Specificul jurisdictiilor offshore intre legal si ilegal

Specificul jurisdictiilor offshore intre legal si ilegal

La ora actuala in lume exista 70 de paradisuri fiscale (autodeclarate), iar numarul lor este in crestere. Acestea ofera o gama larga de servicii si oportunitati de afaceri internationale, printre utilizarile licite ale jurisdictiilor offshore enumerand planificarea fiscala internationala, incorporarea fondurilor de investitii, a societatilor holding, a companiilor de asigurari "captive", protejarea averilor personale prin infiintarea de trusturi offshore etc. In mod cert, paradisurile fiscale exercita o puternica atractie pentru societatile multinationale, ca o consecinta a avantajelor oferite in mod legal in scopul amanarii taxarii anumitor profituri obtinute in afara granitelor. In majoritatea statelor dezvoltate, profiturile devin taxabile numai cand se reintorc sub forma de dividente in statul de rezidenta al societatii beneficiare. Profiturile adapostite in aceste oaze fiscale permit capitalului sa fie utilizat in forma sa cea mai ieftina.

Prin intermediul unor anumite montaje financiare, structurarii internationale a grupului si practicarii preturilor de transfer, companiile isi pot permite optiunea aplicarii taxarii intr-o anumita tara. In acest fel rezidentii fiscali (persoane fizice sau persoane juridice) ai unui stat cu fiscalitate ridicata pot infiinta companii in zone cu fiscalitate avantajoasa si pot acumula in aceste zone profitul activitatii lor. Detinatorul acestor companii poate fi subiectul legislatiilor de restrictie a acestor tipuri de operatiuni (fapt ce poate afecta eficienta acestor strategii), insa o structurare inteligenta poate dejuca eforturile coercitive ale acestor prevederi legale. Daca societatea face distributia profiturilor, aceasta vor fi taxate la destinatie; pastrand profiturile in cadrul societatii, impozitele sunt amanate sau uneori chiar evitate.

Ca o consecinta, statele cu fiscalitate ridicata / normala au intrat in conflict cu centrele financiare offshore, fiecare parte incercand sa-si protejeze interesele, respectand cat de cat normele internationale de drept. Jurisdictiile onshore acuza centrele financiare offshore de concurenta fiscala neloiala si de practicarea de reglementari legale ce favorizeaza operatiunile de spalare a banilor murdari. Unele guverne, cum ar fi cel al Australiei, interzic rezidentilor lor sa infiinteze firme paradisuri fiscale si sa intre in tranzactii cu rezidenti din astfel de state.

Succesul paradisurilor fiscale a determinat o reactie dura din partea tarilor cu taxare ridicata: masuri mai aspre au fost introduse pentru lupta impotriva spalarii banilor murdari si evaziunii fiscale.

Ministrii tarilor apartinand grupului G7 au votat la inceputul anului 1998 mai multe rezolutii referitoare la aceste aspecte, promovand in luna aprilie un Cod de proceduri in privinta taxarii afacerilor. S-a pus problema utilizarii informatiilor obtinute in cercetarile legale de spalare a banilor murdari in cercetarea unor aspecte fiscale. Ca urmare a cresterii numarului si volumului infractiunilor fiscale internationale, evaziunii fiscale prin intermediul paradisurilor fiscale si a tarilor cu taxare redusa, ministrii G7 au mai organizat o intrunire la Londra, in mai 1998.

Globalizarea afacerilor si utilizarea Internetului au accentuat acest pericol in fata tarilor G7, determinandu-le sa fie mai putin tolerante in privinta secretului bancar din centrele offshore si evaziunii fiscale a rezidentilor statelor dezvoltate cu impozitare ridicata.

Schimburile de informatii nu reprezinta insa un acord unanim in randul membrilor G7: Marea Britanie a sustinut cu tarie diseminarea de informatii intre autoritatile fiscale, pe cand Germania a avut obiectii privitoare la incalcarea legilor sale referitoare la secretul bancar[1]. Desi SUA doresc sa sporeasca transparenta informatiilor referitoare la operatiunile offshore, totusi pozitia oficiala a guvernului american este de a nu participa la nici o initiativa de armonizare a sistemelor fiscale nationale intr-unul mondial / regional, opunandu-se schimbului de informatii pe scara larga si fara masuri asiguratorii. SUA doresc sa abordeze acest aspect al informatiilor despre si din jurisdictiile offshore prin intermediul tratatelor fiscale bilaterale si a acordurilor de schimb de informatii.

In prezent, tarile membre G7 lucreaza la intarirea masurilor de detectare a spalarii banilor murdari proveniti din infractiuni fiscale si e aproape sigur ca zonele offshore vor fi si mai presate sa coopereze in aceasta directie cu statele puternice.

O alta lovitura pe care o da Uniunea Europeana a OFC-urilor este cota comuna de impozitare la sursa; cu scopul de a stavili iesirea de fonduri catre jurisdictiile offshore. Comisia UE propune ca toti mmbrii UE sa retina la sursa o cota de minimum 20% din veniturile nerezidentilor proveniti din conturile de economii. Un rezident german care detine conturi in Luxemburg va avea doua optiuni in situatia in care este obligat sa participe la acest program: 20% - retinere la sursa la plata dobanzii sau detaliile privitoare la dobanzile platite vor fi trimise Fiscului german.

Aceste prevederi vor fi valabile pentru toti membrii UE, extinzandu-se si asupra teritoriilor dependente (Chanell Islands, Cayman Islands, Bermuda, BVI, turks and Caicons). Conform specialistilor in domeniu, o asemenea masura nepopulara pentru strainii cu conturi in UE ar avea efecte negative asupra EURO si asupra sistemului financiar comunitar. Guvernul Blair a luat pozitie dura impotriva paradisurilor fiscale, cerand teritoriilor controlate sa introduca un set de reglementari financiare stricte. Aceasta politica este in contradictie cu cele anterioare ale premierilor Thatcher si Major, cand teritoriile controlate erau indemnate sa-si dezvolte operatiunile offshore pentru a minimaliza nevoia lor de ajutor financiar din partea UK. Aceste teritorii straine sunt puse acum in situatia de a alege intre ajutorul financiar dat de UK si independenta totala.

Conflictul intre organismele internationale (alcatuite in principal din state dezvoltate cu nivel ridicat de impozitare) si tarile clasificate drept paradisuri fiscale are o miza deloc de neglijat - jumatate din volumul anual din comertul mondial trece sau ramane sub diverse forme prin, sau in paradisuri fiscale.