Concurenta imperfecta - Monopolul si oligopolul

Concurenta imperfecta

Monopolul si oligopolul
Situatia de monopol se manifesta pe o piata atunci cand aceasta este acaparata in calitate de vanzator sau de cumparator de bunuri sau servicii de catre un singur subiect al vietii economice. Multi economisti considera monopolul drept o forma de organizare a economiei aflata la limita normalului, daca nu dincolo de aceasta. Analizand totusi situatia de facto in cele mai multe dintre economiile lumii, se poate interpreta monopolul drept un moment firesc in lupta pentru acapararea unui segment cat mai important din piata.
Situatia de monopol implica lipsa substituentilor de orice fel, lipsa indusa din ratiuni ce pot fi economice sau extraeconomice (politice, cu precadere). Exista in acest sens o tipologie a monopolului :
1. Monopolul juridic este cel introdus in economie prin vointa unei puteri publice, cel mai adesea statul. Puterea acestor genuri de monopoluri este practic limitata doar de bornele autoimpuse coercitiei statului in raport cu piata. Exista piete monopolizate de acest gen in ramuri precum : energia, resursele neregenerabile, telecomunicatii, transporturi, cercetare, etc.) Un caz aparte de monopol juridic este constituit de subventiile cu care marea majoritate a statelor lumii (cele dezvoltate in mod expres) isi doteaza agricultura, in primul rand, dar si alte domenii de interes strategic, favorizandu-le in raport cu altele, in care opereaza doar legile pietei.
2. Monopolul de tip natural apare ca urmare a unor circumstante particulare provenite din mediul de afaceri si care au determinat ca o buna parte din resursele societatii sa se concentreze in mainile unui numar extrem de limitat de proprietari (terenuri in locuri exclusiviste, surse naturale aparte, etc.) Monopolurile naturale se insotesc in numeroase cazuri cu cele juridice, dar si economice.
3. Monopolul economic reprezintaa cea mai raspandita forma de monopol, provenienta lui fiind productia sau schimbul ; substanta economica a acestui gen de monopol rezida in superioritatea lui tehnologica, in secretul de fabricatie, in raritatea care poate fi reala sau artificiala, etc. Practica indica faptul ca majoritatea monopolurior economice iau nastere prin reunirea (libera sau fortata) tuturor subiectilor dintr-un sector de activitate.
4. Monopolul productivitatii ca forma de monopol reprezinta o variatie tehnologica a monopolului economic, aparand in momentul in care un ofertant pe piata ii elimina pe toti ceilalti numai prin procedee considerate a fi conforme unui cod etic unanim acceptat.
5. Monopolul financiar manifest pe piata capitalurilor si centrat pe ideea de a promova prin intermediul propriului capital o intreaga piata (modalitate tipic japoneza de promovare in lumea contemporana).
6. Monopolul concurentei neloiale situatie in care acapararea pietei se face prin mijloace respinse de practica curenta (dumpingul de durata, de exemplu).
7. Monopolul de origine psihologica generat de lipsa de informatie a subiectilor vietii economice, pe de o parte, de reclama agresiva si atotcuprinzatoare, pe de alta parte.
Cea mai raspandita forma de manifestarea competitiei de tip monopolist consta in monopolul de vanzare, cazul mai rar fiind acela al monopolului de cumparare. In orice situatie, pretul de echilibru este inlocuit pe piata de pretul de monopol, pericolul cel mai mare si care de altfel reprezinta si principalul motiv al tuturor demersurilor de factura antimonopolista fiind spolierea consumatorilor. Marea majoritate a tarilor lumii adopta legislatii antimonopoliste si de protectie a propriilor consumatori.
Cele mai multe dintre pietele lumii se prezinta insa sub forma de piete de tip oligopol. In aceasta structura, un numar determinat, de regula foarte mic de ofertanti domina categoric piata. Daca acestia reusesc si cartelarea, atunci vom avea de-a face cu o economie controlata exclusiv dintr-o parte.
Pietele de tip oligopol sunt agregate de regula prin politici agresive sau prin perfectionari tehnologice care impun un avans adesea insurmontabil. Indiferent de faptul ca preturile urca sau scad pe aceste piete controlate unilateral, pierderile de venituri ale majoritatii celor care sunt siliti din multiple ratiuni sa opereze sunt certe.

Tipuri concurentiale
Libera concurenta absoluta si monopolul pur sunt fictiuni ale economiei de piata. Practica consemneaza doar forme mixte, imperfecte ale fiecarui tip analizat. Determinarea tipului concurential dominant pe o piata nu se poate face decat pe termen lung, probabil cel mai rezonabil fiind sa facem evaluarea pietei din perspectiva monopolului imperfect sau a concurentei imperfecte.
Consecinta cea mai generala acestui tip concurential este formarea preturilor, nu ca urmare jocului cererii si ofertei, nu ca urmare a intelegerii (negocierii) ci ca urmare a pozitiei de piata a celui ce doreste sa-si impuna produsul, respectiv pretul. Se poate constata si faptul, aparent paradoxal, ca marile firme cu tendinte monopoliste tind in fapt sa recompuna amalgamat piata firmelor mici si mijlocii prin tehnica diferentierii produsului.
Diferentierea produsului, o realitate din ce in ce mai prezenta in conditiile cresterii gradului de solvabilitate a celor mai multi participanti la piata precum si al aparititei de marfuri si servicii ce creeaza gusturi din ce in ce mai inlantuite, se judeca pe doua nivele :
1. Diferentierea tehnologica ce face ca fiecare producator sa obtina un produs cu valoare de intrebuintare din aceeasi gama, utilizand cai tehnologice diferite ;
2. Diferentierea naturala determinata de factori exogeni produsului, ca de exemplu : localizarea geografica a producatorului, costurile de de transport, etc.

Pret, venit si profit de monopol
Teoria clasica a pretului este infirmata in situatia de monopol. Nu se poate trasa nici un fel de curba de oferta pe coordonatele echilibrului, aceasta pentru ca ofertantul monopolist nu este silit sa reactioneze la niciun astfel de pret. Calculul pretului, venitului si al profitului de monopol presupun o serie de particularitati in raport cu libera concurenta.
In primul rand se determina volumul productiei pentru care venitul marginal egaleaza costurile marginale, aceasta urmata de aflarea pretului (limita a venitului marginal) ce asigura profitul monopolist ; comparatia cu costurile medii genereaza analiza rezultatelor in gama profituri-pierderi. Cateva dintre concluziile acestui gen de abordare :

• reducerea preturilor monopoliste poate conduce in situatii date la cresterea profiturilor
• obligatoriu pretul de monopol trebuie sa fie mai mare decat venitul marginal
• de la un anumit nivel, si numai de la acesta, profiturile se maximizeaza

De o relevanta aparte in context trebuie sa se bucure analiza comparativa monopol-concurenta perfecta. Profiturile monopoliste sunt substantiale si pot fi obtinute pe termen lung, in dauna evidenta a consumatorului. Uneori monopolurile restrang productia fata de punctul cerut de piata, aceasta in scopul cert de a mari preturile. Desigur exista si aspecte pozitive in activitatea de piata a monopolurilor (posibilitatea de reducere accentuata a costurilor, factor de introducere accelerata a progresului tehnologic, forma logica de organizare in cazul monopolul natural, etc.).