ANALIZA SITUATIEI ACTUALE A SERVICIILOR PUBLICE DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICA A LOCALITATILOR

Analiza Situatiei Actuale a Serviciilor Publice de Alimentare cu Energie Termica a Localitatilor

1. Probleme generale. Prezentarea sumara a climei din Romania

Romania este situata in emisfera nordica, paralela 45⁰ latitudine nordica, care marcheaza jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord, strabate teritoriul tarii prin nordul Olteniei, pe langa Ploiesti si pe la Gurile Dunarii.

Aceasta ne arata ca tara noastra este asezata in plina zona temperata.

Analiza sumara a unei harti de relief arata o mare varietate de forme, de la inaltimi care depasesc 2000 m, pana la campii cu inaltimi de 100-200 m si 10 - 20 m in Delta Dunarii. Aceste elemente conduc ca pe intreg teritoriul tarii sa existe o mare variatie pe durata iernii intr-un an.

Concluzia este ca in Romania clima depinde de doua categorii de factori: generali si locali, ceea ce face ca, in detaliu, climatul Romaniei sa aibe o mare varietate de nuante.

Putem defini pentru Romania urmatoarele nuante de clima legate de regiuni:

clima de campie;

clima de dealuri;

etaj de climat subalpin;

etaj de climat alpin;

regiuni sub influenta maselor de aer mediteranean;

clima de depresiune;

clima de litoral marin.

Temperatura medie anuala pe tara este in jur de + 10⁰ C, avand variatii mari functie de altitudine si anotimp (- 38⁰ C iarna si + 44,5⁰ C vara).

Lantul Carpatilor desparte tara noastra in doua regiuni diferite sub aspect eolian. Viteza vantului predominant este mai mare decat viteza medie a vanturilor locale. Numarul anual al zilelor cu vant este mai mare decat acela al zilelor de calm eolian. Vanturile cu viteze mari (depasind 11 m/s) apar in medie 70-80 zile/an in zonele de campie si 25 - 45 zile/an in Ardeal.

Precipitatiile - primite pe timp de un an in medie sunt de 640 mm (640 l/m² teren). Repartitia nu este uniforma nici in timp nici in suprafata (800 - 1400 mm in zone de munte; sub 400 mm in zona Dobrogei.

Durata perioadei de incalzire pe an (zile - cifra de calcul) variaza de la 160 zile/an (Giurgiu ) pana la 222 - 232 zile (Gheorghieni respectiv Vatra Dornei) ceea ce reprezinta in medie 43,8 % pana la 63,5 % dintr-un an.

Numarul mediu anual cel mai mic al zilelor de inghet este in regiunea Arad (115 zile). La munte, acest numar depaseste 200 de zile, iar in regiunea Campiei Dunarene el este de 145 zile (Turnu Severin si Turnu Magurele). In nordul Moldovei sunt in medie 180-190 de zile inghet, iar in podisul Ardealului 205 - 210 zile (Cluj, Sibiu, Miercurea Ciuc). Rezulta de aici ca durata medie a iernii este de 5-7 luni/an.

Mentionam ca gradul de seismicitate in Romania dupa scara Richter variaza intre 6 si 9.

2. Elemente de strategie legata de sursele de energie

Se analizeaza situatia energetica din punctul de vedere al combustibililor clasici utilizati pentru producerea caldurii (carbune, pacura, gaze), precum si din perspectiva utilizarii energiilor neconventionale.

2.1. Strategii de utilizare a combustibililor clasici (carbune, petrol, gaze)

Romania dispune de rezerve de carbune, petrol si gaze, dar in cantitati limitate si specifice acestei zone geografice:

a)     Huila este estimata ca rezerva probabila de 925 mil tone, din care rezerve sigure, estimate la 390 mil, tone sunt concentrate in doua campuri miniere: Valea Jiului si Banat; huila din resursele interne este insuficienta; pentru centralele termoelectrice din CONEL se aduce huila din import cu putere calorifica de 4500-5400 kcal/kg din Rusia, Polonia sau alte zone; din perspectiva dezvoltarii, centralele termoelectrice nu se pot baza pe acest combustibil si numai pe acesta fara import prealabil;

b)     Lignitul si carbunele brun reprezinta rezerva sigura a Romaniei; cea mai mare parte (88%) a rezervelor confirmate de lignit (2.800 mil tone) si carbune brun (20 mil tone) sunt situate in Oltenia;

Consideram ca nu se poate renunta la aceasta sursa de energie pentru producerea de energie electrica si implicit pentru producerea de energie termica, care sa fie folosita local in mari blocuri energetice (puteri unitare de peste 200 MW) in termocentralele de baza ale Sistemului Energetic National.

c)      Petrolul (titeiul) constituie inca o rezerva a Romaniei; ultima valoare estimata a rezervelor de titei recuperabile este de cca 90 mil tone; termocentralele au utilizat pentru acoperirea cererii de energie electrica si termica din centralele sale 65-70% din consumul de pacura al tarii; deoarece pacura rezultata din rafinarea titeiului din productia interna va fi insuficienta, acoperirea necesarului se va face din import;

d)     Gazele naturale constituie si ele o rezerva de combustibil a Romaniei; rezerva de gaze naturale a fost estimata de ROMGAZ la cca 407 miliarde m³; in prezent se face import masiv de gaze din CSI (cca 30%); capacitatea de depozitare este de 4,2% din consum si ar fi necesar sa creasca la 25% pentru a preintampina scaderea presiunii si respectiv neasigurarea debitului la consumatori pe timp friguros; in prezent se lucreaza la noi depozite; strategia ROMGAZ are urmatoarele directii:

interconectare cu Ungaria si import de gaze din Germania;

import din Norvegia, din bazinul geografic al Marii Nordului;

import din Orientul Apropiat, Turcia, Marea Caspica;

realizarea unui terminal de GNL/GPL la Marea Neagra-Midia;

extinderea depozitelor de gaze pana la acoperirea a 25% din consum;

e)     se fac cercetari de injectare la consumatori de butan amestecat cu azot, in reteaua de gaze naturale pentru acoperirea situatiilor de scadere a calitatii transportului.

Evolutia preturilor combustibililor este elementul determinant pentru analiza programelor de dezvoltare cu costuri minime ale capacitatilor de producere a energiei electrice si termice avand drept combustibil gazele (GNL sau GPL).

Ca pret mediu (fara transport) se poate considera ca pentru combustibilii clasici acesta oscileaza functie de calitatile acestora si de conjunctura pietei.

2.2. Strategii de utilizare a energiilor neconventionale

2.2.1. Energia nucleara

Consideram ca in afara grupului 1 de 700 MW de la CNE Cernavoda, in perspectiva se va monta, in urmatorii 5-10 ani, inca un grup similar cu reactor canadian CANDU.

2.2.2. Energia hidraulica

Puterea instalata in centrale hidroelectrice (CHE) este de cca 5800 MW ceea ce revine la aproape 30% din totalul potentialului hidroenergetic. Potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil se ridica la 40 miliarde kWh/an, din care peste 10 miliarde kWh/an este cota ce revine tarii noastre din potentialul Dunarii.

In prezent, capacitatea medie de productie, intr-un an mediu hidrologic, a centralelor hidroelectrice este estimata la cca 16,2 miliarde kWh/an.

Costul de realizare al energiei electrice din surse hidroenergetice este foarte atragator pentru a utiliza energie electrica la incalzirea locuintelor.

Costurile de investitii mari (cca 1.800-2.400 USD/kW), durata relativ lunga de realizare a unor astfel de lucrari, necesitatea unor studii complexe de specialitate (hidro, geologice s.a) conduc insa la obstacole mari in realilzarea unor astfel de obiective.

O eventuala relansare a unor astfel de obiective, este posibila dupa votarea "legii energiei" propuse, care permite accesul la reteaua electroenergetica, cumpararea si revanzarea energiei fiind libera.

In Austria, si in general in Europa, furnizorii de echipamente construiesc microhidrocentrale (MHC) in special in zone izolate, pentru sate sau grupuri de consumatori, cu exploatare complet sau partial automatizata (fara personal), administratia locala fiind obligata sa asigure paza si sa informeze furnizorul in cazul aparitiei unei avarii sau opriri. Furnizorul, care de aceasta data, este si exploatator, in timp foarte scurt inlocuieste elementele defecte si reporneste MHC.

In Romania sunt incepute si neterminate cca 240 de MHC, care se afla in diverse stadii de constructie.

2.2. Energii regenerabile (eoliana, geotermala, solara)

Politica energetica vizand aceste tehnologii este inca la nivel de cercetare la noi in tara, cu exceptia prepararii apei calde menajere din energie solara. Nu reprezinta inca o pondere semnificativa in aplicatiile existente din cauze tehnice si economice.

Aprofundarea directivelor UE prezentate mai sus ar putea conduce la o revigorare a utilizarii acestor resurse energetice.

Mentionam ca in Romania in orasul Giurgiu, impreuna cu o firma daneza, a fost realizata si functioneaza o instalatie de furnizare a apei calde menajere si, partial, a incalzirii pentru un cvartal de locuinte, o instalatie care utilizeaza energia solara.

In localitatile Jimbolia si Nadlac, pentru prepararea apei calde menajere si partial pentru incalzire se foloseste energia geotermala in CT existenta.

Deasemenea incercari (nu cunosc situatia la zi) au fost facute si in alte localitati: la Oradea, intr-un cartier, a functionat o instalatie bazata pe energie geotermala, ca de altfel in Otopeni si Baneasa langa Bucuresti.

2.2.4. Folosirea deseurilor menajere si a lemnului combustibil

Utilizarea deseurilor menajere reprezinta o rezolvare a problemei de salubritate si va gasi aplicatie si la noi in tara in viitorul apropiat.

Utilizarea deseurilor de lemn (rumegus, coji de seminte etc) reprezinta o alta directie de actiune in viitor. Din cauza greutatilor in realizarea de utilaje specifice (cu toate ca acestea exista), este o solutie mai putin folosita.

Sunt realizate in tara (Baia-Mare, Bicaz) si in curs de realizare in orasul Gheorghieni centrale termice care folosesc lemnul si rumegusul drept combustibil.

2. Concluzii partiale

Ø       Carbunele inferior (lignit, carbune brun) existent in tara noastra este recomandabil din punct de vedere economic sa fie folosit la marile termocentrale, in instalatii performante pentru producerea de energie electrica in CET.

Ø       Dezvoltarea retelei de gaze naturale din tara si din import, cu toate filierele sale de transport si depozitare subterana, este necesar sa se extinda, fiind unica solutie care asigura energie primara in perspectiva pe timp scurt si mediu in Romania.

Ø       Importul de pacura este o problema de conjunctura a oscilatiei costului pe piata si asa destul de agitata a acestui tip de combustibil.

Ø       Filiera hidroenergetica trebuie incurajata la nivel de economie nationala prin intreprinzatori si investitori straini si autohtoni.

Ø       Toate celelalte filiere (nucleara, energii regenerabile, biomasa etc) trebuie incurajate local in masura unei economii reale de energie.

Analiza situatiei existente

1. Aspecte generale

Þ    localitati ce dispun de sisteme centralizate de producere si distributie a enegiei termice: 188 (Anexa 1 )

din care:

in functiune in iarna 2002/2003 : 179;

Þ    modul de producere si distributie a energiei termice:

din productie proprie : 179;

prin cumpararea agentului primar de la terti : 9;

-din care:

-de la SC Termoelectrica SA - 11;

Þ      partial din productie proprie, partial de la terti : 44;

Þ      cantitate totala de caldura estimata a fi furnizata in anul 2002 - 26.275 mii Gcal

-din care:

-pentru iarna 2002/2003 : 19.600 mii Gcal.

Evolutia cantitatilor de energie termica produsa si distribuita catre populatie:

2. Starea actuala a infrastructurii serviciilor de incalzire urbana

Þ    vechime medie a instalatiilor de producere, transport si distributie:

mai mare de 20 de ani;

Þ    randamentul echipamentelor

Þ    pierderi in sistem:

Þ    localitati in care s-au intreprins activitati de modernizare la capacitatile de producere, transport si distributie: Bucuresti, Cluj, Timisoara, Ploiesti, Buzau, Fagaras, Oltenita, Pascani;

Þ    valoarea investitiilor facute pentru modernizarea sistemelor in aceste orase:

cca 135 mil USD.

4. Accesul consumatorilor la serviciile de incalzire urbana

Þ    populatie care primeste caldura de la sisteme centralizate: 6,9 mil locuitori, cu preponderenta in mediul urban (71%);

Þ    nr. de familii care primesc caldura de la sisteme centralizate de producere si distributie: 2.131.906 familii la data de 01.09.2003;

Þ    consum lunar mediu de energie termica pe familie: 1,03 Gcal.

Pe tipuri de combustibili si pe sisteme de incalzire situatia se prezinta astfel:

Din punct de vedere al sistemelor de incalzire, locuintele se clasifica astfel:

5. Constrangeri financiare

Þ    pretul de vanzare al caldurii aprobat prin HG nr. 1303/27.12.2001 - 575.000 lei/Gcal (inclusiv TVA);

Þ    incepand cu data de 1 iunie 2002 pretul mediu de producere si distributie al energiei termice - 800.000 lei/Gcal, stabilit prin HG nr. 686/007.2002;

Þ    costurile anuale pentru producerea si distributia energiei termice - 20.904 miliarde lei

din care:

subventie prevazuta in legea nr. 743/2001 a bugetului de stat - 4.780 miliarde lei;

Þ    evaluarea sumelor ce pot fi incasate in iarna 2001/2002 - 5.646 miliarde lei;

Þ    evaluarea ajutoarelor acordate de la buget, familiilor cu venituri mici in perioada 01.11.2001-31.02002 - 430 miliarde lei;

Þ    total restante de incasat la 30.11.2001-5.444,6 miliarde lei (Anexa 2)

din care:

de la bugetele locale: 1.057,2 miliarde lei;

de la consumatori: 4.411,2 miliarde lei;

din care:

consumatori casnici: 210 miliarde lei.

6. Aspecte institutionale. Situatia operatorilor din sector

Þ    nr. de operatori care produc si/sau distribuie energie termica - 238;

din care:

in subordinea autoritatilor locale: - 208;

apartinand SC Termoelectrica SA - 13;

apartinand altor societati comerciale - 17.

Producatorii si/sau distribuitorii sunt in marea lor majoritate societati sau regii cu capital integral de stat sau al autoritatilor publice locale.

Activitatea regiilor si societatilor subordonate autoritatilor locale este reglementata prin Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodarie comunala si prin OUG nr. 73/2002 privind energia termica.

In prezent, Ministerul Administratiei si Internelor elaboreaza un proiect de lege a serviciilor de producere, transport, distributie si furnizare a energiei termice in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 326/2001.

In acest domeniu a inceput procesul de concesionare a serviciului in baza prevederilor Legii nr. 219/1998 si in prezent functioneaza companii private sau cu capital mixt care au ca obiect de activitate producerea si/sau distributia energiei termice in municipiile Ploiesti, Tulcea, Alba Iulia, Cluj.

In prezent preturile pentru producere, transport, distributie si furnizare a energiei termice sunt diferentiate, fiecare operator avand stabilit un pret final cu avizul ANRSC si/sau ANRE. Diferenta dintre preturile finale ale energiei termice si pretul unic de referinta aprobat prin HG nr. 686/2002 se ajusteaza de la buget. Aceasta inseamna ca populatia plateste acelasi pret indiferent de venit, preturile mai mari decat pretul de referinta fiind subventionate. Totodata, pentru sprijinul familiilor cu venituri mici, prin OUG nr. 5/2003 s-au stabilit ajutoare pentru incalzirea locuintelor indiferent de combustibil, cuantumul acestor ajutoare variind in functie de venitul net pe membru de familie.

7. Reglementarea sectorului

1. Legea nr. 326/2001 a serviciilor de gospodarie comunala

2. Ordonanta de urgenta nr. 78/2002 pentru sprijin privind sistemul de incalzire urbana;

3. Ordonanta Guvernului nr. 73/2002 a serviciilor de incalzire centralizata

4. Ordonanta de urgenta nr. 9/2002 de modificare a Legii 326/2001;

5. Ordonanta de urgenta nr. 197/2002 de modificare a Legii nr. 326/2001;

6. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 5/2003 privind sprijinul pentru plata incalzirii;

7. Hotararea Guvernului nr. 373/2002 privind infiintarea ANRSC;

8. Hotararea Guvernului nr. 217/2003 norme la OUG nr. 5/2003;

9. Hotararea Guvernului nr. 277/2003 ajutoare de urgenta acordate populatiei pentru plata caldurii;

10. Ordonanta de Urgenta nr. 115 din 20 septembrie 2001 privind reglementarea unor masuri de asigurare a fondurilor necesare in vederea furnizarii energiei termice si a gazelor naturale pentru populatie;

11. Ordonanta de Urgenta nr. 121 din 25 septembrie 2002 pentru modificarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

8. Analiza critica a situatiei existente

8.1. Constrangeri provenite din conceptia de organizare a sistemelor de producere si distributie a energiei termice

Modelul adoptat pentru asigurarea serviciilor de incalzire urbana la nivelul municipiilor si oraselor s-a bazat pe crearea unei capacitati mari, de regula CET care produc in ciclu mixt energia electrica, aburul tehnologic si agentul termic pentru incalzire. Agentul termic este pompat in retele primare cu lungimi uneori de 20-30 km, racordate la puncte termice, unde se realizeaza, prin intermediul schimbatoarelor de caldura, transferul energiei termice catre agentul termic secundar, cu ajutorul caruia se asigura incalzirea imobilelor.

Aceasta conceptie de organizare a unui sistem de incalzire urbana este anterioara crizei energetice din anii 1972 si prezinta urmatoarele dezavantaje majore:

Þ    existenta unor capacitati foarte mari de producere a energiei electrice si termice, care nu sunt flexibile si nu pot fi adaptate cerintelor;

Þ    nu ofera o relatie functionala intre cererea de caldura si cantitatea de caldura produsa;

Þ    au randamente foarte scazute pe intregul lant tehnologic;

Þ    nu ofera o relatie directa intre factura pe care o plateste consumatorul si caldura pe care o primeste;

Þ    numarul de consumatori racordati la sistem a crescut cu mult peste capacitatea proiectata initial de producere si transport in special dupa anii '80, cand prioritatea era constituita de asigurarea energiei electrice si a aburului tehnologic pentru industrie, ceea ce a condus la scaderea calitatii serviciului.

8.2. Constrangeri tehnice si tehnologice

Sistemele construite dupa conceptia de mai sus se caracterizeaza prin:

Þ    echipamente de producere a energiei termice cu randamente scazute;

Þ    conducte de transport cu coeficient foarte mare de pierderi atat a energiei termice cat si a agentului termic;

Þ    schimbatoare de caldura cu randamente scazute;

Þ    conexiune punct termic - consumator cu 4 conducte;

Þ    lipsa contorizarii la bransament;

Þ    absenta sistemului de reglaj la consumator;

Þ    inexistenta unui sistem de monitorizare pentru urmarirea functionarii sistemului.

8. Constrangeri privind caracteristicile tehnice si constructive ale imobilelor

Imobilele racordate la sistemele centralizate de incalzire urbana prezinta o serie de caracteristici din punctul de vedere al performantelor termice, si anume in:

Þ    zidurile exterioare si terasele realizate cu tehnologii si materiale care faciliteaza transferul de caldura catre exterior;

Þ    tamplarii cu performante foarte scazute din punctul de vedere al transferului de caldura;

Þ    instalatiile interioare de incalzire nu sunt individualizate pe apartamente, nepermitand o contorizare individuala pe fiecare abonat.

8.4. Constrangeri privind limitarea resurselor energetice si cresterea preturilor pe piata europeana

Þ    Majoritatea termocentralelor si a centralelor termice de zona functioneaza pe baza de gaze naturale si/sau combustibil lichid, utilizat pentru cazanele de apa fierbinte in sezonul de iarna.

Þ    Odata cu cresterea din ultimii ani a pretului la gaze naturale si combustibili petrolieri a crescut si pretul energiei termice in unele cazuri la 2.000.000 lei/Gcal, la centralele care utilizeaza in exclusivitate pacura sau CLU.

Þ    O alta problema cu care se confrunta in mod curent producatorii de energie termica se datoreaza scaderii presiunii si debitului gazelor naturale in perioada de iarna, fenomen care face necesara cresterea consumului de combustibil lichid, cu repercusiuni asupra costurilor de productie.

Constrangeri financiare

Datoriile operatorilor la 31.12.2002, respectiv 31.02003 sunt prezentate in tabelul urmator:

milioane lei

Creantele operatorilor la 31.12.2002, respectiv 31.02003 sunt prezentate in tabelul de mai jos:

milioane lei

Din datele prezentate mai sus rezulta ca actualele sisteme de producere, transport si furnizare a energiei termice au costuri de productie care depasesc limita de suportabilitate a consumatorilor si nu ofera un serviciu de calitate la un pret accesibil asa cum este definit un serviciu public in conformitate cu normele Uniunii Europene.

Constrangerile financiare sunt provocate de urmatoarele cauze:

Þ    costuri foarte mari de producere si distributie;

Þ    diferente foarte mari de costuri de la o localitate la alta;

Þ    actualul mecanism al subventiei nu este corelat cu veniturile reale ale consumatorilor;

Þ    un numar foarte mare de consumatori realizeaza venituri mici si foarte mici, fapt ce nu le permite sa-si achite datoria la intretinere;

Þ    distribuitorii de energie termica acumuleaza datorii in amonte catre furnizori si creante la beneficiari, acestea din urma ne mai putand fi recuperate in majoritatea cazurilor;

Þ    impactul debransarii in masa a consumatorilor a marit si mai mult costul gigacaloriei, datorita faptului ca partea fixa a costurilor se imparte la o productie mai mica;

Þ    obligativitatea platii TVA de catre producatori la emiterea facturilor si nu la incasarea efectiva a acestora;

Þ    incapacitatea bugetului de stat si a bugetelor locale de a achita la timp subventia si sumele pentru protectia sociala (vezi anexa 2).

8.6. Constrangeri sociale

Din cele 2.938.000 familii care locuiesc in blocuri racordate la sisteme de incalzire centrala, 1.495.600 familii au venituri medii nete lunar pe membru de familie sub 1.400.000 lei si se incadreaza in categoria celor care primesc ajutoare pentru caldura.

Exista multe localitati mici si mijlocii in Romania unde rata somajului este foarte ridicata si unde costul de producere al caldurii foarte ridicat face prohibita utilizarea serviciului de incalzire centralizat si determina neplata facturilor pe de o parte, iar pe de alta parte conduce la debransarea in masa a consumatorilor.

Printre consecintele acestui fenomen care tinde sa ia amploare, pot fi semnalate:

aparitia unor cazuri de imbolnaviri ale locatarilor;

utilizarea unor sisteme improvizate de incalzire, care provoaca distrugeri, incendii etc.;

degradarea constructiilor;

cazuri de abandonare in masa a imobilelor, in special pe perioada de iarna.

Concluzii

Þ    Actualele sisteme de producere si furnizare a energiei termice asigura serviciul de incalzire si apa calda pentru 31% din populatia tarii si respectiv pentru 71% din populatia urbana.

Þ    Sistemele sunt realizate dupa tehnologii anterioare crizei energetice din 1972, au randamente scazute, pierderi foarte mari intre 30-35% si costuri ridicate de productie.

Þ    Costurile de producere, transport si distributie foarte ridicate nu pot fi suportate de utilizatori in marea lor majoritate.

Þ    Datorita solutiilor constructive si a lipsei fondurilor de reparatii, imobilele introduc la randul lor pierderi suplimentare mari de caldura (10-15%) si nu permit separarea consumurilor individuale de apa calda si caldura pe apartamente.