Proiect Analiza Datelor - indicatori generali ai economiei

Arta decorativa a uneltelor de uz casnic

Decorul transpus pe uneltele de lemn si de metal se inscrie dialectic in fondul principal de valori comune culturii si artei populare romanesti.

Arta decorativa a uneltelor isi are temeiul istoric in procesul de antropogeneza in relatia om-sirul de unelte faurite de acesta, rolul economic si social al lor.

Din punct de vedere etnologic si psihologic, unealta constituie un mijloc de manifestare a individualitatii creatorului popular si a artizanului.

Uneltele de uz gospodaresc cele mai simple, mai umile au o anumita valoare estetica, chiar daca nu sunt decorate, prin simpla lor forma adoptata scopului practic.

Pe masura ce i se adauga anumite campuri decorative, cu motive si simboluri semnificative (interindividuale si sociale) unealta devine un mijloc comunitar tot mai insemnat de comunicare, capata mai mult inteles, raspunzand unui rost precis, unor trebuinte practice, pentru care au fost faurite de om, in cadrul si in conditiile fiecarei comunitati.

Uneltele si alte obiecte asimilate acestora (cofe, cauce, linguri de lemn, rabojuri, bate etc) devin documente pentru reconstituirea istoriei civilizatiei si culturii noastre populare, pentru istoria artei noastre populare.

Vom enumera si analiza cateva asemenea unelte in cadrul principalelor ocupatii traditionale din Transilvania.

Plugul a avut la origine o forma simpla, denumit "aratrum", denumire pastrata in graiul romanilor din Muntii Apuseni pana azi sub forma "aratru". Acest plug raspundea numai taierii brazdei, nu si rasturnarii ei.

Morfologic si structural aceasta unealta avea o forma simetrica, cu doua coarne si o talpa, cu cutit, considerat de V. Parvan drept o simpla "rarita" utilizata si azi in Muntii Apuseni si numita "plug de malai" sau "aratru".

Au existat doua tipuri de aratru: unul dacic si altul roman, mai evoluat.    Din acest aratru s-a dezvoltat plugul simetric cu cormana si plugul asimetric.

Plugul prin forma, prin coarnele de lemn, lucrate si netezite, demonstreaza ca unealta este o prelungire a mainii, confectionata din necesitati practice, dar si artistice.

La multe unelte precum grapa, imblaciul, grebla, coasa se observa o preocupare pentru ornamentare.

Decorul lor sculptat a parcurs mai multe etape: de la forma simpla de zimtuire, de sculptare a cozii, pana la adevarate campuri ornamentale "caile ocolite", "ciuturi", "sarpele", "unda apei", "frunza bradului" etc.

Toporistele de coasa din fag sau frasin sunt decorate cu motive geometrice, iar tiocurile de coasa din lemn, au pe forma lor tron-conica incrustate braul din linii paralele, precum si elemente cosmomorfe: soare, luna, stele, precum si frunza bradului (simbolul barbatiei), apoi crucea, prescura, frunze, flori, fructe, iar uneori inscriptii cu initialele numelui si anul sculptarii.

Mijloacele de transport sunt si ele decorate: saniile, carele, carutele, jugurile, tarnitele, leaganele pentru copii.

Compozitiile rezultate din reuniunea ornamentelor geometrice si liber desenate releva o tematica cosmomorfa, fitomorfa, skeomorfa.

Frecvente sunt si elementele apotropaice de factura arhaica, geometrice precum soarele, calitele ocolite, zaluta, furca, crucea simbolizand sanatate, fertilitate si fecunditate, belsug, continuitate familiala si de neam.

Bata de pastor constituie cel dintai obiect asupra caruia se exercita nevoia de creatie plastica, deoarece e nedespartita de pastor si are o functionalitate multipla: sprijin la mersul pe munte, arma de aparare, unealta de intoarcere a animalelor, proptea cand sta in picioare.

Din punct de vedere morfologic, bata pacurarului nu prezinta deosebiri esentiale, tipologice, ea are o maciuca, un gat, un "trup" impodobit si corpul propriu-zis de forma cilindrica.

Bata e bine proportionata, cu o ornamentica bogata in masura bunului gust. Campul ei ornamental reproduce elemente din natura, stilizari si simplificari figurative, scrieri stravechi ce stilizeaza rabojul, evidentele pastorale arhaice, toate dispuse intr-un anumit ritm. Situarea ornamentelor se face pe doua sau trei registre, marcate printr-o funie, ornament sculptat, de straveche origine si larga raspandire etnoculturala, prezenta si pe stalpii portilor maramuresene, pe bisericile de lemn, pe icoane etc.

Forma specifica a batelor si campurile ornamentale alcatuite din reuniuni de motive, aseaza aceasta unealta printre realizarile decorative primordiale, alaturi de furca de tors, creata si ea, in cele mai multe cazuri, de pastori, dar si de mesterii lemnari.

Furcile de tors din Transilvania prezinta atat un interes tehnic, cat si unul artistic.

Alaturi de furcile simple, in Transilvania se intalnesc si furcile cu crestaturi, lucrate din tufa de alun, paltin, brad, cioplite lat, cu latire profilata sus, cu ornamente crestate pe amandoua fetele, ori decorate in plus cu "!!!".

In Tara Crisurilor furcile de tors sunt cilindrice, bogat decorate pe toata lungimea lor, cu motive geometrice redate riguros "calitele ocolite", "unda apei", "coarnele berbecului", "zalute", apoi bradul, trifoiul, cercul, in general crestate cu briceagul.

Pe Valea Ariesului, in Tara Zarandului abunda ornamente cosmomorfe, reprezentari solare, rozete, cercuri in cruci, de asemenea crestate cu briceagul.

Furcile de brad din judetul Cluj (Zona Calatei, Valea Visagului, Valea Draganului) au corpul lat cu marginile dantelate prin scrijelare, cu motive sculptate de-a lungul piesei intr-o repetitie sustinuta ce da impresia de miscare.

In Hateg si Valea Jiului furcile sunt late, cu zimti pe margini, decorate pe toata suprafata cu rozete alternand cu registre de motive romboidale, iar in zona Orastiei descoperim motive arhaice precum dintii de lup, calea ocolita, motivul soarelui reprezentat de cercuri concentrice in numar de trei, cu dimensiuni progresive reprezentand astrul in cele trei ipostaze ale mersului pe bolta cereasca: rasaritul, amiaza si apusul.

In cadrul uneltelor utilizate in procesul de prelucrare a fibrelor textile, cu bogate si arhaice ornamente, mai amintim razboiul de tesut cu "braglele" sale impodobite pe toata suprafata cu cusaturi adanci, oblice, in romburi, iar central cu un motiv solar mare, sau cu o cruce, cu "tindeiele" ce exceleaza printr-un decor geometric bogat si echilibrat.

Impresioneaza si cornul de vanatoare cu incrustatii bogate printre care amintim cadranul solar, acelasi motiv pe care l-au folosit candva pe aceste meleaguri si dacii, motivul mitologic al sarpelui socotit ocrotitorul casei, precum si tarnitele cu scarite din lemn ornamentate aidoma seilor voievodale cu motive lineare, serpuite, cu flori stilizate, cu dintele de fierastrau, sau cu creste in cruci.