Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


ELABORAREA SI FUNDAMENTAREA PREVIZIUNILOR ECONOMICE - Principii de baza ale elaborarii si fundamentarii previziunilor

Economie

+ Font mai mare | - Font mai mic




ELABORAREA SI FUNDAMENTAREA PREVIZIUNILOR ECONOMICE

1. Principii de baza ale elaborarii si fundamentarii previziunilor




Aceste principii au fost verificate pentru perioada indelungata, in tari cu economie puternic dezvoltata, iar acestea sunt:

1) Primordialitatea pietei in desfasurarea activitatii economice este un principiu esential in economia moderna, intrucat toate previziunile pornesc de la cerintele exprimate de piata si se termina cu verificarea corectitudinii acestor prevederi si orientarea lor permanenta in directia satisfacerii cat mai depline a cerintelor. Astfel, previziunile indeplinesc rolul de “reductori ai incertitudinii” manifestate de piata, micsorand riscurile si consolidand buna functionare a pietei, prin folosirea de parghii economico-financiare, de orientare si influentare pozitiva a activitatii si nu prin masuri administrative de comanda.

2) Necesitatea valorificarii corelatiile temporale decurge din caracterul dinamic al proceselor economice, din miscarea permanenta a acestora dinspre trecut in viitor. Orice previziune economica are ca baza de plecare analiza dinamicii fenomenelor si proceselor din economie , asa cum s-a conturat ea in perioada trecuta si pana in prezent. In acelasi timp, masurile adoptate in prezent trebuie sa satisfaca nu numai cerintele actuale ci si pe cele viitoare, intrucat viitorul este un produs al realitatilor din trecut si prezent la care se adauga conditionarile specifice ale viitorului. Iar viitorul scontat influenteaza in mare masura deciziile din prezent.

In aceste conditionari trecut-prezent-viitor, activitatea previzionala are indatorirea sa ia in considerare raportul complex dintre inertie si transformare, adica dintre miscarea inexorabila ce vine dinspre trecut si preocuparea transformatoare a societatii, ca expresie a necesitatii obiective a schimburilor calitative specifice progresului. Exista insa un prag critic al vitezei de transformare, de schimbare, peste care, daca se trece, consecintele pe plan social, pentru om pot fi mai degraba negative Fortarea unor schimbari social-economice, fie ele si pozitive in intentie, dar fara a fi indeplinite conditiile necesare, poate compromite si cele mai nobile intentii. De aceea, ritmurile in economie trebuie corelate intre ele pentru a nu se produce rupturi grave, ireparabile sau cu costuri sociale foarte mari, si care genereaza riscul unor explozii sociale.

3) Punerea in valoare a componentei spatiale a economiei rezulta din faptul ca procesele economice se desfasoara pe un anumit teritoriu, bine delimitat, astfel incat in elaborarea previziunilor, trebuie sa se aiba in vedere localizarea activitatilor, intinderea acestor spatii, distantele si discrepantele dintre ele, caracteristicile lor naturale, economice, tehnologice si sociale, gradul de amenajare a teritoriului si profilurile acestora, , legaturile cu alte teritorii. Toate aceste elemente contribuie la conditionarea volumului, structurii si eficientei activitatii economice.

4) Asigurarea flexibilitatii prevederilor este o conditie indispensabila a activitatii previzionale, astfel incat aceasta sa-si poata indeplini rolul de orientare si corectare din mers a proceselor economice.

Flexibilitatea previziunilor economice este generata de o serie de cauze:

a)      imposibilitatea practica de a anticipa pe deplin si in detaliu dimensiunile in care va avea loc evolutia sistemului economic (chiar si in privinta factorilor obiectivi, a relatiilor determinate, intrucat unele relatii depind de comportamentul uman);

b)      aparitia unor neconcordante determinate de factori imprevizibili, care necesita actualizarea pe parcurs a previziunilor;

c)      modificarea pe parcurs a optiunilor si prioritatilor factorilor de decizie, inclusiv din considerente politice (de exemplu in urma schimbarii raporturilor de putere dupa alegeri).

Flexibilitatea previziunii implica asadar capacitatea de adaptare continua a acesteia la noile realitati, pe cat posibil inainte ca acestea sa genereze procese contradictorii.

Asigurarea masurilor si mijloacelor de protectie impotriva riscului, ceea ce din punct de vedere al activitatii previzionale presupune integrarea unui sistem de masuri si mijloace antirisc ce cuprinde trei componente principale:

a)      rezervele de stat sau private (materiale, monetare, valutare) ce intervin in cazul aparitiei unor deficite ce nu pot fi acoperite din alte surse;

b)      sistemul de protectie sociala, ce consta din formarea unor resurse banesti (publice sau private) in folosul unor categorii sociale aflate in dificultate in anumite perioade;

c)      sistemul de protectie ecologica, cuprinzand masuri si resurse pentru protectia si regenerarea mediului natural, precum si pentru combaterea poluarii;

Fundamentarea stiintifica, complexa a previziunilor, care conditioneaza calitatea si plauzabilitatea (credibilitatea) prevederilor si presupune:

a)      folosirea unor metode si tehnici cu grad mare de incredere;

b)      asigurarea unei baze informationale corespunzatoare;

c)      elaborarea mai multor variante de previziuni;

d)      folosirea unor echipamente de calcul performante;

e)      dimensionarea corecta a resurselor ce pot fi alocate in concordanta cu cererea solvabila;

f)       proiectarea echilibrelor necesare functionarii coerente a activitatii economice, precum si a unor dezechilibre inevitabile, pentru care trebuie prevazute masuri ce sa favorizeze bunul mers al economiei.

Armonizarea intereselor tuturor generatiilor. Previziunile elaborate la un moment dat sa asigure tuturor generatiilor prezente si viitoare, pana la orizontul considerat, conditii tot mai bune de viata, in asa fel incat sa nu se ajunga la situatii cum ar fi:

sacrificarea unor interese prezente de dragul unui viitor incert;

folosirea resurselor disponibile in prezent fara grija pentru destinul generatiilor viitoare, nici egalitarism aberant si nici polarizari sociale.

Activitatea previzionala trebuie astfel conceputa incat viitorul sa fie inteles ca un flux continuu de gandire, initiativa si inovare, la scara sociala, ceea ce inseamna ca si generatiile viitoare trebuie sa aiba suficiente posibilitati pentru manifestarea propriilor optiuni, ce, in buna parte, sunt imposibil de anticipat in prezent, cu modul actual de a vedea lucrurile.

2. Logica elaborarii previziunilor

In esenta, logica elaborarii previziunilor economice presupune prezenta trinomului diagnoza – prognoza – plan / program, cele trei componente aflandu-se in interrelatii informationale si de conditionare metodologica.




Fig.1. Trinomul diagnoza – prognoza – plan / program

Diagnoza reprezinta expresia sintetica a analizei diagnostic, realizata asupra perioadei trecute (pana in momentul inceperii noii perioade previzionale). Necesitatea acestei analize retrospective este impusa de cunoasterea sub aspect cantitativ si calitativ a mersului economiei in perioada precedenta si a starii acesteia in prezent, relevand totodata tendintele conturate. Prin intermediul diagnozei se pot preciza nivelurile de pornire (datele de referinta) pentru viitoarea perioada de previziune. Durata perioadei retrospective ce face obiectul diagnozei, se stabileste in functie de durata viitoarei perioade de previziune.

In aceste conditii, timpul luat in considerare pentru intreaga activitate previzionala, trebuie structurat astfel:

Informatii statistice preliminari


m n 0 t


perioada diagnozei


perioada previziunii

Fig.2.Structura timpului. Perioada previziunii

Se disting urmatoarele delimitari:

a)      perioada m 0 va face obiectul diagnozei;

b)      perioada m n, cea pentru care exista informatii statistice;

c)      perioada n 0 este consacrata realizarii diagnozei si previziunii. Pentru aceasta perioada se folosesc date preliminate, adica estimari cu caracter previzional, stabilite pe baza prevederilor initiale (din previziunea precedenta), a modificarilor (abaterilor) observate pe parcursul perioadei m n, precum si a unor elemente noi pe care le anticipeaza factorii de decizie;

d)      momentul 0, este cel care desparte perioada analizata retrospectiv, de perioada de previziune, marcand nivelul de referinta pentru prevederile ulterioare;

e)      perioada de la 0 t este perioada de previziune pentru prognoza, plan sau program.

Diagnoza obtinuta caracterizeaza sub aspect cantitativ si calitativ stadiul atins in prezent si evolutia in perioada precedenta, punandu-se in evidenta tendintele care s-au conturat (tendinte forte sau puternice si care vor continua in viitor), tendintele slabe, ce pot fi stopate sau atenuate prin masurile adoptate de factorii de decizie.

Pentru realizarea diagnozei sunt analizati o serie de factori endogeni si exogeni.

Factorii endogeni, mai importanti, sunt:

starea cantitativa si calitativa a infrastructurii si a echipamentelor din dotare;

forta de munca disponibila, sub aspect numeric, al distribuirii interramuri si teritoriale, al profilului si calitatii calificarii, al comportamentului in munca;



gradul de echipare cu mijloace informationale moderne;

procedurile manageriale si operationale aplicate (ce influenteaza atat calitatea prestatiei cat si productivitatea muncii).

Factorii exogeni cu o influenta mai mare, sunt:

tendintele pe plan mondial privind evolutia echipamentelor tehnice, tehnologice, ce impun revederea pe plan national a inzestrarii tehnice si a calificarii personalului;

politica economica guvernamentala adoptata pentru perioada urmatoare si cadrul legislativ existent;

modificarile cantitative si calitative ale fluxurilor de intrari – iesiri;

exigente noi legate de protectia mediului, combaterea poluarii, atat in zona proprie cat si pe plan national si international.

Elaborarea prognozelor

Activitatea de prognozare a economiei necesita un intreg sistem de analize retrospective si prospective finalizate in prognoze de diferite categorii, pe sectoare, ramuri si produse principale, pe zone, pe probleme principale, pe economia nationala si la nivel international.

Etapele elaborarii prognozelor la nivel national sunt:

a)      interpretarea si valorificarea informatiilor oferite de diagnoza privind starea sistemului economic la un moment dat, tendintele conturate, factorii de influenta;

b)      utilizarea unor informatii complementare, la zi, culese dupa incheierea diagnozei, ce pot influenta si ele deciziile privind evolutiile viitoare;

c)      intocmirea de studii prospective, care consta in proiectarea unor traiectorii explorative, bazate indeosebi pe tendintele de durata, dar si pe introducerea unor palete de situatii care se abat de la tendinta dominanta stabilita in mod deliberat;

d)      elaborarea de prognoze prioritare este o operatie complexa folosind o parte a concluziilor desprinse din diagnoza, din informatiile complementare si din studiile prospective, ce preced elaborarea macroprognozelor.

Din aceasta categorie de prognoze fac parte:

prognoza resurselor umane;

prognoza principalelor coordonate ale calitatii vietii;

prognoza resurselor naturale;

prognoza evolutiei stiintei si tehnicii pe plan international;

prognoza conjuncturii economice si politicii internationale;

prognoza evolutiei ecosistemului si de protejare a mediului natural.

e)      elaborarea macroprognozei preliminare ofera posibilitatea structurarii unui sistem coerent al devenirii economiei nationale intr-o forma agregata, simplificata, folosind diverse scenarii si modele. Sistemul astfel obtinut asambleaza, pe criterii de eficienta, un numar redus de indicatori macroeconomici, cu mare capacitate de reprezentare a dinamicii probabile a economiei nationale ( cum ar fi produsul intern brut, c f , investitii, export, soldul balantei de plati, etc.).

f)       elaborarea prognozelor partiale, altele decat cele prioritare. Prognozele partiale au un caracter complex si relativ dezagregat, fundamentarea lor, folosindu-se ansamblul informatiilor din etapele precedente.

Prognozele partiale se pot elabora:

pe domenii

pe probleme de sinteza

regionale.

g)      elaborarea macroprognozelor finale, in forma dezvoltata, incheie lantul metodologic al elaborarii si fundamentarii diferitelor categorii de prognoze. Macroprognoza finala are rolul de a sintetiza (la scara economiei nationale) toate celelalte categorii de studii prospective si prognoze, obtinandu-se un sistem coerent si eficient.

Diferitele categorii de prognoze se intocmesc in mai multe variante (6-10), diferentiate dupa anumite criterii, fiecare varianta continand avantaje si dezavantaje in proportii diferite.

In final, dupa analizarea complexa a acestor solutii de catre emitatori si beneficiari, se retin, de regula trei variante:

varianta medie, ce reprezinta in esenta tendinta dominanta;

varianta forte, ce amplifica tendinta principala pana la limite considerate rezonabile;

varianta slaba, ce se situeaza sub medie, reprezentand limita minima admisa.



3 Elaborarea planurilor si programelor economice

De regula, la nivel macroeconomic, planurile economice se identifica cu programele de dezvoltare. In cele mai multe tari se foloseste termenul de plan, in altele de program, fara a exista diferente principale in ceea ce priveste functiile lor.

Etapele de fundamentare, cu caracter general, ale elaborarii planurilor programelor macroeconomice sunt:

a)      stabilirea obiectivelor principale de politica economico-sociala pentru perioada de previziune, prin consultarea opiniei publice (agenti economici, sindicate, patronate, institutii de cercetare stiintifica) si prin studierea conjuncturii economice, posibila in perspectiva;

b)      elaborarea unei schite a dezvoltarii, a unui cadru general, ca proiectie bazata pe varianta de prognoza macroeconomica aleasa, actualizata pentru perioada respectiva si introducand corectiile generate de obiectivele de politica economica prestabilite;

c)      stabilirea prevederilor ferme ce revin autoritatilor publice, pe baza comenzilor de stat, a achizitiilor guvernamentale si a conventiilor regionale;

d)      proiectarea structurilor fezabile si eficiente pe sectoare de activitate, incluzand in cadrul fiecarui sector atat prevederile ferme, cat si pe cele orientative, consultand din nou agentii economici si incheind contractele economice corespunzatoare;

e)      elaborarea proiectului de plan / program macroeconomic, prin corelarea structurilor sectoriale, intr-un ansamblu coerent, stabilind, totodata, ordinea de prioritate a actiunilor si sprijinul acordat de stat unora dintre ele;

f)       dezbaterea proiectului in Parlament si aprobarea acestuia, cu eventuale amendamente, ceea ce confera planului / programului nu numai un gir necesar ca instrument de lucru guvernamental, ci si un grad de incredere corespunzator pentru agentii economici si populatie;

g)      pe parcursul desfasurarii diverselor etape ale elaborarii planului / programului se asigura informarea corespunzatoare a mijloacelor de comunicare in masa.

La nivel de firma sau institutie, planurile si programele poarta caracteristicile specifice profilului de activitate si sunt structurate dupa necesitati, elaborandu-se fie de specialistii proprii sau de catre o firma de consultanta manageriala.

Planurile si programele economice de diferite categorii pot prezenta unele particularitati in functie de durata lor:

cele pe termen lung (planuri strategice), se suprapun cu prognozele din punct de vedere metodologic si al fiabilitatii, iar prevederile lor sunt doar schitate, avand caracter general;

pentru cele pe termen mediu (3-7 ani) si curente, prevederile sunt detaliate, atat sub aspect cantitativ, cat si temporar.

Planurile si programele la nivel de economie nationala, sectoare si zone au un caracter orientativ, in timp ce la nivel de firma sau institutie sunt obligatorii pentru angajati.

Fiabilitatea, urmarirea si actualizarea previziunilor

Fiabilitatea previziunilor reprezinta gradul de incredere a acestora, siguranta prevederilor, adica plauzabilitatea lor.

Orice previziune are un grad de probabilitate, ce tinde sa se apropie de 1 (in conditii de certitudine) sau de zero (in cazul improbabilitatii realizarii acesteia). Pentru a masura fiabilitatea previziunii se compara valorile prevazute (P) cu cele realizate (R) sau cu cele simulate (S), in intervalul de timp (0,t), in care 0 (zero) este momentul de referinta (anul de baza), iar t este orizontul previziunii.

Evaluarea fiabilitatii se poate realiza, fie in momentul zero (printr-o analiza ex-ante), fie in momentul t (printr-o analiza ex-post).

Analiza ex-ante, consta in simularea metodelor folosite pentru perioada viitoare, apeland la date statistice din perioada anterioara. Pe baza acestor testari se verifica plauzabilitatea metodelor folosite, in functie de abaterile constatate la valorile simulate fata de cele efectiv realizate si observate statistic.

Testarea se considera incheiata daca abaterile obtinute nu sunt mai mari de 3% pentru variabilele de baza si 5% pentru ceilalti indicatori.

In acest scop se efectueaza urmatoarele calcule:

se determina abaterea absoluta:    D = R – S

se determina abaterea relativa:    a = (R – S) / S

se calculeaza coeficientul de inegalitate a lui A.Theil (Z):

Z I

Analiza ex-post opereaza cu date efective realizate in intervalul (0, t), dupa aplicarea previziunii. Aceasta se bazeaza pe aceleasi categorii de calcul ca si la analiza ex-ante, cu deosebirea ca se folosesc valorile previzionate (P) si cele efectiv realizate (R).

Previziunile odata stabilite si validate sunt supuse atentiei permanente a agentilor economici. Aceasta presupune urmarirea sistematica a desfasurarii activitatii economice anticipate, printr-un sistem complex de control si analiza, atat prin observarea nemijlocita a proceselor si fenomenelor din economie, cat si prin folosirea sistemului informational statistic, financiar, contabil.

Concluziile desprinse in urma controlului si analizei indeplinirii previziunilor servesc la actualizarea acestora, in functie de noile realitati din economie.

Reevaluarea previziunilor consta in recalcularea acestora din punct de vedere al expresiei banesti, avandu-se in vedere mobilitatea preturilor. In acest fel, previziunile opereaza cu marimi exprimate atat in preturi constante (comparabile) cat si in preturile pietei (curente).



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1190
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site