Utilizarea paradisurilor fiscale in criminalitatea financiara internationala

Utilizarea paradisurilor fiscale in criminalitatea financiara internationala

Ca regula generala, fiecare scandal financiar a antrenat uzul sistematic al secretului financiar bancar pentru a masca fondurile provenite din activitati ilicite. In mod frecvent, conflictele politice, activitatile ilegale incluzand coruptia la nivel inalt, traficul de droguri si arme, razboaiele civile au fost facilitate de retelele financiare ilicite camuflate in sistemul financiar global licit.

O istorie a marilor scandaluri financiare offshore au constituit adevarate "gauri negre" in care au disparut sume uriase, in contextul crizelor financiare ce au afectat istoria economica a unor state; decaderea economica a Mexicului ca urmare a colapsului monedei sale nationale in 1994 (rezultat partial al influentelor generate de spalarea banilor proveniti din traficul de droguri si actele de coruptie a inaltilor demnitari), colapsul guvernelor din peru, Ecuador si Argentina, schemele piramidale din Albania, Bulgaria, Lituania, fondurile deturnate de oficiali din Congo, Indonezia, Nigeria, Rusia etc.

La un moment dat, FMI a emis un raport in care se aprecia ca centrele bancare offshore au jucat un rol catalitic in crize financiare din Asia si America Latina. In acceasi lucrare, oficialii FMI au estimat ca valoarea activelor offshore ale caro5r proprietari au fost imposibil de identificat a crescut cu peste 6% anual, ajungand la aproximativ 4,8 trilioane USD in anii '90. Raportul FMI concluziona ca aceste centre financiare , impreuna cu serviciile consultantilor profesionisti, au contribuit la crizele financiare globale, mascand riscurile si pierderile anumitor activitati sau actiuni de o asemenea maniera incat au facut imposibila aprecierea lor justa de catre auditorii si autoritatile de monitorizare din jurisdictiile onshore.

Lumea financiara offshore este vazuta in mod evident ca o lume in interiorul careia oportunitatile importante se pastreaza. Ca rezultat, in mod constant noi mmbri adera la aceasta lume. Printre cele mai importante aderari la lumea financiara offshore se numara cateva insule indepartate din insulele Pacificului. Mai surprinzatoare a fost incercarea statului Montana din SUA de a deveni centru offshore, eveniment care pare sa fi incurajat insulele Hawaii sa exploreze aceasta optiune. Aceasta moda a creat reactii virulente din partea unor specialisti. Asa cum o autoritate din domeniul spalarii de bani a precizat: "banii sunt scosi pe furis din SUA si trec prin filtre de spalare in offshore, iar apoi se intorc inapoi in statul Montana si parca provin de la Manastirea Maicii Tereza. Cine din Montana poate sa asigure ca s-au luat masuri de prevenire impotriva acestor strategii?[1].

Astfel, in timp ce nu exista nici o definitie universala a acestui fenomen, multi observatori scot in relief un numar de jurisdictii care indeplinesc conditiile necesare unui paradis financiar. Tarile, teritoriile, orasele, zonele care intra in aceasta categorie sunt:

CARAIBE: Anguilla, Antigua, Aruba, Bahamas, Barbdos, Belize, Bermuda, Brithis Virgin Islands, Cayman, Costa Rica, Antilele Olandeze, Panama, Saint Kitts, Saint Lucia, Saint Vincent, insulele Turks & caicos si Grenadine.

EUROPA: Andorra, Campione, Cipru, Gibraltar, Guernsey, Irlanda, Insula Man, Jersey, Lichtenstein, Luxemburg, Madeira, Malta, Monaco, Sark, Elvetia.

ASIA SI OCEANUL PACIFIC: Insulele Cook, Zona Administrativa Speciala Hong Kong, Regiunea Labuan, Macao, Mariana, Insulele Marshall, Nauru, Samoa, Singapore, Vanuatu.

ORIENTUL MIJLOCIU: Bahrain, Dubai, Liban.

AFRICA: Liberia, Mauritius, Seychelles.

In cadrul acestei lumi trebuie luate hotarari importante si dificile cu privire la gradul de flexibilitate a acestor jurisdictii. Jurisdictiile au raspuns in diferite moduri la problemele discutate mai sus cu privire la competitivitate si transparenta.

Bermuda, de exemplu, gazduieste peste 40% din companiile de asigurari captive ale lumii, fiind extrem de precauta, considerata una din cele mai scrupuloase jurisdictii si care a atras in cea mai mare parte doar tipurile potrivite de afaceri. Totusi chiar si in Bermuda sunt practic zone de activitate financiara slab reglementate - cum ar fi companiile de asigurari si fondurile mutuale caracterizate de conturi multiple, capacitati care faciliteaza spalarea de bani. Faptul ca Bermuda este in general foarte prevazatoare, iar demersurile de constituire a unei companii sunt mai incete decat cele ale concurentilor ei este vazut ca un dezavantaj. Cativa membri ai comunitatii offshore din Bermuda si-au exprimat ingrijorarea cu privire la faptul ca sunt necesare cinci zile pentru a constitui o companie, mult mai mult decat in teritoriile concurente ale Bermudei.