CATEGORII DOCUMENTE |
Arhitectura | Auto | Casa gradina | Constructii | Instalatii | Pomicultura | Silvicultura |
Scurt istoric al artei gradinilor
Gradina de placere este un produs al civilizatiei si culturii popoarelor a carei evolutie a fost influentata de-a lungul secolelor de o serie de factori de natura culturala, istorica si chiar climatice. Astfel, in decursul perioadelor istorice, din Antichitate si pana in ziua de astazi gradina a fost modelata in diferite stiluri, luand infatisari diverse.
Gradina de placere asa cum o cunoastem noi astazi isi are originea in gradina antica sacra ce a aparut si s-a dezvoltat in jurul templelor religioase, religia lasandu-si puternic amprenta asupra conceputului gradinii.
In Mesopotamia religia era una naturista, ce proslavea zeitati ale vegetatiei, furtunii, a ploii binefacatoare, a fertilitatii si fecunditatii. Apa era elementul primordial. Se credea ca din amestecul de apa dulce( Apsu) si apa sarata (Tiamat) s-au nascut zeii si oamenii.
Templul era "casa" zeului. Acesta avea o curte interioara unde se afla statuia zeului si altarul. Aici li se aduceau ofrande, aveau loc sacrificii.
In timp gradinile sacre
s-au transformat in gradini de placere. Primele gradini de acest fel au aparut in Mesopotamia
si
Intre mit si realitate, Paradisul (idee acceptata de cele trei mari religii monoteiste iudaismul, islamismul si crestinismul) este o tema controversata care a dat nastere multor polemici.
Cea mai fidela descrire a Paradisului o gasim in Biblie. In Cartea intaia a lui Moise, capitolul 2 aflam ca " dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit " , cu multi pomi roditori, placuti la vedere iar in mijlocul ei se aflau pomul vietii, si cel al cunoasterii. Mai aflam ca Edenul era strabatut de un rau ce se impartea in patru brate Pison, Gihon, Tigru si Eufrat. In Paradis a aparut prima pereche de oameni, aici aflandu-se deci inceputurile omenirii.
Pe de alta parte oamenii de stiinta au incercat sa afle pe baza izvoarelor istorice locul in care este posibil sa fii existat cu adevarat gradina Edenului. De-a lungul istoriei s-au descoperit si alte izvoare, in afara de Coran sau Vechiul Testament, care vorbesc despre existenta Paradisului.
In anul 1835 Henry Rawlingson, ofiter al
armatei britanice a descoperit langa orasul Jeyhounabad, in provincia
( incriptia de la Behistun) a regelui Darius I al Persiei, scrisa in
trei limbi. Prin descifrarea textului o
parte din enigma Paradisului a fost dezlegata. Textul vorbeste despre
Sargon, rege asirian si Enmerka, rege sumerian,
care si-au trimis solii pentru a afla vestitul loc prosper si bogat.
Acestia au avut de trecut sapte trecatori montane,
trecatori ce stau la baza mitului celui de al saptelea rai. Pornind pe urmele celor doi soli, cercetatorii, trecand
intr-adevar sapte trecatori montane au ajuns intr-un podis
care astazi nu mai aminteste deloc despre gradina
primordiala. Pe baza datelor geografice s-a
facut o reconstituire a conditiilor climatice de acum mii de ani. Rezultatele au fost mai mult decat impresionante. Clima calda a favorizat vegetatia luxurianta si
bogata, solul era fertil, favorabil agriculturii. Aici, in aceste
conditii, se pare ca a avut loc Revolutia
neolitica, acum aproximativ 7000 de ani. Triburile din aceste regiuni au
inceput sa practice agricultura. In limba sumeriana Adam inseamna pamant
rosu. Intr-adevar in neolitic se folosea lut rosu in
ceremoniile funerare, in ideea ca oamenii vin pe
lume acoreriti de sange si tot asa trebuie sa plece. Eva
inseamna viata, ea fiind mama tuturor ce
aveau sa se nasca. Dupa ce au mancat
fructul oprit, Adam si Eva au fost alungati la rasarit de
Eden, in
Adam nu a fost cu siguranta primul om de pe pamant dar daca a existat a fost probabil primul intelept, primul om care a vorbit cu Dumnezeu. Scepticii ar fi tentati sa conteste acesta teorie, avand ca exemplu de partea lor fragmentul din Biblie ce vorbeste despre raurile Pison si Gihon, care astazi nu sunt cunoscute. Este posibil ca in ziua de astazi aceste doua rauri sa fie secate, ramanand doar rauri fosila, sau ca ele sa isi fi schimbat numele dupa expansiunea araba.
In ajutorul acestui text au venit si lingvistii. Cuvantul paradis provine din limba persana, pari-deisa insemnind gradina, iar edin (gradina) din limba sumeriana.
Mit sau realitate Paradisul si-a lasat amprenta puternic in istoria artei
gradinilor, motivul celor patru rauri ce trabat Paradisul fiind prezent in gradina multor
culturi. Timp de secole gradina a fost subordonata
acestei idei. Structura a fost preluata de toate popoarele europene
si din Orientul Apropiat. Intalnim reprezentarea celor patru fluvii din
Spania, de la Alhambra, pana in
Pe parcursul evolutiei lor gradinile de agrement au fost direct subordonate arhitecturii. Acestea apar in Antichitate, in apropierea palatelor si caselor clasei bogate, de cele mai multe ori in curtile interioare ale cladirilor, caracterizandu-se printr-un stil geometric, avand ca element central al comopozitiei o piesa de apa: un bazin, o fantana sau un canal.
Celebre in
La acea vreme
Tutmosis al treilea infiinteaza o gradina botanica in care cresteau curmali,rodii, tamarix, maci si alte specii de plante.
In curtile interioare ale palatelor si caselor celor bogati apar gradini de tip patio de influenta orientala. Acestea erau o prelungire a casei, de forma rectangulara, in stil geometric. Intreaga compozitie era dominata de o piesa centrala de apa, de obicei un bazin dreptunghiular sau in forma de T, in care cresteau pesti decorativi. Alte elemente decorative erau pergolele, statuile, chioscuri sau coloanele.
Gradini stil Patio (Pompei)
In Antichitate, in sudul Europei infloreau civilizatia greaca
si cea romana. Ca si in Mesopoamia
si Egipt, in Grecia gradinile decorative apar in jurul templelor. Aceste gradini au stat la
baza preocuparii grecilor antici pentru peisaj. In
perioada clasica apar gradini in jurul academiilor si
gimnaziilor. Datorita regimului democratic apar
pentru prima data gradinile publice. Gradinile
locuintelor erau de tip patio, decorate cu fantani, pergole, coloane,
statui de nimfe, canale cu apa. Nu exista dovezi sigure referitoare la descrierea lor, dar
Odiseea lui Homer vorbeste despre decorurile mirifice, amintind de
gradinile orientale.
Ne putem face o impresie despre cum aratau ele uitandu-ne la cele
romane, stiind ca Imperiul Roman a preluat elementele de arta si
cultura grecesti si odata cu acestea arta
gradinilor.Despre gradinile romane s-au pastrat mai multe dovezi
din scrieri si vestigii arheologice. Romanii acordau o
mai mare importanta gradinilor locuintelor. Acestea erau incluse in cladire, inconjurate de coloane, cu
aranjament geometric. Elementele decorative erau
bazine, pergole, statui, fantani. Vegetatia era formata din
stejari cu
Se observa ca in Antichitate stilul predominant al gradinilor era unul geometic, ca elementele componente ale gradinii erau aceleasi, dar fiecare tara in parte le-a preluat si adaptat in functie de propria cultura, religie si propriul climat. Este important de mentionat faptul ca originea gradinii decorative se afla in Paradisul oriantal.
Perioada ce a urmat dupa Antichitate a fost Evul Mediu, era de declin si degradare a vietii culturale datorita intensificarii migratiilor si invaziilor barbare. Perioada sa de incepere este considerata caderea Imperiului Roman de Apus in 476 si se sfarseste in zorii Renasterii. Evul Mediu marcheaza intrarea definitiva a Occidentului in perioada crestina. Invaziile staine si-au lasat amprenta in viata artistica, " arta barbara" fiind o arta nonfigurativa, ornamentala, caracterizata prin stilizare si abstractizare. Din Asia Mica ea mosteneste preferinta pentru aur, pietre pertioase, smalturi. Acestea au fost preluate de popoarele germanice de la sciti si sarmati, care la randul lor au asimilat vechi traditii mesopotamiene. In Evul Mediu arta este supusa total bisericii, totul fiind alegorie si simbol. Frumusetea ii apartinea numai lui Dumnezeu, materializanu-se ca o serie de simboluri ce se adreseaza simturilor. "Florie si arborii sunt pictati in biserici pentru a reprezenta rodul faptelor bune care cresc din radacinile virtutilor"- Guillaume Durand.
In anul 330, imparatul Constantin stabileste noua capitala la Constantinopol, datorita situatiei privilegiate a acestuia, punct de trecere de la Marea Neagra la Marea Egee, pozitie cheie la granitele lumilor occidentale si orientale. Loc de intalnire a trei mari civilizatii greaca, romana si orientala, Imperiul Bizantin este un creuzet cultural, deosebit de fecund si original. Se gaseste la incrucisarea tuturor drumurilor comerciale mediteraneene. In arta bizantina se pastreaza elementele clasice greco-romane imbinate cu elemente orientale. Gradinile palatelor imperiale si ale aristocratiei impresioneau prin fastul etalat. Forma era patrata, in stil geometric, inconjurate de ziduri de marmura iar vegetatia era bogata. Elementele decorative erau statuile, pergolele, fantanile, bazinele. In aceasta perioada decorul cunoaste o artificializare. Se foloseau oglinzi, automate hidraulice, arbori auriti.
In timp ce in partea rasariteana se afirma a arta omogena si somptuoasa, in partea apuseana a Europei lucrurile stau cu totul diferit. Abia in secolul al IX -lea, Occidentul isi gaseste unitatea prin renasterea culturala, o data cu triumful Imperiului Carolingian. In Europa occidentala apar gradinile monahale, in apropierea manastirilor. Acestea aveau ca scop asigurarea traiului de zilnic. Aici calugarii cultivau legume si plante medicinale. Gradinile monahale aveau si rol de meditatie, asemenea gradinilor grecesti din Antichitate.
Gradina decorativa din jurul palatelor regale si a vilelor ramane geometrica. Aceasta este compartimentata pe sectoare. Se cultivau atat legume cat si plante medicinale si pomi fructiferi. Vegetatia decorativa era formata din flori, trandafiri, arbusti tunsi, garduri vii, plante agatatoare. Se remarca lipsa arborilor si dominanta artei topiare (arbori si arbusti tunsi in diverse forme geometrice). Terenul era plan, inconjurat de ziduri. La intersectia aleilor existau bazine sau fantani. Alte elemente decorative erau pergolele de lemn, pavilioanele pentru petreceri. Gradinile palatelor regale aveau menajerii, fiind folosite ca trenuri de vanatoare. In timpul cruciadelor lumea vestica intra in contact cu cea rasariteana. Acest fapt influenteaza horticultura prin imbogatirea sortimentului vegetal.
Cucerirea islamica se
extinde cu repeziciune stabilindu-si granita occidentala in
Spania. In secolele
VIII-XI cuceritorii arabi
In secolul XIV in Italia apare o noua miscare culturala: Renasterea. Ea se dezvolta si se raspandeste schimband complet fata Europei. Este o miscare complexa, trasatura ei definitorie fiind reinvierea culturii antice sub toate formele ei. Antichitatea apare drept perioada cea mai fecunda a istoriei, aceea in care s-a atins apogeul posibilitatilor creatoare. Acest fapt nu inseamna ca Evul Mediu uitase cu desavarsire mostenirea antica. Asistam la o resurectie constienta a trecutului, considerat adevarata sursa a civilizatiei, la renasterea tuturor artelor si
Gradina Boboli (Florenta)
stiintelor ce au inflorit in Antichitate. Renasterea infloreste in
orasele-stat italiene. Burghezia ia parte la aceasta
efervescenta culturala, in care artele si stiintele sunt
protejate ca in vechea Atena. In
aceasta perioada artistul are un rol
fundamental.
Din meserias devine om de idei, ceea ce ii asigura statutul de intelectual. El iese astfel din anonimat si intra in istorie. Se asteapta de la el sa creeze o noua ambianta pentru palatele si vilele burgheziei. Primele zvacniri ale Renasterii au avut loc la Florenta. Aici au aparut primele gradini renascentiste. Acestea reiau
Gradina Palatului Belvedere (Viena)
traditia vilelor romane, principiile amenajarii ramanand
aceleasi: organizarea arhitecturala a spatiilor, simetria,
vegetatia tunsa, prezenta sculpturilor, a bazinelor. Se
dezvolta in special moda gradinilor ce
tin de vilele suburbane. Acestea nu au dimensiuni mari, sunt inconjurate de
ziduri, terenul este in panta. Accidentarea
terenului, insusire geografica a regiunii Toscana, este
scoasa in evidenta prin succesiunea de terase subordonate unei
axe principale de perspectiva. Atmosfera gradinii este
insufletita cu cascade, fantani, statui reprezentand
zeitati antice, grote, vasce, balustrade, desene vegetale. Sunt
preferate speciile cu
Gradina Palatului Schonnbrun - Ruinele Romane (Viena)
In ultimii ani ai secolului al XVI-lea se manifesta ca
fenomen cultural Barocul, marcand intraga civilizatie
euroreana, exercitandu-si influenta asupra tuturor domeniilor artei.
Spre deosebire de Renastere, miscare de origine intelectuala,
nascuta in medii umaniste, greu accesibila omului de rand, Barocul
reprezinta dorinta de a restaura o disciplina stricta, sub
conducerea ferma a papalitatii. Barocul se transforma rapid
intr-o arta de masa, devenind mai mult o atitudine de gust decat un stil. In ceea ce priveste
arta gradinilor aceasta cunoaste transformari importante. Principiile de baza raman aceleasi. Se pastreaza compozitia arhitecturala, simertia,
echilibrul. Traseul aleilor devine mai amplu, mai curb, atenuand
schematismul rigid. Dimensiunile gradinii sunt mai mari,
transformandu-se treptat in parc. Compozitia este
simetrica fata de o axa principala ce are drept
capat de perspectiva castelul. Piesele de apa
sunt mai grandioase, apar fantani cu stanci, teatre de apa, grote,
nise in constuctii pentru statuete. Terenul este
mai plan, terasele mai largi, cu denivelari mici. Arborii sunt
lasati sa se dezvolte liber, dar sunt
dispusi regulat pentru a sublinia grandoarea compozitiei. Un element caracteristic sunt broderiile din buxus tuns, cu
modele
elaborate.
O opera reprezentativa a artei baroce este gradina palatului Versailles, pentru care Ludovic al XIV-lea a adunat cei mai iscusiti artisti din toate domeniile, printre care si Le Ntre, creatorul acesteia. Gradina Palatului Versailles-ul a ramas o capodopera de refarinta pana in zilele noastre, reprezentand apogeul in arta gradiniilor franceze.
Gradina Palatului Schonbrunn - Viena
Spre
deosebire de gradinile europene si cele din Asia Mica,
gradinile Extremului Orient au cunoscut o evolutie cu totul
diferita. Spatiul geofrafic, dificultatile de acces in
spatiul Chinei au permis acestei tari sa
dezvolte o civilizatie in cadrul careia influentele straine
si ale popoarelor navalitoare au fost repede asimilate. Lanturile muntoase si tarmul marii au
creat o izolare naturala. De asemenea, mitologia chineza era
mai saraca decat cea a altor popoare. Nu
putem afirma despre chineti ca erau un popor
foarte religios. Cu toate acestea zeitatile chineze amintesc de cele din
Remarcam ca natura a ocupat din totdeauna un loc extrem de important in cultura Chinei. De exemplu, nu existau cimitire. Defunctul era ingropat in natura, fara piarta funerara, intr-un loc ales de magi-ghicitori. Sufletele mortilor se indreptau spre "fantanile galbene", ceea ce subliniaza rolul apei in cultura orientala.
Aici arta gradinii a evoluat in stransa legatura cu cultul naturii. Pentru dobandirea pacii, a linistii, omul era indemnat sa se intoarca la natura, sa traiasca in armonie cu aceasta. Acest fapt a dus la prosperarea gradinilor. Ca si in Asia Mica si aici intalnim ideea de Paradis, loc al nemuririi, al reintregirii elementelor naturii.
Climatul Chinei, extrem de variat, cuprinde zone reci, uscate, dar si zone fertile de-a lungul fluviilor, munti, mlastini, jungle, dar si desert. In cultura chineza elementele naturii capata o simbolistica puternica. Stancile, muntii reprezentau scheletul pamantului, apele reprezentau arterele.
Gradina devine o imitatie a naturii. Relieful variat forma coline, stanci, roci, grote si tuneluri. Apa se regasea in lacuri, cascade, paraie, forme peisagere intalnite in natura. Traseul aleilor era sinuos, asimetric, neregulat. Liniile drepte lipseau cu desavarsire. Uneori traseul era doar sugerat din loc in loc prin dale de piarta. Vegetatia ocupa un loc secundar in compozitie, dar era investita cu simboluri, fiecare specie reprezentand ceva anume.
Japonia este cazul unei civilizatii ce s-a constituit prin masive imprumuturi, aproape in toate domeniile, in primul rand din cultura chineza. Elemente de cultura au fost asimilate, apoi personalizate, dand nastere unei arte originale inconfundabile. Elie Faure afira nici un popor nu a fost , in ansamblul sau, atat de artist . Desi arta japoneza nu are calmul si gravitatea celei chineze, ea este exteriorizata cu mai multa indrazneala si afectivitate. O trasatura definitorie este dragostea de natura, ce se manifesta in toate ramurile ei. Natura este cantata cu pasiune in poezie.
Compozitia gradinilor japoneze cauta naturaletea perfecta. Latura nationala a artei japoneze isi face simtita prezenta in arta gradinilor. Multe din gradini sugereaza prin compozitia lor peisajul tarii. Peisaje complete sunt reconstituite le scara mica prin stanci, pietre, nisip, arbori, arbusti, lacuri, cascade si paraie. Prin procedeele folosite la realizare, prin elementele utilizate, gradina devine arida, monumentala, gradina de muschi.
Un produs interesant al artei gradinilor pe aceste meleaguri il reprezinta gradinile miniaturale, modelate in cutii, sau pe platouri de bronz sau portelan.
Remarcam ca evolutia gradinilor din Orientul Indepartat a urmat o cale diferita inca de la inceput fata de cele din Europa si Asia Mica. Gradinile chineze si japoneze nu sunt neaparat un Paradis la care omul la pierdut si la care spera ca se va intoarce intr-o zi. Ele sunt o componenta fireasca a vietii, de care orice om are dreptul sa se bucure si mai ales cu care sa se contopeasca. Ele au urmat calea naturii, imitarii cat mai fidele a acesteia, cele europene si din Asia Mica fiind cu totul diferite.
Dar gradinile chineze si cele japoneze nu a ramas perfect izolate de restul lumii. In urma contactelor cu Occidentul, in secolul al XVIII-lea apar influente italiene si franceze. Dar cu toate acestea isi pastreaza integritatea si trasaturile caracteristice. In schimb acestea isi lasa amprenta puternic in gradina europeana,
naturalul si
firescul castigand in cele din urma teren. Astfel apar pentru prima data
in
O tratura definitorie a stilului peisager este compozitia libera. Traseul aleilor este sinuos, liniile drepte lipsind cu desavarsire. Forma naturala a reliefului este pastrata. Vegetatia este lasata sa creasca liber, nu se mai modeleaza prin taieri coroanele arborilor si arbustilor. Piesele de apa introduse sunt identice cu cele naturale cascade, rauri, lacuri. Lipsesc bazinele, fantanile, canalele, toate atat de prezente in gradinile europene pana la aceea data. Delimitatea gradinii nu se mai realiteaza prin imprejmuirea cu garduri, ea se face printr-un sant, modalitate mult mai discreta si naturala. Cu ajutorul vegetatiei se creaza privelisti din cele mai variate, peluze intinse, dar si masive de arbori asemenea unei paduri. In ceea ce priveste imitarea naturii se ajunge la un moment dat chiar la exagerari prin plantarea de arbori uscati.
Constructiile decorative sunt reduse ca numar. Acestea evocau diverse perioade istorice, de tipul ruinelor si templelor antice, poduri, chioscuri, pavilioane chinezesti.
La vremea aparitie sale, stilul
peisager a fost o adevarata revolutie in arta gradinilor. Foarte apreciat a fost repede preluat de restul tarilor
europene, dar si in
In ziua de azi gradina, parcul, nu mai apartin doar clasei bogate. Datorita dezvoltarii oraselor acestea au capatat functie sanitara, devenind o necesitate. O buna patre din arta secoluli al XX-lea sta sub influenta curentului a carui figura marcanta a fost Pablo Picasso. Cubismul, curent de avangarda a constituit punct de referinta pentru generatii de artisti din toata lumea. Fractura fata de arta precedenta, o propunere abstracta si provocatoare cubismul suprinde publicul. A dominat prin jumatate a secolului XX, dar si-a lasat amprenta in toate domeniile artei pana in zilele noastre. Inclusiv arta gradinilor contemporane sta sub influenta "cuburilor" lui Picasso. Au aparut noi forme geometrice, diferite de cele antice, noi concepte compozitionale, revolutionare.
Multe elemente au fost preluate din gradina japoneza, caci, ultimele decenii ale secolului XX au manifestat o preocupare pentru arta Extremului Orient. Yoga, Ikebana, Feng- Shui au luat amploare in lumea occidentala, devenind extrem de populare.
S-a ajuns astfel la creatii remarcabile, multe controversate. In secolul XXI castiga tot mai mult teren gradina casei de locuit, pe care si-o permit tot mai multi oameni si micile spatii verzi din orase din apropierea institutiilor, cartierelor, menite sa improspateze atmosfera poluata a oraselor. Gradina contemporana reprezinta un fragment smuls din Natura Mama menit sa ne incante. Putem afirma ca gradina secolului XX se afla si ea sub influenta Paradisului Primordial, dar nu prin compozitie, ci prin concept, in ziua de astazi omul fiind dornic sa redobandeasca valorile pierdute ale naturii. In aceste conditii arta gradinilor are toate sansele sa prospere in continuare.
Ca orice arta, si arta gradinilor s-a aflat mereu intr-o continua miscare si transformare, fiind influentata de conjuncturi istorice, dezvoltarea tehnica, religie. Ce forme va imbraca aceasta in urmatoarele secole ramane de vazut, cert este faptul ca intoarecea la Natura si la valorile acesteia este absolut necesara.
Bibliografie:
Ovidiu Drimba - "Istoria culturii si civilizatiei"; Editura Stiintifica, 1990
Ana-Felicia Iliescu - " Arhitectura peisagera"; Editura Ceres 2003
"Istoria artei - pictura, scultura, arhitectura" - Editura Enciclopedia, Rao 1999
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2966
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved