Factorii care influenteaza rata dobânzii

Factorii care influenteaza rata dobânzii.

Marimea ratei dobânzii este o variabila, a carei miscare este generata de procesele economice, sociale si politice care definesc, marcheaza, la un moment dat, societatea româneasca.

Se poate spune ca: rata dobânzii influenteaza conjunctura economica si politica precum si evolutia acesteia atât pe plan national, cât si pe plan international.

În cadrul unei piete cu concurenta perfecta, nivelul dobânzii este dat de punctul de echilibru (E) realizat de intersectia dintre curba cererii si ofertei de capital de împrumut.

Pe lânga raportul cerere – oferta de capital de împrumut s-a constatat ca exista alti factori ce pot influenta nivelul ratei dobânzii. Acestia sunt:

Riscul pentru cel care acorda împrumutul

cu cât banii împrumutati se returneaza bancii mai rapid, cu atât riscul este mai mic, iar în conditiile în care ceilalti factori de influenta ramân constanti rata dobânzii este mai mica;

în conditiile în care posibilitatea revenirii în banca a capitalului împrumutat este mai mica, riscul creste si în consecinta, rata dobânzii este mai mare;

din aceste doua situatii „standard” se poate trage concluzia ca:

marimea dobânzii propriu-zisa reprezinta baza ratei dobânzii:

daca baza ratei dobânzii este aceeasi pentru toate împrumuturile, rata dobânzii pentru fiecare împrumut se schimba prin interventia factorului risc exprimat prin prima asigurare contra riscurilor.

Inflatia

de regula, rata dobânzii se majoreaza cu rata inflatiei;

în perioada în care inflatia „macina” economia unei tari, rata dobânzii va fi în mod firesc mai mare decât în perioada de absenta a inflatiei sau de „inflatie târâtoare” (Dumitru Dumitru).

Durata creditului:

atunci când împrumutul este pe termen scurt  si rata dobânzii este ridicata, în mod conex va creste cererea pentru împrumuturi pe termen scurt, ceea ce va conduce la reducerea ratei dobânzii pentru asemenea credite;

în aceasta conjunctura, va creste rata dobânzii la credite pe termen lung (5-10 ani).

Costul procesului de acordare a creditului

la împrumuturile mari si care revin la banca dintr-o data (un singur termen la scadenta), costurile împrumutului sunt mai mici);

atunci când împrumuturile sunt mici si se returneaza creditorului în rate mici, costul împrumutului este mult mai mare.

Retinem ca:

acesti factori, într-o anumita perioada de timp actioneaza cu intensitati diferite;

nivelul ratei dobânzii, la un moment dat, poate si este rezultatul actiunii sinergice (combinate în diferite proportii) a acestor factori.

Natura si continutul rentei

Câteva interpretari ale notiunii de renta pornind de la realitatea concreta care ne spune ca aceasta categorie economica reprezinta o forma de venit întâlnita în societate.

în senul uzual al notiunii, renta se defineste ca un venit fara munca.

acest sens (prea larg, prea vulgar) nu este utilizat de catre specialisti în totalitatea lor deoarece nu reflecta corect nici natura si nici continutul rentei.

dupa economistii clasici, notiunea de renta este indisolubil legata de pamânt ca factor de productie limitat cantitativ care poate produce un venit suplimentar care îmbraca forma rentei.

Acest concept a fost fundamentat si dezvoltat de David Ricardo, iar astazi majoritatea specialistilor considera renta ca un plus de venit de care pot sa beneficieze toti subiectii economici care dispun de conditii deosebite.

Pornind de aici, vom prezenta câteva abordari de marca a notiunii de renta.

Renta privita ca recompensa a factorilor de productie.

- „Renta economica pura se refera la venitul obtinut de un factor de productie – orice factor – care se caracterizeaza prin completa inelasticitate” – Lloyd Atkinson, Economics, 1982.

Renta privita ca recompensa a factorului munca „Savantul”.

„Renta este întotdeauna un extraprofit, conditionat de faptul ca unul dintre factorii de productie are un anumit avantaj si se afla în posesia exclusiva a cuiva” – Virgil Madgeanu, Curs de Economie politica, 1994.

Marimea rentei

„În deciziile privind recompensarea factorilor, elasticitatea ofertei este de mare importanta. Daca oferta este inelastica, factorii vor fi capabili sa obtina renta economica si cu cât mai mare în elasticitatea ofertei, cu atât va creste partea din recompensa, care va îmbraca forma de renta” – Geaffrey Whitehead, Economics, 1971.

Exemplul pamântului

Venitul suplimentar obtinut datorita situatiei speciale a ofertei în cazul pamântului si care îmbraca forma rentei este însusit de proprietarul pamântului (indiferent ca îl lucreaza singur sau îl arendeaza);

Curba cererii pentru pamânt are o traiectorie în jos spre dreapta.

Intersectia dintre curba cererii pentru pamânt si curba ofertei de pamânt, pune în evidenta nivelul rentei.

Daca cantitatea de pamânt creste (desecari, îndiguiri, actiuni ameliorative) si ceilalti factori ramân neschimbati, produsul marginal al pamântului (VMP) se va diminua conform actiunii legii descresterii randamentului.

Desi oferta totala de pamânt este, tehnic vorbind, fixa, oferta pe piata nu este fixa deoarece:

apar schimbari în fertilitate si/sau diferitelor suprafete de pamânt si/sau exista actiuni de atragere în circuitul productiv a noi suprafete;

legea fertilitatii descrescânde (a randamentelor descrescânde) atrage atentia ca oferta diferitelor calitati de pamânt va scadea.

Oferta fixa de pamânt conduce la situatia în care renta/ha este functie exclusiva de cererea pentru pamânt. Atunci când cererea pentru pamânt este mare, în mod conex si renta va fi mare si invers.

Cererea pentru orice resursa este o cerere derivata, asadar, renta/ha va depinde de valoarea de piata a bunurilor obtinute de pe pamânt.