OLIGOPOLUL

1. Conceptul si tipologia oligopolului
2. Pretul de oligopol
3. Strategii oligopoliste
4. Strategii concurentiale - oligopolul omogen

4.1. Duopolul Cournot

4.2. Duopolul Stackelberg

4.3. Duopolul Bowley

4.4. Duopolul Bertrand

Strategii concurentiale - oligopolul diferentiat

Strategii de cooperare pe piata oligopolista

1. Conceptul si tipologia oligopolului

Definitie: prin oligopol se intelege acea structura a pietei in care exista un numar mic de producatori (ofertanti) si un numar mare de cumparatori

Trasaturi ale pietei oligopoliste:

intre producatori se desfasoara o concurenta monopolista

intre consumatori se desfasoara o concurenta perfecta

produsele pot fi atat omogene cat si diferentiate

intrarea pe piata este dificila datorita costurilor fixe relativ mari (intrucat firmele sunt de dimensiuni mari)

deciziile firmelor sunt interdependente, adica ele au un comportament strategic (acel comportament in care deciziile sunt luate prin prisma implicatiilor lor asupra altor firme precum si prin prisma reactiilor acestor firme)

OBS: in cazul concurentei perfecte sau a monopolului interdependenta deciziilor
este nula

Criteriul de identificare a structurii de oligopol: capacitatea oricarei firme de a influenta decizia altor firme in ceea ce priveste pretul si cantitatea

Tipologia oligopolului:

dupa caracteristicile bunurilor:

- oligopol omogen: toate firmele produc si vand marfuri omogene,
standardizate (fungibile)

- oligopol diferentiat: se produc si se vand marfuri care difera in functie de
producator

• dupa numarul de firme pe piata:

- duopol: doua firme

- oligopol: mai mult de doua firme

Strategiile de oligopol pot fi:

strategii concurentiale

strategii de cooperare

2. Pretul de oligopol

Fie n firme care formeaza un oligopol (n este relativ mic)

Pretul este unic si depinde de oferta totala: p

Daca notam cu c_i costul global total al firmei i, atunci profitul acesteia va fi:

La nivelul oligopolului avem:

Sa presupunem ca toate firmele din oligopol au acelasi cost marginal mediu:

Deci, pretul de oligopol depinde de costul marginal mediu:

Cateva concluzii privind formarea pretului de oligopol:

o       pretul de oligopol este mai sensibil la variatia costului mediu (care da variatia costului marginal) decat la variatia cererii

de aici rezulta si importanta interdependentei deciziilor privind cantitatile produse de fiecare oligopolist

o       pretul de oligopol este relativ rigid, atat la crestere cat si la scadere

ca urmare, rareori pretul de oligopol este un pret de echilibru

3. Strategii oligopoliste

Pentru simplificare, vom considera un duopol

- mutatis mutandis, concluziile sunt valabile pentru orice tip de oligopol

Echilibrul duopolului se formeaza in mod diferit, in functie de strategia adoptata de duopolisti (strategie concurentiala sau strategie cooperanta)

strategie concurentiala: acea strategie in care deciziile interdependente ale duopolistilor urmaresc maximizarea propriului criteriu de comportament economic (de regula, maximizarea profitului), deseori in detrimentul firmei concurente

strategie cooperanta: acea strategie in care deciziile interdependente ale duopolistilor urmaresc un obiectiv comun prestabilit si care, intr-o modalitate specifica si acceptata de comun acord, conduce tot la realizarea obiectivului propriu dar nu in detrimentul duopolistului partener   

4. Strategii concurentiale - oligopolul omogen

Strategiile concurentiale in cazul oligopolului (duopolului) omogen pot fi:

strategii de tip Cournot (sau strategii de duopol bisatelit)

strategii de tip Stackelberg (sau strategii de duopol asimetric ori duopol monosatelit)

strategii de tip Bowley (sau strategii de duopol cu dubla dominanta ori de duopol non-satelit)

strategii de tip Bertrand (sau strategii de duopol simetric)

Figura 80: Incadrarea tipurilor de duopol in functie de comportamentul economic reciproc

4.1. Duopolul Cournot

Trasaturi generale:

cei doi duopolisti sunt complet independenti

- nu exista nici un fel de intelegere intre ei

- fiecare isi urmareste maximizarea profitului propriu

- pentru fiecare duopolist exista incertitudine cu privire la comportamentul
(deciziile) celuilalt

• cererea, la nivelul duopolului, este de tip Sweezy

- curba venitului mediu este franta (isi schimba brusc elasticitatea) la
nivelul pretului de echilibru

- curba venitului marginal este intrerupta (ramane constanta) pe o anumita
portiune, numita interval de variatie a pretului de echilibru

• fiecare duopolist are o functie de reactie la deciziile celuilalt (adica isi fundamenteaza deciziile tinand cont de modul si gradul in care deciziile celuilalt ii afecteaza atingerea scopului propriu)

Figura 81: Curba de tip Sweezy a cererii de oligopol

Explicatia curbei frante a cererii de oligopol (duopol, in cazul grafic):

cazul in care cele doua firme reactioneaza luand masuri similare:

1. daca firma 1 mareste pretul, atunci si firma 2 il va mari (pentru a nu
pierde la cifra de afaceri), ceea ce va anula orice efect in firma 1
(clientii nu-si modifica preferintele pentru cele doua firme, deoarece
bunurile sunt omogene iar pretul relativ a ramas nemodificat)

2. daca firma 1 micsoreaza pretul, atunci si firma 2 il va micsora (pentru a
nu i se reduce cererea), ceea ce, iarasi, va anula orice efect in firma 1
(chiar daca, conform legii cererii, cererea va spori la ambele firme,
aceasta se va produce ca urmare a cresterii numarului clientilor si nu ca
urmare a redistribuirii lor intre cele doua firme)

• cazul in care cele doua firme reactioneaza luand masuri contrare (inverse) sau nu reactioneaza:

1. daca firma 1 mareste pretul iar firma 2 il mentine sau chiar in
micsoreaza, atunci o parte din clientii firmei 1 se vor deplasa catre
firma 2, ceea ce indica o crestere a elasticitatii curbei cererii

2. daca firma 1 micsoreaza pretul iar firma 2 il mentine, atunci o parte din
clientii firmei 2 se vor deplasa catre firma 1, ceea ce indica, de
asemenea, o crestere a elasticitatii curbei cererii

Concluzii

cresterea preturilor de catre o firma oligopolista nu va fi urmata de o crestere similara a preturilor de catre firmele concurente, ceea ce va conduce la o cerere elastica deasupra pretului de echilibru

scaderea preturilor de catre o firma oligopolista va fi urmata de o scadere similara a preturilor de catre celelalte firme, ceea ce conduce la o cerere inelastica sub pretul de echilibru

pe zona de ruptura a curbei venitului marginal, nici o modificare a costului marginal, deci a costului mediu, nu va avea impact asupra pretului, care manifesta, astfel, o anumita rigiditate la scadere, desi depinde, cum s-a aratat, de costul marginal   

Ca urmare a dublului satelism, fiecare duopolist va avea o functie de reactie in raport cu deciziile celeilalte firme

de fapt, se urmareste variatia nivelului de productie al celeilalte firme, nivel considerat o data exogena pentru propriile decizii

Definitie: functia de reactie reprezinta nivelul ofertei care maximizeaza profitul pentru orice nivel al ofertei firmei concurente

Definitie: linia de reactie (traiectoria de reactie): curba functiei de reactie

Sa facem urmatoarele notatii:

q₁, q₂: nivelul ofertei duopolistului 1, respectiv a duopolistului 2

p₁, p₂: nivelul pretului duopolistului 1, respectiv al duopolistului 2

f(q₂): functia de reactie a duopolistului 1 la nivelul ofertei duopolistului 2 (deci q₁ = f(q₂)

h(q₁): functia de reactie a duopolistului 2 la nivelul ofertei duopolistului 1 (deci q₂ = h(q₁)

Figura 82: Functiile de reactie ale duopolistilor in duopolul Cournot

Echilibrul de tip Cournot se stabileste prin tatonari succesive intre duopolisti (prin ajustarea deciziilor conform functiilor de reactie)

Figura 83: Formarea echilibrului de tip Cournot

Duopolul Cournot are o serie de limite:

• fiecare firma cunoaste doar oferta celeilalte firme, nu si politicile de preturi ale acesteia

- aceste politici de preturi pot contracara eforturile de maximizare ale
firmei care nu este informata cu privire la aceste politici

• functiile de reactie sunt relativ rigide

- aceasta rigiditate poate conduce la intarzieri in reactii si, deci, la rezultate
slabe in optimizarea propriului criteriu de comportament economic

4.2. Duopolul Stackelberg

Trasaturi generale

• dintre cele doua firme, una este dominanta (lider) iar cealalta este dominata (satelit)
• doar firma satelit are functie de reactie (firma lider nu are sau, chiar daca are, nu o foloseste)
• calitatea de firma dominanta poate fi dobandita pe urmatoarele cai:

- una dintre firme are forta economica mai mare decat cealalta

- una dintre firme anticipeaza functia de reactie a celeilalte

- una dintre firme ia decizia privind oferta inaintea celorlalte firme,
obligandu-le pe acestea din urma sa se adapteze

Mecanismul de stabilire a echilibrului

• modificarea pretului de catre lider se face mai degraba pe baza modificarilor aparute in costuri (costul mediu, respectiv costul marginal) decat pe baza modificarilor aparute in comportamentul celorlalte firme (firmei celeilalte, in cazul duopolului)
• firma dominanta isi fixeaza in mod discretionar nivelul de productie care-i maximizeaza profitul, iar firma dominata isi fixeaza, cu ajutorul functiei de reactie, nivelul sau de productie care-i maximizeaza, de asemenea, profitul   
• din punct de vedere grafic, pentru orice firma, profitul este maxim in punctul de tangenta dintre linia (curba) de reactie si curba izoprofitului

- curba izoprofitului este curba care reprezinta, in fiecare punct al sau,
acelasi nivel al profitului

Figura 84: Formarea echilibrului de tip Stackelberg

Conditia analitica de optim a duopolului Stackelberg:

Din prima ecuatie avem:

Inlocuind in ecuatia a doua obtinem:

Duopolul Stackelberg are o serie de limite:

• o firma care este dominanta nu-si poate pastra in mod permanent acest statut de lider, deoarece fiecare firma va incerca sa dobandeasca statutul de firma dominanta
• echilibrul de tip Stackelberg este instabil, incercarea fiecarei firme de a dobandi dominanta generand conflicte intre duopolisti

4.3. Duopolul Bowley

Trasaturi generale:

• depaseste limita esentiala a duopolului Stackelberg, in sensul ca fiecare dintre duopolisti se comporta (ia decizii) ca si cum el ar fi firma dominanta iar celalalt duopolist ar fi firma satelit

- ca urmare, in modelul Bowley, nici unul dintre duopolisti nu-si foloseste
functia de reactie

• in modelul Bowley, concurenta dintre duopolisti nu se mai desfasoara pe baza cantitatilor (segmentelor de piata) ci pe baza preturilor
• concurenta pe baza preturilor conduce la distrugerea economica a ambilor duopolisti

- ca urmare, iesirea din conflict se face prin renuntarea la strategia
concurentiala si utilizarea unei strategii cooperante

Figura 85: Formarea echilibrului de tip Bowley

Mecanismul de stabilire a echilibrului:

• fiecare firma isi stabileste nivelul productiei (ofertei), considerand ca cealalta firma se comporta ca un satelit

- ca urmare, fiecare duopolist pleaca de la echilibrul Cournot si-si
maximizeaza profitul pe baza propriului izoprofit

• in felul acesta, la nivelele de productie de q₁^B, respectiv q₂^B, echilibrul de duopol se va forma in punctul E, ceea ce inseamna o oferta mult mai mare decat ar permite echilibrul Cournot, care mentine preturile stabile

- ca urmare, intre duopolisti se va declansa o concurenta la nivelul
preturilor, pentru a mentine cererea la nivelul necesar maximizarii
profitului

4.4. Duopolul Bertrand

Trasaturi generale:

• este un caz particular al duopolului de tip Bowley, si anume cazul in care bunurile produse de cei doi duopolisti sunt perfect omogene
• intre preturile celor doi duopolisti pot exista trei relatii:   

1. p₁ = p₂ : cererea globala se imparte in mod egal intre cei doi duopolisti
(q₁ = q₂ = q / 2), datorita omogenitatii bunurilor (oferta nu influenteaza
cererea)

2. p₁ < p₂ : toti clientii fug de la firma 2 catre firma 1 (q₁ = q; q₂ = 0)

3. p₁ > p₂ : toti clientii fug de la firma 1 catre firma 2 (q₁ = 0; q₂ = q)

Sa stabilim conditia analitica de echilibru in cazul modelului Bertrand:

Conditia de baza este:

Datorita omogenitatii bunurilor:

adica, ceea ce pierde o firma ca urmare a modificarii preturilor, castiga cealalta firma:

Deci, solutia optima este:

5. Strategii concurentiale - oligopolul diferentiat

Definitie: oligopolul diferentiat este acel oligopol in care bunurile produse de oligopolisti nu mai sunt omogene ci se diferentiaza intre ele

• oferta influenteaza cererea
• modificarea pretului de catre o firma din oligopol nu va fi urmata, neaparat de modificarea pretului de catre celelalte firme din oligopol

- totusi, intrucat bunurile produse de firmele din oligopol sunt
substituibile, unele modificari ale pretului de catre una dintre firme vor
influenta, totusi, asupra modificarilor pretului de catre celelalte firme
din oligopol

Sa presupunem o impartire egala a pietei intre 2 duopolisti:

6. Strategii de cooperare pe piata oligopolista

Strategiile de cooperare oligopolista se refera la doua modalitati:

concentrarea activitatilor

- forme tacite (informale)

- forme explicite (formale)

- cartelul: acord intre producatori care mentine individualitatea
(personalitatea) fiecarei firme, constand in partajarea pietelor si
stabilirea pretului comun (unic)

- principala caracteristica: coordonarea perfecta intre firme

- trustul: este asemanator cartelului, cu deosebirea ca una dintre
firmele cooperante detine pachetul de control al actiunilor

- ca urmare, repartizarea profitului total se va face in
functie de ponderea detinuta in actiunile oligopolului

• stabilirea, de comun acord, de bariere la intrarea pe piata

- sunt identice cu cele discutate la concurenta monopolista

Trasaturile generale ale cartelului

toate firmele componente accepta sa actioneze in comun   

pretul este comun iar nivelul de productie al fiecarei firme se fixeaza de comun acord (ex. OPEC)

maximizarea profitului se face intr-un mod analog monopolului

Stabilirea echilibrului economic al cartelului

Asadar, conditia de optim al cartelului va fi:

Figura 86: Formarea echilibrului in cazul cartelului

Alte forme de cooperare oligopolista pot fi:

coluziunea:

- este cazul in care firmele oligopoliste convin sa aiba o politica comuna
doar in domeniul fixarii preturilor

- stabilirea nivelului productiei ramane la latitudinea fiecarei firme

- nivelele de productie nu vor mai fi optimizate la nivelul ansamblului
(ca in cazul cartelului) dar si constrangerile aferente sunt mai mici

- acordul de coluziune este insotit de:

- partajarea pietelor

- clauze de non-agresiune

• pretul director:

- este o varianta de coluziune

- pretul comun nu mai este rezultatul unui acord intre parteneri ci este fixat
de catre unul dintre acestia

- exista mai multe situatii posibile:

- oligopolul asimetric (o generalizare a modelului Stackelberg)

- controlul pretului este detinut de firma dominanta

- un numar mic de firme se inteleg asupra pretului pe care-l impun
celorlalte firme din oligopol

- rolul de firma care stabileste pretul director este stabilit, pe rand,
de catre diverse firme din oligopol

Alte determinatii ale comportamentului oligopolist:

cel mai adesea, criteriul de comportament economic oligopolist nu este maximizarea profitului ci maximizarea cifrei de afaceri:

- sacrificarea profitului pe termen scurt poate aduce avantaje mai mari pe
termen lung

- uneori, este mai important ca profitul celorlalte firme sa scada decat ca
profitul propriu sa creasca

- cucerirea si stapanirea pietei se fac prin cresterea cifrei de afaceri si nu
prin cresterea profiturilor

• negocierile    si intelegerile intre firmele oligopoliste se fac pe baza fortei contractuale (bazata pe cifra de afaceri, deci pe segmentul de piata detinut)

- adesea, nici macar cifra de afaceri nu este indicatorul relevant ci
dinamica ei, care exprima dinamica fortei contractuale

• separarea dintre proprietate si management (Baumol si Galbraith)

- proprietarul este interesat de profit

- managerii sunt interesati de cifra de afaceri

- cucerirea si stapanirea pietei se fac prin cresterea cifrei de afaceri si nu
prin cresterea profiturilor

• negocierile si intelegerile intre firmele oligopoliste se fac pe baza fortei contractuale (bazata pe cifra de afaceri, deci pe segmentul de piata detinut)

- adesea, nici macar cifra de afaceri nu este indicatorul relevant ci
dinamica ei, care exprima dinamica fortei contractuale

• separarea dintre proprietate si management (Baumol si Galbraith)

- proprietarul este interesat de profit

- managerii sunt interesati de cifra de afaceri

7. Conglomeratul

Definitie: Forma de oligopol constituita doar pe criteriul diversificarii (si, deci, al limitarii) riscului

- intre firme nu exista legaturi tehnologice (nici pe orizontala nici pe verticala)

Puterea de piata specifica conglomeratului se numeste putere de conglomerat si poate fi dobandita pe urmatoarele cai:

subventia in cruce: profitul obtinut pe o piata subventioneaza pierderile de pe o alta piata

tolerare reciproca: agentii care se intalnesc pe mai multe piete de menajeaza reciproc (pact tacit de non-agresiune)

schimburi preferentiale: schimburile se produc, in proportie majoritara, intre firmele din conglomerat

- ceea ce este echivalent cu o forma sui-generis de bariera la intrare

Diversificarea activitatii in conglomerat este generata de:

dispersarea actionariatului (ceea ce confera putere de decizie sporita pentru manageri)

necesitatea utilizarii excesului de capacitate

necesitatea limitarii si acoperirii riscului