Regulile elementare

REGULILE ELEMENTARE

Remediile puse în aplicare, cel putin pâna acum, ne îndeamna sa începem cu evocarea unor concluzii interesante ale lui Willem H. Buiter, profesor universitar, printre altele la European Institute, London School of Political Science si Universiteit van Amsterdam, emise cu prilejul recentelor sale lectii sustinute pe tema crizei actuale.

Prima concluzie este ca si atunci când toate masurile posibile au fost luate, inclusiv tinând cont de lectiile foarte amare ale trecutului, nu vom ajunge la un sistem lipsit de momente de instabilitate sistemica, în care institutiile de credit sa nu falimenteze.

A doua concluzie priveste capitalismul, fundamentat pe proprietatea privata si descentralizarea deciziei, un sistem si ciclic si rapace, fara posibilitatea oricarei forme institutionale care sa-i elimine complet “perioadele” de comportament exploziv/expansiv, fie în valoarea activelor imobiliare, fie pe pietele financiare. Umanitatea a încercat sa elimine excesele capitalismului si s-a ajuns la economiile cu planificare centralizata a caror soarta este cunoscuta (aici si Hayek si Keynes au avut dreptate!).

O a treia concluzie priveste reglementarea, aceasta fiind chemata sa atenueze cât mai mult din excesele unei economii de piata descentralizate si capitaliste, dar – atentie – “fara sa omoare gâsca care face oua de aur”.

Buiter, preocupat major de efectele crizei asupra economiei Marii Britanii, sustine ca pendularea între de-reglementare si auto-reglementare trebuie sa înceteze în excese, ceea ce reclama ca, în situatia produsa de recenta criza financiara, reglementarea rationala a pietelor financiare la nivelul UE (probabil unitara – n.n.) ar fi un pas important.  Poate dupa un astfel de pas, “interguvernalismul”, înteles ca o forma de cooperare între reglementatorii si autoritatile fiscale de la nivel national, va trebui sa preia frânele si sa observe în ce masura o escaladare continua a reglementarii nu va discredita globalizarea financiara si, implicit, beneficiile si provocarile benefice ale integrarii/globalizarii.

Fara îndoiala ca actuala criza are nevoie de remedii, dar soliditatea lor în timp, într-o lume în continua miscare si globalizata, poate aduce mereu alte surprize, care au nevoie de lectii din pacate necunoscute. O orientare a dezbaterii pe efectele unor simulari de remedii la criza, în laboratoarele de cercetare economica, ar fi benefica cu cât ar putea fi axata si pe o viziune transformatoare.

Solutiile de pompare de bani reali în sistemul financiar, indiferent pe ce cale – cea normala a asigurarii lichiditatii de catre banca centrala prin facilitatea de creditare de ultima instanta asigurându-i rolul de stabilizator al pietei monetare sau sub forma administrativa a planurilor de salvare finantate din bani publici – au darul de a opera cu efectele crizei financiare cu rezultate pe termen mediu si lung discutabile. Ce facem însa cu tratarea cauzelor?

Din acest punct de vedere, opinia generala este ca trebuie sa se revina  la dimensiunea optima de reglementare si interventie a statului, nu cu schimbarea sistemului de piata, ci cu conservarea virtutilor acestuia sustinute de regimul proprietatii: libera initiativa; competitivitatea; concurenta loiala; regulile stricte ale ajutorului de stat; protectia consumatorului.