Pointeri si argumente de functii

Pointeri si argumente de functii

Datorita faptului ca in C este posibila transmiterea de argumente

unei functii prin 'apel prin valoare' nu exista modalitate directa

pentru functia apelata de a altera o variabila in functia apelan-

ta. Ce este de facut atunci cind de fapt, se intentioneaza schim-

barea unui argument obisnuit ? De exemplu, o rutina de sortare

trebuie sa inverseze doua elemente neordonate cu o functie swap.

Nu este suficient sa se scrie

swap(a, b);

unde functia swap este definita ca

swap(x, y) /* GRESIT */

int x, y;

Din cauza apelului prin valoare, swap nu poate afecta argumen-

tele a si b in rutina care o apeleaza.

Din fericire, exista o modalitate de a obtine efectul dorit.

Programul apelant trasmite pointeri pe valorile care trebuie

schimbate.

swap(&a, &b);

Din moment ce operatorul & da adresa unei variabile, &a este un

pointer pe a. In swap insasi, argumentele sint declarate ca fiind

pointeri iar adevaratii operanzi sint accesati prin ei ( prin

pointeri).

swap(px, py) /* interscimba *px si *py */

int *px, *py;

O utilizare comuna a argumentelor de tip poiter se intilneste in

cadrul functiilor care trebuie sa returneze mai mult decit o

singura valoare. (Veti putea obiecta ca swap returneaza doua

valori, noile valori ale argumentelor sale.) Ca un exemplu sa

luam o functie getint care realizeaza inversia la intrare prin

transsformarea unui sir de caractere in valori intregi, un intreg

la fiecare apel, getint trebuie sa returneze valoarea gasita

sau semnul de sfirsit de fisier atunci cind s-a terminat sirul de

caractere de la intrare. Aceste valori trebuie sa fie returnate ca

obiecte separate, pentru indiferent ce valoare este utilizata

pentru EOF aceasta putind fi deasemenea valoarea unui intreg-input

O solutie, care este bazata pe functia input scanf, functie

care o vom descrie in cap7, este de a folosi getint care sa

returneze ca valoare o functie EOF, atunci cind se intilneste

sfirsitul de fisier; orice alta valoare returnata inseamna ca a

fost prelucrat un intreg obisnuit Valoarea numerica a intregului

gasit este returnata printr-un argument care trebuie sa fie

pointer pe un intreg. Aceasta organizare separa starea de

sfirsit de fisier de valorile numerice.

Urmatoarea bucla completeaza un tablou cu intergi prin ape-

luri la get int.

int n, v, array[SIZE]

for (n = 0; n < SIZE && getint(&v) != EOF; n++)

array[n] = v;

Fiecare apel pune pe y pe urmatorul intreg gasit la intrare. De

notat faptul ca este esential a scrie &y in loc de y, ca arg al

lui getint. A scrie doar y constituie eroare de adresare, getint

sustinind ca are de a face cu un pointer propriu zis.

Insasi getint este o modificare evidenta a lui atoi tratata

mai inainte.

getint(pn) /* ia numarul interg -input */

int *pn;

for (*pn = 0; c >= '0' && c <= '9'; c = getch())

*pn = 10 * *pn + c - '0';

*pn *= sign;

if (c != EOF)

ungetch(c);

return(c);

}

Peste tot in getint, *pn este utilizat ca o variabila int ordina-

ra. Deasemenea, am utilizat getch si ungetch ( descrise in cap

4) in asa fel incit caracterul special ( semnalul EOF) care tre-

buie citit sa poata fi restocata la intrare.

Exercitiul 5.1 Scrieti getfloat pentru virgula floatnta analoa-

ga lui getint. Ce tip de valoare returneaza functia getfloat.