COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

1. Preferintele si alegerea consumatorului

Ca fiinta rationala si afectiva, consumatorul isi stabileste in fiecare moment al existentei sale unul sau mai multe programe de consum. Calculul economic al consumatorului este determinat in conditii de realizare a maximului de satisfactie si tinand seama de input-ul aflat la dispozitia individului are ca puncte de pornire cateva acceptiuni:

-bunurile necesare cumparatorului sunt perfect divizibile;

-cantitatile disponibile, respectiv folosite, sunt masurabile numeric;

-exista restrictii in domeniul venitului utilizabil.

Teoria ordinala a utilitatii are la baza cateva elemente care alcatuiesc teoria consumatorului. Aceste elemente sunt:

A.     Axiomele alegerii consumatorului rational;

B.     Curbele de indiferenta;

C.     Rata marginala de substituire;

D.    Linia bugetului si echilibrul consumatorului.

A.     Axiomele alegerii consumatorului rational

Un consumator rational este reprezentat de orice persoana care urmareste cu precadere optimizarea raportului efort-efect. Acest lucru presupune maximizarea, pe de o parte a satisfactiei aduse de consumul unui bun, iar pe de alta parte minimizarea resurselor necesare.

Presupunem ca pe piata exista mai multe produse p₁.p_n, iar consumatorul are nevoie de anumite cantitati din fiecare. Pentru exemplificare luam cazul a doua cosuri de consum zilnic C₁ si C₂, fiecare avand in componenta un anumit numar de bunuri, necesare pentru satisfacerea nevoilor individului.

Axioma 1. Relatia de comparatie.

Avand in vedere cosurile de consum luate in considerare, apar trei posibile cazuri:

Daca C₁ > C_2, el va prefera cosul C₁;

Daca C₁ < C_2, el va prefera cosul C₂

Daca C₁ = C₂ , persoanei ii va fi indiferent ce cos de consum va alege.

Axioma 2. Relatia de tranzitivitate.

Daca C₁ > C₂ > C_3, unde C₃ este un al treilea cos de consum, rezulta C₁> C₃ respectiv in situatia in care consumatorul prefera cosul C₁ lui C₂, iar pe C₂ lui C₃, este firesc ca-l va prefera pe C₁ si lui C₃.

Axioma 3. Relatia de non-saturatie.

Presupunem ca un consumator are de ales intre doua cosuri de consum C₁ si C₂, ambele continand bunurile A si B, dar in cantitatile a si b (respectiv c), in varianta urmatoare:

C₁ = a*A + b*B

C₂ = a*A + c*B, unde c > b

In mod logic, consumatorul va prefera cosul de consum C_2,     mai mare, lui C₁ (cu aceeasi cantitate din bunul A, dar cu un continut mai mic din bunul B).

Axioma     Relatia de indiferenta.

In cazul in care, prin operari succesive, cosurile C₁ si C₂ luate in exemplul Axiomei 3 ajung sa contina cantitati identice din bunurile pe care le detin, consumatorului ii este indiferent pe care din ele il alege.

B.     Curbele de indiferenta.

Se stie ca functia de utilitate ordinala asociaza un numar de unitati de utilitate (de satisfactie) diferitelor cantitati din bunul X, consumate de un consumator rational. Presupunem ca exista doua bunuri : X, din care se consuma x unitati si Y, din care se consuma y unitati. Avem astfel functia de utilitate U = f(x,y). In figura nr. 3 reprezentam grafic combinatiile posibile dintre diferite cantitati consumate din bunurile X si Y.

Y

Y₁

Y₂

Y₃

Y₄

x₁ x₂ x₃ x₄ X

Figura nr.3. Combinatii ale cantitatilor x si y din bunurile X si Y.

Curba din figura nr. 3, constituie ansamblul punctelor de confluenta ale diverselor combinatii dintre cantitatile x(x_1, x_2, .,x_n) si y(y_1, y_2, ., y_n), consumate din bunurile X si Y. Oricare dintre aceste puncte oferind aceeasi satisfactie prin cantitatile folosite, rezulta, concret, ca x₁* y₁ = x₂* y₂ = x₃* y₃ = x₄* y Ca urmare individului ii este indiferent care din combinatiile respective va fi cea aleasa, deoarece toate ii confera aceeasi utilitate. Curba din figura nr.3 poarta denumirea de curba de indiferenta (de izoutilitate). Ea reprezinta o functie care denota ansamblul combinatiilor de cantitati din mai multe bunuri, care permit obtinerea aceluiasi nivel de multumire pentru consumator Fiecarui nivel de utilitate ii corespunde, insa, o curba proprie de indiferenta. Asadar, in raport cu nivelul dorit al satisfactiei, exista o multime de curbe de indiferenta care alcatuiesc harta de indiferenta a consumatorului in raport cu cantitatile alese din bunurile X si Y (figura nr. 4).

Y

I₄

I₃

I₂

I₁

X

Figura nr.     Harta curbelor de indiferenta.

Daca potrivit figurii nr. 4, notam cu S₁ satisfactia corespunzatoare curbei de indiferenta I₁, cu S₂ pe cea proprie lui I₂, s.a.m.d., atunci S₁<S₂<S₃<S In plus, pe masura ce o curba de indiferenta este mai departata de originea axelor, ea corespunde unui nivel tot mai ridicat al satisfactiei (deoarece presupune cantitati tot mai mari consumate din bunurile ce apartin complexului menajer).

Trasaturile curbelor de indiferenta sunt urmatoarele:

Au caracter monoton (continuu), pentru ca variatia cantitatii de bunuri participante la combinatie poate fi foarte mica, concretizandu-se, in puncte foarte apropiate pe grafic;

Doua curbe de indiferenta nu se intersecteaza niciodata;

Curbele de indiferenta au o inclinatie descendenta, pentru ca nivelul satisfactiei ramanand constant pe aceeasi curba, renuntarea la o anumita cantitate dintr-un bun se compenseaza cu o cantitate aditionala din celalalt;

Curbele de indiferenta sunt convexe in raport cu originea, situatie ce reflecta descresterea ratei marginale de substituire intre cele doua bunuri X si Y, din care se consuma cantitatile x si y.

C.     Rata marginala de substituire

Rata marginala de substituire (RMS_x/y) intre doua bunuri X si Y reprezinta cantitatea din bunul Y la care se poate renunta in schimbul achizitiei unei cantitati suplimentare din bunul X, astfel incat utilitatea resimtita de subiectul economic sa ramana neschimbata.

RMS_x/y = -

unde : RMS_x/y = rata marginala de substituire intre doua bunuri X si Y;

U_mgx = utilitatea marginala a bunului X;

U_mgy = utilitatea marginala a bunului Y.

Semnul ' - ', din relatia de mai sus este dat de sensul economic, dat de 'directia' diferita in care evolueaza cei doi termeni ai raportului.

In cazul starii de echilibru : R_ms = =

unde: U_mx = utilitatea marginala a bunului x;

U_my = utilitatea marginala a bunului y;

P_x = pretul bunului x;

P_y = pretul bunului y.

D.    Linia bugetului si echilibrul consumatorului

Actionand sub impulsul preferintelor sale, consumatorul se confrunta cu anumite restrictii economice. Dintre acestea doua sunt mai importante si anume, venitul disponibil destinat consumului si preturile bunurilor. Ambele restrictii sunt considerate variabile independente si exogene in raport cu decizia consumatorului.

Pus sa aleaga intre doua marfuri A si B ale caror preturi sunt p_A si p_B, consumatorul va decide in functie de venitul sau (V). Optiunea consumatorului se concretizeaza in egalitatea V = A*p_A + B*p_B . Daca un consumator dispune de un buget de 100 u.m. si daca p_A = 2, iar p_B = 4, atunci el poate cumpara si consuma fie 50*A, fie 25*B, respectiv oricare alta combinatie intre aceste extreme. Toate combinatiile posibile se pot reprezenta grafic pe linia bugetului, marcata de dreapta AB.

Y

A

F

C

D

E B X

G

Figura nr.5 Linia bugetului

Programul optim de consum va fi : 26x + 12y.