulcere tegumentare atone, sclerodermie.
-Terapia cu curenti diadinamici, face parte din categoria terapiilor prin curenti alternativi de joasa frecventa (50 -100 Hz). Acest gen de terapie a fost creat si aplicat pentru prima data in 1929 de Pierre Bernard, motiv pentru care acest tip de semnale, mai poarta si denumirea de 'curenti Bernard'.
- Adresabilitatea patologiilor la tipul de semnal diadinamic
localizarea zonelor patologice inflamatorii si degenerative; testarea zonelor mialgene; electrostimularea tesuturilor ligamentare.
sindrom simpatic; tulburari circulatorii; spasmoliza (contracturi musculare).
tulburari trofice; artroze; artrite; osteocondilite; tulburari circulatorii; nevralgii ale zonei craniene.
combaterea algiilor; in patologia aferenta zonei intestinale, abdominale, ginecologice.
tratament post-chirurgical; mobilizarea articulatiilor; terapie de motilitate; deformatii; contuzii; periartrite; nevralgii.
pareze; excitabilitate faradica; mialgii; lumbago; torticolis; nevralgii.
paralizii flasce si excitatii faradice.
paralizii flasce cu reactii degenerative moderate.
paralizii flasce cu reactie degenerativa avansata; tratamentul intinderilor tendinomusculare.
-Acestia au efecte fiziologice specifice,diferite de cele ale curentului continuu. Prin intermediul variatelor tipologii de semnale, ce intra in componenta acestei categorii terapeutice, pot fi obtinute efecte, pe care curentul continuu nu le poate realiza.
-Categorii de curenti cu impulsuri
- Aplicatii ale terapiei prin curenti cu impulsuri
▪Pentru tratarea musculaturii spastice, este aplicata metoda elaborata de Hufschmidt in 1968,constand in utilizarea a doua circuite de excitatie independente (separate) intre ele, decalate in timp ,dar sincronizate electronic, fiecare din circuite continand cate doi electrozi de excitatie.
▪Electrozii celor doua circuite se pozitioneaza pe grupe musculare antagoniste (flexori-extensori, abductori - adductori), pe care le stimuleaza cu intensitate progresiv marita pana la aparitia unei contractii puternice dar alternante a muschilor stimulati. Alternanta este rezultatul decalajului de timp dintre cele doua circuite. Metoda realizeaza inhibarea motoneuronului muschiului spastic rezultand relaxarea acestuia.
▪Se indica in spasticitatile din sindromul de neuron motor central, paraliziile cerebrale infantile, traumatisme vertebrale cu interesare mielica, hemipareze spastice dupa AVC, boala Parkinson, pareze spastice din scleroza in placi
hipotrofii si atrofii musculare de inactivitate, provocate fie de imobilizari prelungite (aparat gipsat, fixatoare externe, imobilizari prelungite la pat), fie de patologie articulara cu redoare, limitare marcata a amplitudinii de miscare pe diferite planuri, ceea ce obliga muschiul efector la inactivitate
musculatura hipotrofiata sau contractata in tulburari de statica a coloanei vertebrale ,cum intalnim in cifoscolioza
hipotrofia de inactivitate a varstnicilor, sedentarilor, depresivilor
electrogimnastica musculaturii respiratorii (in tulburari de ventilatie)
stimularea musculaturii abdominale flaste hipotone (in constipatii atone, postnasteri)
in afectiuni insotite de pierderea sensibilitatii kinestezice (prin repaus prelungit la pat, la comatosi sau la cei ce depind de anumite aparate de mentinere a unei functii vitale)
ca scop special de utilizare amintim stimularea miscarilor voluntare, prin feed-back senzitivo-motor de la receptorii tendino-musculari (in sechele de poliomielita).
-Lezarea sau intreruperea caii de comanda motorie (nervul periferic) duce la suferinta neuro-musculara cu instalarea rapida a hipotrofiilor si a atrofiilor musculare, care incep sa apara in primele 72 de ore. In aceasta situatie, fibra musculara nu mai raspunde la impuls electric cu declansare brusca, cum e impulsul dreptunghiular (rectangular), ci va raspunde la impulsuri cu panta lenta de crestere, cum e impulsul exponential sau cel triunghiular cu panta de crestere exponentiala.
-Stimularile sunt absolut necesare pentru a preveni sau recupera instalarea atrofiilor musculare. Fibrele musculare denevrate degenereaza prin aparitia de tesut fibros necontractil, schimbandu-si astfel parametrii electrofiziologici, prin cresterea cronaxiei direct proportional cu severitatea si vechimea leziunii neuro-musculare. Electrostimularea trebuie sa se initieze cat mai repede pentru a preveni instalarea atrofiilor musculare si va fi obligatoriu asociata tehnicilor de kinetoterapie.
3. Curentii Trbert curenti de ultrastimulare
▪Impulsurile au forma dreptunghiulara cu durata 2 msec, pauza 5 msec. si frecventa 140 Hz. Au actiune eficient analgezica si secundar vasodilatatoare locala datorata masajului local cu impulsuri pe care il realizeaza.
▪Procedura este indicata in terapia durerii de diferite cauze.
4. Neurostimularea transcutanata (TENS)
▪Stimulii electrici utilizati in perimetrul acestui gen de terapie, se apropie mult, prin forma lor, de stimulii biologici naturali elaborati de celula nervoasa.
▪Aceasta tehnica terapeutica, s-a dovedit a fi un instrument eficient, atat in reducerea sau suprimarea unor algii 'curente', cat si in varii artralgii, dureri craniene, post-operatorii, nevralgii post-herpetice, durerile 'focale' din patologia canceroasa.
Prin notiunea de curenti de 'medie frecventa' in domeniul medicinei, se inteleg curentii alternativi sinusoidali ce acopera un spectru cuprins intre 1 -- 100 KHz.
Terapia cu curenti interferentiali sau curenti Nemec, dupa numele celui care a realizat primul aparat pentru producerea lor, creeaza excitatii electrice localizate in interiorul unei regiuni din corp, prin interferenta (amestecul) care rezulta din incrucisarea a doi curenti sinusoidali de medie frecventa (3,9 si 4,0 kHz).
Efectele terapiei cu curenti interferentiali in functie de frecventa de interferenta
Þ< 10 Hz - efect excitomotor pe musculatura striata norminervata;
Þ= 12 35 Hz - efect decontracturant;
Þ= 1 4 Hz - efect excitant pe musculatura neteda;
Þ 10 Hz - stimuleaza si sistemul simpatic;
Þ= 20 40 Hz - stimuleaza si sistemul parasimpatic;
Þ= 90 100 Hz - efect analgetic.
afectiunile aparatului locomotor: stari postraumatice (algoneuro-distrofie, entorse, luxatii, contuzii, hematoame), afectiuni reumatismale (artrite, periartrite, artroze, discopatii, mialgii, neuromialgii, scolioze), nevralgii si nevrite, diferite sechele paretice ale membrelor.
afectiuni vasculare periferice: tulburari de circulatie periferica, edeme vasculogene
afectiuni ginecologice: anexite, metroanexite, parametrite, dismenoree
afectiuni ale organelor interne: dischinezia biliara, hepatita cronica persistenta, pancreatite cronice, gastrite, boala ulceroasa, distonii functionale intestinale
Unde scurte (US)
In principiu, pana in prezent sunt conturate doua metode pentru a face posibila penetrarea in tesut a inaltei frecvente debitate de aparat: metoda in camp condensator (bipolara) si metoda in camp inductiv (monopolara).
Metoda in camp condensator
-Regiunea tratata se gaseste plasata in interiorul unui camp condensator, reprezentat de doi electrozi metalici (izolati in sticla sau plastic), care formeaza impreuna cu materialul izolant ce-l separa (aerul) un dielectric ce prezinta o pierdere de energie de tip ohmic (rezistiv);
-In cadrul acestui sistem complex, curentul de inalta frecventa se materializeaza atat sub forma curentului de conductie, cat si sub forma curentului de deplasare.
-Efectele terapeutice ale aplicatiilor de inalta frecventa au un efect remanent, spre deosebire de celelalte metode fizioterapeutice, in sensul ca temperatura corpului ramane ridicata timp de 48 72 ore dupa procedura, efectele tratamentului disipandu-se din zona tratata in intregul organism prin mijlocirea sistemului circulant.
Metoda in camp inductiv
-La aceasta metoda, energia radiativa este transferata regiunii tratate in mod inductiv, prin intermediul unui cablu de inductie sau a unei bobine metalice tubulare infasurat in spirala, in jurul regiunii tratate, de unde si denumirea sa.
-In aceasta metoda, campul magnetic creat de bobina produce o inductie electromagnetica transmisa segmentului corporal tratat, in care induce o forta electromagnetica ce da nastere unor curenti turbionari cu deplasare circulara (curenti Foucault), care se transforma in caldura prin efectul Joule.
Terapia cu unde scurte se poate aplica
aIn regim continuu si sunt utilizate patru tipuri de doze
a In regim pulsat (trenuri ): De mai multa vreme, atentia specialistilor in domeniu a fost captata, de ideea utilizarii energiei de inalta frecventa sub forma de 'impulsuri' in tehnica terapeutica, in scopul obtinerii unor efecte de ameliorare noi si valoroase.
Unde ultrascurte (UUS)(microunde, unde radar)
Prin notiunea de 'microunde' se inteleg, acele unde electromagnetice ale caror frecvente sunt cuprinse in spectrul 300 -3000 MHz. Repartizarea caldurii captate de tesuturi intre stratul adipos si cel muscular este de 1 / 4, comparativ cu raportul 10 / 1 realizat prin metoda US in camp condensator.
Indicatiile terapeutice sunt similare cu cele prezentate la unde scurte (US).
Unde mecanice = Ultrasunetul (ULS)
Ultrasunetele sunt cuprinse intr-o plaja de frecventa corespunzand limitelor cuprinse intre 20 3000 kHz.
Ultrasunetele pot fi produse prin mai multe procedee: mecanice, termice, magnetice, piezoelectrice.
Energia de vibratie, generata de o sursa ultrasonora, se transmite mediului inconjurator, unde pune in miscare vibratorie particulele acestuia. Tesuturile sistemelor vii au o comportare asemanatoare cu a lichidelor, in care propagarea vibratiilor ultrasonice se face sub forma de unde longitudinale, exceptie facand oasele, in care iau nastere si unde transversale, dar de energie neglijabila
Ultrasonoterapia utilizeaza diferite modalitati de aplicare a radiatiei ultrasonice:
in regimul cu unda continua aparatul emite energie ultrasonica in mod neintrerupt, pe toata durata tratamentului;
in regimul de impulsuri, cunoscut si sub denumirea de regim iterativ, aparatul emite ultrasunete sub forma de trenuri (burst).
in regimul modulat se realizeaza o variatie continua a amplitudinii undelor ultrasonice (MA), cu anvelope de forme variate (triunghiular, exponential, dreptunghiular, trapezoidal)
Ca tehnica terapeutica, ultrasonoterapia este realizata prin
Efecte biologice ale terapiei cu ultrasunete:
Efect analgetic: datorat efectului mecanic + termic si la doze de 0,05-0,5 W/cm2 are actiune in special pe radacina nervoasa ganglioni limfatici muschi
Efect miorelaxant: prin efectul mecanic = micromasaj; indicat in contractia musculara algica (primara) = miopatii si in cea antalgica (secundara) = discopatie.
Efect metabolic: datorita efectului de cavitatie la doze de 0,5 1 W/cm2 Þ cresterea permeabilitatii celulare Þ posibilitate de aplicare a ULS + medicamente ionizabile = ultrasonoforeza
Efect rezorbtiv si fibrinolitic: la doze = 1-2 3(mai putin folosit in ultima perioada) W/cm2
Indicatii:
afectiuni posttraumatice
afectiuni reumatismale cronice cu procese aderentiale (fibroze): poliartrita reumatoida stadiul III IV, spondilartropatii seronegative stadiul III IV
reumatism abarticular: miozite, miogeloze, periartrite, tendinite
reumatism cronic degenerativ
cicatrici cheloide, boala Dupuytren, boala Ledderhose
algoneurodistrofia stadiul III in aplicare pe ganglionul stelat
nevralgii si nevrite in aplicatii radiculare sau tronculare
Magnetoterapie
Din totdeauna, materia vie de pe planeta noastra a fost continuu sub influenta campului magnetic al pamantului. Acest camp are o intensitate medie slaba (0,047 mT), care scade de la poli spre ecuator, prezinta oscilatii anuale sezoniere si zilnice, ce dirijeaza evolutia ceasului biologic al organismelor vii.
Daca o fiinta vie ar fi ecranata de influenta geomagnetismului ar apare un complex de perturbari metabolice. Suntem atat de obisnuiti genetic cu campul magnetic terestru incat reactionam anormal la absenta lui. De fapt multe din reactiile si comportamentele, pe care le consideram normale, ale organismelor vii, sunt in directa legatura cu acest camp.
Cum actioneaza de fapt campul magnetic asupra organismelor vii, constituie o problema departe inca de a fi pe deplin elucidata. Este posibil ca insusi campul magnetic sa declanseze efectul, prin intermediul substantelor paramagnetice, cunoscut fiind rolul pe care il au in organism astfel de substante ca: oxigenul, hidrogenul atomic, radicalii liberi, enzimele etc.
Campul magnetic produs de catre o bobina parcursa de curent, are aceeasi parametrii fizici ca si curentul care l-a initiat. Astfel, daca curentul este alternativ, campul magnetic va fi si el alternativ avand aceeasi frecventa, iar daca curentul este sub forma de impulsuri, campul magnetic corespunzator se va prezenta si el tot sub forma de impulsuri.
3. Boli neuropsihice: afectiuni functionale ale sistemului nervos central (nevrozele distoniile neurovegetative), afectiuni organice ale sistemului nervos
4. Boli ale aparatului cardiovascular: bolile vasculare periferice functionale (boala si sindromul Raynaud, acrocianoza), bolile vasculare periferice organice(trombangeita obliteranta,ateroscleroza obliteranta a membrelor,arteriopatia diabetica), ateroscleroza cerebrala, hipertensiunea arteriala
5. Afectiunile respiratorii: astmul bronsic,bronsita cronica astmatiforma,traheobronsite spastice,pseudo astmul nevrotic
6. Afectiuni digestive: ulcerul gastro-duodenal, gastritele cronice, enterocolopatia cronica nespecifica, tulburari functionale ale colonului, dischineziile biliare cu hipertonie si hiperkinezie, dischineziile biliare cu hipotonie veziculara
7. Afectiuni metabolice si endocrine: diabetul zaharat, guta, hipertiroida
8.Bolile aparatului genital la femei: dismenoreea, tulburari menstruale functionale hipoplazii uterine, metroanexitele cronice nespecifice, tulburarile de climax si preclimax, sindromul premenstrual si intermenstrual, dispareunia, pruritul vulvar si diverse algii pelvine care nu au la baza leziuni organice, frigiditatea sub diversele ei aspecte (cu tulburari de libidou, cu sau fara orgasm)
Utilizarea in medicina a proprietatilor biologice si fiziologice ale luminii, este cunoscuta sub numele de 'fototerapie'.
Ea este reprezentata de
I. Radiatiile ultraviolete( UV-actinoterapia)
Efecte
a) Fotochimice
Eritemul actinic
Pigmentatia melanica
Efecte metabolice
produce vitamina D2 (coleocalciferol) din provitamina D2 (ergosterol)
creste metabolismul proteic prin cresterea reactiei de oxido-reducere
b) Biologice
Efect de reglare vegetativa
Efect analgetic si vasodilatator
Actiune reflexa pe glandele endocrine
Actiune de tip insulinic: ¯ glicemia glicozuria corpii cetonici, depozitele de glicogen in ficat si muschi
Efecte bactericide: prin coagularea celulei bacteriene si actiunea pe ARN cromozomial
spondilartropatii seronegative, poliartrita reumatoida
reumatism secundar infectios:
reumatism cronic degenerativ:
nevralgia cervico-brahiala
radiculopatii: pe puncte Valleix
stari posttraumatice, osteoporoza
II.Radiatiile infrarosii (RIR-solux)
Efecte:
a) Eritem caloric = vasodilatare arteriolara si capilara + edem al stratului mucos si la papilelor dermice + infiltratii leucocitare perivasculare
b) Prin intermediul mecanismului de termoreglare (TR) este influentata circulatia locala si generala
c) Efecte antialgice, decontracturante, rezorbtive si relaxante ale tesutului conjunctiv
d) Activarea circulatiei profunde si a sistemului nervos, modifica secretia glandelor si metabolismul general
e) In doze moderate accelereaza formarea pigmentului melanic
Indicatii:
boli de piele (furuncule, abcesele glandelor sudoripare)
afectiuni ORL
procese inflamatorii subacute si cronice
reumatism articular si abarticular de tip degenerativ in stadiu cronic
tulburari circulatorii periferice
cicatrici vicioase
ulcere atone
stari spastice viscerale din sfera hepato-bilio-digestiva
sinovite si tenosinovite
III. Laserterapia
Lumina conventionala este o mixtura de culori emisa in toate directiile. Lumina laser este o singura culoare (monocromatism), care are o emisie fotonica coordonata (coerenta), concentrata pe o suprafata foarte mica (polarizare, paralelism). Efectul laser se obtine cand fascicolul emis de catre atomi in stare excitata (atomi care au absorbit o cantitate de energie) este: monocromatic, stimulat si coerent. (LASER - Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation.)
Laserterapia este un procedeu terapeutic de aplicare directa (tegument, mucoase, endotisular) sau indirecta (fibre optice, ghiduri de radiatie, micromanipulatoare, endoscoape, etc) a radiatiei electromagnetice neionizante, coerente, cu lungimi de unda variabile (200 15.000 nm). Ea este o forma a fototerapiei care implica aplicarea luminii monocromatice coerente la nivelul tesuturilor, in scopul de a obtine un efect bio-modulativ din partea tesutului respectiv.
IV. Fototerapia cu lumina polarizata
Fenomenul de polarizare a luminii apare atunci cand reusim, printr-un mijloc oarecare, sa cream o asimetrie a fasciculului luminos in jurul directiei sale de propagare.
Sanatatea celulei depinde de functionarea corecta a membranei celulare, de transmisivitatea acesteia. Dereglarea functiei de intermediere - transmisivitate a membranei celulare (prin dezorganizarea capetelor polare si a lipidelor) are ca efect functionarea incoerenta a enzimelor si a receptorilor corespunzatori continuti in membrana (care trebuie sa asigure elementele nutritive si energetice ale celulei), ceea ce conduce la reducerea activitatii lantului respirator. Din aceasta cauza scade cantitatea de ATP (adenozin-trifosfat) necesar proceselor chimice din celula, avand ca rezultat reducerea potentialului celulei (a energiei) pana la 20 eV. Informatiile inmagazinate in DNA (acidul dezoxiribonucleic), care se afla in nucleul celulei, nu mai pot fi eliberate. De aici rezulta, printre altele, reducerea procesului de regenerare.
Lumina polarizata ordoneaza fizic capetele polarizate permitand enzimelor si receptorilor respectivi sa-si reia activitatea de schimbatori de substante
Bibliografia selectiva a capitolului 3.
Nemes I.D.A., Dragoi M., Moldovan C., Gheorghe I., Tiberiu T., 2000,Ghid de electroterapie si fototerapie, Editura Orizonturi Universitare , Timisoara, ISBN 973-8109-02-7
Nemes I.D.A, Dragoi M., Totorean Alina , Ghita Andreea , 2003, Electroterapie -Lucrari practice, Editura Orizonturi Universitare (Sub egida Phare), Timisoara , ISBN 973-638-060-6
Dinculescu T. si colaboratorii, Balneofizioterapie, Editura Medicala, Bucuresti, 1963, pag. 158-159
Negoescu R., Instrumentatia bioelectronica medicala, Editura Tehnica Bucuresti, 1985, pag. 117-118
Radulescu A., Electroterapie, Editura Medicala, Bucuresti, 1991, pag. 131, 166, 172, 175, 219-220, 222-224, 226-227, 230, 232, 236, 238 313-315
Radulescu A., Popescu M., Caietul documentar de electroterapie, Editura Medicala, Bucuresti, 1983, pag. 7-66
Strungaru R., Electronica medicala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982, pag. 182-212
Vasilescu V. si colaboratorii, Biofizica medicala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977, pag. 223-224
4. MASAJUL
4.1. Definitie
Masajul este o manipulare terapeutica a partilor moi ale corpului, prin mijloace manuale si mecanice, in scop fiziologic sau terapeutic. Tehnicile de masaj pot avea efecte mecanice, neurologice, psihologice si reflexe. Masajul poate fi folosit, pentru a reduce durerea, pentru diminuarea aderentelor, pentru sedare, mobilizarea fluidelor, pentru a relaxa musculatura si pentru efectul vasodilatator. Masajul poate fi si o aplicatie preliminara manipularilor; in orice caz ,efectul principal al masajului se resimte asupra partilor moi ale corpului moi, in timp ce manipularile actioneaza asupra articulatiilor segmentelor.
Prelucrarea metodica a partilor moi prin mijloace manuale sau mecanice, in scop fiziologic, curativo-profilactic sau terapeutic (Adrian Ionescu).
4. Clasificare:
1. Dupa regiunea la care se aplica:
▲masaj somatic (asupra partilor moi superficiale):
◊ general:
◊ partial:
>regional pe o parte importanta si bine definita a corpului;
>segmentar pe portiuni anatomice distincte, in special membre;
>local pe portiuni mici de piele si tesut subcutanat, pe grupe de muschi, pe articulatii;
▲masajul profund (asupra organelor interne).
Dupa origine, tehnica si metodologia de aplicare
A. Masajul occidental:
■ Masajul clasic:
□ tehnici clasice:
principale:
Þ netezirea;
Þ framantat;
Þ baterea;
Þ frictiunea;
Þ vibratia;
complementare:
Þ cernutul si rulatul muscular;
Þ presiunile si tensiunile;
Þ tractiunile, scuturaturile, elongatiile;
□ tehnici speciale:
pentru piele;
pentru muschi, tendoane, ligamente;
pentru fascii;
pentru capsula articulara;
pentru segmente;
pentru afectiunile veno limfatice;
pentru organele profunde,
■Masajul reflex:
□ masajul reflex conjunctiv;
□ masajul reflex segmentar;
□ masajele reflexe speciale;
■ Masajul mecanic - vibrator:- aparate vibratorii portabile; fotolii,paturi,
-mese vibratorii (oscilante);
B. Masajul oriental:
▲ Masajul neenergetic:
◊ osteopresura - masajul periostal;
◊ digitopresura presopunctura;
◊ touch for health;
◊ metode combinate (cele mai uzitate):
■ chinezesti: Ngam, Tao-Inn
■ japoneze: Do-Inn, Shiatsu
▲ Masajul energetic pe punctele de acupunctura, pe puncte speciale si pe meridianele energetice.
4.3. Efectele masajului
1. Efectele fiziologice ale masajului
Masajul produce anumite efecte mecanice. Presiunile mecanice aplicate asupra tesutului moale mobilizeaza fluidele ,acestea se deplaseaza in directia in care rezistenta este scazuta, sub actiunea fortelor statice imprimate de mana terapeutului. Odata mobilizate, fluidele parasesc tesuturile moi intrand in circulatia limfatica sau in circulatia venoasa. Cantitatea de fluid mobilizata in timpul unei sedinte de tratament este de preferinta sa fie scazuta; in orice caz, fizioterapeutul trebuie sa fie atent la reactiile fiziologice ale pacientilor care prezinta disfunctii cardiovasculare sau renale semnificative. In tratamentul edemelor limfatice masajul este realizat mai intai proximal si apoi distal, datorita faptului ca mai intai trebuie deschis blocajul proximal al canalelor limfatice pentru a permite ulterior mobilizarea distala a fluidelor si a proteinelor.
Framantarea si baterea inlatura edemul; compresiunile transforma edemele bine pronuntate intr-unele mai putin definite. In plus, in afara de efectele mecanice aceste tehnici favorizeaza eliberarea histaminei ,realizand vasodilatatie superficiala, determinand astfel eliminarea produsilor toxici din tesuturi si din sange.
Studiile efectuate arata ca masajul poate diminua cresterea vascozitatii sanguine, a hematocritului si poate determina cresterea componentelor fibrinolitice. Date preliminare arata ca masajul a fost folosit cu succes in tratarea trombozei venoase, determinand o scadere a acesteia. Insa masajul poate fi contraindicat cand pacientul prezinta tromboza venoasa in stadiu avansat.
Alte substante a caror valoare creste in timpul masajului sunt: mioglobina, creatinkinaza, lactat dehidrogenaza si glutamic oxaloacetic transaminaza. Masajul poate inlatura spasmele musculare si poate determina cresterea fortei de contractie a muschiului scheletic. Inlaturarea spasmelor si cresterea rezistentei pot rezulta din eliminarea produsilor de metabolism, mobilizarea fluidelor si cresterea circulatiei sanguine. Diminuarea oboselii musculare poate fi rezultatul eliminarii produsilor de metabolism.
Efectele reflexe
Masajul poate stimula receptorii cutanati, receptorii fuziformi si muschii scheletici superficiali. Aceste structuri produc impulsuri care ajung la maduva spinarii, producand efecte variate, inclusiv asupra segmentului tratat. Astfel sunt explicate efectele somato-viscerale asupra organelor.
3. Efectele psihologice ale masajului
In general ,masajul creeaza relaxare si o stare de bine pacientilor. Daca acest lucru reprezinta o forma a efectului placebo sau rezultatul unui reflex anterior, nu s-a clarificat inca. De multe ori ,terapeutii includ in tratament o varietate de tehnici psihice si fizice cum ar fi crearea unei ambiente relaxante prin meloterapie sau aromoterapie.
Masajul poate fi folosit ca tehnica principala de tratament sau poate fi utilizat ca adjuvant pentru un alt tip de terapie .Masajul se utilizeaza de cele mai multe ori, (fara sa se limiteze strict), pentru a mobiliza lichidele intertisulare, pentru a reduce edemele, pentru a creste circulatia locala, diminuarea oboselii si a rigiditatii musculare, pentru a reduce durerea, pentru relaxare, pentru a preveni sau diminua aderentele.
Un alt efect produs de masaj este relaxarea musculara. Se pare ca masajul reduce tonusul muscular si intensifica circulatia sanguina locala. Relaxarea musculara poate fi produsa si prin cresterea stimularii receptorilor senzoriali ,stimulare indusa de masaj. Aceste impulsuri senzoriale ajung la nivelul maduvei spinarii, de aici merg la nivel cerebral unde se elaboreaza raspunsul ce determina reducerea tonusului muscular.
Masajul poate produce diverse efecte: relaxare, poate creste eliberarea de endorfine, poate diminua tesutul fibros, reda elasticitatea pielii, poate imbunatati circulatia limfatica si poate determina cresterea nr macrofagelor.
sechelele post traumatice, afectiunile reumatice, tulburarile neurologice si trofice;
optimizarea formei sportive;
sindromul de deconditionare (hipomobilitate = sedentarism, cresterea in greutate = obezitate, scaderea capacitatii de adaptare a termo-reglarii la rece)
in cadrul profilaxiei secundare;
mentinerea unei stari fiziologice normale si a formei fizice si psihice de zi cu zi.
Contraindicatiile masajului pot fi:
definitive (absolute, totale): afectiuni maligne sau cu potential de malignizare prin masaj;
temporare care la randul lor pot fi determinate de:
- afectiuni cu evolutie previzibil favorabila, la care asteptam statusul care ne permite sa aplicam masajul;
- afectiuni cu evolutie imprevizibila, la care ne abtinem pana cand se determina statusul care ne permite aplicarea sau nu a masajului.
Dintre contraindicatiile masajului care se pot incadra intr-una din categoriile de mai sus mentionam:
procese inflamatorii in faza acuta;
boli infecto-contagioase;
sindroame hemoragipare;
boli acute ale organelor interne;
plagi si fracturi, arsuri, eczeme;
psihopatii majore.
4.5. Tehnica masajului
Terapeutul este raspunzator de anumite aspecte in cadrul unei sedinte de masaj, inclusiv de ambianta din timpul tratamentului. Aplicarea tratamentului include ritmul, rata, presiunea, directia si durata.
Cele mai multe tehnici de masaj implica reducerea frictiunilor la un nivel mediu, deci mainile terapeutului se misca de-a lungul tegumentului realizand o frictiune minimala. Pudra si uleiul sunt folosite adesea. Baterea trebuie de asemenea sa fie regulata si ciclica. Rata aplicarii masajului variaza in functie de tehnica.
Folosirea presiunilor depinde de tehnica si de rezultatul urmarit. Pentru a produce relaxarea, pentru efect sedativ sau pentru reducerea spasmelor musculare se aplica presiuni usoare, iar pentru actiunea asupra structurilor profunde sau pentru diminuarea aderentelor se aplica presiuni profunde. Tratamentul edemelor si intinderea musculara cer aplicarea intermediara a presiunii. Directia masajului este de cele mai multe ori in sens centripet, pentru a realiza cat mai bine mobilizarea fluidelor catre circulatia centrala.
Cand sunt tratati muschii, miscarile sunt facute paralel cu fibrele musculare. Daca scopul tratamentului este de a reduce formarea aderentelor, masajul se aplica prin miscari circulare sau miscari ce traverseaza fibrele. Masajul se realizeaza in functie de zona ce trebuie tratata si poate varia de la o zona bine delimitata pana la un contact ce include si zonele invecinate. Durata sedintei de masaj este stabilita in functie de zona care necesita tratament, efectele urmarite si toleranta pacientului determina durata sedintei de masaj. In cazul in care masajul se efectueaza inaintea aplicarii altui tratament, sedinta de masaj se incheie in momentul in care zona tratata prezinta conditiile optime pentru a aplica tratamentul ulterior. Durata unui program de terapie prin masaj poate varia de la o saptamana pana la cateva luni si depinde de efectele urmarite. Pacientii trebuie reexaminati periodic, in functie de diagnostic si de scopul terapiei, pentru a asigura eficienta tratamentului.
A. Masajul occidental
Masajul occidental este cel mai obisnuit tip de masaj practicat. Esenta masajului occidental reprezinta prelucrarea manuala sau mecanica a partilor moi ale organismului, efectele sale nu se manifesta doar asupra tesuturilor superficiale sau a tesuturilor profunde ci si asupra organelor.
Formele clasice principale ale masajului occidental sunt:
Reprezinta alunecari ritmice si usoare efectuate asupra tegumentului in sensul circulatiei de intoarcere. Se adreseaza pielii, tesutului celular subcutanat, sistemului vascular periferic si sistemului nervos periferic. Poate fi aplicata cu efect usor stimulant, ca manevra introductiva a masajului sau cu efect relaxant, calmant ca manevra intercalata intre celelalte manevre de masaj sau care incheie sedinta de masaj.
Se executa cu fata palmara sau dorsala a mainilor si / sau a degetelor, cu pumnul. Pe suprafete mici se poate folosi o mana, iar pe suprafete mai mari ambele maini (asezate in cerc, la acelasi nivel sau paralel sau una deasupra celeilalte, cu miscari simultane sau alternative).
Se poate aplica in mai multe modalitati tehnice:'masaj piaptane', 'manevra masinii de cusut' , 'in picatura de ploaie', 'in cleste'.
In aceasta tehnica, mana terapeutului aluneca de-a lungul pielii , intinzand muschiul scheletic ce trebuie tratat.
Se foloseste ulei sau pudra pentru a reduce frictiunea; contactul mainii cu pielea este mentinut in timpul netezirii.
Efleurajul poate fi superficial sau profund.
Netezirile usoare au efecte asupra receptorilor cutanati si actioneaza prin mecanisme neuroreflexe si reflexe vasculare, in timp ce netezirile profunde mobilizeaza fluidele in tesuturile profunde.
Netezirile profunde sunt realizate in sensul intoarcerii venoase sau limfatice, iar netezirile usoare pot fi facute in orice directie.
Principalul efect mecanic al netezirilor este sa aplice presiuni secventiale pe tesuturile invecinate, astfel incat fluidul sa se deplaseze inainte, in timp ce se realizeaza comprimarea tesutului.
Frictiunea
Se adreseaza in special tesutului celular subcutanat si structurilor moi periarticulare. Are rolul de a creste supletea si elasticitatea lor. Pe cale reflexa are efecte circulatorii, trofice si de stimulare sau relaxare neuro-musculara. De asemenea determina analgezie locala.
Ea consta intr-o comprimare blanda si o deplasare a tesuturilor moi pe planul osos.
Presiunea este aplicata cu varful degetului mare sau a degetelor terapeutului pe pielea si muschii pacientului.
Principala tehnica a frictiunilor consta in aplicarea unei presiuni usoare care sa intinda tesuturile, in special intre doua tipuri de tesuturi(fascie-muschi, muschi-os).
Frictiunile profunde mobilizeaza pielea de pe tesutul subadiacent ,presiunea resimtindu-se la nivelul tesuturilor profunde.
Frictiunile sunt frecvent utilizate pentru a preveni sau incetini formarea aderentelor tesutului cicatricial.
3. Framantatul (petrisaj)
Este o manevra care se adreseaza in special muschilor, imbunatatindu-le mecanic calitatile, iar prin activarea circulatiei sanguino-limfatice creste si schimburile nutritive si eliminarea toxinelor.
Consta in apucarea, ridicarea, 'stoarcerea' tesuturilor moi si apoi presarea lor pe planul de sprijin osos, urmata apoi de slabirea presiunii dar fara a desprinde mainile de pe zona. Miscarea se reia in zona sau in alta. Acest lucru se realizeaza in directie longitudinala pe fibrele musculare.
Petrisajul este o tehnica bazata pe compresiuni, aplicate in special pe muschii scheletici, se prinde muschiul intre degetul mare si celelalte 4 degete, sau intre cele 2 maini.
Tesutul este strans usor in timp ce mana se misca circular in directia comprimarii.
Miscarea principala este comprimarea si ulterior eliberarea tesutului, avand efect asupra circulatiei sanguine.
4. Baterea (tapotaj, tapotament)
Consta din lovirea usoara si ritmica a tesuturilor moi, superficiale sau profunde in functie de intensitatea loviturii.
Efectele locale constau intr-o vasodilatatie locala cu hiperemie si cresterea excitabilitatii neuro-musculare, cu activarea sistemului simpatic-parasimpatic. In aplicare pe zone reflexe are actiune asupra organelor interne si sistemului nervos central, cu efect relaxant sau stimulant in functie de tehnica, intensitate, durata.
Modalitatile tehnice de aplicare sunt variate: ''tocatul'', ''percutatul'', ''in ventuza'', etc.
Aceasta tehnica de masaj reprezinta baterea tesutului moale prin loviri repetate, folosind amandoua mainile intr-un ritm rapid si usor.
Numeroase variante pot fi definite de partea mainii care vine in contact cu corpul.
Efectul terapeutic al tapotamentului poate rezulta din compresiunea aerului prins in timpul impactului.
Alte efecte ale tapotamentului pot fi stimulante; deci este posibil ca persoanele sanatoase, cu toleranta crescuta pentru aceasta tehnica, sa o gaseasca placuta.
5. Vibratia
Consta in imprimarea tesuturilor moi a unor miscari oscilatorii ritmice, care realizeaza deplasari mici ale acestora cu presiuni ondulatorii (ca un tremurat). Manevrele fine si prelungite au efecte hiperemice locale si relaxante locale si generale.
B. Masajul oriental
De-a lungul secolelor ,masajul oriental a fost o parte integranta a culturilor in care a fost practicat. Masajul oriental include printre alte tehnici, Shiatsu (o tehnica japoneza bazata pe teoria meridianelor chinezesti cu principii stiintifice orientale).Teoria Shiatsu se bazeaza pe sistemul celor 12 meridiane chinezesti(canale mari) ale corpului prin care circula energia sau forta vietii. Punctele de acupunctura, situate de-a lungul canalelor, permit accesul catre aceste canale.
Presopunctura reprezinta aplicarea de presiune digitala, pe aceleasi puncte de acupunctura tratate cu ajutorul acelor. Dezechilibrul de energie intre meridiane se pare ca determina aparitia bolilor si poate fi refacut prin presiuni locale pe punctele respective.
Bibliografia selectiva a capitolului 4.
5. KINETOTERAPIA
Kinetologia este stiinta care studiaza mecanismele neuromusculare si articulare ce asigura activitatile motrice normale, depistand si corectand mecanismele neuromusculare deficitare.
5.1. Obiectivele kinetoterapiei
Relaxarea (intriseca-metoda Jacobson, extrinseca)
Corectarea posturii si aliniamentului corpului
Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza ca tehnici:
-posturarea corectata sau hipercorectata, mentinuta prin diverse metode de fixare
-mobilizari pasive, active asistate si active
-contractii izometrice
-tehnici de facilitare proprioceptiva
Indiferent segmentului caruia i se adreseaza, acest obiectiv al kinetoterapiei trebuie precedat de tehnici de relaxare.
3.Cresterea mobilitatii articulare
a.Pentru refacerea mobilitatii articulare, in cazul afectarii tesutului moale seutilizeaza:stretchingul,inhibitia activa
b.Pentru refacerea mobilitatii articulare, in cazul unei afectari articulare se utilizeaza:mobilizari,manipulari
4.Cresterea fortei musculare
Orice act motor implica existenta unei forte. Forta este un parametru al miscarii si o calitate fizica a unei individ cu ajutorul careia se poate misca in spatiu, poate mobiliza un segment in raport cu altul, poate invinge o rezistenta externa.
Marimea fortei unui muschi depinde de :
In contractie usoara 10-30% din unitatile motorii intra in actiune, in contractile cu forta maxima 75% din unitatile motorii sunt activate iar in pericol, aparare a viatii procentul creste si mai mult.
Modalitatea de exprimare a fortei musculare este contractia musculara.Orice contractie musculara inseamna tensiune musculara. Tipuri de contractii musculare :
a.Contractia izometrica
b. Contractia izotonica
Concentrica- muschiul invinge continuu o rezistenta cu putin mai mica decat forta maxima musculara, lungimea lui scazand treptat.(capetele muschiului se apropie, cat si capetele osoase asupra carora actioneaza).
Excentrica -muschiul contreaza continuu o rezistenta exterioara care are vectorul centrifug ce tinde, cu toata tensiunea dezvoltata de muschi, sa lungeasca fibrele acestuia. (capetele muschiului se indeparteaza intre ele)
din punct de vedere al capacitatii de a genera si dezvolta forta musculara, aceste 3 tipuri de contractii se ordoneaza astfel:
Contractia excentrica >Contractia izometrica >Contractia concentrica
Randamentul izometric >randamentul excentric> randamentul concentric.
c. Contractia izokinetica
5.Cresterea rezistentei musculare
Rezistenta este capacitatea fiziologica necesara organismului de a performa activitati motorii repetitive in timpul zilei. Rezistenta musculara reprezinta capacitatea muschiului de a mentine starea de tensiune musculara si de a executa un efort pe o perioada de timp prelungita. Ea depinde de :
Problematica rezistentei generale reprezinta fundamentul kinetoprofilaxiei si al antrenamentului la efort, obiectiv important al kinetoterapiei de recuperare.
In kinetoterapia de recuperare, pe langa testarea fortei musculare, este necesara si testarea rezistentei musculare. Testarea se face de obicei cu greutati intre 15-40% din forta maxima, cronometrand timpul mentinerii contractiei sau executandu-se o activitate simpla, calculand numarul de repetari la incarcarea respectiva si intr-un anumit ritm.
Pentru realizarea acestui obiectiv , principiul metodologic este de a creste durata exercitiului, la intensitasi joase de efort. Se folosesc exercitii dinamice cu rezistenta, urmarindu-se atingerea oboselii prin cresterea duratei exercitiului. O eficienta similara cu a acestor exercitii este cea data de sporturile terapeutice si terapia ocupationala.
6.Coordonarea, controlul, echilibrul
Exprima modalitatea in care etajele nervoase supramedulare comanda si monitorizeaza miscarea si in acelasi timp cum mediul extern prin intermediul periferiei influenteaza deciziile etajelor superioare.
Controlul, coordonarea si echilibrul fac parte din procesul larg neurokinetic denumit controlul motor care poate fi definit ca abilitatea de a realiza ajustari ale posturii dinamice si a regla miscarile corpului si membrelor
Controlul motor se dezvolta in 4 etape, pe masura dezvoltarii sistemului nervos, incepand de la nastere.:
mobilitatea =abilitatea de a initia si executa o miscare pe toata amplitudinea ei fiziologica.
stabilitatea =capacitatea de a mentine posturile gravitationale si antigravitationale ca si pozitiile mediane ale corpului.
mobilitatea controlata=capacitatea de a executa miscari in timpul oricarei posturi de incarcare prin greutatea corporala cu segmentele distale fixate (kinematica in lant inchis)
abilitatea=capacitatea de a manipula si explora mediul inconjurator, segmentul distal al membrelor fiind liber (kinematica in lant inchis).
Modalitati practice pentru antrenarea controlului motor:
stretch-reflexul realizeaza contractia muschiului al carui tendon l-am intins repede. Se utilizeaza in leziuni ale neuronului motor periferic
electrovibratia de 200Hz are acelasi efect
tehnici de facilitare propriceptiva
metoda Margaret Rood care foloseste excitatia cutanata deasupra muschiului care trebuie antrenat (facilitare exteroceptiva)
antrenarea perceptiei contractiei se refera la constientizarea fenomenului de contractie a mschiului. Aceasta constientizare se face printr-o foarte usoara rezistenta opusa miscarii, ceea ce inseamna un mic efort ce va grabi antrenamentul si va declansa o raspandire a excitatiei si la alte grupe musculare.
Patologia coordonarii apare in leziunile cerebelului care asigura controlul coordonarii precum si ale sistemului extrapiramidal care influenteaza coordonarea.
Modalitati practice de antrenare a coordonarii:
tehnicile de facilitare neuromusculara si proprioceptiva
metoda Kabat este o metoda de facilitare functiei musculare si obtinerea unei contractii musculare mai puternice decat cea provocata numai de un efort voluntar simplu, prin folosirea unor stimuli proprioceptivi variati si executarea voluntara a contractiei cu maxim de efort sub rezistenta maximala;
metoda Bobath
4. mobilizarile articulare si poliarticulare sunt derivate din tehnicile analitice, dar antreneaza mai multe articulatii si grupe musculare care fac parte din scheme de miscare obisnuite, cum ar fi triplele flexii si triplele extensii. Mobilizarile poliarticulare cauta sa cuprinda in schema musculatura care declanseaza activitatea sau intareste alte grupe musculare. Prima grupa musculara este denumita muschi-tragaci, iar cea de-a doua muschi-tinta.In functie de necesitati, se introduce rezistenta manuala sau prin scripete cu greutati, pe segmentul si miscarea dorita.
5. metoda Frenkel de terapie a ataxiilor locomotorii ce foloseste resturile de proprioceptie ramase indemne dupa boala printr-o serie de exercitii ce se executa sub controlul vederii
6 .terapia ocupationala
7. coordonarile paliative reprezinta exersarea unor coordonari nefiziologice, dar necesare intr-un anumit moment.
Se defineste ca procesul complex ce intereseaza receptia si organizarea inputului senzorial ca si programul si executia miscarilor, elemente ce asigura postura dreapta, adica mentinerea permanenta a centrului de gravitate in cadrul bazei de sustinere controlul permanent al posturii este o caracteristica a unui sistem nervos sanatos, permitand stabilitate si initiere miscarilor dorite. Orice perturbare in echilibru, in controlul postural altereaza eficacitatea miscarilor. De aceea corectarea echilibrului este primul scop al asistentei de recuperare la pacientii care prezinta astfel de tulburari.
Principiile recuperarii tulburarilor de echilibru:
- oferindu-i acestuia incarcari si situatii de incarcare
- dezavantajand membrul sanatos sub raport al echilibrului pentru a forta transferul de echilibru pe membrul inferior cel mai afectat. De exemplu: din stand in sprijin pe o treapta sau o minge cu piciorul sanatos.
7. Antrenarea la efort
Bolnavii cardiorespiratori sau cei care au trecut printr-o perioada mai lunga de imobilizare totala sau partiala, ca si un numar mare de persoane sanatoase, dar cu viata sedentara, au dificultati mai mult sau mai putin serioase in performarea unui efort considerat chiar in limitele intensitatii obisnuite.
Toleranta la efort este principala masura pentru aprecierea capacitatii de munca a unui bolnav. O toleranta scazuta la efort determina o stare de dependenta a bolnavului, ceea ce atrage schimbari in insasi personalitatea acestuia. Lipsa efortului fizic impusa de boala, desi nu intotdeauna intr-un raport echivalent cu gravitatea acesteia, va determina la randul ei o serie de perturbari functionale ale intregului organism, si in special dezadaptari cardiorespiratorii, metabolice, musculare. In acest fel boala, in totalitatea manifestarilor sale, nu va fi doar rezultatul unei stari patomorfofunctionale, ci si al dezadaptarii intregului organism la efortul fizic. Un astfel de pacient va trebui sa aiba prevazut in programul sau de recuperare si reantrenamentul la efort.
In cadrul kinetologiei, antrenamentul la efort este un obiectiv deosebit de important, pe care il gasim atat in kinetoprofilaxie cat si printre obiectivele kinetoterapiei de recuperare. Antrenarea fortei musculare, a rezistentei musculare nu atrage automat si cresterea capacitatii la efort aceasta fiind un rezultat al adaptarii specifice a intregului organism la acest complex excitant care se cheama efort fizic.
Exista in prezent aproape o unanimitate de pareri in privinta efectelor antrenamentului la efort, pe care le sintetizam in cele ce urmeaza:
Ca obiectiv al kinetologiei, reantrenarea la efort trebuie sa fie mai mult urmarita de medicii recuperationisti si mai intens aplicata de kinetoterapeuti. In prezent, rar gasim in programele de recuperare acest obiectiv. Daca exista o retinere mai mult sau mai putin justificata cand este vorba de cardiaci - mai ales de sechelarul post-infarct -, pentru celelalte situatii nu exista justificari. Reantrenarea la efort a cardiacilor trebuie dirijata de cardiolog, cel putin in primele faze de lucru.
8. Corectarea deficitului respirator
Influentarea functiei respiratorii prin diversele tehnici ale kinetologiei reprezinta nu numai un obiectiv al acesteia, ci poate fi considerata ca un capitol aparte, cu principii, tehnici si metode particulare.
Exista doua aspecte diferite cand se dezvolta acest subiect. Pe de o parte, este vorba de preocuparea pentru reglarea unei bune respiratii, in cadrul unui program de kinetoterapie, indiferent de obiectivele urmarite de acel program. Majoritatea exercitiilor fizice sunt executate pe timpii de respiratei (inspiratie-expiratie) nu numai in ideea ritmarii si duratei unei miscari, ci si pentru a realiza o ventilatie suficienta consumului de O2 muscular crescut. In plus, respiratia ritmata si constientizata devine un element relaxator in pauze sau la sfarsitul programului de lucru fizic. Pe de alta parte, kinetologia respiratorie este un mijloc principal terapeutic si de recuperare pentru deficitul functional respirator din cadrul bolilor bronhopulmonare sau extrapulmonare cu rasunet respirator.
In bolile cardiovasculare de asemenea trebuie sa se acorde o atentie deosebita respiratiei in cadrul programului de kinetoterapie sau kineto-profilaxie, atat pentru inbunatatirea schimburilor gazoase, cat si pentru influentarea directa aspra circulatiei pe care o are respiratia in sine. In sfarsit, antrenarea respiratiei face parte, obligatoriu, din programul kinetic de recuperare a oricarui bolnav imobilizat, indiferent de cauza.
Notiunea de kinetoterapie respiratorie are o sfera larga de obiective, metode si metodologii, adaptate in vederea corectarii diverselor mecanisme perturbate ale functiei respiratorii. Din aceasta notiune generala fac parte:
gimnastica corectoare
reeducarea respiratorie
relaxarea
posturarea
antrenamentul la efort dozat
educarea tusei
educare vorbitului
terapia ocupationala
9. Reeducarea sensibilitatii
Initial se realizeaza evaluarea sindromului senzitiv:
1. atingerea usoara a pielii in diverse puncte cu vata, pulpa degetului, parul de cal
presiunea : cu un obiect bont/ vibratiile de 256 Hz ale diapazonului
3. temperatura.: cald - rece
4. durerea : inteparea cu un obiect ascutit/ vibratiile de 30 Hz ale diapazonului
5. simtul pozitiei (proprioceptia)
6. simtul miscarii (kinestezia)
7. identificarea unui obiect prin palpare (stereognozia) : forma, dimensiune, greutate, consistenta, textura, material
8. discriminarea tactila a 2 puncte ( normal= 2-3 mm la pulpa degetului si 6-8 mm la coapsa)
Etapele reeducarii sensibilitatii ( numai cand simte vibratiile de 30 sau de 256 Hz ale diapazonului) realizate initial cu ochii deschisi si apoi cu ei inchisi:
1. presiune-durere
proprioceptia
3. kinestezia
4. sensibilitatea termica: cald - rece
5. stereognozia
6. incorporarea functei motorii in contextul antrenamentului senzitiv
5. Tehnici si metode in kinetoterapie
5.1. Tehnicile de reeducare neuromusculara (facilitare neuromusculara si proprioceptiva-FNP)
FNP se bazeaza pe miscarea normala si pe dezvoltarea motorie. Intr-o activitate motorie normala creierul inregistreaza miscarea in totalitate si nu actiunea fiecarui muschi in parte. Inglobate in principiul FNP sunt pattern-urile globale de miscare care sunt dispuse in spirala si in diagonala in natura si care reprezita miscarea pe care o regasim in activitatile functionale. In abordarea multisenzoriala, tehnicile de facilitare se suprapun pe pattern-urile de miscare si posturi prin contactul manual al terapeutului, comenzi verbale si stimulari vizuale. FNP sunt eficiente in tratamentul multor afectiuni ca: boala Parkinson, traumatismele vertebro-medulare, artrita, accident cerebro-vascular, traumatisme craniene si afectari ale mainii.
Principiile care stau la baza FNP au ca origini concepte din aria neurofiziologiei, invatarea motorie si comportamentul motor.
Toti indivizii au potential ce nu a fost utilizat in totalitate.Aceasta fllozofie sta la baza FNP.De aceea in evaluarea si tratamentul pacientului abilitatile si potentialul acestuia trebuie subliniat.
Dezvoltarea normala motorie se realizeaza in directie cervicocaudala si proximodistala.Aceasta directie este urmata si in evaluare si tratament.Cand exista o disabilitate severa atentia se indreapta asupra regiunii capului si gatului cu receptorii lor vizuali, auditivi si vestibulari si asupra trunchiului superior si extremitatilor. Directia proximodistala e urmata dupa dezvoltarea functei adecvate a capului, gatului si trunchiului inainte de a dezvolta functia extremitatilor. Aceasta abordare e foarte importanta in tratament pentru a faciliteaza coordonarea motorie fina in extremitatile superioare.
Comportamentul motor precoce este dominat de activitate reflexa. Comportamentul motor matur este realizat de reflexele posturale. Pe masura ce copilul creste, reflexele primitive sunt integrate si permit dezvoltarea progresiva ca de exemplu rostogolirea,tararea si ridicarea in sezut.Reflexele modifica de asemenea si tonusul in extremitati.Hellebrandt si colaboratorii au studiat efectul reflexului tonic al gatului si al celui asimetric al gatului asupra modificarilor de tonus si mobilitatii in extremitatile adultului normal. Aplicand acestea in tratament acesta este util in caz de hipotonie a extensorilor cotului prin rugarea pacientului sa priveasca spre partea cu hipotonie.
Comportamentul motor precoce este caracterizat prin miscari spontane, ce oscileaza intre extreme de flexie si extensie. Aceste miscari sunt ritmice si opuse. De aceea in cand se lucreaza cu pacientul pentru a se ridica de pe scaun de exemplu, atentie trebuie acordata si asezarii pe scaun. De obicei dupa accident contractia excentrica (de exemplu asezarea pe scaun) se pierde si e dificil de recastigat.Daca nu este tratat corect pacientul poate sa ramana cu un control motor neadecvat si in loc sa se aseze pe scaun lin va cadea pe scaun cand se va aseza. Similar se face si pentru activitatile vietii zilnice (ADL-activities of daily living): pacientul este invatat cum sa se dezbrace dar si cum sa se imbrace.
Dezvoltarea comportamentului motor normal se face intr-o secventa ordonata de modele de miscare si posturi. La copilul normal secventa este demonstrata prin progresia locomotiei. El invata sa se rostogoleasca, tarasca, sa se ridice si in final sa mearga.
De-a lungul acestor stadii el invata de asemenea si sa-si foloseasca membrele in cadrul diferitelor posturi. Initial mainile sunt folosite pentru a ajunge la obiecte si pentru a le apuca in cadrul unor posturi de sustinere, ca de exemplu in decubit dorsal si ventral. Pe masura ce controlul postural se dezvolta, copilul incepe sa foloseasca mainile in pozitia de decubit lateral, sezand si in ortostatism.
Dezvoltarea comportamentului motor are perioade ciclice evidentiate prin predominanta fie a flexorilor fie a extensorilor. Aceasta fluctuenta intre antagonisti ajuta la dezvoltatea echilibrului muscular si al controlului. Unul dintre obiectivele tratamentului FNP este de a stabili un echilibru intre antagonisti.In dezvoltarea copilului acesta se realizeaza inainte de a se tari (de exemplu cind se balanseaza inainte (dominanta extensorilor) si inapoi (dominanta flexorilor) sustinut in maini si genunchi). Controlul postural si echilibrul trebuie obtinute inainte de a incepe miscarea in aceste pozitii. In terapie e important de a stabili un echilibru agonisti-antagonisti prin observarea intai si apoi facilitatea componentei slabe. De exemplu la AVC daca pacientul demonstreaza o sinergie a flexorilor (dominanta flexorilor) atunci extensia ar trebui facilitata.
Dezvoltatea normala motorie are o secventialitate ordonata dariii lipseste calitate pas cu pas.Daca o activitate nu se poate realiza intr-o pozitie este nevoie incercarea altei pozitii pentru a facilita activitatea.De exemplu daca un pacient ataxic nu poate scrie sezand, poate este necesar sa exerseze scrisul intr-o pozitie in care i se ofera un suport mai mare ca de exemplu sustinut pe coate.Asa cum copilul pentru a desfasura o activitate mai compleza are nevoie de o postura care ii ofera securitate la fel e si cu pacientul.
Locomotia depinde de contractia reciproca a flexorilor si extensorilor si de mentinerea posturii care necesita ajustarea continua. De exemplu la pacientii cu traumatisme craniene care nu poate mentine postura sezand din cauza dominantei tonusului extensor in trunchi. Alt exemplu este pacientul hemiplegic cu predominanta flexorilor la nivelul mainii. In cazul terapiei accentul se pune pe corectarea dezechilibrului. In prezenta spasticitatii intai aceasta este redusa ca apoi sa fie facilitati muschii antagonisti, reflexele si posturile .
Imbunatatirea abilitatilor motorii este dependenta de invatarea motorie.Inputul multisenzorial oferit de terapeut faciliteaza invatarea motorie a pacientului si este parte integranta a tehnicii FNP. De exemplu terapeutul poate lucra pe o activitate de flexie a umarului ca de exemplu intinderea dupa o cana. Terapeutul spune Intinde-te dupa cana!' adaugand astfel un input verbal. Astfel pacientul este incurajat sa se uite in directia canii si a miscarii pe care o face. Astfel se foloseste inputul tactil, vizual, auditiv. Invatarea motorie este realizata cand acest ajutor extern nu mai este necesar pentru o performanta adecvata.
Frecventa stimularii si repetarea activitatii sunt utilizate pentru a dezvolta si mentine invatarea motorie si dezvoltarea andurantei si a fortei. La fel cum terapeutul care invata tehnicile FNP are nevoie de practica, pacientul are nevoie sa exerseze noi abilitati motorii. In procesul dezvoltarii copilul repeta mereu acte motorii in situatii variate de mediu si in posturi variate pana reuseste. Multe incercari esueaza dar in final reuseste si apoi este capabil de a desfasura o activitate automat cand situatia o cere. La fel se intampla cu o persoana ce invata sa cante la pian sau sa joace tenis.
Anumite activitati cuplate cu tehnicile de facilitare se folosesc pentru a invata pacientul sa mearga si ADL-urile.Cand FNP se aplica la activitatile de autoangrijire, obiectivul e imbunatatirea functionala a abilitatilor. Corectarea deficitelor se realizeaza prin contacte manuale directe si tehnici de facilitare in functie de scopul propus. In tratament aceasta poate insemna aplicarea stretching-ului pe extensorii degetelor pentru a facilita eliberarea unui obiect din mana sau realizarea adductiei articulatiilor prin intermediul umerilor sau al pelvisului la un pacient ataxic pentru a realiza stabilitatea in timp ce pacientul e in ortostatism si spala vasele.
Tehnica si metodologie
A. Metode de facilitare
Metodele de facilitare au urmatoarele elemente:
1. Reflexele elementare pot fi utilizate pentru ca mecanismele prin care acestea sunt declansate nu depind de aria motorie corticala.
-obtinerea prehensiunii la hemiplegic prin prealabila extensie brusca a degetelor mainii afecate.
-utilizarea caii senzitivo-motorii (reflexele nociceptive): intepatura la nivelul plantei determina flexia dorsala a labei piciorului.
-sensibilitatea tactilo-kinetica e prima ce revine dupa starea de coma; deci stimularile cutanate au o mare importanta ca mecanism de facilitare, chiar si dupa ce motilitatea activa s-a reinstalat. Stimularile cutanate au rol important si in reluarea mersului.(rularea plantei pe sol)
-reflexele cu extensie limitata (locale):extensia policelui la o presiune puternica sau extensia fetei dorsale a primei falange a policelui si flexia celorlalte degete indusa de presiunea putenica pe fata anterioara a unuia dintre degete.
Sincineziile sunt utilizate pentru a pune sub control volitional unele miscari segmentare care initial au caracter global. Propagarea miscarii in aceste conditii se face prin fenomenul iradierii focarului de excitatie corticala.
Modificarile de repartitie tonica musculara prin schimbari ale pozitiei corpului sunt utilizate pentru ca s-a observat ca musculatura de partea plegica nu se contracta la fel oricare ar fi pozitia segmentului ce urmeaza a executa miscarea.
Principiile de baza ale facilitarii proprioceptive
se actioneaza intai asupra partii sanatoase
se incepe cu capul si gatul, apoi se trece la genunchi, indiferent de scopul functional urmarit
se respecta liniile de miscare in diagonala si spiroide
reierul uman diferentiaza notiune de miscare nu si pe cea musculara.
Mijloace de facilitare:
presiunea sau contactul manual
comanda verbala
stimul vizual
reflexul de intindere
contractii izotonice si izometrice
educarea simtului articular in miscare
insusirea schemelor de miscare
Metodele sunt reprezentate de
Metoda Kabat:
-se bazeaza pe folosirea altor centri motori decat cei corticali.(angajarea sistemului proprioceptiv in mecanismul de declansare si perfectionare a miscarii poate fi decisiv avand in vedere distributia sa mare la nivelul muschilor, tendoanelor, ligamentelor si structurilor capsulo-ligamentare)
-metoda are in vedere urmatoarele 4 modalitati de facilitare:
- limitele metodei: nu delimiteaza suficient domeniile de utilizare(paralizii de tip spastic sau flasc), se refera mai mult la segmentele paralizate si mai putin la afectiune si stadii de evolutie.
Metoda Frenkel:
-tulburarile de coordonare ale miscarilor pot fi facilitate cu ajutorul vederii.
-e nevoie de pacient fara tulburari psihice grave si cu nivel bun de intelegere si cooperare
-Frenkel a vizat ataxia senzoriala (afectiunile ce compromit sensibilitatea proprioceptiva responsabila de informarea asupra pozitiei diverselor segmente fata de cea a corpului in intregime)
- metoda urmareste doar calitatea executiei si nu si intensitatea acesteia
- metoda are 2 parti: partea introductiva (se executa exercitii fizice in ritm alert si cu amplitudine mare) si partea fundamentala(permite precizia de executie folosind reflexele spinale primitive).
- domeniul de activitate este reeducarea mersului
Metoda Phelps:
-metoda se refera la reeducarea fiecarui muschi in parte pornind de la miscarea pasiva pana la cea activa, asociind la nevoie ajutorul chirurgiei ortopedice si a celei plastice si reparatorii.
- se foloseste tehnica reciproca-voluntara:executarea miscarilor pasive ale mainii plegice cu mana de partea sanatoasa pentru reinstalarea sensibilitatii proprioceptive (prin bio-feedback). Astfel se obtin miscari active si in unele segmente cotate cu 0 prin rezistenta aplicata la segmentele vecine.Exemplu: se obtine flexia dorsala a piciorului opunandu-se rezistenta flexiei gambei si coapsei
- se foloseste asocierea muzicii la programele de kinetoterapie
Metoda Brunnnstrom
- incurajeaza recuperarea miscarilor voluntare la pacientii cu hemiplegie utilizand activitatea reflexa spinala (reeducarea functionala si in absenta posibilitatilor de participare activa a pacientului) si stimularea - senzoriala.( e necesara integritatea cailor senzoriale aferente)
- stimularea senzoriala depinde de stadiul de recuperare motorie al pacientului.(Brunnstrom 1970).Se - folosesc reflexele primitive pentru initierea miscarii.
- nu se foloseste normalizarea tonusului sau inhibarea miscarilor primitive.
B.Tehnici de inhibitie:
Tehnicile de inhibitie considera ca deficitul motor al hemiplegicului se datoreste unor scheme reflexe anormale de postura scapate de sub controlul centrilor nervosi superiori. Pe langa aceste scheme de miscare anormale trebuie sa se tina cont si de miscarile cu caracter automatic ce se suprapun si sustin miscarile cu caracter selectiv, in special cu finalizare posturala prin centrii nervosi inferiori (cerebel si trunchiul crerebral). Coordonarea inferioara a miscarilor voluntare le ofera un caracter stereotip ( de aceea apare atitudinea si miscarea tipica hemiplegicilor )
Tulburarile de sensibilitate afecteaza recuperarea functionala la fel ca si la metodele de facilitare.
Metoda Bobath( miscarea normala):
se bazeaza pe miscarea normala a individului si deviatiile de la normal.Manipularea directa a corpului si punctele cheie vor controla inputul aferent si faciliteaza reactiile posturale normale. Scopul acestui control este de a permite pacientului de a experimenta un input normal aferent si modele de miscare normala in timp ce este inhibat inputul aferent anormal si miscarile anormale (Bobath 1976)
are ca obiectiv diminuarea excesului de activitate tonica reflexa ce perturba schema normala a motilitatii active.
nu se ocupa de recuperarea fortei pentru ca ar creste inevitabil spasticitatea.
se folosesc scheme reflex-inhibitorii adica dispunerea in pozitii opuse posturii ce urmeaza a fi corectate.
se respecta o anumita ordine a pozitiilor reflex.inhibitorii incepand intotdeauna cu capul si gatul si continuand cu trunchiul si bazinul si in final membrele.
programele de exercitii trebuie sa respecte 4 principii de baza:
sa nu se suprapuna schemele normale peste cele anormale
combaterea spasticitatii exclusiv prin pozitii de inhibitie reflexa.
combinatiile posturale preced miscarile, rezultand atenuarea tonusului muscular anormal si coordonarea motrica superioara
mentinerea sub control a punctelor cheie. Punctele cheie se refera la articulatii si nu la muschi.Localizarea punctelor cheie este axiala ( coloana vertebrala cu centurile scapulara si pelvina) si distale (degete-pumn; degete-articulatie-tibiotarsiana)
C. Abordarea neurofiziologica
Metoda Knott si Voss: maximizand inputul periferic se urmareste promovarea miscarii si a sinergiilor functionale de miscare. Tehnicile FNP permit invatarea motorie prin stimuli senzoriali variati si realizarea activitatilor intr-o anumita ordine de dezvoltare. Ca input periferic se foloseste stretch-ul si miscarile cu rezistenta pentru a intari raspunsul motor existent. Nu sunt permise miscarile anormale, activitatile nedorite sunt inhibate si nu se adreseaza tonusului anormal.
Metoda Rood: urmareste obtinerea unui raspuns motor cat mai normal si unde este posibil automat. Stimulii senzoriali sunt utilizati pentru a activa sau inhiba reactii posturale sau miscari ce urmeaza o anumita secventa de dezvoltare.
Metoda Johnstone: se refera la controlul spasticitatii si facilitarea miscarii in timp ce tonusul a fost controlat. Tratamentul se concentreaza asupra trunchiului, cu miscari totale ale corpului de la rostogolire pana la tarare. Se incurajeaza implicarea familiei. Nu se folosesc miscarile anormale.
D. Teorii de invatare:
Metoda Peto (educarea conductiva): invata pacientul strategii pentru rezolvarea problemelor disabilitatii fizice in sensul incurajarii copilului sau adultului de a invata sa traiasca cu disabilitatea. Se folosesc principii de educare si repetare pentru a facilita independenta cotidiana a individului.Programele sunt structurate si controlate de un educator(conductor), pacientii fiind incurajati sa invete activ si nu sa fie tratati. Se folosesc munca in grup, repetarea si analiza activitatilor. Nu se foloseste facilitarea manuala si pacientii isi ghideaza singuri miscarile prin intermediul activitatilor bilaterale. Nu se foloseste tratamentul individual,manipularea pentru corectarea miscarilor sau utilizarea stimulilor somatosenzoriali.
Metoda Carr si Shepherd: se folosesc teoriile de invatare si in particular practica si cunostiintele de biomecanica pentru a analiza miscarile si activitatile, pentru a incuraja pacientul sa invete si sa se automonitorizeze.Nu se utilizeaza tehnici manuale de ghidare pentru manipularea miscarii sau realizarea unui input aferent normal.
5. Terapia ocupationala
Termenul ocupatie se refera la un grup de activitati si sarcini cotidiene, numite, organizate si carora li se atribuie valoare si semnificatie de catre indivizi si o cultura. Ocupatia reprezinta tot ceea ce fac oamenii ca sa-si ocupe timpul incluzand a avea grija de ei (autoangrijire), a se bucura de viata (activitati de timp liber) si a contribui la progresul social si economic al comunitatii (productivitate).
Fiecare individ are potentia de a functiona ca un intreg, interactionand cu celelate persoane si cu variate medii inconjuratoare. Individual are capacitati creative si imaginative ce se exprima cel ami bine in medii ocupationale ce ofera nivele optime de oportunitati, provocare si suport. Mediu inseamna in terapia ocupationala: mediul fizic (cladiri, peisaj, mobila), uman (parinti, educatori, oamenii din comunitate, de la serviciu, de acasa) si cultural, medii ce pot facilita sau limita participarea persoanei la viata de zi cu zi.
Scopul performantei ocupationale este deplina participare sociala. Performanta ocupationala si rolurile pe care le avem in viata cotidiana (parinte, student, copil, educator, muncitor etc.) pot fi afectate de : intarzieri in dezvoltare, boala, trauma emotionala si fizica precum si de factorii de mediu. Terapia ocupationala, ca proces dinamic utilizeaza ocupatia pentru a facilita clientii pentru prevenirea si remedierea disfunctiei.
O ocupatie poate apartine uneia din cele 3 arii:
autoangrijire
activitati de timp liber
productivitate
Orice ocupatie consta din mai multe activitati. De exemplu o activitate de timp liber este jocul Monopoly.
Este un joc de familie ce se joaca seara. Este o ocupatie. Insa aceasta ocupatie consta din urmatoarele activitati: cunoasterea regulilor jocului, castigarea si pierderea, mutarea pieselor, bonusuri si penalitati etc.
Este o ocupatie ce necesita o multime de abilitati: comunicare, senzorio-motorii,cognitive ,sociale etc.
Fiecare persoana experimenteaza altfel Monopoly. Deci, acest joc are sens diferit pentru fiecare individ. Terapia ocupationala subliniaza ocupatiile cu importante pentr fiecare individ.
Terapia ocupationala se bazeaza pe doua principii:
1.Principiul terapiei centrate pe client
Acesta pune clientul in centrul terapiei. Clientul nu este o persoana pasiva, iar altii decid pentru el. El este o persoana activa, iar terapeutul ii cere parerea cu privire la dorintele acestuia, daca este satisfacut de terapie. De aceea termenul medical de PACIENT e inlocuit in terapie ocupationala cu cel de CLIENT.
Terapia ocupationala lucreaza cu trei factori si cu interactiunea dintre acestia:
Persoana cu valorile, dorintele si abilitatile ei.
Ocupatiile persoanei in timpul vietii.
Mediul: fizic, uman, cultural specific fiecarui client.
Principiul top-down
Terapia ocupationala priveste clientul de sus in jos:
-Intai este participarea
-A doua este ocupatia
-Activitatile
-Abilitatile (fizice, cognitive,sociale)
De exemplu o persoana nu poate sa faca cumparaturi. Dupa evaluare, putem gasi ca o persoana nu poate face cumparaturi pentru ca una din activitati este afectata:
Nu stie drumul spre magazin (abilitati cognitive)
Nu poate ajunge la magazin (abilitati motorii si senzoriale)
Nu cunoaste produsele din magazin (disfunctie mentala sau este autist)
Nu cunoaste valoarea banilor(abilitati cognitive) etc.
Terapia ocupationala se refera doar la nivelul individual de activitate al unei persoane unde acesta prezinta disfunctie
Medicina priveste pacientul de jos in sus:
Ce nu functioneaza? De exemplu daca o persoana are mobilitate redusa in articulatia genunchiului stang, deci vom imbunatati aceasta prin exercitii de crestere a mobilitatii pana la atingerea valorii normale a mobilitatii genunchiului. Dar, uneori in timpul vietii noastre nu avem nevoie de intreaga mobilitate a genunchiului pentru ocupatiile noastre, sau poate clientul nu are nevoie pentru ca desfasoara activitati statice. Alt aspect este acela ca , clientul chiar daca recupereaza intreaga mobilitate a genunchiului dupa tratament el nu poate performa activitatile sale uzuale.
ICF FUNCTIONARE ICF DISABILITATE
|
PARTICIPARE |
PARTICIPARE SOCIALA dorita, asteptata sau ceruta ↨ Abilitati performationale: ADL, IADL, MUNCA/SCOALA, JOACA, TIMP LIBER ↨ Capacitati: mentale, senzoriale, neuromusculare, psihologice etc. ↨ Stare de bine Boala/Afectiune Trauma Retard in dezvoltare |
RESTRICTIE DE PARTICIPARE |
TOP DOWN | |
|
LIMITAREA ACTIVITATILOR | ||||
|
ACTIVITIATI |
||||
|
DISFUNCTIE |
||||
|
BOALA AFECTIUNE | ||||
|
FUNCTIILE ORGANISMULUI STRUCTURILE CORPULUI | ||||
|
SANATATE |
Terapia ocupationala se adreseaza unei mari varietati de clienti din diverse arii medicale si sociale, adulti, varstnici si copii cu:
Interventia de terapie ocupationala este un termen ce se refera la procesul si metodele utilizate de terapeuti ocupationali pentru a facilita clientii in obtinerea performantei ocupationale dorite in activitatile pe care ei le valorifica. Acestea includ activitati cotidiene personale si instrumentale (ADL), educatie, munca, joaca, timp liber si participare sociala.
Terapeutii ocupationali isi bazeaza interventia pe intelegerea clientului ca o persoana cu un trecut unic de activitati, patternuri de viata, valori si interese. Scopurile clientilor sunr evidentiate prin interviu sistematic cu clientul despre modul in care ocupatiile lor au fost afectate.
5.3. Activitatea motrica adaptata (conceptul AMA)
a) Astazi, cand sedentarismul a devenit una dintre componentele vietii moderne, atat psihicul cat si mintea omului au nevoie de exercitii fizice pentru a-si mentine integritatea si o buna functionalitate si mai ales in conditiile in care incepand de la o varsta inca foarte tanara (20 de ani si uneori chiar mai devreme) aparatul neuro-musculo-artro-kinetic (NMAK) isi incepe declinul. Activitatile zilnice nu ne solicita decat o parte a potentialului nostru de miscare, de amplitudine articulara si forta musculara, existand o deosebire neta intre pierderile anatomo-functionale ale aparatului NMAK datorate varstei si cele datorate lipsei de antrenament, primele fiind mult mai mici decat ultimele, daca se intelege necesitatea si posibilitatea de a mentine prin exercitiu capacitatea aparatului NMAK la un nivel cat mai ridicat.
Orice program complex si eficient de recuperare medicala trebuie obligatoriu sa fie adecvat scopului propus. Scopul final al recuperarii medicale este obtinerea absentei dependentei, a realizarii miscarii pacientului, minim a formei sale cele mai simple-performarea activitatilor vietii zilnice. Miscarea este o caracteristica esentiala a vietii biologice, iar cea umana, prin complexitatea functiei si prin varietatea modalitatilor de realizare, este forma sa cea mai reprezentativa.In acest context orice deficit al miscarii impieteaza mai mult sau mai putin grav asupra vietii sociale si profesionale a pacientului. Recuperarea medicala are tocmai acest rol de reintegrare, daca se poate totala, a pacientului in mediul sau. Astfel, terapia prin miscare reprezinta ansamblul conceptual de probleme in relatie cu miscarea din kinetoterapie, educatie fizica si sport.Ea are un sens terapeutic propriu-zis (la bolnavii cu suferinte prezente ce necesita un tratament complex pe baza unui diagnostic complet) cat si unul terapeutico-profilactic (la bolnavii cronici cu incapacitate de munca de diferite grade cat si la unele categorii de deficienti si invalizi)
Acest ansamblu conceptual complex, ce se adreseaza persoanelor cu diferite infirmitati/disfunctii/ handicapuri, a fost integrat in notiunea de activitate motrica adaptata (AMA) si care cuprinde:
I. Recuperare medicala: kinetoterapie (KT) si terapie ocupationala (TO); acestea au drept scop final obtinerea capacitatii de performare, cel putin in limite acceptabile, a activitatilor vietii zilnice (ADL)
II. Educatia fizica terapeutica (educatia fizica adaptata, gimnastica terapeutica), ce cuprinde: exercitii de constientizare a segmentului/zonei lezat si deficient, exercitii de mobilizare articulara, exercitii de tonifiere musculara
III. Recreerea
IV. Sportul terapeutic, ce cuprinde:
A. Exercitii terapeutice sportive:gesturile sportive caracteristice unui anumit sport, utilizate in scop terapeutic
B. Sportul adaptat pentru diverse tipuri de handicap (locomotor, mintal, senzorial)
Sportul face parte din reeducarea functionala a pacientilor. Prin sport se realizeaza un tratament care evita blocarea in kinetoterapia clasica, mai ales in cazul persoanelor cu afectiuni cronice sau invalidante. Este evident ca terapia kinetica analitica precede utilizarea tehnicilor sportive.
Este incontestabil faptul ca dezvoltarea fizica a persoanelor cu diverse tipuri de handicap este importanta pentru starea lor de sanatate, dar si pentru capacitatea lor de a practica diferite activitati sportive. De asemenea practicarea diferitelor activitati sportive ajuta la dezvoltarea starii fizice si de sanatate a unor astfel de pesrsoane. In acest sens este important a identifica si modifica, in functie de necesitati, sporturile la care persoanele cu handicap senzorial sau ortopedic pot participa.
Astfel de modificari trebuiesc realizate la nivelul minim necesar, iar daca sunt persoane cu handicap care doresc si pot sa participe la sporturile regulare ele trebuiesc incurajate in acest sens. In cazul in care acest lucru nu este posibil modificarile cerute se adreseaza atat tipului si gradului de handicap cat si tipului de sport practicat. Deci vor exista grupe de practicanti ai sportului diferentiate pe tipuri si nivele de handicap in cazul practicarii unui anumit sport si pe tipuri si nivele de handicap in cazul practicari mai multor sporturi. Modificarile si adaptarile cerute de asemenea situatii sunt reglementate de organizatiile sportive de profil ale persoanelor cu handicap si sunt imbunatatite permanent pe baza experientei acumulate.
Modificarile si adaptarile necesare sint mai mari in cazul persoanelor cu handicap ortopedic si vizual, fiind minime in cazul celor cu handicap auditiv, cand pentru semnalizarile necesare se pot folosi semnale vizuale, semnale cu auditive puternice sau semnale prin orteze auditive.
Sportul la persoanele cu handicap
Practicarea regulata a sportului de catre persoanele cu handicap are o serie de efecte benefice:
Efecte fizice:
Controlul miscarii, al echilibrului si amplitudinii articulare
O mai buna rezistenta fizica si cresterea capitalului de sanatate
Efecte psihologice:
Incredere in sine si valorizarea propriei persoane
Schimbarea atitudinii familiei si persoanelor din jurul celei cu handicap datorita performantelor acesteia
Efecte sociale:
integrarea in echipa
dezvoltarea autonomiei
Alegerea sportului practicat se stabileste in functie de posibilitati dar si de elementele care trebuie reeducate si dezvoltate la fiecare pacient.Pentru orientare este necesar un consult medico-sportiv care urmareste:
orientarea sportivului
determinarea aptitudinilor si contraindicatiilor
evaluarea functiilor cardiorespiratorii
evaluarea functiilor articulare si musculare
evaluarea starii generale
clasarea persoanei cu handicap intr-una din cele cinci categorii: amputat, ambliop, cardio - respirator, paralizat in fotoliul rulant si diverse (clasificare franceza, Xharadez, 2004)
fixarea coeficientului necesar pentru clasamente in timpul competitiilor
Clasificare generala a claselor de discipline sportive este urmatoarea:
sporturi de indemanare: tir cu arcul, tir cu aer comprimat, aruncatul sulitei, tenis de masa, scrima, popice
sporturi de echilibru: echitatie, ciclism, yachting
sporturi de locomotie: mars, curse atletice, natatie, schi, ciclism
sporturi mixte: baschet in fotoliul rulant
sporturi de forta: haltere, aruncarea greutatii (disc, sulita, ciocan), gimnastica, yachting.
Aceste sporturi sunt destinate persoanelor incadrate in urmatoarele mari clase de handicap:
a. vizual
b. auditiv
c. ortopedic:
paralizia cerebrala
afectari neuromusculare spinale
anomalii congenitale si amputatii
Consideratii in realizarea exercitiilor fizice de recuperare ale indivizilor cu handicap senzorial sau ortopedic
Consideratii generale:
1. musculatura ce trebuie tonifiata
un sistem cardiovascular si respirator ce trebuie sa opereze la parametrii optimali
3. un corp ce poate raspunde la multiplele necesitati implicate in activitatile sportive
1. se adapteaza tipului de handicap si fiecarui individ in parte
pleaca, in general, de la un nivel mai scazut, dar parcurge acelasi principii de progresivitate
Consideratii speciale pentru:
aHandicapul vizual:
a. Frecventa, durata, intensitatea trebuie sa fie apropiate de cele ale normovazatorilor
b. Diferentele in alcatuirea programelor sunt cele referitoare la necesitatea adaptarii activitatilor din cauza lipsei vederii:
alergarea trebuie ghidata de un ajutor: fir de ghidaj, sfoara, partener, mentinerea contactului cu anumite obiecte
activitatile simple(mobilizari in flexie, extensie ale mebrelor superioare, ridicatul in asezat, ridicatul de obiecte cu membrele superioare, saritura in lungime) nu necesita adaptari speciale
se acorda atentie deosebita dezvoltarii fizice, datorita tendintei de restrictionare a miscarii
este necesara experimenterea unei varietati de activitati, pentru ca indivizii sa-si inteleaga capacitatile si limitele si, astfel, sa-si depaseasca frica de participare la un tip de activitate si frica de miscare
aHandicapul auditiv:
comunicarea nonverbala este cea mai folosita
exemplificarea fiziokinetoterapeutlui
aHandicapul ortopedic:
trebuie sa isi asume responsabilitatea imbunatatirii conditiei fizice a acestui tip de bolnav referitor la : forta si rezistenta musculara, rezistenta cardiorespiratorie, mobilitate articulara, un raport adecvat intre grasime si masa musculara
daca imbunatatirea conditiei fizice nu se poate obtine prin activitate fizica, el trebuie sa introduca in programul de pregatire servicii inrudite (TO, jocul)
are datoria de a realiza programe atat pentru partile afectate ale organismului cat si pentru cele neafectate
activitatile fizice cerute persoanelor tinere cu un astfel de handicap trebuie sa fie adecvate scopului educatiei fizice
daca este necesar un timp suplimentar pentru atingerea scopurilo propuse, pacientului trebuie sa i se aplice un program educational special sau programul fizic sa fie completat cu unul de TO.
in general, desi nu este sarcina sa sa antreneze pacientii in uzitarea mijloacelor ortopedice ajutatoare pentru miscarile de baza, el are responsabilitatea sa ajute pacientii sa le foloseasca in mod adecvat in cadrul activitatii fizice adapatate
este important ca el sa ofere un spectru larg de exercitii si nu un program specific
este necesar sa se consulte, in implementarea exercitiilor, cu persoanele carora le sunt indicate, privind tipul exercitiilor, durata, intensitatea si frecventa lor
educatorul fizic, terapeutul fizic si ocupational sunt cei care trebuie coordoneze programul de dezvoltare fizica al persoanelor cu un astfel de handicap
terapia educationala fizica trebuie sa faca parte dintr-un program educational complet, care sa asigure un nivel educational corespunzator
principiile programului de dezvoltare fizica trebuie sa se bazeze pe recomandarile medicului de specialitate
Forta si rezistenta musculara
in general nu trebuie realizate modificari particulare ale exerciiilor fizice pentru partile neafectate ale corpului, dar acestea nu trebuie supuse unui stress aditional
trebuei avut grija sa nu se creeze un dezechilibru muscular excesiv atunci cand se dezvolta forta si rezistenta musculara a partii opuse
nu trebuie sa incercam sa obtinem o pozitie stabila de ortostatism la indivizii care au aceasta dizabilitate mare initiala
activitati ce necesita purtarea de greutati sau miscari de rasucire s-ar puteasa fie contraindicate la unele persoane cu anumite handicapuri ortopedice, cum ar fi cele privitoare la sold
greutate proprie a unor sisteme de ortezare si/sau protezare ar putea, ca si greutate aditionala, sa afecteze performarea unor activitati, ca cea de ridicare a corpului si, de aceea trebuie luata in calcul la alcatuirea programului fizic
imbunatatirea vitezei de performare a activitatii sportive este la fel de importanta pentru acest tip de pacienti ca si pentru cei neafectati
Structura corpului
indivizii cu probleme mai putin severe, care au probleme mici sau deloc privind miscarea, care sunt relativ activi, au un raport normal grasime/masa musculara
la cazurile mai severe, indivizii s-ar putea confrunta cu probleme de miscare ceea ce ar determina o viata sedentara cu cresterea procentului de grasimi (aportul caloric depaseste pierderea calorica) si cu scaderea participarii la exercitii, joc sau sport
indivizii condamnati la scaunul cu rotile nu pot participa la multe activitati care sunt desemnate pentru cresterea pierderii calorice (activitati ce implica miscarea generala a corpului) si de aceea programele vor fi performate pe o perioada si cu o frecventa mai mari decat cele pentru cei fara un astfel de handicap ortopedic sau indivizii normali
Rezistenta cardio-respiratorie
problemele create de sedentarism au implicatii atat asupra structurii corpului cat si asupra sistemului cardio-respirator
nivelul scazut al activitatii fizice la astfel de pacienti necesita fie cresterea duratei, fie cresterea frecventei, fie a ambelor in cadrul activitatilor fizice folosite pentru cresterea rezistentei cardio-respiratorii
aceste tipuri de activitati fizice trebuie adaptate tipului de handicap ortopedic, de un real folos fiind inotul, miscarea pe distnte lungi in scaunul cu rotile, pedalajul la bicicleta ergometrica cu membrele superioare sau inferioare, in functie de nivelul handicapului
Mobilitatea articulara
mobilitatea este un parametru important in performarea activitatilor fizice la copiii si tinerii cu orice tip de handicap ortopedic
exercitiile de stretching sunt folosite pentru cresterea mobilitatii articulare, inhibitia contracturilor si imbunatatirea functionaliatii
exercitiile de crestere a mobilitatii articulare sunt uzitate in special in afectiuni neuromusculare de origine spinala sau cerebrala
Bibliografia selectiva a capitolului 5.
Nemes I.D.A., 2001, Metode de explorare si evaluare in kinetoterapie,Editura Orizonturi Universitare , Timisoara, ISBN 973-8109-87-6
Nemes I.D.A., Vasilie D.V., Totorean Alina, 2002, Principii de evaluare si terapie in sechelele motorii de encefalopatie cronica infantila (insufucienta motorie centrala,paralizia spastica infantila,paralizia spastica cerebrala), Editura Orizonturi Universitare , Timisoara , ISBN 973-638-001-7
Nemes I.D.A., 2003,Curs de tehnici de facilitare neuromusculara si proprioceptiva, Cursul disciplinei, format electronic , Timisoara 2003
Nemes I.D.A.,Nita Andreea, 2004,Curs de terapie ocupationala, Cursul disciplinei, format electronic , Timisoara 2004
Nemes I.D.A., Suru Paula, Nita Andreea, 2004,Curs de educatie fizica si sportiva de recuperare, Cursul disciplinei, format electronic , Timisoara 2004
Nemes I.D.A, Dragoi M., Totorean Alina , Ghita Andreea , 2003, Kinetoterapie-Lucrari practice, Editura Orizonturi Universitare (Sub egida Phare), Timisoara, ISBN 973-638-070-X
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3952
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
