Delimitari privind situatiile financiare ale intreprinderii

Delimitari privind situatiile financiare ale intreprinderii

1.1. Aspecte generale

Principala sursa a informatiilor economico-financiare o reprezinta contabilitatea, aceasta    constituind componenta principala a sistemului informational al intreprinderilor.

Pentru realizarea obiectivelor ce-i revin este necesar ca lucrarile curente de contabilitate sa se sintetizeze periodic in informatii generalizate, care sa fie pertinente si relevante pentru caracterizarea activitatii desfasurate de o intreprindere pe o anumita perioada de timp.

Contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde pe plan informational si decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entitati patrimoniale.

Obiectivul principal al contabilitatii il constituie elaborarea de situatii financiare care sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantele si modificarile acesteia, modificarile capitalului propriu. Informatia contabila, pe langa o utilizare interna de catre management, este destinata utilizatorilor externi definiti de investitorii de capital, bancherii, angajatii, furnizorii, clientii, guvernul si institutiile sale, precum si publicul.

Pozitia financiara a intreprinderii este definita de resursele economice pe care le controleaza, de structura financiara a activelor, a datoriilor si a capitalului propriu, de lichiditatea si solvabilitatea valorilor economice si de capacitatea sa de a se adapta la schimbarile mediului in care isi desfasoara activitatea.

Pentru a putea fi de ajutor utilizatorilor, informatiile contabile prezentate in situatiile financiare trebuie sa indeplineasca principalele caracteristici calitative: sa fie inteligibile, relevante, credibile si comparabile.

Situatiile financiare prezinta intr-o maniera stintifica, fidela si completa, respectand o anumita periodicitate si anumite reguli de intocmire, ansamblul aspectelor economico-financiare ale intreprinderii. Situatiile financiare pun in evidenta cu ajutorul unor indicatori totalitatea aspectelor ce pot conduce la formularea unor judecati asupra activitatii intreprinderii.

1.2. Situatiile financiare in viziunea Directivei a IV-a a Uniunii Europene

Orice sistem contabil este influentat de mediul economic, social, juridic, politic, financiar si cultural al tarii in care opereaza. Cu alte cuvinte, acesta este produsul si oglinda mediului sau. El evolueaza in functie de transformarile acestui mediu si de tendintele de evolutie a contabilitatii la nivel mondial.

Obiectivele legate de unificarea pietei financiare in cadrul Uniunii Europene au presupus printre altele si preocuparea pentru armonizarea legislatiei in domeniul contabilitatii a tarilor membre. Din acest motiv, Parlamentul European a considerat ca o actiune de coordonare a hotararilor nationale ale statelor membre, privind structura si continutul bilantului si al raportului de gestiune, metodele de evaluare a patrimoniului agentilor economici, controlul conturilor de catre persoane calificate si publicarea bilantului contabil au o importanta majora pentru protejarea intereselor atat ale actionarilor si asociatilor, cat si ale tertilor. Necesitatea acestui tip de coordonare este impusa de faptul ca activitatea societatilor se extinde si in afara teritoriului national. Mai precis, preocuparile pe linia coordonarii statelor membre ale Uniunii Europene s-au materializat in "directive". Importanta este directiva a IV-a adoptata de Consiliul Comunitatii Economice Europene in iulie 1978 cu privire la uniformizarea principiilor de baza ale contabilitatii societatilor comerciale din tarile membre, in cadrul acesteia fiind mentionate urmatoarele: "conturile anuale trebuie sa dea o imagine fidela patrimoniului, situatiei financiare precum si rezultatelor societatii" si in acest scop schemele obligatorii pentru stabilirea bilantului si a contului de profit si pierdere trebuie sa fie prestabilite, precum si continutul minim al anexei si raportului de gestiune sa fie fixat. Exista derogari care pot fi acordate anumitor societati ca urmare a slabei lor importante economice si sociale.

Contabilitatea romaneasca nu a putut sa ramana pasiva la provocarile la care a fost expusa contabilitatea pe plan international in urma accentuarii fenomenelor de globalizare, a integrarii pietelor financiare si a sistemelor informationale. Procesul de armonizare a contabilitatii romanesti cu Standardele Internationale de Contabilitate si cu Directiva a IV-a Europeana reprezinta demersul unei provocari care se circumscrie in sfera procesului de reforma la care sunt supuse știința si practica contabila.

Reglementarile contabile actuale conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene prevad formatul si continutul situatiilor financiare anuale, principiile contabile si regulile de recunoastere, evaluare, scoatere din evidenta si prezentare a elementelor in situatiile financiare anuale, regulile de intocmire, aprobare, auditare, potrivit legii, si publicare a situatiilor financiare anuale, unele reguli privind contabilitatea de gestiune, Planul de conturi general, precum si continutul si functiunea conturilor contabile. Acestea stabilesc, de asemenea, reguli privind organizarea si conducerea contabilitatii si raportarile efectuate in conformitate cu cerintele institutiilor statului, pentru uzul tuturor categoriilor de utilizatori.

1.3. Componenta situatiilor financiare

Operatorii economici care intocmesc situatii financiare anuale individuale potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene intocmesc si prezinta fie situatii financiare anuale, fie situatii financiare anuale simplificate.

Persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele trei criterii:

- total active: 3.650.000 euro,

- cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro,

- numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50

intocmesc situatii financiare anuale dezvoltate care cuprind:

a) bilant;

b) cont de profit si pierdere;

c) situatia modificarilor capitalului propriu;

d) situatia fluxurilor de numerar;

e) note explicative la situatiile financiare anuale.

Indicatorul total active cuprinde: active imobilizate, active circulante si cheltuieli in avans.

Cifra de afaceri neta se calculeaza prin insumarea veniturilor rezultate din livrarile de bunuri si prestarile de servicii si alte venituri din exploatare, mai putin reducerile comerciale acordate clientilor.

Atunci cand, in baza unor prevederi legale exprese, in conturile de venituri au fost cuprinse sume reprezentand diverse impozite si taxe reflectate concomitent in conturi de cheltuieli, cu ocazia intocmirii contului de profit si pierdere, la cifra de afaceri neta se vor inscrie sumele reprezentand veniturile mentionate, corectate cu cheltuielile corespunzatoare acelor impozite.

Numarul mediu de salariati se determina dupa metodologia stabilita de Institutul National de Statistica.

Societatile comerciale ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata intocmesc situatii financiare anuale dezvoltate (cu cinci componente), chiar daca nu depasesc limitele a doua din cele trei criterii de marime prevazute de reglementari.

Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime prevazute intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind:

a) bilant prescurtat,

b) cont de profit si pierdere,

c) note explicative la situatiile financiare anuale simplificate.

cu posibilitatea ca, optional, sa intocmeasca situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia fluxurilor de numerar.

Ca urmare, pentru intocmirea situatiilor financiare anuale, incadrarea in criteriile de marime prevazute de reglementarile contabile se efectueaza la sfarsitul exercitiului financiar, pe baza indicatorilor determinati din situatiile financiare ale exercitiului financiar precedent celui de raportare si a indicatorilor determinati pe baza datelor din contabilitate si a balantei de verificare incheiate la finele exercitiului financiar curent, utilizandu-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil la data incheierii exercitiului financiar.

Situatiile financiare anuale sunt supuse aprobarii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor potrivit legislatiei in vigoare, trebuie sa fie insotite de o declaratie scrisa de asumare a raspunderii conducerii entitatii pentru intocmirea acestora potrivit prevederilor art. 30 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, si Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene, si sunt auditate potrivit legii.

"Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si capital propriu ale entitatii la sfarsitul exercitiului financiar, precum si in celelalte situatii prevazute de lege".[3]

Ca imagine a pozitiei financiare, bilantul contabil "reflecta capacitatea intreprinderii de a se adapta la schimbarile de mediu cu ajutorul resurselor economice controlate (activelor), structurii de finantare (capitaluri proprii si datorii), precum si cu ajutorul unor indicatori economico-financiari de lichiditate si exigibilitate"[4]

Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene:

a) un activ - reprezinta o resursa controlata de catre entitate ca rezultat al unor evenimente

trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut in contabilitate si prezentat in bilant atunci cand este probabila realizarea unui beneficiu economic viitor de catre entitate si activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(a) in mod credibil;

b) o datorie - reprezinta o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute si

prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. O datorie este recunoscuta in contabilitate si prezentata in bilant atunci cand este probabil ca o iesire de resurse incorporand beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligatii prezente si cand valoarea la care se va realiza aceasta decontare poate fi evaluata in mod credibil;

c) capitalurile proprii - reprezinta interesul rezidual al actionarilor sau asociatilor in activele unei entitati dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Beneficiile economice reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar catre entitate. Aceasta contributie se reflecta fie sub forma cresterii intrarilor de numerar, fie sub forma reducerii iesirilor de numerar, de exemplu, prin    reducerea costurilor de productie.

Astfel, potentialul poate fi unul productiv, atunci cand activul este utilizat separat sau impreuna cu alte active pentru prestarea de servicii sau producerea de bunuri destinate vanzarii de catre entitate. De asemenea, potentialul poate imbraca forma convertibilitatii in numerar sau echivalente de numerar.

Veniturile si cheltuielile unui exercitiu financiar sunt raportate in contul de profit si pierdere. Ca imagine a performantelor intreprinderii, contul de profit si pierdere reflecta capacitatea intreprinderii de a genera profit. Informatiile curpinse in cadrul acestuia sunt utile in vederea anticiparii capacitatii intreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie (venituri) prin utilizarea resurselor existente (cheltuieli) precum si gradul de eficienta in utlizarea de noi resurse (profit sau pierdere).

Potrivit reglementarilor contabile, acestea sunt definite astfel:

a) veniturile - constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor;

b) cheltuielile - constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.

Situatia modificarilor capitalului propriu, ca imagine a valorii intreprinderii, permite analiza capacitatii de mentinere a capitalului fizic si financiar, precum si profitul general sau pierderea generala a intreprinderii potrivit a doua concepte, unul fiind cel de mentinere a capitalului fizic - profitul este rezultatul diferentelor dintre capacitatea de exploatare la finele exercitiului si inceputul exercitiului, dupa excluderea oricaror distributii sau contributii catre sau din partea actionarilor; iar cel de al doilea concept este cel de mentinere a capitalului financiar - profitul este rezultatul diferentelor dintre valoarea financiara a activelor nete la finele exercitiului si inceputul exercitiului, dupa excluderea oricaror distributii sau contributii catre sau din partea actionarilor.

Situatia fluxurilor de numerar, ca imagine a sanatatii financiare a intreprinderii, reflecta capacitatea acesteia de a genera si utiliza fluxuri de numerar din activitatile de exploatare, investitii si finantare.

Notele explicative furnizeaza informatii despre obiectul si sectorul de activitate al intreprinderii, evidentiaza reglementarile care au stat la baza intocmirii situatiilor financiare si modul de evaluare al activelor si datoriilor. O parte din informatiile regasite in notele explicative nu au legatura directa cu bilantul, cum ar fi cele cu privire la salariati, administratori sau informatii nonfinanciare.

1.4. Evaluarea elementelor prezentate in situatiile financiare

Conform Cadrului conceptual al IASB, evaluarea este procedeul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere (paragraful 99).

Cadrul conceptual IASB este, din punct de vedere al sistemelor de masurare, foarte flexibil, permitand intreprinderilor, in vederea masurarii elementelor componente ale situatiilor financiare, utilizarea de diverse baze de evaluare, in combinatii diferite. Astfel, sistemele de masurare recomandate de cadrul conceptual IASB se refera la (paragraful 99 a-d):

a) costul istoric, conform caruia activele sunt inregistrate la suma platita in numerar sau echivalent al numerarului sau la valoarea justa[5] din momentul cumpararii lor, iar datoriile sunt inregistrate la valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in anumite imprejurari (cum ar fi spre exemplu impozitul pe profit), la valoarea ce se asteapta sa fie platita in numerar sau echivalent al numerarului pentru a stinge datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.

b) costul curent, potrivit caruia activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau echivalent al numerarului care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat in prezent, iar datoriile sunt inregistrate la valoarea neactualizata in numerar sau echivalent al numerarului, necesara pentru a deconta in prezent obligatia.

c) valoarea realizabila de decontare a obligatiei, potrivit careia activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau echivalent al numerarului, care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor, iar datoriile sunt inregistrate la valoarea lor de decontare, adica valoarea neactualizata care trebuie platita pentru a achita datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.

d) valoarea actualizata, potrivit careia activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor intrari nete de numerar, care urmeaza a fi generate in derularea normala a activitatii intreprinderii, iar datoriile sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor iesiri de numerar, care se asteapta sa fie necesare pentru a deconta datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.

Metode de evaluare a elementelor din componenta bilantului contabil

A. Reguli de evaluare de baza

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza, de regula, pe baza principiului costului de achizitie sau al costului de productie.

Exista urmatoarele momente cand are loc evaluarea elementelor de activ si datorii din bilant, si anume:

1. Evaluarea la data intrarii in entitate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, determinata astfel:

a) la cost de achizitie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

b) la cost de productie - pentru bunurile produse in entitate;

c) la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii - pentru bunurile reprezentand aport la capitalul social;

d) la valoarea justa - pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

2. Evaluarea la inventar si prezentarea elementelor in bilant

Cu ocazia inventarierii, evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor roprii se face potrivit prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/20092, si ale normelor emise in acest sens de Ministerul Finantelor Publice.

În scopul intocmirii situatiilor financiare anuale, entitatile trebuie sa procedeze la inventarierea si evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.

La fiecare data a bilantului:

a) Elementele monetare exprimate in valuta (disponibilitati si alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele si depozitele bancare, creante si datorii in valuta) trebuie evaluate si prezentate in situatiile financiare anuale utilizand cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Nationala a Romaniei si valabil la data incheierii exercitiului financiar. Diferentele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, intre cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationala a Romaniei de la data inregistrarii creantelor sau datoriilor in valuta, sau cursul la care acestea sunt inregistrate in contabilitate si cursul de schimb de la data incheierii exercitiului financiar, se inregistreaza la venituri sau cheltuieli din diferente de curs valutar, dupa caz.

b) Pentru creantele si datoriile, exprimate in lei, a caror decontare se face in functie de cursul unei valute, eventualele diferente favorabile sau nefavorabile, care rezulta din evaluarea acestora se inregistreaza la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, dupa caz. Determinarea diferentelor de valoare se efectueaza similar prevederilor lit. a).

c) Elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la cost istoric (imobilizari, stocuri) trebuie prezentate in situatiile financiare anuale utilizand cursul de schimb valutar de la data efectuarii tranzactiei.

d) Elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la valoarea justa (de exemplu, imobilizarile corporale reevaluate) trebuie prezentate in situatiile financiare anuale la aceasta valoare. Prin elemente monetare se intelege disponibilitatile banesti si activele/datoriile de primit/de platit in sume fixe sau determinabile. Caracteristica esentiala a unui element monetar este dreptul de a primi sau obligatia de a plati un numar fix sau determinabil de unitati monetare.

3. Evaluarea la data iesirii din entitate

La data iesirii din entitate sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau la valoarea la care sunt inregistrate in contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluata pentru imobilizarile corporale care au fost reevaluate sau valoarea justa pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzactionare pe o piata reglementata). Activele constatate minus in gestiune se scot din evidenta la data constatarii lipsei acestora. La scoaterea din evidenta a activelor, se reiau la venituri ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.

B. Regulile de evaluare alternative ce pot fi aplicate sunt cele referitoare la reevaluarea imobilizarilor corporale si cele referitoare la evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare.Entitatile pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale existente la sfarsitul exercitiului financiar, astfel incat acestea sa fie prezentate in contabilitate la valoarea justa, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluari in situatiile financiare intocmite pentru acel exercitiu. Evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare se poate efectua numai in situatiile financiare anuale consolidate.

1.5. Principii contabile

Situatiile financiare sunt intocmite in conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene, parte componenta a Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu prevederile Legii 31 republicata privind societatile comerciale precum si cu legea 82/1991, pe baza balantei de verificare a conturilor sintetice avand la baza urmatoarele principii contabile:

Principiul continuitatii activitatii, societatea isi va continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil fara a intra in imposibilitatea continuarii activitatii sau fara reducerea semnificativa a acesteia.

Principiul permanentei metodelor, aplicarea acelorasi reguli, metode, norme privind evaluarea, inregistrarea si prezentarea in contabilitate a elementelor patrimoniale, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

Principiul prudentei, se tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor de valoare a activelor, precum si de toate obligatiile previzibile si de pierderile potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior.

Principiul independentei exercitiului, sunt luate in considerare toate veniturile si cheltuielile exercitiului, fara a se tine seama de data incasarii sau efectuarii platii.

Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv, in vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant se determina separat valoarea fiecarui element individual de activ sau de pasiv.

Principiul intangibilitatii exercitiului, bilantul de deschidere al exercitiului corespunde cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

Principiul necompensarii, valorile elementelor ce reprezinta active nu sunt compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile.

Principiul prevalentei economicului asupra juridicului, informatiile prezentate in situatiile financiare reflecta realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.

Principiul pragului de semnificatie, orice element care are o valoare semnificativa este prezentat distinct in cadrul situatiilor financiare.

Principiile contabile actioneaza intr-un mediu economic aflat intr-o continua miscare si transformare, schimbari ce determina reclasificari periodice ale acestora. Mai mult, principiile contabile reprezinta un ansamblu de enunturi teoretice ce se aplica contabilitatii in scopul reprezentarii unei realitati economice de ansamblu. Validarea stiintifica a acestor enunturi conceptuale este determinata mai ales de modul in care aplicarea lor asigura o reprezentare cat mai fidela a realitatii, in totalitatea ei, reflectata de contabilitate cu ajutorul situatiilor financiare, in totalitatea lor.

Lucrari preliminare pentru intocmirea situatiilor financiare

În vederea intocmirii situatiilor financiare sunt necesare urmatoarele lucrari:

- Întocmirea balantei de verificare primara;

- Inventarierea generala a patrimoniului;

- Contabilitatea operatiilor de regularizare;

- Închiderea conturilor de cheltuieli si venituri;

- Determinarea impozitului pe profit;

- Închiderea contului de cheltuieli 691 "Cheltuieli cu impozitul pe profit"

- Repartizarea profitului net;

Întocmirea Registrului Cartea-mare pentru conturile utilizate dupa intocmirea balantei de verificare primare;

- Întocmirea balantei de verificare finale.

Balanta de verificare primara se intocmeste inainte de inventarierea patrimoniului in baza Registrului Cartea Mare la finalul perioadei. Aceasta balanta pregateste datele de referinta necesare compararii soldurilor din inventarul contabil si inventarul faptic.

Inventarierea generala a patrimoniului reprezinta lucrarea preliminara prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului. Determinatorul real se refera atat la constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale cat si la evaluarea lor la nivelul valorii actuale. Relatia proprie inventarului prin care se determina situatia reala a patrimoniului la un moment dat este urmatoarea:

Patrimoniul net (Capitalul propriu) = Activul inventariat - Datoriile inventariate

Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observare directa, respectiv prin numarare, cantarire, masurare, cubare si calcule tehnice in functie de situatia in cauza, pentru bunurile materiale, pe baza de registre sau documente de tipul extraselor de cont confirmate de terti, pentru bunurile nemateriale, creante si datorii. În ceea ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, aceasta se face la nivelul valorii actuale, denumita valoare de inventar. Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in functie de pretul pietei, utilitatea bunului pentru economia intreprinderii, starea si amplasarea bunurilor.

Momentele inventarierii sunt urmatoarele:

a)     la constituirea unitatii;

b)     cel putin o data pe anul financiar;

c)     in cazul fuzionarii sau incetarii activitatii.

Inventarierea asigura conceperea bilantului real, mai precis fara alcatuirea in prealabil a inventarului nu pot fi determinate patrimoniul, situatia financiara si rezultatele unei intreprinderi la un anumit moment si pe o anumita perioada de timp.

Functiile inventarierii

- de calcul si evidenta a stocurilor, consumurilor si vanzarilor;

- de control a realitatii patrimoniului;

- de stabilire a situatiei nete si rezultatului exercitiului.

Clasificarea inventarierii se face dupa cum urmeaza:

- dupa gradul de cuprindere a patrimoniului: inventarieri generale si inventarieri partiale;

- dupa modalitatea de efectuare: inventarieri totale si inventarieri prin sondaj;

- dupa momentul efectuarii: inventarieri periodice si inventarieri anuale;

- dupa conditiile in care se desfasoara: inventarieri ordinare si inventarieri extraordinare.

Efectuarea inventarierii cuprinde:

. intocmirea listelor de inventar;

. stabilirea stocurilor faptice prin numarare, masurare, cantarire;

. evaluarea elementelor patrimoniale:

- imobilizari si stocuri la valoarea de inventar;

- bunuri depreciate la valoarea de utilitate;

- creante, datorii la valoarea lor nominala;

- creante, datorii incerte la valoarea de utilitate in functie de valoarea probabila de incasat/plata;

- disponibilitati, creante, datorii in devize la cursul ultimei zile a exercitiului;

- tiluri imobilizate la valoarea de utilitate;

- titluri de plasament la cursul mediu al ultimei luni a exercitiului

. evaluarea deprecierilor patrimoniale;

. consemnarea rezultatelor in procesul verbal de inventariere.

Contabilitatea operatiilor de regularizare

a) diferentele de inventar, dupa ce au fost stabilite rezultatele inventarierii, respectiv plusurile si minusurile de inventar, se procedeaza la inregistrarea si decontarea lor gestionara. Efectuarea acestei operatii reprezinta regularizarea rezultatului inventarierii. Plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii, iar minusurile se imputa. Daca lipsurile constatate la inventariere nu sunt din vina cuiva se deconteaza, dupa caz, asupra cheltuielilor sau veniturilor intreprinderii. De asemenea, se pot admite compensari cantitative ale lipsurilor cu plusurile, in cazurile in care exista riscul de confuzie intre sorturile aceluiasi produs, fara a se diminua patrimoniul unitatii. Compensarea se admite, de regula, numai pentru aceeasi perioada de gestiune si la acelasi gestionar.

b) amortizarile;

c) ajustarile pentru deprecieri;

d) provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;

e) delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor;

f) evaluarea disponibilitatilor, creantelor si datoriilor in valuta la incheierea exercitiului financiar.

Pentru a stabili rezultatul exercitiului se procedeaza la inchiderea conturilor de cheltuieli si venituri. Folosind datele inregistrate in conturile de venituri si cheltuieli , inchiderea conturilor se prezinta astfel:

a) inchiderea conturilor de cheltuieli: Profit si pierdere = Conturi de cheltuieli

b) inchiderea conturilor de venituri: Conturi de venituri = Profit si pierdere

c) se calculeaza si se plateste impozitul pe profit

Determinarea impozitului pe profit se face in baza registrului de evidenta fiscala, intocmit de contribuabili intr-un singur exemplar, compus din cel putin 100 de file. Informatiile din acest registru sunt inregistrate in ordine cronologica si corespund cu operatiile fiscale si cu datele prezentate in declaratiile de impunere. Cheltuielile cu impozitul pe profit reprezinta impozitul calculat asupra profitului impozabil, conform legii.

Întocmirea Registrului Cartea-mare se face in baza copierii inregistrarilor din Registrul Jurnal. Procesul de transfer al informatiilor din Registrul Jurnal in Cartea Mare se numeste sistematizare (inregistrare sistematica).

Întocmirea balantei de verificare finala se face dupa efectuarea inventarierii si contabilizarii regularizarilor de inventar. Balanta de verificare este un instrument de sinteza a informatiilor reflectate in conturi la un anumit moment (luna, trimestru, semestru, an). Scopul sintezei ar fi, pe de o parte, constatarea mentinerii egalitatii dintre debit si credit, iar pe de alta parte, furnizarea unei viziuni generale asupra conturilor, utila in etapa urmatoare si anume de intocmire a situatiilor financiare (Bilantul, Contul de profit si pierdere, Situatia modificarilor capitalului propriu, Situatia fluxurilor de trezorerie, note explicative).