Dezvoltarea economiei Romanesti in perioada 1950-1989

Dezvoltarea economiei Romanesti in perioada 1950-1989

In ultimele decenii ala secolului al-XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea economia Romaniei a evoluat intr-un cadru international mai complex decit in deceniile anterioare. Dezvoltarea fortelor de productie pe plan mondial a luat un nou avant. Se accentueaza inegalitatea in dezvoltarea diverselor tari si popoare, atit intre marile puteri cit si intre acestea si "restul lumii". Contradictiile capitalismului au dat nastere la noi regrupari politice care au condus nemijlocit la izbucnirea primului razboi mondial.

Obtinerea independentei de stat , coroborata cu reformele democratice adoptate in anii urmatori , va usura calea, dar nu va duce in mod automat la inlaturarea inapoierii economice a tarii. ginditorii Romani , animati de idealurile progresiste , s-au preocupat sa gaseasca solutii care sa schimbe situatia de inapoiere social-economica a Romaniei de la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Ei au atras atentia ca o asemenea situatie nu va putea fi inlaturata fara o dezvoltare puternica a industriei, ca element propulsator al dezvoltarii intregii economii nationale, in cadrul favorabil deschis de dobindirea independentei de stat..

Dezvoltarea transporturilor si constructiilor a preocupat in mod insistent burghezia interesata in dezvoltarea ( modernizarea ) transporturilor , ceruta de dezvoltarea generala a economiei. caile ferate, pe teritoriul tarii noastre, s-au dezvoltat in cadrul a doua retele separate - una a Romaniei in estul arcului carpatic alta a Transilvaniei in vestul arcului carpatic. Jonctiunea cailor ferate s-a realizat prin Virciorova (1879), Timis-Predeal (1883),Ghimes si Turnu Rosu (1897) si Ilva Mica (1907). Prima linie construita pe teritoriul nostru s-a pus in functiune intre Bazias-Oravita la 1856. In Transilvania intra in exploatare linia Arad-Alba-Iulia in 1868. In Romania , constructia cailor ferate a fost concesionata investitorilor straini. In 1856 se incheie o conventie cu J.Staniforth si J.Barclay din Londra pentru construirea caii ferate Bucuresti-Giurgiu , linie inaugurata in 1869.

Construirea liniilor Roman-Itcani cu ramurile Pascani - Iasi si Veresti-Botosani i se concesioneaza unui grup anglo - austriac in 1867. In 1868, societatea germana condusa de Stussberg obtine dreptul de constructie si concesionare pe 90 ani a unei linii ferate ce pornea de la Roman,Marasesti, Tecuci (cu ramnificatie la Birlad) spre Galati, apoi lega orasele Braila, Ploiesti si Bucuresti. Aceasta linie se deschide la 1870 cind intra in exploatare Gara de Nord din Bucuresti . Pina la 1875 continua constructia spre Pitesti-Virciorova ( lungimea totala era de 919 km) S-au mai construit liniile Iasi-Unghieni de catre antreprenorul Roman Grigore Heliade si Ploiesti-Predeal de societatea franceza Guilloux si Bresson.

Ritmul intens de constructie a cailor de constructie a cailor ferate a facut ca la inceputul secolului XX Romania sa aiba o retea destul de densa , cu o lungime de 3832 km, iar reteaua banateana si transilvaneana sa atinga o lungime de 4600 km.

Constructia retelei feroviare a contribuit la cresterea volumului de transport de marfuri si de calatori , a facilitat rapiditatea transporturilor si a dus la scaderea costurilor marfurilor transportate ( o tona de griu pe distanta de 100 km costa in 1882 numai 12 lei fata de 168 lei/ tona, pretul de export , de unde inainte costul unui transport de cereale la distanta de 100 km era egal cu costul cerealelor insesi)

Construirea liniilor care duceau spre porturile Galati si Braila a creat un insemnat aflux de cereale spre porturile respective. S-a trecut si la construirea de docuri-bazine pentru prelucrarea portuara si docuri-magazii pentru depozitarea cerealelor, precum si a silozurilor.

Prin contributia inginerilor Romani s-a trecut la construirea tunelelor, a garilor si a altor lucrari.Retin atentia, prin soliditatea si frumusetea constructiei, mai ales garile din nordul Moldovei,construite cu caramizi de o calitate exceptionala, care si astazi se prezinta aproape ca la inaugurarea lor.

Constructia principalei retele de cai ferate ,in aproximativ un deceniu dupa 1869, a determinatt schimbari insemnate in sistemul general al transporturilor, mai ales dupa 1880 cind statul Roman a trecut la rascumpararea liniilor . Astfel , devenind proprietarul unei retele intinse , a putut influenta antrenarea unui volum din ce in ce mai ridicat de marfuri si de calatori . Prin reteaua feroviara erau atrase la viata economica ,la schimburi mai insemnate si regiuni si zone mai indepartate. Legarea principalelor centre agricole si industriale cu porturile dunarene si cu liniile vecine ale Austriei ,Rusiei si Turciei, s-au dovedit ca etape ale unui plan unitar , menit sa dezvolte schimburile internationale .Un moment important in dezvoltarea transportului feroviar l-a constituit crearea in 1880 a Directiei Generale a CFR care a devenit singurul organism ce se ocupa de exploatarea liniilor si de construirea altor linii de completare (Bucuresti-Cernavoda, Faurei-Cernavoda,,Adjud-Tg.Ocna,Buzau-Marasesti,construite de specialisti Romani)

La intensificarea circulatiei marfurilor a contribuit si dezvoltarea transportului rutier.Statul a promovat o politica mai sustinuta de imbunatatire a retelei rutiere. In acest scop a fost adoptata in 1906 o noua lege a drumurilor ,acordindu-se credite insemnate pentru construirea de noi drumuri,pentru refacerea si intretinerea celor existente.

Daca in 1867 lungimea drumurilor petruite era de 1095 km, la inceputul secolului XX lungimea drumurilor petruite era de 41276 km. Totusi, sub acest aspect Romania era ramasa in urma fata de tarile capitaliste avansate.

In aceasta perioada se vor dezvolta si transporturile fluviale si maritime. In 1890 se infiinteaza navigatia fluviala romana (N.F.R.), care la trei ani de la infiintare avea cinci remorchere si 45 de slepuri,iar in 1895 Serviciul Maritim Roman (S.M.R.) si care dupa 10 ani era dotat cu cinci vapoare de calatori, cele mai confortabile care circulau atunci spre Constantinopol.

Prin conectarea la calea ferata a porturilor Virciorova, Turnu-Severin, Calafat, Corabia,Turnu-Magurele,Giurgiu,Oltenita, Calarasi,Braila si Galati. Aceste porturi si-au dezvoltat capacitatea,in special Braila si Galati. Dar cu toata cresterea parcului de vapoare al Romaniei, cea mai mare parte a transporturilor pe Dunare si pe mare se efectua cu vase apartinind societatilor straine.

Izbucnit ca un razboi intre marile puteri imperialiste ale timpului din Europa, prima mare conflagratie mondiala a fost rezultatul ascutitelor contradictii inerente capitalismului.

Deci mai mult ca orice razboi anterior , primul razboi mondial a prilejuit nu numai o mare desfasurare de forte militare , ci si o uriasa incordare a potentialului economic al tarilor aflate in lupta. Data fiind durata neasteptat de lunga si amploarea fara precedent a razboiului au fost necesare masuri speciale de organizare a productiei de razboi, precum si de aprovizionare a trupelor si populatiei din spatele frontului. Desi in perioada 1914-1916 Romania s-a mentinut neutra, ea a resimtit o puternica influenta asupra vietii sale economice.Au fost intrerupte sau perturbate legaturile economice cu alte state, ceea ce a avut multiple repercursiuni asupra economiei romanesti.

In urma intrarii Romaniei in razboi (august 1916), in urma luptelor sustinute , partea de sud a tarii (Oltenia, Muntenia si Dobrogea )- reprezentind circa 2/3 din teritoriul sau - a cazut sub ocupatia puterilor centrale. Ocupantii au procedat si la refacerea transporturilor, atit pentru nevoile lor militare, cit si pentru a putea trimite peste granita bunurile jefuite. Apoi , in cursul retragerii au trebuit sa fie distruse -din ratiuni militare-o serie de obiective economice, cai ferate si poduri.

Dupa patru ani de razboi (28.iulie 1914-11 noiembrie 1918) la care a luat parte 23 de state, distrugerile provocate si pierderile umane au fost fara precedent . Pierderile materiale, uriasul consum neproductiv, distrugerile de razboi, au dus la diminuarea substantiala a avutiei nationale a tarilor beligerante si a avut consecinte grave asupra nivelului de trai al popoarelor. Potentialul industrial al Europei s-a redus la 40% , cel agricol la 30%. La sfirsitul razboiului tarile europene mai detineau numai 53% din comertul international fata de 63% in anul 1913. Intre tarile cu mari distrugeri in urma razboiului s-a numarat si Romania.

Razboiul a ascutit puternicele contradictii sociale si nationale ale popoarelor asuprite, cu deosebire din imperiul austro-ungar. Toate aceste popoare erau angajate in lupta pentru independenta nationala s-au pentru faurirea statului lor national unitar. In Romania la 1 decembrie 1918 s-a realizat marea unire, moment de mare importanta pentru poporul roman. Aceasta unire a insemnat o unificare a pietei nationale, o crestere a potentialului industrial si agricol.

Lumea capitalista a fost dominata in perioada postbelica de puternice contradictii. In cadrul acestora un rol foarte important l-au avut contradictiile generate de problema reparatiilor datorate de statele invinse fata de statele invingatoare. Statele mici, grav afectate de razboi s-au vazut private de plata reparatiilor, Romaniei fiindu-i stabilita o cota de doar 1 % din despagubirile Germaniei.

Contradictiile dintre statele capitaliste s-au exprimat in domeniul relatiilor economice luind in anumite momente caracterul unui adevarat "razboi economic "in care una din formele cele mai folosite a fost aceea a tarifelor vamale. Ca urmare a unei asemenea politici protectioniste s-a desfasurat in anii de dupa primul razboi mondial , cu deosebire in perioada marii crize de supraproductii dintre 1929-1933 si anii urmatori, un adevarat "razboi vamal" cu consecinte deosebit de grave pentru tarile agrare, slab dezvoltate. Taxele vamale asupra produselor fabricate au ajuns sa aiba o pondere foarte ridicata din valoarea marfurilor. In 1927, in Romania , aceste taxe reprezentau 28% .

Procesul de refacere a avut o desfasurare greoaie , dat fiind in primul rind,marile distrugeri, dar si alte cauze conjucturale. In ansamblu, el s-a desfasurat lent pina la finele anului 1921, accelerindu-se in anii 1922-1923. Simultan cu refacerea si cu unirea are loc si un proces de unificare juridica si legislativa.

In primii ani de dupa razboi transporturile-in special cel feroviar , erau dezorganizate, constituind unul din factorii care frinau procesul redresarii economice. Portiuni insemnate din calea ferata erau distruse, iar parcul de material rulant scazuse serios. Pentru a iesi din situatia dificila , statul a trecut la cumpararea de locomotive din strainatate, la repararea vechilor locomotive. S-a facut apel si la societatea " Resita" pentru construirea de locomotive de catre specialisti romani. La fel si numarul vagoanelor de calatori scazuse la circa 1/3 , a vagoanelor de marfa la circa 1/5. Poduri si lucrari feroviare erau distruse, ceea ce facea ca si viteza de trafic sa fie redusa. Astfel, o mare parte din nevoile interne de transport au trebuit sa fie acoperite de transportul rutier,efectuat indeosebi cu tractiune animala.

In anul 1924 s-a atins astfel nivelul antebelic in principalele sectoare economice.

In ansamblul tarii, dupa razboi, numarul locomotivelor a scazut cu 71 %, cel al vagoanelor cu 85 %, iar cel de calatori cu 61,5 5. Cat priveste transportul rutier, 26% din reteaua de sosele necesita o refacere completa.

Si industria dar si agricultura Romaniei se aflau intr-o situatie foarte grea in primele decenii dupa 1918. Astfel , exportul a fost aproape inexistent in 1919, fiind necesar un import pentru acoperirea consumului intern; in 1919 peste 26 % suprafata agricola a tarii era necultivata ceea ce a determinat grave tulburari si criza. Tot la inceputul anului 1919, nu mai functionau decit circa 1/4 din intreprinderile incurajate de stat iar productia industriala se redusese la mai putin de 50 % fata de nivelul antebelic.

Oglindind situatia economica generala , finantele tarii erau dezargonizate, deficitele bugetare-considerabile, circulatia monetara era dominata de o inflatie puternica determinata de neacoperirea reala a monedei, de micsorarea volumului productiei si a fondului comercial de marfuri. S-a produs o depreciere simtitoare a leului pe piata interna , iar pe cea externa cursul valutar a scazut foarte mult.

Perioada 1924-1928 se caracterizeaza printr-un avint economic deosebit. Dupa 1924 in economia Romaniei se vor inregistra progrese remarcabile : va spori numarul intreprinderilor si al muncitorilor, va creste capitalul investit si forta motrice, se va imbunatati inzestrarea tehnica a marilor intreprinderi iar productia va creste semnificativ comparativ cu anul anterior. Se constata aceeasi raminere in urma in ceea ce priveste inzestrarea tehnica .Daca in acelasi an in industria alimentara pentru un ucrator reveneau 5,3 CP, in industria metalurgica reveneau doar 2,3 CP, desi in comparatie cu perioada anterioara situatia era sensibil imbunatatita. Intreprinderile metalurgice continuau sa produca material rulant pentru caile ferate: locomotive, vagoane de marfuri si de calatori, cisterne pentru transportul petrolului etc. Tot acum se initiaza actiuni in vederea dezvoltarii productiei de armament, ca si producerea de materiale necesare aviatiei. Cat de neinsemnata era ramura constructiilor de masini in ansamblul ramurilor economiei nationale reiese din faptul ca din intreaga cantitate de forta motrice a industriei metalurgice, aceasta intrebuinta doar 1,6% . Romania, nedispunind de o industrie constructoare de masini dezvoltata,raminea in continuare dependenta de tehnica din tarile dezvoltate industrial. In aceasta perioada au fost aduse din strainatate peste 420.200 tone de utilaje.

Pina la izbucnirea crizei economice in 1929,guvernele de la conducerea tarii au promovat o politica economica de mentinere a unui nivel scazut al preturilor interne la produse agricole, urmarindu-se ca industria sa poata beneficia de materii prime ieftine. In acelasi scop s-a urmarit prevenirea devalorizarii leului in vederea asigurarii unor surse de venituri pentru stat.. De asemenea s-a urmarit intensificarea legaturilor comerciale, economice ale romaniei cu alte tari. Astfel in iulie 1923 s-a incheiat Conventia Internationala cu turcia care in articolul 23 prevedea libertatea de trecere si navigatie pe mare si in aer, in strimtoarea Dardanele, in Marmara si Bosfor, artera comerciala foarte importanta a Romaniei nu numai cu Turcia, dar si cu tarile apusene.

in perioada 1922-1929, ponderea Romaniei in comertul mondial si european a inregistrat o crestere ( de la 0,75 % in 1922 la 1,33 % in 1928-din comertul european; si de la 0,40 % in 1922 la 0,52 % in 1928-din comertul mondial), cu exceptia anului 1925 cind s-a inregistrat o scadere.

Dezvoltarea economiei romanesti in perioada 1929-1939

Una din trasaturile caracteristicile ale dezvoltarii economice si in special a industriei a fost dinamica sustinuta. o dovada in acest sens o constituie evolutia productiei industriale, care a ajuns 1n 1938 la o crestere cantitativa de aproape 32 %, recuperind si scaderea din timpul crizei economice.

Cu toata dezvoltarea industriala, Romania continua sa fie o tara (preponderent) agrara. Acest fapt este demonstrat si de faptul ca din populatia activa era angajata in industrie doar 10 % in 1929, in timp ce in agricultura lucra 78 %. Aceeasi concluzie se impune daca avem in vedere ca industria contribuia in 1929 la venitul national cu 39 miliarde lei in timp ce agricultura si silvicultura cu 34 miliarde lei.

Consecintele marii crize economice dintre 1929-1933 asupra Romaniei

Odata cu 1929, omenirea va cunoaste cea mai pustiitoare criza din istoria sa. In 1929,izbucneste marea criza economica. Criza economica dintre 1929-1933 din Romania a fost o parte componenta a crizei economice mondiale. In Romania criza a inceput ceva mai repede decit in alte tari.

Criza agrara a inceput din a doua jumatate a anului 1928 si a durat -cu intensitati variabile -pina la al doilea razboi mondial (1938). Pe fondul ei, si impletindu-se cu ea, criza din industrie (si din domeniile ce evoluau ciclic odata cu ea) a avut apogeul in anul 1931, si mai ales 1932. Pe fundalul crizei economice, in 1931 s-a produs si o acuta criza financiar-bancara care a dat un nou impuls fenomenului general. Prin intermediul sferei financiare-impozite, buget, datorie publica - fenomenul de criza se repercuta de la o ramura la alta, adincindu-se totodata. Criza a capatat un caracter mai indelungat datorita faptului ca preturile au cunoscut o scadere mai inceata decit productia. De asemenea, productia bunurilor de consum a scazut , datorita cresterii costului vietii, intr-o masura mult mai mare decit productia mijloacelor de productie. Costul a aruncat in ghearele somajului milioane de muncitori, a dus la ruinarea unui mare numar de intreprinderi mari si mijlocii, deoarece acestea aveau de infruntat pe de o parte concurenta marilor intreprinderi, iar pe de alta parte se aflau in legatura mai directa cu puterea scazuta de cumparare a maselor de consumatori urbani si, mai ales rurali.

Intre masurile de politica economica pentru combaterea crizei si caile pentru iesirea din criza au fost incluse si masuri referitoare la : organizarea, dar pe scara redusa ( si nu extinsa, ca de exemplu in SUA ), a unor lucrari publice la drumuri , sosele etc, spre a da de lucru macar unei parti din someri si "inviorind'"astfel sectorul -transporturi .Numarul somerilor in industrie si comert, conform statisticii asigurarilor muncitoresti, s-a ridicat-in momentul de apogeu al crizei la circa 300.000.

Marea criza a demonstrat ca mecanismul obisnuit al economiei nu mai poate constitui cadrul dezvoltarii economice, evidentiind tendinta imbinarii fortei statului cu forta monopolurilor. In asemenea conditii internationale, fiecare stat va cauta sa promoveze o politica economica potrivita propriilor interese.

Romania a fost lovita din cauza scaderii accentuate a preturilor produselor agricole pe piata mondiala. Romania a manifestat initiative in politica economica mondiala, aratindu-si propriile interese, cat si ale tarilor agrare, slab dezvoltate. Aceste tari ajunse din cauza crizei de supraproductie intr-o situatie grea, nu isi puteau vinde marfurile, nu isi puteau achita datoriile fata de tarile occidentale, din care cauza erau nevoite sa-si micsoreze importurile de produse industriale. Tara noastra a incercat sa constituie un front comun cu aceste tari pentru a se opune concurentei cu produse agrare a tarilor de peste ocean dar si masurilor restrictive luate de statele industriale din vestul Europei. Astfel, Romania a fost initiatoarea asa numitului " bloc agrar ", constituit dupa o serie de consultari prealabile la Bucuresti si Sinaia, in august 1930 si la Varsovia tot in 1930, cand s-au pus bazele acestui organism. Cu ocazia constituirii s-au adoptat o serie de rezolutii referitoare la limitarea si consolidarea taxelor vamale pentru produse agricole, suprimarea restrictiilor cantitative si libertatea schimburilor pentru produse agricole. Din "blocul agrar" faceau parte: Bulgaria, Cehoslovacia, Estonia, letonia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia si Romania.

Dupa iesirea din criza economica masurile restrictive continua pana in anii 1936-1937 sa fie elementele caracteristice in reglementarea relatiilor economice dintre state. Principiile liberalismului comercial au fost tot mai mult abandonate in cea mai mare parte a tarilor europene occidentale.

In Germania si Italia, datorita pregatirilor de razboi, politica comerciala a capatat un pronuntat caracter nationalist. In aproape toate tarile dezvoltate, taxele vamale au continuat sa fie majorate. Astfel, tarile agricole au crescut taxele vamale in perioada crizei pentru produse fabricate - intre care si Romania de la 48,5 % la 55 % din - valoarea marfurilor importate. Virgil Madgearu sesiza ca " In politica economica a diferitelor grupe de tari observam doua tendinte care se incruciseaza, pe de o parte, industrializarea tarilor agrare(), pe de alta parte, reorganizarea statelor industriale".

Una din trasaturile esentiale ale comertului european, a constat in faptul ca, incepind cu anii crizei economice dintre 1929-1933, Germania va ocupa locul I in comertul extern al tarilor dunarene. In conditiile crizei, produsele tarilor din aceasta parte a Europei, cu exceptia petrolului, aproape ca nu mai erau solicitate pe piata mondiala. Germania era unica tara care accepta orice fel de produse agricole si materii prime. Unica clauza pusa de Germania consta in inlocuirea platii in numerar cu plata in produse si utilaje industriale, cu conditia sa i se admita sa ia parte la exploatarea resurselor care o interesau .Pe de alta parte Germania a ajuns sa ocupe primul loc in exportul de soia din Romania si sa concureze chiar Italia, principalul cumparator al petrolului romanesc.

Comertul mondial se va amplifica in anii premergatori celui de al doilea razboi mondial si ca urmare a folosirii unor mijloace si tehnici noi de comert, cum a fost regimul comercial bilateral bazat pe decontari in numerar (clearing-ul). Sistemul clearingului a atins apogeul in relatiile cu Germania. In conditiile existentei in celelalte mari puteri industrializate a unor tarife ridicate si a unor preturi reduse la materii prime, tarile slab dezvoltate industrial din estul si sud-estul Europei isi vindeau produsele pe baza unor preturi mai ridicate in Germania, de la care puteau cumpara produsele industriale germane. Ca urmare, patrunderea germaniei in economia acestor tari a inceput prin acapararea treptata a comertului exterior. Ponderea Germaniei reprezenta, impreuna cu Austria si partea cotropita a Cehoslovaciei, in anul 1938- 26 % in exportul Romaniei. Ponderea Germaniei in importul Romaniei era, tot in 1938 de 37 %.

Tot ca o caracteristica a perioadei a fost introducerea sistemului contingentarilor si al licentelor de import prin care se urmarea pentru tarile dezvoltate protejarea producatorilor interni in timp ce in tarile slab dezvoltate se urmarea echilibrarea balantelor de plati. Cu anul 1934, datorita dificultatilor intimpinate in activitatea comerciala, se amplifica masurile de restringere a importului in sensul ca importurile din tarile cu care balanta comerciala a Romaniei era deficitara urmau sa se faca numai pe cale de compensatii, pe baza unui export efectuat in prealabil in tara din care s-a cerut importul si numai pentru un anumit procent din valoarea exportului. Prin masurile luate, importul a inceput sa-si schimbe structura. Produsele finite de consum au cedat tot mai mult locul materiilor prime si fabricatelor industriale, care au fost scoase treptat de sub controlul contingentarilor si lasate libere la import. Ca urmare a unei asemenea orientari in politica comerciala, importul de masini, utilaje, motoare si alte produse industriale a crescut sensibil. Daca in anul 1932 acesta a fost de cca 13.000 tone, in anul 1936 s-a dublat pentru ca in anii 1937 si 1938 sa creasca mult, la 41.000 tone,respectiv 42.000 tone.

Dezvoltarea economiei romanesti intre 1934-1939

Una din trasaturile esentiale ale dezvoltarii economiei a fost dinamica industriala , in principal, datorita raminerii preturilor inca sub nivelul anului 1929, indicele valoric al productiei industriale a depasit in anul 1938 nivelul anului 1929 numai cu 7% , desi cresterea cantitativa a productiei a fost evidenta (in 1938-cu aproape 32%).

Cu toate neajunsurile, politica comerciala a romaniei in perioada premergatoare celui de al doilea razboi mondial, a contribuit la imbunatatirea progresiva a balantei comerciale, in special dupa anul 1935. Explicatia evolutiei favorabile a comertului exterior se afla pe de o parte in masurile de control asupra importului si de stimulare a exportului iar pe de alta parte, in conjunctura mai favorabila a economiei mondiale dupa criza economica pina la izbucnirea razboiului.

Ca si in anii anteriori, baza exportului Romaniei au format-o materiile prime si produsele agricole -cereale,lemn,animale vii, si petrol in proportie de peste 90 % din valoarea intregului export. In ceea ce priveste importul, in urma masurilor luate s-a produs o continua deplasare a importului de la produse cu grad de transformare ridicat la semifabricate (dupa anul 1933) , iar spre sfirsitul perioadei (1938,1939) la materii prime care erau prelucrate in tara. Importul de produse finite a scazut continuu, ajungind in anul 1939 la aproximativ jumatate din ce se importa in 1930. Intensificarea procesului de industrializare, in primul rind sub presiunea campaniei de inarmare a tarii, avind in vedere nevoile de aparare ca urmare a precipitarii evenimentelor pe plan international s-a rasfrint si in domeniul importului. In anul 1938, in comparatie cu anul 1937, importul de fier a crescut cu 28% , iar cel de vehicule cu 42,7%.

Pe baza dezvoltarii economice mai insemnate decit in perioada anterioara, relatiile comerciale ale Romaniei s-au extins in perioada premergatoare celui de al doilea razoi mondial. Astfel, in anul 1927, Romania avea relatii comerciale cu 26 de state, fata de anul 1919 cind avea incheiate acorduri si conventii comerciale cu 22 state-in convirsitoarea lor majoritate (peste 95% din comertul exterior) se efectua cu tari europene, singurele tari din afara continentului cu care Romania intretinea relatii comerciale fiind: SUA, Canada si Egiptul. In 1937, un an de virf pentru activitatea comerciala, un numar de numai 26 de tari detineau o pondere de 96% din comertul exterior al Romaniei, din care cele 22 state europene detineau o pondere de peste 88%.

Comparatii cu alte tari a potentialului economic al Romaniei sunt evidentiate in tabelul 1.

Intr-o perioada de 14 ani: intre 1924-1938, productia globala industriala a crescut de 2,2 ori. In cadrul acestei dezvoltari, mijloacele de productie au crescut de peste 2,5 ori. Comparativ cu unele tari vecine-Ungaria, Polonia, Cehoslovacia -ritmul de crestere al industriei romanesti, pornindu-se de la o baza mai scazuta- a fost mai mare. Comparind cu anii anteriori, procentul capitalului strain in societati anonime scade de la 61,6 % (in 1929) la 36,3 % (in 1938). Dar cu toate progresele economice inregistrate, nici in preajma celui deal doilea razboi mondial nu a fost schimbata caracteristica esentiala - economie agrara cu o industrie relativ slab dezvoltata. Nivelul de dezvoltare industriala a Romaniei rezulta din cateva comparatii cu alte tari. Astfel, in acesti ani volumul productiei industriale pe locuitor era in Romania de 13,5 ori mai mic decit in SUA, de aproape 12 ori mai mic decit in Anglia, de aproape 8,5 ori mai mic decit in Germania si de 7,3 ori mai mic decit in Franta. In ansamblu productia industriala a Romaniei reprezenta numai 0,3 % din volumul productiei industriale mondiale.

Romania ocupa locul 6 in lume si 1 in Europa capitalista in productia de petrol, a doua producatoare de gaze naturale din Europa, ocupa locul 2 dupa Suedia, in productia de aur a continentului nostru .

Industria Romaniei detinea, in preajma celui de-al doilea razboi mondial, o pozitie care situa tara noastra la nivelul unor tari vecine (Ungaria,Iugoslavia,Polonia), inaintea altora (Bulgaria, Grecia,, Turcia) si, evident, in grade diferite in urma tarilor dezvoltate. In 1938, venitul pe locuitor era in Romania de circa 100 $, in timp ce SUA avea 512 $, Anglia 490 $, Germania 225 $, Franta 246 $, Italia 143 $, Cehoslovacia 141 $ etc.

Dezvoltarea industriei si necesitatile economiei au exercitat influenta asupra mijloacelor de transport, in special cele feroviare. Calea ferata, a realizat progrese spre deosebire de anii anteriori, deoarece dezvoltarea industriei metalurgice a facut posibil ca majoritatea materialului rulant sa se construiasca in uzinele din tara. Din aceasta perioada nu s-au mai importat locomotive. Locomotivele construite in tara si care acopereau intreaga gama a necesitatilor interne, atit la transportul de marfuri cit si de calatori, tineau pasul cu nivelul mondial in ceea ce priveste proiectarea, constructiile si serviciile prestate. Din 1934 incepe construirea automotoarelor de catre uzinele " Malaxa ", " Astra " si " Unio " pentru linii secundare, iar din 1937 si pentru linii principale.

Cit priveste parcul de vagoane, caracterizate printr-o mare diversitate de tipuri, incepe dotarea vagoanelor cu frina automata in locul celei normale. Catre sfirsitul perioadei, consideratiuni de ordinul apararii nationale au determinat ca o parte insemnata a investitiilor sa fie folosita pentru punerea in constructie sau terminarea unor linii care sa realizeze o mai buna legatura a tuturor provinciilor tarii. Cu toate progresele inregistrate, transporturile nu s-au dezvoltat pe masuracerintelor mai ales din punct de vedere al modernizarii lor. Cu deosebire, transportul rutier se realiza cu tractiune animala locala, in 1938 numarul carelor si carutelor era de peste 2.500.000, iar al autovehiculelor numai de 40.000.

In transportul rutier, inca din 1931 guvernul roman concesioneaza unei societati suedeze si unei firme franceze modernizarea a 730 km de sosea cuprinzind principalele drumuri nationale. {i totusi drumurile nationale, judetene sau comunale erau inca intr-o stare rudimentara. Astfel, din 54.500 km drumuri judetene si comunale numai 45 km aveau pavaj; din cei 11.960 km drumuri nationale, erau modernizati numai 1.182 km, iar podurile erau insuficiente ca numar si executate in conditii tehnice destul de limitate.

Economia Romaniei in perioada 1939-1940

La sfirsitul anului 1938 si inceputul anului 1939 situatia politica internationala a devenit tot mai critica. Evolutia evenimentelor insa a fost total defavorabila Romaniei. Ocuparea Cehoslovaciei (martie 1939), tratatul de neagresiune dintre U.R.S.S. si Germania (august 1939), izbucnirea razboiului prin atacarea Poloniei (1 septembrie 1939), atacu, in toamna anului 1940 asupra Frantei au dus la izolarea completa a Romaniei. O problema aparte, careia Romania a trbuit sa-i faca fata, a fost atitudinea fata de pretentiile germane de a avea acces tot mai mare, la resursele tarii, inclusiv la industria romaneasca. Germanii au vizat cu precadere 2 ramuri: industria metalurgica si industria petrolului Planurile germane cu privire la tara noastra au vizat transformarea ei intr-o sursa de materii prime.

Masurile luate au vizat si cresterea productiei agricole si a calitatii acesteia ca si crearea unor stocuri strategice de produse agricole, mai ales cereale.

Valoarea leului in 1940 a fost numai de 44,50% din valoarea leului stabilizat in 1929.

La 23 martie 1939 a fost ncheiat tratatul economic romano-german, care punea de acord economia romaneasca cu interesele Reich-ului, fara ca acesta sa-si fi luat un angajament pentru garantarea integritatii teritoriale a Romaniei. Dupa infringerea Frantei si ca urmare a evenimentelor politice din vara anului 1949, Romania a fost obligata sa aplice prevederile tratatului economic romano-german. Un prim pas a fost acordul privind livrarile de petrol ("pactul petrolului" cum a fost numit) incheiat in mai 1940 si protocolul privind livrarile de cereale din august 1940 ("pactul griului') . Drumul spre o subordonare economica a fost astfel deschis.

In 1940 Romania a pierdut 1/3 din teritoriul national si 1/3 din numarul populatiei. Aceste amputari teritoriale au lovit greu in toate structurile statului roman, dezorganizind viata economica a tarii. Cele doua dictate au insemnat ruperea din complexul economic national a unui important potential uman si economic, au provocat economiei daune foarte grave, atit in ceea ce priveste resursele naturale cat si instalatiile, capitalul investit, forta de munca, productia industriala si agricola. Productia industriala a scazut de la 75,5 la 63,6 miliarde lei (o reducere de 15,8%). Cele mai mari pierderi au fost in domeniul resurselor minerale. Numai in Transilvania, la nord-est Romania a pierdut 1.303.002 ha teren arabil, 1.074.466 ha finete si pasuni, 57.693 ha vii si podgorii, suprafete mai mari in Basarabia.

Comparatii cu alte tari a potentialului economic al Romaniei

in anul 1938

Tabelul 1

Situatia Romaniei in perioada 1944-1989

Perioada 1938-1947 a fost o perioada "zbuciumata" din punst de vedere politic, fapt care a avut serioase repercursiuni asupra intregii economii nationale. Din 1938 fiecare nou regim politic s-a impus printr-o lovitura de palat:: in 1938 regele Carol al-II-lea, in 1940 generalul Antonescu, in 1944 regele Mihai si in 1947 Partidul Comunist. Dupa "cistigarea" alegerilor din noiembrie 1946, Partidul Comunist a trecut la adoptarea unor masuri de natura a fringe puterea economica a burgheziei cum ar fi: nationalizarea Bancii Nationale, reforma monetara, infiintarea de oficii industriale care stabileau planurile de productie, repartizarea materiei prime, preturile de vinzare a prosuselor. In iunie 1948 au fost nationalizate 1060 intreprinderi industriale miniere- reprezentind 90% din productia tarii. In noiembrie au fost nationalizate institutiile de sanatate, casele de filme, cinematografele; in aprilie 1949 au urmat farmaciile, laboratoarele, intreprinderile chimice; apoi in aprilie 1950 a fost nationalizata o parte a fondurilor de locuinte. Pina la sfirsitul anilor 1950 vor intra in posesia statului si cabinetele medicale particulare, restaurantele, taxiurile, pravaliile. In 1948 a fost alcatuit si primul plan economic, in 1950 al doilea, urmat de cel dintii plan cincinal (1951-1955). Anul 1949 a fost si cel in care partidul a inceput colectivizarea agriculturii, o masura careia i-a trebuit nu mai putin de 13 ani pentru a fi desavirsita (1949-1953).

Pe baza planificarii centralizatesi chiar excesiv centralizate, in anii 1948-1989 a fost o acumulare fortata (cu anumite variatii, fiind una dintre cele mai inalte din lume) si infaptuita o industrializare accelerata. A fost realizata, de asemenea, si electrificarea. cu pretul unor mari sacrificii ale poporului, productia industriala a crescut masiv fata de anul 1938. Astfel in 1989 venitul national al Romaniei cunoscut o curba ascendenta, urcind de la 180 $ (1950) la 653 $ (1955) si era de 64 ori mai mare fata de nivelul anului 1938 (Anuarul Statistic al Romaniei 1991, pag. 249). Aceasta in afara venitului national creat de constructii care era de 42 ori mai mare. Din punctul de vedere al structurii a fost dezvoltata insa preponderent industria grea, acordindu-se putina atentie industriei bunurilor de consum- lucru evident in special dupa construirea si darea in exploatare a marelui combinat de la Galati. In ceea ce priveste incadrarea in diviziunea mondiala a muncii, dezvoltarea industriei nu a fost selectiva, in functie de piata,de resurse si de posibilitatea de a face fata concurentei. Ca urmare s-au acumulat treptat serioase probleme structurale, amplificate la rindul lor de revolutia stiintifico-tehnica mondiala, de diferite evenimente din Orientul Mijlociu, de slabirea treptata a sistemului CAER si de criza economica ce "bintuie" de citiva ani lumea.

In agricultura, ca urmare a desfasurarii cooperativizarii bazata in foarte mare masura pe constringeri politico-ideologice si administrativ-economice, proprietatea asupra pamintului avea urmatoarea repartitie: 15,6% revenea producatorilor particulari (in special in zonele de munte), 54,7% unitatilor cooperatiste si 29,7% unitatilor de stat. Marimea medie a unei cooperative agricole era de circa 2500 ha. In 1989 numarul de tractoare fizice se ridica la 151745, iar cel al combinelor la 77.805. Venitul national dat de agricultura reprezenta 175% fata de cel din 1938 (in pret artificial) . Desi atit productia fizica vegetala cit si cea animala crescuse apreciabil fata de perioada anterioara antebelica, nu o data exportul de produse agricole se facea in detrimentul aprovizionarii pietei interne. In ceea ce priveste fondul de consum al populatiei, in 1989, acesta este de peste 16 ori mai mare in 1950. Fata de anul 1950, in 1989 salariul real reprezenta 370,9% . Analfabetismul fusese si el lichidat iar invatamintul obligatoriu si gratuit a fost extins la 10 ani. Populatia scolara era in perioada 1989-1990 de peste 3 ori mai mare fata de perioada 1938-1939.

De asemenea, in domeniul asistentei medicale numarul paturilor de asistenta medicala si profilactica a crescut in 1989 fata de 1938 de 6,5 ori. Ponderea populatiei urbane a crescut de la 23,4% (in 1948) la 39,1% (in 1966) in timp ce populatia rurala a scazut de la 76,6% (1948) la 60,9% (in 1966).

Pe hirtie si cifric, avintul economic este deci de necontestat ; dar cifrele reprezinta numai o parte a medaliei. In primul rind ele nu exprima suferintele si pretul cu care au fost obtinute. Apoi, in realitate, situatia nu se prezenta intotdeauna atit de infloritoare; cu tot progresul, din punct de vedere al puterii de cumparare, venitul muncitorului fusese in 1938 de 1,9 ori mai ridicat decit al muncitorului din 1963. Teoretic numai, populatia consuma acum mai multa piine alba si neagra , carne, ulei, unt, lapte, zahar, decit in 1938, dar toate aceste produse nu s-au gasit multa vreme decit pe cartela, cantitatile alocate fiind minime.

In aceasta perioada (1970-1989) au fost construite, cu ajutorul armatei, citeva obiective economice foarte importante pentru economia romaneasca: transfagarasanul, Canalul Dunare Marea Neagra, metroul din Bucuresti, Tarom-ul.

Industria si agricultura socialista se gasesc intr-o prelungita criza care le face necompetitive pentru cercurile economice internationale. Incercarea de a constitui societati mixte a esuat, firmele japoneze au fost cele care au dat primele semnalul retragerii din participare in 1982, firma Citroen- a cautat o iesire din aventura Oltcit-ului,uzina de automobile de la craiova in care francezii (firma Renault) au pierdut pina in 1982 cca 2 miliarde de franci si care intirzir sa produca automobile planificate.

Comertul exterior al Romaniei a scazut in 1982 cu 17% fata de anul precedent, cel cu tarile capitaliste dezvoltate a urmat o curba descendenta, produsele romanesti oferite la export avind cautare limitata. Valoarea comertului cu S.U.A., de pilda, a scazut de la 1,1 miliarde $ (1981) la cca 500 milioane $ (1982).Conform cifrelor de plan, comertul cu lumea industrializata reprezenta o pondere de 27% in perioada 1981-1985, o cifra mult inferioara celei de 36,7% atinsa in anul 1975.

Pentru ca in anul 2000 Romania sa poata fi o " tara socialista multilateral dezvoltata ", inca din anii 1970, P.C.R. a impus o politica de crestere economica fortata, concentrata cu prioritate, asa cum o cere modelul stalinist, pe dezvoltarea industriei grele. Romania a devenit una din principalele tari ale lumii producatoare de otel, s-a extins considerabil industria constructiilor de masini iar industria chimica a fost dezvoltata excesiv, cu o capacitate de rafinare a petrolului mult peste marimea productiei de materii prime interne.

Fara sa-si asigure o piata interna sau externa pentru noile capacitati de productie, Romania a inceput sa fabrice, la preturi de cost inalte, dar de o calitate inferioara, avioane civile si militare, tancuri, vase militare maritime, elicoptere, automobile si ordinatoare. Potrivit statisticilor oficiale, incepind din 1970, aproximativ o treime din venitul national a fost alocat fondului de dezvoltare. Mai mult de jumatate din investitii au fost dirijate spre proiecte industriale, in timp ce agriculturii i s-a alocat doar un procentaj extrem de mic din fondurile de investitii.

Este de mentionat ca la 1 ianuarie 1990 Romania era singura tara care - datorita marilor sacrificii impuse- nu avea datorii externe si in plus, detinea un disponibil care se apropia de 2 miliarde $, dupa cum arata insasi datele furnizate de publicatiile Bancii Mondiale.

Cu toate acestea, datorita politicii economice si conducerii, rezultatele economice s-au dovedit mult prea mici in raport cu uriasele eforturi la care fusese obligata populatia.

Acum putem spune ca afirmatiile potrivit carora economia romaneasca ar fi fost, la sfirsitul anului 1989, " la pamint " sau " la cota zero ", iar industria romaneasca " un morman de fiare vechi "- sunt complet neadevarate. Economia romaneasca avea uriase probleme, dar era o economie care ar fi putut fi condusa cu usurinta pe un drum nou, care s-o integreze eficient in economia mondiala. Mai mult inexistenta datoriilor externe si existentei disponibilului propriu de aproape 2 miliarde ofereau posibilitatea ca, in conditii de responsabilitatesa se inceapa activitatea de retehnologizare a economiei si cea de ridicare a nivelului de trai al populatiei. Pentru aceasta nu trebuia permisa si incurajata dezorganizarea si decaderea economica, ci era nevoie de un program de reforma coerent care sa realizeze ordonat si eficient schimbarile de sistem necesare. La rindul sau, acest lucru ar fi cerut o corelare judicioasa intre transformarile economice si cele politice pentru a obtine un efect economic si social maxim.

Drumul tranzitiei dupa evenimentele din decembrie 1989

Pe toate planurile societatii, evenimentele de la sfirsitul anului 1989 au constituit punctul de plecare al unor transformari cruciale. O caracteristica esentiala a fost aceea ca ele s-au desfasurat in primul rind si cu prioritate, pe tarim politic: democratia pluralista a luat rapid locul dictaturii comuniste inlaturate. Transformarile politice democratice au absorbit cea mai mare parte a energiei. Dar, desi s-a atras atentia de la inceput asupra pericolului de dezorganizare si prabusire a economiei daca nu se actioneaza atent, competent si coerent, mesajul nu a fost receptionat. S-a incins lupta pentru putere; productiei nationale nu i s-a acordat atentie pozitiva si a ramas de izbeliste. La toate acestea s-a adaugat adoptarea, in ciuda necesitatii de pragmatism, a asanumitei terapii de soc care, cum era de asteptat , avea sa esueze nu numai in alte tari est-eupopene, ci si in Romania, sporind tensiunile economice si sociale.

In perioada care s-a scurs dupa decembrie 1989, au fost adoptate masuri importante, in primul rind sub aspect legislativ, in vederea crearii de conditii necesare dezvoltarii Romaniei pe drumul economiei de piata. Intre acestea mentionam: noua constitutie, actiuni si masuri in domeniul descentralizarii, unele legi privind privatizarea , legislatia privind investitiile de capital strain, legislatia bancara, cea monetara. De asemenea, au fost create unele institutii menite a contribui la functionarea unei economii de piata.

Raportul FMI din 1992 prezenta situatia din Romania astfel: " FMI considera ca politicile sociale pe care Romania le-a aplicat au dus la realizari importante in cadrul economiei nationale. Pe parcursul unui an si jumatate care a trecut, aceasta politica a contribuit simtitor la reducerea lipsei de bunuri de consum si la liberalizarea activitatii de comert exterior si a operatiunilor de schimb valutar. Pasi importanti s-au realizat, de asemenea, in cadrul procesului de privatizare si in reducerea ratei inflatiei . In timp ce restructurarea intreprinderilor a dus la cresterea somajului, s-a inregistrat crearea unui important numar de noi locuri de munca in sectorul privat, atit in agricultura cit si in industrie si in comert. In plus Guvernul a inceput programe importante care ofera ajutor de somaj si cursuri de pregatire privind orientarea profesionala".

Astfel, in lipsa unei strategii economice, cel putin pe termen mediu, in conditiile unei politici conduse de dogme monetariste si a blocajelor financiare create in mare masura artificial, in masa , unitatile industriale au fost impinse tot mai mult spre o stare falimentara. Nu mai pot face fata situatiei nici macar intreprinderi ale industriei usoare si alimentare, industrii care de peste un secol un secol printre cele mai rentabile.

Importul a fost lasat liber, piata nationala fiind pusa la dispozitia strainatatii fara nici o restrictie. Nu o singura data s-a practicat importul impotriva productiei interne. Exportul, la rindul sau, a scazut la cote incredibile. Cele aproape 2 miliarde $ s-au "topit" fara sa lase vreo "urma" pozitiva in economie.

{omajul a capatat proportii mai mult decit alarmante, fara a fi insotit de vreo rationalizare sau efect util in productie. Restructurarea si retehnologizarea industriei au ramas declaratii neurmate de fapte. Ca urmare, in anul 1992, productia industriala a ajuns la 1/2 fata de cea din 1989, iar scaderea continua.

Agricultura se afla intr-o stare dramatica: septelul s-a redus cu 1/3, productia vegetala nu mai acopera deopotriva hrana oamenilor ca si pe cea a animalelor. Romania, cindva "grinarul" Europei, importa acum griu, ulei, zahar s.a.m.d. pe dolari si a ajuns sa primeasca ajutoare alimentare din strainatate. Sistemele de irigatie nu functioneaza, fiind deteriorate sau chiar nepuse in functiune, in vreme ce seceta a ars porumbul.

Constructia de locuinte, insemnind 10.000 apartamente, au ramas executate pe jumatate sau trei sferturi, asa cum erau la sfirsitul anului 1989, fara a fi terminate dupa 3 ani, iar populatia oraseneasca sufera de aceasta lipsa de locuinte.

Din tara fara datorii externe, Romania are acum o datorie externa care pare prevazuta a creste anual cu miliarde de dolari. " Cum le vom plati cind exportul nostru a ajuns derizoriu? "se inteaba specialistii. Odata cu dezorganizarea economica si scaderea productiei, leul este devalorizat accelerat (de peste 20 ori), ceea ce saraceste si mai mult economia nationala si pune in pericol functionarea ei.

Devalorizarea incredibila a leulei creaza greutati, insurmontabile importurilor productive si retehnologizarii. Preturile cresc aberant iar productia scade, la fel ca si calitatea produselor.

In fond avem cea mai grava forma de inflatie : superinflatia . Inflatia a "erodat" econnomiile populatiei iar saracia celor care muncesc are caracter grav, cuprinzand aproape 4/5 din polulatie.

Atunci cand toate marfurile s-au scumpit incredibil, una singura are un pret tot mai mic : forta de munca .. In plus, politica de indexare a salariilor promovata de guvernele la putere conduce sistematic la pauperizarea salariatilor, caci de fiecare data se indexeaza salariile cu cel mult 80 % din sporul de preturi. Pensionarii romani se afla intr-o situatie foarte dificila.. De exemplu, un apartament cu 2 camere ca in 1989 se putea cumpara cu salariul mediu pe 39 de luni, acum nu mai paote fi cumparat decat cu salariul mediu pe 104 - 235 luni.

Capitalul uman, cel mai valoros capital romanesc, este suous deprecierii; nu numai ca sporesc accelerat somajul si durata lui, dar in aceasta perioada "de tranzitie" tinerii trec direct de pe bancile scolii direct in randul somerilor.

Cercetarea stiintifica si cultura au ajuns si ele intr-o situatie dramatica : numarul cercetatorilor, unii dintre cei mai calificati oameni ai taii, a scazut si continua drastic sa scada.; multi dintre cei mai buni cerceta1tori emifgreaza in tari care au respect pentru persoana si munca lor; cercetarea aplicativa si de dezvoltare a fost pusa aproape in imposibilitatea sa actioneze eficient pentru intreprinderi, multe edituri incep sa se inchida, reviste importante si-au incetat activitatea, cartile de valoare deabia mai apar etc.

Sanatatea publica este si ea intr-o stare jalnica. Medicamentele chiar cele elementare lipsesc; spitalele deabia isi continua activitatea. Au fost, sunt si vor mai fi, din pacate, cazuri camd ele se inchid.

Ca urmare a degringoladei economiei nationale si, inainte de toate, a productiei nationale, sntem martorii unui proces de dezacumulare si pierdere tot mai insemnata de substanta a economiei tarii.

Asa-numit ul proces de formare a capitalului privat este, prin excelenta, rezultatul unei redistribuiri a capitalului de stat si a veniturilor populatiei in favorarea celor care, in nici trei ani, au devenit multimilionari. Intreprinderile supuse privatizarii au fost, nu o singura data, subevaluate grav, iar unele dintre aceste intreprinderi trec sub controlul capitalului strain. In aceste conditii generale capitalul total al tarii se reduce iar coruptia si criza morala depasesc tot ce a cunoscut acest pamant in lunga sa istorie.

Intrebarea vine de la sine : "Cum s-a ajuns in acesta situatie?" Intrebarea este esentiala, dar fara a urmai si depista cauzele aparitiei ei, nu pot fi depistate posibilitatile iesirii din starea in care ne aflam.

Aceste cauze - au fost examinate - ca de altfel si caile de iesire din cirza de catre N.N. Constamtinesc care a ajuns la aceeasi concluzie la cxare ajunsese si marele economis Dionisie Pop Martian la sfarsitul secolului trecut si anume ca : "mare slabiciune a romanilor este aceea ca ei fac polirtica fara economie si economie fara politica. Dupa experienta acestei practici dureroase trebuie sa se traga invatamintele de rigoare : nu trebuie omis politicul, atat cel intern cat si cel international si sa punem economicul in centrul preocuparilor.

Forma de economie - obiectiv cea mai potrivita romaniei este aceea a economiei de piata. Dintre variantele economiei de piata, mai acceptabila din punctul de vedere al intereselor si nevoilor actuale si de perspectiva ale natiunii, nu este cea a capitalismului salbatic care a inceput sa se practice, ci cea a economiei de piata mixte, social-umaniste.

O trasatura a economiei mixte consta in aceea ca, in cadrul ei, in proportii diferite de la o tara la alta si in aceeasi tara, de la oerioada la alta, coexista si conclucreaza proprietatea privata cu caa publica, capitalul privat sufera un amplus proces de difuziune, iar prin partea prelevata din venitul national de catre colectivitatea publica, statul, organismele publice sunt capabile de o puternica putere de interventie in economie, asa cum se paote observa in Franta, Belgia, Germania, Danemarca., Suedia, Austria, Italia, Japonia. Acest sistem economic trebuie sa se bazeze pe libertate si sa conduca efectiv la prosperitatea populatiei..

In scopul opririi degradarii economice si politice a Romaniei, a relansarii acesteia, este de cea mai mare urgenta sa se aibe in vedere :

- lupta hotarata contra coruptiei care loveste cel mai grav economia nationala;

- orice politica economica de oprire a degringoladei si de relansare a economiei trebuie sa puna in centrul ei preocupatia fata de productia industriala si agricola ca si redresarea turismului;

- starea actuala a rconomiei este o stare exceptionala deci nu se pot aplica metode clasice, ci metode care au fost aplicate dupa razboi tarile occidentale si Japonia sau chiar SUA;

- pivotul redresarii economice nu poate fi altul deca efortul intern.. Capotalul strain poate ajuta dar el singur nu poate rezolva nimic.

- trebuie elaborat urgent un program care sa cuprinda o strategie de refacere si relansare a economiei nationale ca ansamblu coerent;

- apar absolut necesar sa se puna capat imediat dezorganizarii administrative, conomico-financiare, tehnice si conmerciale a industriei;

- agricultura trebuie lasata sa se dezvolte realmente si ajustata energi c de catre stat in acest sens;

- relansarea industriei si agriculturii va oferi posibiltiatea de a dezvolta puternic turismul romanesc, atat intern cat si international pentru a-l transforma intr-un ramura de prim ordin a economiei nationale si o sursa de seama a echilibrarii balantei de plati (in special agroturismul si turismul ecologic);

- se impun, de urgenta masuri pentru inceperea unei veritabile campanii nationale in domeniul constructiilor civile si al drumurilor menita sa contribuie esential la relansarea economica, la rezolvarea grevei crize a locuintellor aparuta in acesti ani, la imbunatatirea transporturilor si comunicatiilor si intr-o masura apreciabila, la combaterea somajului de maaa;

- relansarea economica a cercetarii stiintifice si endonegizarea acesteea in primul rand in industrie si agricultura cer, o data mai mult, elaborarea si realizarea unui program coerent al dezvoltarii economiei nationale. Acest lucru ar pune capat scurgerii grave peste granita a inteligentei stiintifice si tehnice romanesti si, totodata, ar sprijini exportul;

- este encesar, pentru o perioada de timp,ca miscarile preturilor produselor mai importante sa fie atent supravegheata, lucru care ar permite si evitarea unei tensiuni.

- este necesara o politica comerciala externa, porivia nevoilor de dezvoltare a economiei romanesti si in primul rand a productiei. Trebuie stimulat si exportul. Este importanta revigorarea relatiilor cu vecinii si in pecial cu tarile din bazinul Marii Negre. Tarilor lumii a treia este necesar sa li se acorde locul cuvenit in aceaste relatii.

- Este necesar sa fie protejata sanatatea populatiei si de asemenea trebuie redusa pe cai economice starea demografica si sprijinita stiinia si cultura care traiesc din punct de vedere material, clipe dramatice. In lumea contemporana cea mai importanta forma a capitalului este cea umana.

- In final, este necesar sa se asigure parteneriatul social. Mijloacele necesare realizarii acestor masuri pot fi :

a) oprirea scurgerii peste granita a unei parti din averea nationala ;

b) trebuie oprita devalizarea leului ;

c) sa se puna capei din fondurile statului si sa se inlature astfel uriasele deficite bugetare;

d) sa se incurajeze economisirea si mobilizarea economiilor pentru investitii.;

e) imprumuturile ce se vor mai face in strainatate sa fie preponderent in scopuri productive.

f) sa se puna coruptiei si furtului sub orice forma din avutul public, ca si extraodinarei evaziuni fiscale si contrabandei la care s-a ajuns;

g) sa fie inlocuita actuala lege a privatizarii cu o lege noua;

h) stimularea actiunii de economisire si e organizare a creditului in mod adecvat relansarii economice;

i) promovarea unei politici de cooperare tehnico-stiintifica si in productie intre intreprinderi autohtone si straine, obtinerea de credite si investitii din strainatate, crearea de zone speciale de dezvoltare cu investitii straine;

j) efectuarea investitiilor cu preocuparea obtinerii efectului util maxim progamat in economia nationala. Si bineinteles pot fi si alte modalitati. Asadar , se pot gasi suficiente resurse naturale care sa serveasca redresarii si relansarii economiei nationale. Elaborarea si trecerea la realizarea unui program coerent si responabil care sa scoata gospodarire tarii din starea in care se afla, va avea tototdata darul de combate efectiv grava criza care exista, apatia polulatie si sa antreneze poporul la o munca darza de ale carei rezultate sa fie sigur ca se va bucura, sporindu-i astfel si incredrea in viitor.

B I B L I O G R A F I E

1. N.N. Constantinescu     "Reforma economica in folosul cui ?"

2. Vlad Georgescu    "Istoria romanilor"

3. I. Gruia    "Istoria economiei nationale"

4. I. Gruia "Relatiile economice internationale ale Romaniei in pe rioada interbelica"