Descrierea si configurarea componentei rom bios

DESCRIEREA SI CONFIGURAREA COMPONENTEI ROM BIOS

Lucrul la calculator nu incepe cu Windows. Inainte ca dorintele utilizatorului sa poata fi andeplinite, este nevoie ca un alt program sa intre in scena: Basic Input/Output System, pe scurt - BIOS.

1) PROCESUL DE BOOT-ARE

Uncip minuscul, EPROM, stocheaza cel mai important program. Pentru ca, dupa conectarea in sursa de energie, calculatorul se trezeste de-a dreptul naiv si inocent - componentele sale de memorie sunt goale, iar sistemul de operare este ,,incatusat' pe harddisk.

Calculatorul porneste automat asa numita rutina de boot in BIOS. Acest program asigura in primul rand functionarea corecta a PC-ului. Testul (POST-Power-On Sdf Test) verifica memoria de baza, CPU-ul, harddisk-ul si 0 serie de alte componente importante ale sistemulul.

Un urmator pas al rutinei de start cauta alte componente BIOS, care ar putea fi instalate pe pIn ci de extensie. Astfel, pentru a putea efectua rutinele proprii detest, intervine de exemplu controlerul SCSI. Aceste rutine pot rula acum ihra~ probleme.

Dupa ce toate componentele au fost verificate, un BIOS modern va face ordine in haosul de placi de extensie: plug& play (,,introdu si porneste') este in acest caz cuvantul-cheie. Aproape fiecare placa de extensie soliciti - minim - o intrerupere si un canal DMA, pentru a putea comunica nestingherita cu procesorul respectiv cu memoria de baza. Deoarece cantitatea de asemenea resurse este foarte limitata, BIOS-ul este cel care trebuie sa se ingrijeasca de putina ordine. Faptul ca aceasta sarcina nu este tocmai simpla este scos in evidenta de expresia ironica ,,Plug & Pray' (,,introdu si roaga-te'), pe care si-au atras-o unele tipuri de BIOS. Dupa ce BIOS-ul a impartit toate resursele disponibile, sistemul de operare poate prelua rezultatele.

Pentru a porni adevaratul stapan al hardware-ului, BIOS-ul preia de pe hard-disk informatiile necesare din primele sectoare. Pentru harddisk-uri este vorba si despre datele de partitionare.

De pe partitia boot-abila apare un alt mic program de boot, anume Bootstrap Loader. Acesta este un pic mai inteligent decin BIOS-ul: el cunoaste structura de fisier a mediului de stocare, poate apela deci fisiere individuale. Acesta este utilizat pentru a citi si porni rutinele de start propriu-zise ale sistemului de operare in memoria de baza.

Daca sistemul ruleaza, nu se poate spune totusi ca sarcina lui Basic Input-Output Systems ar fi luat sfarsit. BIOS-ul este de fapt un mediator intre doua lumi: hardware si software. BIOS-ul poate comunica direct cu hardware-ul, permitand astfel sistemulul de operare (caruia i se adreseaza programele) accesarea hardwareului. Prin faptul ca BIOS-ul este stocat intr-o componenta hardware, poate fi eventual considerat chiar hardware (in limba engleza exista un termen generic pentru asemenea cazuri Firmware), el cunoaste in amanunt caracteristicile aparatelor. Acest lucru se refera in special la programele BIOS, care se gasesc pe placile de extensie, de exemplu pe placi de retea sau SCSI.

Rolul BIOS-ului scade insa cand vine vorba despre sistemele de operare pe 32 de biti. Majoritatea rutinelor de BIOS sunt concepute pentru Real Mode. De aceea, ele pot fi apelate (daca pot) doar cu anumite ingradiri de sisteme de operare ca Windows NT sau OS/2 Warp. In aceste cazuri, sistemul de operare este cel care trebule sa indeplineasca toate sarcinile.

In schimb se intrevad sarcini noi pentru minusculul cip ROM. Una dintre aces-tea este Instant-On si semnifica pornirea rapida a calculatorulul in urma unei comenzi externe. Acest lucru este deosebit de util in momentul in care calculatorul are rolul de a receptiona faxuri automat. Ar fi pur si simplu risipa de energie, daca el ar trebul sa ruleze permanent, chiar si atunci cind nu este utilizat; pentru rutine Complicate de boot nu este timp in astfel de situatii. Cu ajutorul functiei Instant-On este inghetata pe harddisk starea sistemulul de operare in lucru, iar la nevoie, in doua secunde calculatorul este repus ,,pe linia de plutire'.

Aceasta functie poate fi extinsa relativ simplu, pentru a porni, de exemplu, calculatorul apeland la tastatura (Ca la Macintosh), in loc de butonul de alimentare, care de multe ori este plasat destul de incomod.

Un BIOS modern ofera o serie intreaga de posibilitati de configurare. Experimentind o modificare sau alta, se poate obtine un plus de performanta.

Exista insasi nesansa de a destabiliza computerul prin setari gresite, ceea ce duce la blocari periodice sau chiar la refuzul acestuia de a porni. De aceea este foarte important sa atingeti doar acei parametri a caror semnifictie o cunoasteti perfect. In principiu, se poate deteriora chiar si hardware-ul prin frecvente de tact permanente gresite. In cazul in care sunteti nesiguri de semnificatille anumitor functii din BIOS sau de valorile care ar trebui folosite.

Deosebit de util este sa notati toate setarile BIOS pe o foaie de hintie. Unele BIOS-uri permit chiar o imprimare a configurarii. O asemenea foaie de ,,backup' este necesara nu doar pentru tuning.

Atunci cand bateria de litiu isi da duhul si trebuie inlocuita, aceste notite va vor fi de un real folos.

Daci nu mai functioneaza nimic, se trage ,,alarma'. Aproape fiecare BIOS detine o functie care restabileste setarile producatorului (valorile default). Cu ajutorul acestora, calculatorul poate fi determinat sa porneasca din nou, bineinteles el va fi ceva mal lent decin inainte, deoarece au fost anulate si optimizari utile.

BIOS-ul poate fi cheia atunci cand extensille hardware nu functioneaza. Poate si o setare modificata pur si simplu nu este pe placul noulul aparat. Valori putin schimbate fac minuni in asemenea situatli, salvandu-va de multe ore de configurari si instalari.

2) CUM AJUNGE UN BIOS IN CALCULATOR

Exista mai multe tehnologii concurente de a introduce un program BIOS in PC cu protectie la stergere.

Metoda clasica este EPROM (Erasable Programmable Read Only Memory). Aceasta este o componenta de memorie, care este programati de catre producator intr-un asa-numit Eprommer. Programul ramine stabil chiar si dupa deconectarea tuturor tensiunilor electrice. Daca insa acest cip este expus razelor ultraviolete, programul dispare, iar componenta de memorie poate respectiv trebuie reprogramata. Din aceasta cauza, EPROM-urile dispun de un autocolant opac.

EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read Only Memory) poate fi sters nu cu raze ultraviolete, ci electric, deci, de exemplu, chiar si montat fiind. Existi insasi varianta ROM (Read Only Memory) care este programat in timpul fabricarii cipului, flind foarte rentabil.

•Cel mai mare concurent al EPROM-urilor este asa-numitul Flash-Memory. Aceasti forma de memorie poate fi programati si stearsa cu tensiunile obisnuite ale unui motherboard, fara tensiuni speciale de programare si sergere. Avantajul pentru utilizator este evident: o noua versiune de BIOS poate fi inregistrata simplu de catre CPU, deci cu ajutorul unui simplu program al producatorului. Nu mai este necesara demontarea componentelor EPROM, iar, in plus, scad si costurile.

3) MODUL DE SETARE AL BIOS-ULUI

Fabricantii placilor de baza indud, de obicei, in manualul care insoteste aceste produse, si cateva pagini despre programul de configurare aflat in BIOS. Bineinteles, niciodata nu detaliaza subiectul, referindu-se doar la optiunile rnai utilizate, de autodetectare a harddisk-ului si de stabilire a parolei de intrare.

Revenind la setup, aici se seteaza parola. BIOS-urile mai noi dispun atat de parola de administrator, ceruta la intrarea in setup, cin si de parola de utilizator, ceruta la boot-area normala. Deoarece pentru BIOS-urile Award se cunoaste cel putin parola de administrator care a mers pe orice calculator, nu este indicat sa va bazati pe aceasta metoda pentru a interzice cuiva accesul la fisierele personale.

Optiunile urmatoare sunt comune atin BIOS-urilor AMI cin si Award. Pot exista mici diferente de notare, dar sensul este acelasi. Ordinea tratarii setarilor este cea a unui Award.

Mai intai, am dat de cate ceva despre ,,programarea' tastaturii: Typematic Rate Programming, Typematic Rate Delay (msec) si Typematic Rate (Chars/Sec). Acest domeniu il putem lasa linistiti pe seama sistemului de operare Si trecem mai departe, la Above 1 MB Memorv Test. Dupa cum ii spune si numele, activarea optiunji (Enabled) determina un test al memoriei inalte (high memory), incepand de la 1 MB pana la 4, 8, 16, 32 san chiar 128 MB. Cel mai bine este sa dezactivati aceasta optiune (Disabled), atin pentru a cﾯspan>stiga timp la boot-are cin si pentru ca testul este oarecum inutil, deoarece HIMEM.SYS face si el un test al memoriei la incarcare. Mai mult, il face in conditii reale, cu setarile pe care le-ati introdus la Chipset Setup, Si nu cu cele implicite, cum are loc testul POST. Legata de aceasta optiune este

Memory Test Tick Sound, care la activare scoate un sunet in dituzorul PC-ulni in timpul testului de memorie. Este doar o confirmare auditiva a faptului ca testul decurge OK, deci este util doar pentru depanare.

Urmeaza o setare mai delicata-: Memory Parity Error Check. Pentru a o putea trata, trebuie so stim ce-i cu aceasta ,,paritate'. Mai demult, toate SIMM-urile aveau, pentru fiecare octet, pe l￧a cei opt biti de date, si unul de paritate. La fiecare scriere a octetului, bitul de paritate este setat in asa fel incin paritatea totala sa fie impara. La citire, se verifica acest bit si daca paritatea nu este impara, se genereaza o intrerupere nemascabila (NMI) si ecranul afiseaza ceva de genul PARITY ERROR AT SYSTEM HALTED.

Evident, sistemul e blocat. Cele trei puncte reprezinta adresa de memorie unde a avut loc eroarea. O repetare a acestei erori inseamna ca un SIMM este defect si se impune schimbarea sa. Astazi se gasesc foarte multe SIMM-uri fara bitii de paritate,

deoarece sunt mai ieftine. O activare a optiunii este deci recomandata, dar numai daca aveti memorii cu paritate. Pentru cele fara, BIOS-ul ignora setarea.

Hard Disk Type 47 RAMArea: Harddisk-urile IBM si EIDE sunt de tip 47, adica au parametri specificati de utilizator sau detectati de BIOS. Acesti parametri trebuie pastrati in memoria DOS, sau in zona BIOS 0:300. Ultima varianta este de preferat, datorita faptului ca cei 640 KB de memorie DOS sunt foarte pretiosi. Oricum, setarea este redundanta daca se activeazi optiunea Shadow BIOS ROM.

Mai departe intInim Wait for <F]> If Any Error, care, odata activata, asteapta apasarea tastei F1 in cazul intInirii unei erori non fatale. Un exempin ar fi nedetectarea unitatii floppy. Daca este dezactivat, sistemul afiseaza un mesaj de eroare si trece mai departe. De obicei, este bine sa fie activata, in afara unor cazuri speciale, cum ar fi boot-area pe un server care nu are nevoie de tastaturi.

System Boot Up Num Lock determina starea acestei taste la pornire.

Pentru cei care au coprocesor matematic, Numeric Processor Test trebuie facuta “enable”, pentra ca acesta sa tie folosit. Se dezactiveaza la 386 SX, DX, 486 SX, SLC si DLC.

Weitek Coprocessor Weitek producea coprocesoarele Abacus, pentru 386 si 486, care erau do 2-3 ori mai rapide decit cele ale lui Intel. Activati doar daci aveti asa ceva.

Optiunea Floppy Drive Seek At Root trebuie dezactivata pentru ca scade timpul necesar bootarii si se reduce uzura unitatii.

System Boot Sequence trebuic sa fie ,,C:, A:', atin pcntru evitarea citirii unei dischete de catre sistem, la pornire, cin si pentru evitarea situatiei ca discheta din unitate sa contina vreun virus de boot. In cazul virusarii harddisk-ului, pentra a pomi de pe o discheti curati, faceti schimbarea ,,A:, C:'.

In toate cazurile de functionare normala, optiunea External Cache Memory (cache-ul Level 2 al procesorului) trebuic activata. La dezactivare, scade semnificativ performanta PC-ulni, dar o activare a cacheulni L2 fara ca acesta si fie prezent duce la o blocare a calculatorului. La un 386 sub DOS, sunt suticienti 128 KB de memorie cache (pentre el este L1, deoarece acest procesor nu are cache intern). 256 KB pentru 486 si Pentium este solutia optima, dar unele sisteme vin cu 5l2 KB.

Sub Windows, dublarea de Ia 256 Ia 512 aduce un spor de performanta de 34%, nesemnificativ tinand cont de costuri.

Asemanator Increaza si CPU Internal Cache, care se activeaza Ia procesoarele 486 si Pentium. La fel ca mai sus, activarea pe un 386 duce la “￧hetarea' sistemului.

Fast Gate A20 Option: linia de adresa A20 este folosita pentrn accesul Ia primii 64 de KB din mernoria extinsa (HIigh Memory Area). In mod normal, accesul la memoria de peste 1 MB se face prin intermediul controlerului tastaturii, dar unele chipset-uri suporta asa numitul mod ,,Fast', pin care creste viteza de acces Ia RAMul extins.

Optiunea Shadow Memory Cacheable se refera la operatia de copiere a continutului circuitelor EPROM, lente (120-150 ns timp de acces), in memoria RAM, care are timpii de acces mult mai mici (60-70 ns). In plus, ROM-urile se acceseaza pe 8 sau 16 biti fata de 32 biti la RAM. Avantaj: creste viteza. Dezavantaj: se ocupa din mernoria RAM. La PC-uri cu 8 MB RAM sau mai muit, este bine sa se activeze (,,Yes').

Password Checking Option stabileste cand se cere parola (daca este stabilita o parola): Ia fiecare boot-are (,,System') nu doar Ia intrarca in BIOS (,,Setup'). Parolele implicite, stabilite din fabrici, sunt AMI pentru AMIBIOS respectiv BIOSTAR, AWARD_SW sau 589589 pentru Award BIOS.

Alti optiunc care sta mai bine pe ,,Enable' este Video ROM Shadow COOO, 32

K. Astfel, se copiaza memoria ROM de PC placa grafica in memoria principali, in ,,gaura' I/O (I/O hole - de Ia 640 KB la 1 MB, zona de adrese RAM AOOOO FFFFF hexa), care de obicei este nefolosita. BIOS-urile stocate in memorii Flash (Electrically Erasable PROM) nu sunt lente de loc, avind acelasi fimp de acces ca RAM-ul, dcci pentru ele, teoretic, nu este nevoic de copiere. Totusi, la BIOS-ul placii grafice se ajunge prin bus-ul ISA, VLB sau PCI, care este mai lent decat bus-ul procesorului, cu care lucreaza memoria RAM.

Linia Adaptor ROM Shadow XXXX; 16 K, utilizabila pentru copierea BIOSurilor diferitelor placi de extensie in RAM. XXXX reprezinti adresa.

Optiunea BootSector Virus Protection. nu este exact o protectie antivirus. La activarea ei se blocheaza scrierea sectorulni de boot al harddisk-nlui.

Este recomandat ca sectorul de boot si fie setat PC read-only. Optiunea se dezactiveaza la instalarea de sisteme de operare sau daca folositi nn program boot manager.

I/O Recovery Time, numit ,,timnp de reprezinta numarul de timpi de asteptare dintre doua operatii I/O consecutive. De aici se regleaza timpul de asteptare dintre dona citiri (sau scrieri) ale porturilor I/O. Cu cin timpii sunt mai mici, cu atin viteza transferulni este mai mare. Dar nu toate aparatele care comunica cu procesorul prin porturi I/O suporta timpi de refacere scazuti. De exemplu, transferul de la harddisk Ia memorie se face fara nici un fel de intelegere anterioara intre cele doua componente, adica CPU-ul presupune ca datele se afli la portul I/O al HDD-ului exact atunci cand el are nevoie. Acest mod de lucru (PlO - Programmed I/O) are avantajul vitezei mari de transfer pentru valori scizute ale “recovery time'.

In continuare, BIOS-ul ne ofera DRAM Timings, dedicat timpilor de acces Ia memorie. Versiunile noi de BIOS permit specificarea generala a tuturor optiunilor alegind viteza DRAM-urilor: 60 sau 70 ns.

DRAM Refresh Rate se refera viteza de reimprospatare a memoriei DRAM, care la acest tip de BIOS se stabiIeste automat in functie de viteza bus-ului CPU: 50,60 san 66 MHz.

DRAM Read Burst Timing, zis si DRAM Read Timing, care are o mare infinenta asupra performantei unni PC. Citirea memonci de cite CPU se face de obicei prin cache (procesorul se aseapta ca datele necesare si fie in cache). Cand cache-ul nu contine datele cerute de CPU, memoria principala este accesata pentru a umple cache-ul.

Acest mod de lucru se numeste ,,citire in rafala' (burst) si este foate avantajos, deoarece se citesc patru sau opt octeti cuvinte/duble cuvinte.

DRAM Read Burvt Timing seteaza ,,b'-ul de mai sus. Cu cit valoarea acestuia este mai mica, cu atin PC-ul va fi mai rapid. Uzual, pentru EDO (niernoria mai rapida) ar trebui sa aveti x222 san x333 si pentru FPM (mai lenta) x333 sau x444.

Pentru toarte aceste tipuri de setari, trebuie sa aveti in vedere ca o descriere foarte amanuntit￡ optiunilor, specifice doar tipului de cipset instalat pe placa de baza se gaseste doar in cartea placii de baza.