Fraude si escrocherii offshore notorii

Fraude si escrocherii offshore notorii

Cazul Marc Harris

Urmatoarele detalii au ca sursa investigatiile lui Jay D. Adkinson, editor al The Adkinon Analysis, un binecunoscut site de consultanta si informare cu privire la tehnicile de protejare a activelor.

Ceea ce trebuie spus inca de la inceput este faptul ca, in mediul international, uneori consultantii care par sa fie foarte competenti si titrati se pot dovedi ulterior escroci de talie internationala. Ca orice alta situatie, este gresit a ne baza doar pe aparente si, mai mult, a contat pe ajutorul autoritatilor offshore pentru a indrepta lucrurile. Foarte multe persoane se intreaba ce s-ar putea intampla cu activele financiare trimise in offshore. Uneori raspunsul incanta, alteori sperie. Sa luam in considerare persoanele care au ales sa faca afaceri cu compania Marc Harris.

Marc Harris era o persoana necunoscuta anterior anului 1997, data la care acesta, cu tinuta si manierele impecabile, a inceput sa apara in cadrul seminariilor despre investitiile offshore, prezentand pachetul de servicii oferit prin intermediul companiei sale din Panama. La preturi care erau de 1/3 sau 1/2 din nivelul practicat in mod curent pe piata, compania Marc Harris furniza de la servicii de infiintari de companii, fonduri mutuale pana la infiintarea de companii de asigurari captive si banci offshore. De asemenea, acesta oferea si servicii de planificare fiscala internationala, prin diverse metode descrise pe larg in "Matricea Harris" din SUA; in acest fel erau transferate milioane de USD in entitati offshore controlate de catre proprietarul evazionist.

Compania Marc Harris a avut succes imediat si in scurt timp a atins un numar de 150 de angajati - la momentul respectiv fiind probabil cel mai mare furnizor de servicii offshore din toata lumea. Succesul fulminant al acestei companii a determinat incheierea unor intelegeri de subcontracte cu alti furnizori importanti de servicii de consultanta offshore, infiintandu-se birouri in cele mai importante jurisdictii offshore.

Unul din expertii cu care lucra Marc Harris era avocatul Jim Bennet din Dallas, un proiectant texan versat, care a fost implicat in cateva fraude grave. Jim l-a cunoscut pe Marc la Londra, iar mai tarziu Marc l-a convins pe acesta sa calatoreasca in Panama pentru a-i vizita birourile. Jim s-a decis sa faca asa ceva la care nimeni altcineva nu se gandise anterior - sa angajeze un detectiv care sa verifice daca grupul Marc Harris este ceea ce se pretinde a fi si daca afacerile sale se fac asa cum trebuie. In acest moment intra in scena un oarecare David Marchant, un reporter al offshore Alert, publicatie specializata in prezentarea escrocheriilor offshore. Cu ani in urma, acest reporter dezvaluise un scandal in Bermude, implicadu-se atat de mult in cercetarea sa, incat a fost expulzat de pe insula de catre cei care au avut de suferit in urma dezvaluirilor sale.

Dupa terminarea investigatiilor sale, David a publicat descoperirile in revista sa; in locul sumei facute publice de 1 miliard USD- fonduri administrate de compania lui Marc Harris, aceasta avea aproximativ 40 milioane USD sub administrare - o suma rusinos de mica pentru o organizatie cu 150 de angajati. In timp ce anturajul lui Marc era aparent impresionant, cei care luau decizii pentru companie erau persoane dubioase, ca Larry Abraham, Alan McAloon, precum si numarul doi in companie, Larry Gandolfi. Despre Marc Harris s-a descoperit ca a avut licenta CPA doar pentru trei sau patru ani, inainte de a-i fi sispendata.

In data de 31 martie 1998, revista Offshore Alert publica un articol dur la adresa organizatiei. Marc Harris, spunand ca aceasta este una din cele mai mari inselatorii din toate timpurile si ca este condusa dupa schema Ponzi, clientii acesteia fiind deposedati de milioane de dolari. Articolul respectiv aprecia ca situatia este foarte grava, ca organizatia Marc Harris este falimentara, avand datorii nete de cel putin 25 milioane USD. Totodata, se afirma ca exista dovezi cu privire la spalarea sumelor obtinute din fraude si din traficul de droguri, precum si ca multe dintre cunoscutele institutii financiare care au facut afaceri du Grupul Harris si-au stopat relatiile cu acesta in ultimele 12 luni datorita banuielii ca grupul ii insela pe clienti si ca modul in care erau utilizate fondurile acestora incalca regulile de prevenire a spalarii banilor.

Offshore Alert declara ca Marc Harris nu este la prima actiune de acest gen, fiind implicat in cazul Fidelity Overseas Bank si ca a avut relatii cu Jerome Schneider, impreuna infiintand cateva banci in Montserrat ce au fost ulterior inchise. Totodata se mentioneaza ca diploma CPA (conzabil autorizat) a lui Harris a fost suspendata in Florida, in 1990, pentru neglijenta si proasta administrare in legatura cu MMH Equity Fund Inc.[1]

Articolul mai aducea la cunostinta cititorilor ca doi dintre clientii grupului sunt in prezent inchisi in California sub acuzatia de trafic de droguri si ca un alt client castigase aproximativ 1 milion USD pe luna din profiturile unei scheme de marketing multinivel care presupunea vanzari de diamante sud-africane prin intermediul Grupuli Harris.

Ca urmare a acestor atacuri, cateva din companiile lui marc Harris l-au dat in judecata pe David Marchant si Compania Offshore Business News & Reaserch pentru defaimare si calomniere.

Marc Harris a pierdut in mod spectaculos, Offshore Alert demonstrand ca avea dovezi suficiente pentru a dovedi ca toate acuzatiile publicate sunt adevarate. In cadrul procesului s-a descoperit ca Marc Harris, fondatorul si seful de facto al Organizatiei Harris, a infiintat cateva banci offshore in Montserrat, in 1980. Se pare ca Jerome Schneider l-a ajutat pe Harris sa infiinteze peste 200 de banci in Montserrat in anii '80. Aceste banci au fost ulterior inchise in 1998 de catre autoritatile bancare britanice pe motivul derularii de activitati ilegale si frauduloase. De exemplu, una din banci - Overseas Fidelity - percepea comisioane clientilor sai fara a realiza servicii pentru acestia. O alta banca, First City, si-a falsificat situatiile financiare, iar in final, cea de-a treia banca, Allied Reverse - emitea fara autorizatie documente de functionare in SUA.

Deasemenea s-a descoperit ca mecanismul prin care Organizatia Harris amesteca fonduri si bunuri din conturile companiilor clientilor. Fondurile din conturile clientului erau tinute intr-un cont comun apartinand Third World Trust Company (Trustco), impreuna cu fondurile entitatilor si persoanelor afiliate Organizatiei Marc Harris, care, fara a dezvalui aceste credite si tranzactii clientilor, imprumutau fondurile clientilor, ce ar fi trebuit tinute in conturi separate si folosind aceste conturi nu plateau dobanda expunand clientii riscului lipsei de lichiditati.

Compania Marc Harris a ajuns in cele din urma la acel nivel de apreciere pe care intemeietorul sau l-a cautat in randul comunitatii offshore. Din nefericire, aceasta faima s-a transformat intr-un contraexemplu raspandit in toata comunitatea offshore privitor la modul in care un offshore provider ar trebui sa actioneze.

Cativa dintre artistii afacerilor dubioase au constientizat ca este mai eficient sa conduci o afacere murdara in propria-ti tara decat sa te incurci cu afaceri murdare de scurta durata in alte jurisdictii; la putin timp dupa acest lucru, a avut loc proliferarea natiunilor virtuale.

Regatul Enen Kio

Pretins a fi localizat in apropierea insulelor Marshal, regatul Enen    Kio este condus de o persoana pe nume Robert Moore, care s-a autoproclamat ministru plenipotentiar al regatului, dar nu si-a trecut adresa din Enen Kio pe dosarele de tribunal (acestea neexitand de fapt), ci doar "casuta postala 8441, Honolulu, Hawaii 96830".

Se pare ca aceasta jurisdictie falsa a declansat un proces la Curtea de apel din Enen Kio impotriva SUA pentru posesie abuziva, la cererea regelui Hermios al arhipelagului Ratakul de Nord, cerand totodata si despagubiri in valoare de 170 mil.USD plus dobanda. R.Moore a inregistrat dosarul la tribunalul SUA pentru districtul Hawaii, dorind sa primeasca aprobarea judecarii procesului de catre un tribunal american. Tribunalul a introdus un ordin de prezentare a cauzei, dupa care Moore si-a retras imediat si voluntar cererea de demarare a procesului.

Aceasta escrocherie este atat de flagranta, incat pare putin probabil ca cineva sa fi picat in aceasta cursa. Studiind cu atentie site-ul aceste "jurisdictii", se remarca modul in care organizatorii strategiei vor da faca bani: prin emiterea de "actiuni de aur" in valoare totala de 500 milioane olari, fiecare cu o valoare de tranzactie de 250.000 dolari si o valoare nominala de 500.000 dolari - suma care, bineinteles, nu poate fi colectata, deoarece regatul nici nu exista si nici nu poseda bunuri de valoare semnificativa, doar respectivele false revendicari de teritoriu. Faptul ca Enen Kio este o inselatorie a fost semnalat si de ziarul Marshall Islands, intr-un articol aparut in 1994, cu fotografia lui Moore, sub titlul "acest om este un mincinos."; deasemenea articolul precizeaza ca AG Marshall Islands in perioada respectiva il cercetau pe Moore pentru frauda. Site-ul regatului poate fi accesat la adresa: https://www.enenkio.org/EnenKio_Web.htm.

In acest caz, regatul incerca totusi sa revendice teritorii care exista, nemaicontand cat de hilare sunt cererile sale.

Exista, insa, si cazuri si mai putin realiste, cum ar fi Principatul New Utopia; Domeniul Melchizedek; Principatul Camside; Kiue Thlingit Nation (presupus in Alaska); Principatul Ponderosa (condus de printul "Litlle Joe" Rigoli); Oceanus; Regatul Lendreth etc.