Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


Prunul - Cultura prunului - Lucrari de intretinere caracteristice prunului

Pomicultura

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Prunul - Cultura prunului - Lucrari de intretinere caracteristice prunului

1. Consideratii generale

Prunul, pentru romani reprezinta specia pomicola cu rezonante stravechi, fiind caracterizat ca pomul vietii sau al sperantei, raspandit de la campie pana in zona dealurilor subcarpatice si uneori pana la poalele muntilor.
De-a lungul anilor, prunul si produsele sale au constituit mijloace de existenta ale turanilor, contribuind totodata la faima tarii.
Adaptabilitatea mare la diferite conditii de clima si sol, a facut ca prunul sa creasca si sa produca spontan, s-au cultivat, aria de raspandire si varietatea soiurilor fiind practic fora limite. In acest context, Romania a devenit tara cu cea mai mare productie de fructe din Balcani si Europa, fiind si un mare exportator de fructe proaspete sau deshidratate.
Numarul mare de soiuri de prun, care la inceputul acestui secol depasea cifra de 2000, este rezultatul unei culturi stravechi, ale carui inceputuri se pierd in antichitate.
Faptul ca in peninsula Balcanica corcodusul creste in stare salbatica, iar in tara noastra creste salbatic porumbarul si semicultivat goldanul si corcodusul, sunt dovezi, ca aceste culturi dateaza si la noi inga din vechi timpuri.
De la Plinius (sec. 1 i.e.n.) a ramas cunoscuta expresia - ingeus turba prunorum - care dovedeste ca sortimentul de prun era deja foarte bogat pe vremea romanilor. Se presupune, ca acest prun a fost adus in sudul si vestul Europei din Caucaz, unde ar fi avut loc formarea lui, prin incrucisarea naturala a porumbarului si corcodusului.
In prima jumatate a secolului I, romanii au extins arealul de cultura al soiurilor de pomi in Galia, Belgia, Anglia, si in Germania pana in valea Rinului. In timpul imparatilor romani Probus (Roma, 276-282) si Diocletian (Bizant, 274-305) s-au facut intinse plantatii de prun pe malurile raurilor Drava si Sava din Bosnia, care de atunci a ramas centrul cel mai insemnat de cultura a prunului comun.
Intensificarea culturii prunului in Europa a avut loc abia in secolul al XVII-lea incat este de presupus, ca in aceleasi conditii ea s-a dezvoltat mai mult in tarile romanesti.
Se stie, ca prunele se consuma in stare proaspata dar si deshidratata (prune uscate), sunt utilizate la fabricarea gemurilor, marmeladei, dulcetei, compoturilor, jeleurilor, lichiorurilor si nu in ultimul rand vestita tuica de prune romaneasca.
Florile prunului constituie o sursa melifera importanta si dau un decor inegalabil de frumusete pentru regiuni intregi.
Prunele reprezinta fructele cu valoarea nutritiva cea mai ridicata, in comparatie cu celelalte fructe. Continutul fructelor in zaharuri este cuprins intre 16-20% (acidul malic si in cantitati mici acizii citric si benzoic) prunele avand proprietati diuretice, laxative, depurative, stimulent nervos si descongestionant hepatic.
Prunele proaspete contin toate microelementele necesare omului pentru desfasurarea vietii normale si anume: potasiu 170 mg%, Ca 12 mg%, Mg 10 mg%, P 18 mg%, Na 1mg%, Fe 0,5 mg%, Cl 1,5 mg% etc.
Dintre vitaminele cele mai reprezentative sunt: vitamina C sub 4,0mg%, caroten 0,9 mg%, B 10,83 mg%, B1 0,03 mg%, PP 1,0 mg% si altele.
Din lemnul de prun se construiesc in Romania cele mai valoroase fluiere si cavale din lume.
Rezulta deci ca prunele ca produse naturale sunt alimente echilibrate din punct de vedere al vitaminelor, al elementelor minerale, glucidelor, si a altor substante nutritive sau reglatoare ale metabolismului uman.

1.1. Cultura prunului in lume

Prunul este mult raspandit pe glob, in special in zonele temperate din emisfera nordica. Specia ocupa locul al XI-lea pe glob dupa mere, citrice, banane, piersici si ananas si locul al II-lea in zonele temperate dupa mar cu circa 1,7 milioane ha si o productie totala de circa 13,5 milioane tone. Productia cea mai mare de prune se obtine in Asia urmata de Europa, America de Nord, America de Sud, Africa si Oceania (vezi tabelul 1.).
Pe plan mondial, tari mari producatoare sunt China, S.U.A., Turcia, Argentina, Iugoslavia, Romania.
In Europa, tarile mari producatoare de sunt: ex Iugoslavia, Romania, Germania, Bulgaria, Franta, etc. (tabelul 2.).
Dupa productia medie a anilor 1987-1997 potrivit Anuarului F.A.O. vol. 51 (1997) tarile cele mai mari producatoare de prune sunt: China cu 2700 mii tone, S.U.A. cu 830 mii tone, Romania cu 600 mii tone, ex Iugoslavia cu 619 mii tone, Germania cu 350 mii tone, Rusia cu 166 mii tone, Ucraina cu 167 mii tone, Japonia cu 118 mii tone, Mexic cu 78 mii tone, Argentina cu 57 mii tone.
Cresteri spectaculoase in ceea ce priveste productia de prune s-au inregistrat in ultimii ani in China, S.U.A., Turcia, Spania, Iran, Chile, Japonia si Pachistan.




Scaderi drastice in ceea ce priveste atat productia cat si suprafetele acoperite cu prun, s-au inregistrat in ultimii ani in tarile Europei de Est si Centrale si aici putem enumera, Romania, Bulgaria, Polonia, Ungaria.
Tendintele mondiale privind ameliorarea soiurilor sunt comune si isi propun mentinerea de soiuri valoroase, care sa raspunda exigentelor pedoclimatice si agrotehnice locale pe de o parte si a celor comerciale si de consum, pe de alta parte, cu rezultate economice bune.
Pomii trebuie ca produca abundent si constant inca din primii ani, cu pronuntata adaptabilitate la diversele zone pedoclimatice, sa fie rustici si destul de rezistenti la boli, fara a avea nevoie de polenizatori.
Fructele trebuie sa fie mari peste 40g, atractiv colorate, cu gust placut, zaharul, aciditatea si substantele tonoide in proportie bine echilibrata, cu continut bogat in vitamine si substante minerale utile organismului uman, cu partea necomestibila redusa la maximum si un colorit deosebit.

1.2. Cultura prunului in Romania

In Romania productiile obtinute in anii de inceput ai secolului nostru au fost insemnate si anume: 468 mii tone in anul 1925; 554 mii tone in 1927; 289 mii tone in 1930. Dupa suprafata ocupata cu prun si dupa productia realizata, tara noastra s-a situat mult timp pe locul II in Europa dupa ex Iugoslavia. Cum se stie, al doilea razboi mondial a lasat rani adanci si in cultura prunului, mai ales ca el reprezenta specia dominanta. Astfel, in anii 1940-1945 s-au pierdut circa 22 milioane de pruni.
Productiile au scazut astfel: in anul 1946 s-au produs 244 mii tone; in 1948 s-au produs 158 mii tone prune; in 1951 s-au produs 130 mii tone.
Productiile de fructe au crescut inregistrandu-se 9620 mii tone in anul 1969; 835 mii tone in anul 1984; 873 mii tone in 1985; 765 mii tone in 1989; dupa care productia a scazut in anul 1991 la 419 mii tone; in 1992 la 347 mii tone; 252 mii tone in anul 1996.
Desi unele dintre soiurile introduse si-au gasit la noi o a doua lor patrie, cum e cazul soiurilor Anna Spath, Agen, Vinete de Italia, iar mai recent Stanley, modernizarea sortimentului de prun a inregistrat cele mai spectaculoase rezultate in ultimii 40 de ani, ca urmare a activitatii desfasurate in cadrul unui program romanesc de ameliorare genetica avand ca suport biologic, diversitatea resurselor de germoplasma autohtona. Este meritul profesorului Nicolae Constantinescu de a fi elaborat primul programul de ameliorare a prunului, folosind ca genitori de baza soiurile autohtone. De asemenea, meritul cel mai important il are dr. doc. V.Cociu, care l-a continuat si valorificat.
Daca ne referim la productia de prune obtinuta pe judete, in Romania, judetul Arges ocupa primul loc, urmat apoi de judetele: Valcea, Buzau si Iasi (vezi tabelul 3.)
In prezent, sortimentul de baza din principalele centre pomicole este alcatuit din soiurile: Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Vinete Romanesti, Centenar, Valor, Pescarus, Silvia, Blue Free.

Pentru dealurile inalte si mijlocii sunt recomandate soiurile: Gras romanesc, Gras ameliorat, Pitestean, Albatros, Stanley, Vinete de Italia, iar pe coline si la campie se recomanda soiurile Anna Spath, Renclod Althan, Silvia, Carpatin, Centenar si Stanley.
In partea de sud si de vest a tarii rezultate bune dau soiurile: Rivers timpuriu, Ialomita, Pescarus, Diana si D'Agen.
Soiurile Anna Spath, D'Agen, Tuleu gras si Rivers timpuriu, dau rezultate slabe in zonele mai inalte, iar soiul Vinete de Italia nu se adapteaza la conditiile de campie.
Cultivat de sute de ani pe teritoriul tarii noastre, prunul a fost si va ramane una dintre cele mai populare si mai indragite specii pomicole. Faptul ca se intalneste pretutindeni, la deal si la campie, in gradini familiale sau in masive naturale (inmultit prin samburi sau drajoni), este o dovada in plus ca prunul s-a adaptat relativ usor la cele mai variate conditii de clima si sol din tara noastra.

2. Soiuri de prun inmultite la pepiniera Sarca si polenizatorii recomandati

Pepiniera Sarca, apartinand Statiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi, a produs si valorificat intre anii 1989-1998 circa 1058000 pruni din urmatoarele soiuri: Rivers timpuriu, Tuleu timpuriu, Tuleu gras, Stanley, Centenar, Gras ameliorat, Vinete romanesti, Vinete de Italia, Valor, Centenar, Dambovita, Ialomita, Pescarus, Record, D'Agen 707, Anna Spath, Diana, Carpatin, Silvia, Minerva. In Romania, incepand cu anul 1977, si pana in anul 1989, se produceau anual circa 2,5 milioane pruni atat pentru consum, in stare proaspata cat si pentru industrializare (G. Corneanu - Teza de doctorat 1999).

Stanley

- Soi originar din S.U.A.
- Pomul de vigoare medie, cu coroana conic-rasturnata, ramuri de schelet semiviguroase, garnisite in special cu buchete de mai. Este precoce, productiv (25 t/ha), tolerant la Plum-pox, autofertil si foarte bun polenizator.
- Fructul mediu (30-40 g), elipsoidal, asimetric, vanat-inchis, acoperit cu pruina albastruie. Fructele se coloreaza cu mult inainte de maturitatea deplina. Fructul este de calitate medie, mai ales daca este recoltat in avans. Pulpa este galbuie, consistenta, dulceaga, slab aromata, neaderenta.
- Perioada de maturare prima jumatate a lunii septembrie, la 130-140 zile de la inflorire.

Tuleu Gras

- Soi originar din Romania.
- Pomul semiviguros, cu coroana invers-conica, cu ramuri de schelet fragile, unghiuri mici de ramificare, se deformeaza sub greutatea rodului. Fructifica pe formatiuni scurte si mijlocii, este precoce, productiv (20-25 t/ha), dar inconstant. Este androsteril si incompatibil cu corcodusul. Este tolerant la viroze, sensibil la afide, monilinia si ger.
- Fructul este mijlociu (30-35 g), elipsoidal, cu varful rotunjit, de culoare vanat-inchis, cu pruina albastruie si cu rugina spre baza. Pulpa este galben-verzuie, aschiata, consistenta, crocanta, neaderenta, cu gust foarte bun, dulce-amarui. Sunt considerate fructe de calitate superioara.
- Perioada de maturare: mijlocul lunii august.

Tuleu Timpuriu

- Soi originar din Romania.
- Pomul semiviguros spre viguros, cu coroana piramidala usor neregulata, cu unghiuri mari de ramificare, cu fructificare pe buchete de mai si ramuri mijlocii; nu este pretentios la sol dar este mai sensibil la temperatura, semiprecoce si semiproductiv (7-12 t/ha).
- Fructul este mediu (35-45 g), ovoid, asimetric, cu baza largita, vanat-violaceu, cu pruina cenusiu-albastruie. Pulpa este verde-galbuie, crocanta si suculenta, se desface in fascicole, cu gust dulce-acrisor, placut.
- Perioada de maturare: 25 iulie-5 august.

Gras Ameliorat

- Soi originar din Romania.
- Pomul este viguros, coroana sferica, rodeste predominant pe ramuri mixte, cu epoca de inflorire mijlocie, rezistent la ger si seceta.
- Fructul este mare, sferic, de culoare vanat-inchis, cu pruina albastruie. Pulpa este galben-verzuie, consistenta, neaderenta la sambure.
- Perioada de maturare: prima decada a lunii septembrie.

D Agen

- Soi originar din Franta.
- Pomul de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasa, cu fructificare pe ramuri scurte si mijlocii, rezistent la ger si seceta, tolerant la viroze, autofertil, precoce, productiv (20-24 t/ha).
- Fructul este mic (18-35 g), invers-ovoid, usor asimetric, rosu-violaceu, acoperit cu pruina violacee. Pulpa este galben-verzuie, suculenta, semicrocanta, foarte dulce, semiaderenta la sambure, pretabila la industrializare,
- Perioada de maturare: sfarsitul lunii august-inceputul lunii septembrie, la 125-135 zile de la inflorit.

Record

- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare mare, coroana fusiforma, fructifica predominant pe buchete de mai. Infloreste semitarziu, este autosteril, precoce, mediu productiv, rezistent la ger si boli, sensibil la Plum-pox.
- Fructul este foarte mare (64-78 g), de tip - renclod, sferic, colorat in vanat inchis, cu multa pruina fina, albastruie. Pulpa este galben-verzuie, consistenta, suculenta, cu gust placut, neaderenta la sambure. Prezinta uniformitate in maturare.
- Perioada de maturare: prima decada a lunii septembrie.

Diana

- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare mijlocie, coroana globuloasa, fructifica predominant pe ramuri de rod mijlocii. Infloreste semitarziu, este partial autofertil, precoce, mediu productiv, rezistent la ger si boli, sensibil la Plum-pox.
- Fructul este mare (50-60 g), de tip renclod, sferic turtit, colorat in albastru deschis, cu multa pruina grosiera, cenusiu-albastruie. Pulpa este verde-galbuie, consistenta, suculenta, cu gust placut, neaderenta la sambure. Prezinta uniformitate in maturare.
- Perioada de maturare: inceputul lunii iulie.

Centenar

- Soi originar din Romania.
- Pomul este de vigoare mijlocie sau submijlocie, coroana globuloasa cu ramuri fructifere de tip spur, este autosteril. Practic este cel mai productiv soi din Romania (32 t/ha), rezistent la ger, seceta si boli; tolerant la Plum-pox.
- Fructul este mare (52 g), invers ovoid, albastru ultramarin, acoperit cu pruina multa, cenusie. Pulpa este alb-verzuie, potrivit de consistenta, suculenta, cu gust placut, neaderenta.
- Perioada de maturare: prima jumatate a lunii august, la 120 zile de la inflorire.

In tabelul 4. sunt prezentate soiurile de prun care sunt inmultite in Romania si polenizatorii aferenti fiecarui soi in parte.

NOTA:(A)soiuri androsterile (fara polen)
(+)partial autofertile si autofertile

Chiar daca, dupa 1989 pepiniera Sarca nu produce toate aceste soiuri, ele exista ca fond de germoplasma in plantatia specializata producatoare de ramuri altoi si la cerere pot fi oricand inmultite pentru piatia interna si externa.

3. Tehnica formarii coroanelor

Prunul este o specie de talie mijlocie. In functie de soi, pomii pot atinge inaltimi de 4-6 m. Prunul creste destul de viguros in primii ani de la plantare formand numerosi lastari lungi de pana la 1,5 m. La unele soiuri axul se dezvolta puternic (Tuleu Gras), iar la altele (Renclod Althan), mai slab.

Pomii intra pe rod in anul al patrulea sau al cincilea, functie de elementele de rod pe care fructifica. In functie de ramurile de rod sunt soiuri care rodesc predominant pe buchete de mai (Stanley) si cu fructificare predominanta pe ramuri mixte (Tuleu Gras).
Prunul fructifica deci pe buchete de mai, ramuri mixte si anticipate. ATENTIE - ramuri de rod in devenire sunt spinii, pintenii si smicelele.
Tinand cont de portul natural al pomilor si de necesitatea unui schelet puternic si bine ramificat, mai pretabile pentru cultura prunului sunt coroanele rotunjite cu si fara ax.
Pentru livezile familiale prunul poate fi condus sub formela de vas ameliorat si piramida mixta.
Pentru livezile comerciale intensive prezinta interes coroana fus aplatizat sau palmeta semiplata.

3.1.Taieri de formare a coroanei tip Vas ameliorat

In anul intai, primavara, varga pomului plantat din toamna sau primavara se scurteaza la 80 cm de la nivelul solului.
Dupa dezmugurire se inlatura mugurii din zona de proiectare a trunchiului pana la 50 cm inaltime. In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza lungimea de 15-20 cm, se aleg trei dintre acestia pentru formarea primului etaj de ramuri, si unul care va prelungi axul.
Lastarii alesi pentru formarea ramurilor principale (sarpantelor) trebuie sa fie uniform dispusi in jurul axului cu un unghi de deschidere de 120s si distantele intre ele la 8-12 cm.
Lastarul de prelungire a axului se ciupeste de 2-3 ori in cursul vegetatiei la 7-8 frunze. Prezenta lui obliga lastarii ramurilor principale (sarpantelor), sa creasca intr-o pozitie exterioara, iar acestia se vor plivi in cursul perioadei de vegetatie.

Fig. 1. Formarea vasului ameliorat la prun in anul intai (a), al doilea (b), al treilea (c), al patrulea (d) dupa plantarea pomilor

In anul al doilea, inainte de pornirea in vegetatie se corecteaza unghiurile de prindere ale ramurilor principale si se echilibreaza intre ele. Prima ramura principala se scurteaza la 70 cm de la punctul de prindere pe ax, iar celelalte doua ramuri, in asa fel incit, dupa taiere varfurile lor sa fie la acelasi nivel. Ramurile ramase pe ax si trunchi dupa lucrarile in verde din anul precedent se elimina la inel. Ramura de prelungire a axului se scurteaza si se mentine in vederea consolidarii ramurii principale superioare (sarpantei superioare).
In timpul vegetatiei, cand lastarii au lungimea de 15-20 cm pe fiecare ramura principala (sarpanta) se aleg cate doi lastari, din care unul cu o pozitie laterala la o distanta de 50-60 cm departare de ax, pentru formarea primei ramuri secundare (subsarpanta), iar al doilea situat la varf pentru prelungire. Se elimina concurentii lastarilor de prelungire a ramurilor principale (sarpantelor), iar cei amplasati pe latura lor superioara (taie) la 7-8 frunze. Prelungirea axului se ciupeste.
Cand lastarii de prelungire ai ramurii principale (sarpantelor) au lungimea de 50-60 cm, se ciupesc (taie), au scopul de a emite (a da) anticipati din care sa se formeze ramura principala secundara (subsarpanta) a doua. Prelungirea axului se scurteaza deasupra sarpantei superioare.
In anul al treilea, primavara se alege pe fiecare ramura principala (sarpanta), o ramura pentru formarea celei de-a doua ramuri secundare (subsarpante) si una pentru prelungirea ei. Ramura pentru formarea subsarpantei a doua trebuie sa aiba o pozitie laterala opusa primei subsarpante si sa fie distantata de aceasta la 45-50 cm, astfel ca sa formeze o ramificare bilaterala alterna-exterioara. Ramura de prelungire a sarpantelor se scurteaza la 50 cm de punctul de prindere al subsarpantei a doua. Ramurile de prelungire ale subsarpantelor trebuie sa fie cu 10-15cm mai scurte decat ale sarpantelor. Ramurile oblice si orizontale de pe sarpante si subsarpante nu se elimina si se scurteaza doar daca depasesc lungimea de 60 cm. Se vor elimina toate ramurile lacome si cele concurente.
In timpul vegetatiei pe fiecare sarpanta se mai alege un lastar cu pozitie laterala opusa subsarpantei precedente, distantat de ea la 40 cm, pentru formarea subsarpantei a treia. Se vor elimina concurentii lastarilor de prelungire ai sarpantelor si subsarpantelor. Ca si in anul precedent, pentru sporirea capacitatii de garnisire a sarpantelor si subsarpantelor cu ramuri de rod anticipate, lastarii verticali crescuti pe latura lor superioara nu se plivesc, dar se ciupesc la 7-8 frunze.
In anul al patrulea, primavara, odata cu amplasarea celei de-a treia sarpante se incheie formarea coroanei. In acest an, cat si in urmatorul, se urmareste formarea sarpantelor si subsarpantelor de dimensiunile proiectate si echilibrarea lor, subordonarea subsarpantelor sarpantelor, amplasarea rationala in spatiu a elementelor de schelet si semischelet.
Dat fiind faptul ca dupa definitivarea formei de coroana, se continua, alungirea si ramificarea sarpantelor este necesar de aplicat taieri si limitare a inaltimii si extinderii laterale a coroanei. In acest scop, la aceasta forma de coroana, o atentie deosebita se acorda sarpantei superioare, care tinde sa ia o pozitie verticala si sa devina ax. In fiecare an se elimina ramurile verticale orientate in interiorul coroanei, pentru a preveni indesirea ei.

3.2. Taieri de formare a coroanei tip piramida mixta

Piramida mixta este indicata pentru soiurile de prun care au insusirea de a forma un ax puternic si cu ramificare mare si mijlocie.
In anul intai, primavara devreme pomul sub forma de varga se scurteaza la 80 cm de la nivelul solului.
Dupa dezmugurire, se suprima toti mugurii din zona de proiectare a trunchiului pana la 50-55 cm inaltime. In cursul verii, cand lastarii ating lungimea de 20-25 cm se aleg 3-4 dintre acestia pentru formarea etajului de ramuri si unul pentru prelungirea axului. Lastarii alesi trebuie sa fie uniform repartizati in jurul axului cu un unghi cuprins intre 90-120° la un interval mai mare de 8-10 cm intre ei. Se va elimina concurentul lastarului de prelungire al axului cat si ceilalti lastari situati intre cei pe care noi i-am ales



Fig. 2. Formarea piramidei mixte la prun in anul intai (a), al doilea (b), al treilea (c), al patrulea (d), al cincilea (e) dupa plantarea pomilor

In anul al doilea, inainte de pornirea sevei, lucrarile de taiere in vederea formarii coroanei incep cu alegerea definitiva a celor 3-4 ramuri principale (sarpantelor). Daca ramurile nu sunt crescute in uniform se aduc spre verticala sau se inclina pentru a le stimula sau a le incetini cresterea. Daca ramurile sunt crescute uniform si nu depasesc lungimea de 50-60 cm nu se scurteaza. Daca depasesc aceasta lungime, atunci ele se scurteaza la nivelul celei mai slabe. Ramura de prelungire a axului se scurteaza la 25-30 cm mai sus de nivelul de taiere al sarpantelor. Celelalte ramuri considerate concurente ale ramurilor principale sau ale axului se elimina (la ras).
In cursul verii se vor lasa doar lastarii de prelungire a ramurilor de baza si un singur lastar de prelungire a axului. Ceilalti lastari concurenti ai lastarilor de prelungire a ramurilor de baza (sarpantelor) cat si a axului se vor elimina. Se vor mai elimina si lastarii ce cresc pe latura superioara a ramurilor de baza (sarpantelor) cat si lastarii porniti de la baza ramurii de baza. In timpul verii se mai pot corecta si unghiurile de ramificare a sarpantelor.
In anul al treilea, primavara se urmareste consolidarea primului etaj de ramuri (sarpante) proiectarea primelor sarpante si a noilor sarpante la 70 - 80 cm de la ultima sarpanta din etaj.
Ramura de prelungire a axului se scurteaza in vederea ramificarii si proiectarii urmatoarei sarpante solitare (singure). Celelalte ramuri de pe ax se elimina la ras.
Pe fiecare ramura principala (sarpanta) se va alege cate o ramura cu pozitie laterala la o distanta de 55 cm de la ax, pentru formarea primei sarpante (ramura secundara prinsa pe ramura principala).
Ramurile de prelungire ale sarpantelor se vor scurta la 40-45, cm de la punctul de prindere al primei ramuri secundare (subsarpantei). ATENTIE! De pe sarpante se suprima toate ramurile verticale viguroase.
In timpul verii se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si axului pentru cea de-a doua sarpanta si sarpanta solitara (singura). Se plivesc lastarii concurenti si cei de pe latura superioara a sarpantelor (de pe creasta).
In anul al patrulea, dupa aceleasi principii se mai alege o ramura pentru formarea urmatoarei sarpante solitare la 30 cm fata de prima sarpanta solitara. Se corecteaza unghiul de ramificare al sarpantelor solitare si se proiecteaza cate o noua subsarpanta.
Pe sarpantele din etaj se aleg cate doua ramuri in vederea formarii subsarpantelor, astfel ca ramificarea sa fie bilaterala, alterna exterioara.
Se elimina ramurile concurente, lacome si cele orientate in interiorul coroanei. In vederea normarii incarcaturii de rod, o parte din ramurile anuale de pe sarpante se scurteaza la 3-4 muguri.
In anul urmator dupa proiectarea numarului necesar de sarpante printr-o taiere de transfer a prelungirii axului pe o ramura orizontala, se limiteaza inaltimea pomului. In anii urmatori taierea de fructificare va avea in vedere reglarea echilibrului intre crestere si rodire.

4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia prun

Prunul este specia pomicola care este atacata de numeroase boli si daunatori care produc pagube insemnate, indeosebi fructelor. Intre acestea, cele mai mari daune sunt produse de boli virotice ca plumpox (varsatul prunului sau sharka), piticirea prunului (prundwarf), patarea inelara necrotica (prunus ring spot), declinul prunului (plum decline), mozaicul liniar (plum pseudopox) etc.
Dintre bolile criptogamice, patarea rosie a funzelor de prun, (Polystigma rubrum), monilioza (Monilinia laxa), nurlupii (Taphina pruni), ciuruirea micotica a frunzelor (Coryneum beijerinckii) sunt cele mai pagubitoare cand nu sunt tratate fitosanitar in mod corespunzator.
Ca daunatori periculosi ai prunului sunt recunoscuti viespea semintelor de prun (Eurotoma schreineri), viespea neagra a prunelor (Hoplocampa minuta), viermele prunelor (Laspeyresia funebrana), paduchele din San Josè (Quadraspidiotus perniciosus), si acarianul rosu al pomilor (Panonychus ulmi).
Ca mijloace de combatere partiala, a bolilor si daunatorilor, deoarece soiuri imune la boli nu se cunosc, se recomanda: infiintarea plantatiilor cu soiuri tolerante si pomi devirozati procurati din pepiniere specializate cu certificat biologic de garantie, inlaturarea pomilor bolnavi din livezile existente, combaterea prin tratamente impotriva vectorilor (afidelor) si a gazdelor acestora (buruienile), aplicarea la timp a tuturor lucrarilor si in special a taierilor si prin aplicarea tratamentelor chimice dupa schema de combatere prezentata in continuare (Tabelul 2.).

Lucrari de intretinere caracteristice prunului

PRUNUL

I.           Tendinta naturala de formare a coroanei

Caracterul cresterii partii aeriene a pomului este determinat genetic, variind destul de mult in functie de soi. In primii ani de viata, prunul creste repede, formand lastari lungi, uneori foarte lungi si subtiri.

In functie de soi, coroana poate avea forma sferica sau globuloasa (Rivers timpuriu, Pitestean, Centenar, Agen, Pescarus), sferic-turitita (Vanat de Italia, Stanley, Gras romanesc), piramidala (Tuleu gras, Tuleu dulce, Vanat Romanesc, Silvia), invers piramidala (Renclod Althan, Anna Spath, Albatros) si fusiforma (Record).

Unghiul de ramificare a elementelor structurale ale coroanei este de pana la 45 de grade la soiurile cu coroana piramidala si de 50-75 de grade la cele cu coroana globuloasa. La soiul Tuleu gras, unghiul mic de ramificare constituie una din cauzele frangerii si dezbinarii ramurilor.

Desimea coroanei pomilor este determinata de gradul de ramificare a elementelor de schelet si semischelet. Unele soiuri au coroana rara, ramificand slab (Rivers timpuriu, Vanat de Italia, Stanley), iar altele au ramificare puternica, realizand coroane dese (Vanat romanesc, Superb) care se impune aplicarea cu regularitate a taierilor de intretinere, in vederea obtinerii unor productii de calitate superioara.

Capacitatea de a emite lastari anticipati este mai mare la unele soiuri (Tuleu gras, Vavat romanesc, Stanley, Agen), in special in perioada de tinerete, particularitatea pe care se bazeaza formarea mai rapida a coroanei si grabirea intrarii pomilor pe rod.

II.        Forme de coroana recomandate pentru prun

Corelata cu particularitatile biologice ale prunului, forma de coroana aleasa trebuie sa corespunda tendintei naturale de crestere a soiurilor, pentru ca realizarea ei sa necesite o tehnica simpla si cat mai economica.

Pentru prun se recomanda urmatoarele forme de coroana: piramida neetajata, piramida mixta, vasul ameliorat aplatizat, vasul intarziat, palmeta etajata cu bratele oblice, fusul subtire.

In gradinile populatiei, prunul se conduce usor sub forma de piramida si vas.

Deoarece prunul in primii ani dupa plantare formeaza cresteri vegetative lungi si subtiri, pentru asigurarea ramificarii, in vederea obtinerii unui schelet corespunzator si bine cosolidat, se impune aplicarea lucrarilor “in verde” (ciupirea si suprimarea lastarilor, dirijarea unghiului de crestere). La formele de coroana globuloase, prin ciupirea lastarilor de prelungire, la nivelul deramificare, se obtin ramuri de ordin superior, din lastarii anticipati, scurtandu-se timpul de formare cu 1-2 ani. Pentru a nu intarzzaia intrarea pomilor pe rod, nu trebuie sa se aplice taieri severe, in scopul respectarii parametrilor carcateristici formei de coroana, iar la soiurile mai tardive, o data cu formarea coroanei, se va stimula aparitia ramurilor pe rod.

Fiind o specie productiva, dar avand ramurile cu lemnul relativ fragil, pentru sustinerea rodului necesita formarea unui schelet puternic, bine ramificat, ceea ce se realizeaza prin respectarea dimensiunilor caracteristice formei de coroana proiectate.

III.     Taierea de productie

Taierea de fructificare la prun se aplica in mod diferentiat in functie de varsta pomilor, sistemul de cultura, destinatia productiei, conditiile ecologice, particularitatile biologice ale soiurilor, tipul de fructificare s.a.

La pomii tineri, aflati la inceputul perioadei de rodire, se procedeaza la imbinarea taierii de formare a coroanei cu cea de fructificare, intervenindu-se mai mult prin operatii de rarire a ramurilor si cat mai putin prin scurtari. Elementele de semischelet raman sa creasca liber 4-5 ani, pentru a se ramifica si garnisi cu formatiuni fructifere. In primii 2-3 ani de productie, prunul nu necesita aplicarea unei taieri speciale de fructificare, deoarece ramurile pe rod fiind tinere au capacitatea ridicata de diferentiere. In cazul in care cresterile anuale terminale si subterminale diferentiaza mugurii floriferi pe toata lungimea (Stanley, Tuleu gras), se recomanda scurtarea lor cu 1/3 sau ½. Cand mugurii floriferi sunt amplasati spre varf, ramurile se lasa intregi, pentru a garnisi zona bazala si mediana, urmand a fi scurtate in anul urmator.

In timpul perioadei de rodire, cand se constata diminuarea vigorii de crestere a pomilor, iar formatiunile fructifere sunt puternic ramificate si in curs de epuizare, se impune ca odata cu taierea de intretinere sa se aplice si cea de fructififcare. Aceasta are ca obiectiv normarea incarcaturii de muguri floriferi, intinerirea ramurilor de semischelet si de rod, precum si stimualarea cresterilor egetative. Prin taieri de reductie si simplificare se cauta sa se mentina o anumita structura de 2-3 ani, capabila sa asigure fructe mari si de calitate superioara, in conditiile realizarii anuale a unui numar de 150-200 lastari pe pom, cu lungime de peste 35-40 cm fiecare.

Pentru aceasta se efectueaza scurtarea ramurilor de semischelet mai in varsta de 4-5 ani, pentru reintinerire, cat si a celor tinere (mai lungi de 40-50 cm) supraincarcate cu formatiuni de rod. Ramurile situate dedesubtul sarpantelor se suprima, deoarece fiind umbrite si mai slab hranite, produc fructe putine si de calitate inferioara.

Cultura moderna a prunului este de neconceput fara aplicarea taierilor diferentiat, in functie de destinatia recoltei. Astfel, in cazul plantaiilor care produc fructe pentru consum in stare proaspata sau pentru deshidratare, se impune aplicarea unor taieri minutioase si riguroase, vizand eliminarea lemnului imbatranit, pe care s-au obtinut 23 recolte, stimularea cresterii de noi lastari si obtinerea de noi formatiuni fructifere situate pe lemn tanar.

Prin taieri trebuie sa se asigure fructe mari, uniform si intens colorate. Bogate in zaharuri si substanta uscata.

In zonele mai secetoase, in livezile fara posibilitati de irigare, se vor prcatica taieri mai severe pentru a stimula cresterea. Cand toti factorii climatici sunt in limite optime, taierile vor fi moderate.

Dupa cum s-a precizat, taierea se aplica diferentiat, in functie de soi, resectiv tipul de fructificare. Astfel, soiurile Stanley, Centenar si Silvia rodesc preponderent pe buchete de mai, care se formeaza direct pe sarpante sau subsarpante. Buchetele fructififca mai multi ani, se ramifica puternic, dar cu timpul se epuizeaza si rodesc numai pe zonele terminale tinere, fructele obtinute fiind mici si de calitate inferioara. La aceasta grupa de soiuri prin taierea de fructificare se intervine atat asupra ramurilor de semischelet, cat si a celor de schelet, pocedandu-se la reductia periodica pe lemn de 3-4 ani, cat si la inlocuirea celor debilitate si degarnisite, cu altele noi, capabile sa asigure formatiuni de rod tinere, viguropase si productive. Pararel cu scurtarea ramurilor se schelet si semischelet se raresc buchetele de mai la 8-10 cm distanta unul de altul, se regeereaza ramificatiile fructifere imbatranite, eliminandu-se pana la ½ din volumul lor.

Alte soiuri (Agen, Tuleu gras, Vanat romanesc, Gras romanesc) rodesc pe ramuri buchet si ramuri mijlocii, pomii avand tendinta naturala de supraindesire a coroanei. Taierea de fructificare consta in simplificarea esalonata si periodica a ramificatiilor fructifere, intinerirea ramurilor de semischelet mai in varsta de 3-4 ani si inlocuirea anuala a 1/5 din numarul lor, eliminandu-se cele prea dese si epuizate. Reinnoirea ramurilor arcuite sub greutatea odului se face periodic, taindu-le in dreptul unei ramificatii mai viguroase, cu pozitie verticala, situata in zona de curbura. In 2-3 ani, noua ramificatie rodeste abundent, se arcuieste si ea, datorita rodului, si se regenereaza din nou, taindu-se cat mai scurt.

La soiurile care formeaza numeroase ramuri mijlocii si lungi, normarea incarcaturii se face prin rarirea acestora la 12-15 cm una de alta, prin eliminarea celor subtiri, cu pozitite descendenta, situate inzona umbrita a coroanei. Se evita scurtarea lor pentru a nu indeparta rodul. Ramurile mixte lungi, viguroase, la care mugurii floriferi sunt amplasati injumatatea bazala, se scurteaza cu 1/3 pentru a se garnisi terminal cu ramurii mijlocii si bazal cu buchete de mai si pinteni. In cazul in care s-a produs indesirea coroanei se procedeaza la scurtarea si rarirea ramurilor de semischelet si a ramificatiilor fructifere, care au asigurat 2-3 recolte.

In mod practic, pentru efectuarea taierii de fructificare se procedeaza in prealabil la o examinare atenta a coroanei, in scopul stabilirii interventiilor. Se apreciaza starea de echilibru intre procesele de crestere si diferentiere, evidentiata prin incarcatura de muguri de rod, lungimea si frecventa ramurilor anuale, situatia ramurilor de semischelet, respectiv repartizarea in cadrul coroanei, marimea znei degarnisite, varsta si gradul lor de arcuire. La pomii care prezinta cresteri vegetative mari (peste 60 cm lungime) si un numar redus de muguri floriferi (sub 15 buc/m liniar de ramura), ca urmare a unei taieri prea severe in anul precedent, se aplica o interventie usoara, care consta in rarirea ramurilor anuale viguroase. In cazul pomilor cu incarcatura mare de muguri de rod si cresteri anale de vigoare mica (sub 30 cm), taierile vor fi mai severe, intervenndu-se prin scurtarea tuturor ramurilor de semischelet, pentru stimularea cresterii vegetative si eliminarea excesului de muguri floriferi.

In situatia in care atat cretsrea cat si diferentiera sunt reduse, lastarii avand sub 20 cm lungime, formatiunile fructifere tinere fiind putine si de vigore slaba, iar incarcatura de muguri de rod mica, se poate aprecia ca pomul a fost suprasolicitat, epuizandu-se datorita productiei mari din anii anteriori, sau unei agrotehnici necorespunzatoare. Pentru restabilirea echilibrului de crestere-rodire, se efectueaza o taiere moderna, intervenindu-se atat asupra elementelor de schelet cat si a celor de semischelet si se aplica o tehnologie de intrtinere superiora (fertilizare, irigare, lucrare a solului).



IV.      Fertilizarea solului

Avand din vedere starea de fertilitate naturala scazuta a solurilordestinate plantatiilor de prun, cat si cerintele relativ mari fata de continutul acestora de substante nutritie, fertilizarea devine o masura obligatorie pentru obtinerea de recolte superioare cantitati si calitativ.

In perioada de vegetatie, prunul inregistreaza cel mai mare consum de substante nutritive in timpul infloririi si legarii fructelor, la intarirea samburilor si diferentierea mugurilor floriferi, cat si la intrarea fructelor in parga, ceea ce impune ca epoca de administrare a ingrasamintelor sa fie corelata cu aceste faze critice.

In general, ingrasamintele folosiote in cultura pomilor fructiferi au aceeasi aplicabilitate si in plantatiile de prun. Astfel, ingrasamintele organice: gunoiul de grajd, compostul, ingrasamintele verzi si mustul de balegar sunt bine valorificate la prun.

In functie de tipul de sol, prunul reactioneaza diferit, atat la ingrasamintele organice, cat si la cele chimice. Astfel, pe soiurile slab acide si neutre (aluvial, brun roscat), eficacitatea este mai mare la fertilizarea cu ingrasaminte chimice, in doze de 60-120 kg azot, 50-100 kg fosfor si 40-80 kg potasiu s.a./ha, iar pe soiurile acide, efectul maxim il au ingrasamintele organice sau organo-minerale in doze de 30 ha gunoi (o data la doi ani) si 40 kg N, 50 kg P2O5 si 40 kg K2O s.a/ha. In literatura de specialitate se apreciaza ca de pe 1 ha prun cu 200 de pomi, la o productie de 15 t/ha, se extrag anual din sol 36 kg N, 11 kg P2O5, 50 kg K2O si 33 kg CaO. Avand in vedere ca numai otreime din ingrasamintele adiministrate sunt asimilate de pomi, rezulta ca, orientativ, anual, inplantatiile pe rod, trebuie administrate 100-120 kg/ha N, 40-70 kg/ha P2O5 si 100-120 kg K2O, iar la 3 ani, 30-40 t/ha gunoi de grajd.

In plantatiile pe rod, ingrasamintele se administreaza pe intreaga suprafata, iar ca moment de aplicare, ingrasamintele organice, cele cu P2O5 si K2O si 1/3 din doza de N, se administreaza toamna. Restul dozei de azot se administreaza fazial, ½ primavara, inainte de pornirea in vegetatie, si ½ in iunie, in timpul cresterii intense a lastarilor si fructelor.

In perioada de vegetatie, ingrasamintele se incorporeaza in sol cu discul sau cultivatorul o data cu efectuarea lucrarilor de intretinere. In plantatiile pe rod se recomanda ca din 2 in 2 ani sa se efectueze scarificarea solului pe intervalul dintre randuri, ocazie cu care se incorporeaza, cu subsolierul, ingrasamintele fosfatice si potasice, greu solubile. In livezile de prun unde se iriga, ingrasamintele chimice se administreaza pe brazde dechise pentru udare.

La pomii rasleti, in gospodariile populatiei, inplantatiile unde solul se lucreaza numai in jurul pomilor, fertilizarea de baza se efectueaza toamna, ingrasamintele fiind incorporate o data cu mobilizarea solului

Plantarea pomilor fructiferi


Plantarea pomilor fructiferi se poate face peste tot in Romania, cu exceptia zonelor de peste 1500 m altitudine, unde nu merg decat anumite specii de arbusti fructiferi.

Terenul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

-sa fie plan sau in panta;
-sa fie terenuri usoare, lutoase sau nisipoase;
-sa fie permeabile, pentru a evita baltirea apei;
-panza de apa freatica sa fie peste 1m adancime;
-sa nu se creasca pe aceste terenuri vegetatie ca pipirig, papura, piciorul cocosului;
-solurile sa aiba reactie neutra, slab acida sau alcalina, cu pH intre5-8;
-terenurile sa fie bine expuse la soare - zona sudica, SE sau SV -, evitandu-se expozitiile nordice;
-trebuie evitare vaile inguste traversate de curenti reci si zonele unde sunt frecvente ingheturile tarzii de primavara.

2. Zonarea speciilor de pomi


-zonarea se face in functie de pretentiile fiecarei specii fata de lumina, caldura si rezistenta la temperaturi sacazute;
-in zona dealurilor subcarpatice se pot cultiva specii ca: mar, par, gutui, prun, cires, visin;
-in zonele de campie mai calde se cultiva mai ales caisul, migdalul, precum si speciile din zonele subcarpatice;
-in zonele reci se cultiva arbustii fructiferi.

3.Perioada de plantare

-cea mai buna perioada pentru plantarea pomilor fructiferi este toamna, incepand din 15 octombrie si pana la venirea inghetului, avand avantajul unei prinderi sigure, deoarece exista timp suficient cu umiditate ridicata, cand ranile facute pe sistemul radicular se cicatrizeaza, aparand noi perisori absorbanti, care permit reluarea vegetatiei pomului plantat (obligatoriu pomii plantati toamna se vor proteja contra rozatoarelor);
-primavara, perioada optima de plantare a pomilor este inainte de umflarea mugurilor, iar prinderea este conditionata de udari repetate in caz de seceta;
-se mai pot planta pomi si dupa inghet in anumite 'ferestre' din perioada de iarna, cu conditia ca temperaturile in timpul plantarii sa nu scada sub 0sC.


4.Producerea materialului saditor

-indiferent cand se planteaza, este bine ca pomii sa se procure din toamna, din pepinierele consacrate, recunoscute si controlate care garanteaza prin material etichetat, autenticitatea si calitatea soiului;
-pomii cumparati nu se tin cu radacinile descoperite, astfel ca in functie de timpul cand ii plantam se pot tine in beciuri, cu umiditate corectata prin udari la radacina;
-pentru pastrarea un timp mai indelungat, pomii se pot aseza in santuri adanci de 30-40 cm si late de 30-50 cm, care se fac la adapostul cladirilor. Pomii se asaza in picioare, in legaturi de 15-10 bucati, sau cand sunt putini, dezlegati si se acopera cu nisip sau pamant pe radacini, dar si 15-20 cm din tulpina.


Cum trebuie sa arate un pom bun pentru plantare?

-materialul destinat plantarii trebuie sa aiba varsta de 1-2 ani;
-pomul trebuie sa aiba radacini principale de peste 20-25 cm, sau un smoc de radacini subtiri in cazul pomilor altoiti pe portaltoi vegetativ (caz in care nu mai conteaza lungimea radacinilor);
-tulpina si radacinile trebuie sa nu fie ofilite, sa nu aiba rani mari;
-inaltimea pomilor sa fie de cca. 1m;
-in conditiile in care se pot procura pomi de 2-3 ani, cu coroana formata, aceasta trebuie mult redusa dupa plantare, pentru a se realiza un echilibru cu dimensiunea radacinii, deja redusa cu ocazia iesirii din pepiniera.


6.Pregatirea terenului pentru plantare

-lucrarea de baza consta in desfundarea (saparea) terenului la adancimea de 60 cm, lucrare care se efectueaza manual sau mecanic;
-inainte de plantare se administreaza 30-50 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat, 150-200 g sare potasica;
-la suprafete mici aceste cantitati sunt de 3-5 kg gunoi de grajd la mp, 30-40 kg superfosfat si 15-0 g sare potasica/mp;
-daca terenul a fost desfundat, gropile se fac in momentul plantarii cu dimensiuni mai mari, pana la 1 m, in functie de structura terenului, iar ingrasarea se face la groapa cu aceleasi cantitati de ingrasaminte recomandate la mp.


7.Pichetarea terenului

-se fixeaza tarusi pentru locul fiecarui pom ce urmeaza a fi plantat in functie de distantele cerute de portaltoi, de regula mai mici pe rand si mai mari intre randuri (pichetaj intre dreptunghi), sau cu distante egale intre randuri si pe rand (pichetaj in patrat);
-distantele de plantare se adopta in functie de portaltoi si chiar de intretinerea solului in livada.


8.Plantarea pomilor fructiferi

-se incepe fasonarea radacinilor cu o foarfeca ascutita, inlaturand prin taiere radacinile rupte sau ofilite, apoi se scurteaza radacinile principale, prin taieturi oblice. Daca radacina este foarte viguroasa se vor evita taieturile severe pentru a nu perturba echilibrul cresterilor ulterioare;
-se pregateste o mocirla dintr-un amestec de 2-3 parti pamant galben la 1 parte balega proaspata de vita, la care se adauga apa si se amesteca pana capata consistenta smantanii;
-gropile mai mari se umplu cu pamant maruntit galben si reavan provenit de deasupra gropii, se taseaza usor iar la mijloc se face un mic musuroi, pe care se aseaza radacinile pomului in momentul plantarii, dupa ce acestea au fost mocirlite anterior;
-daca ingrasamintele organice sunt bine fermentate se amesteca cu pamantul scos din jumatatea inferioara a gropii si cu superfosfatul, amestecul fiind folosit la acoperirea radacinilor, dupa ce s-a pus un strat de sol de cca.10 cm fara ingrasamant;
-la plantare se recomanda sa lucreze doua persoane: una tine cu mana pomul, iar cealalta acopera radacinile cu pamant simplu sau cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Persoana care tine pomul il scutura usor ca pamantul sa patrunda printre radacini, si executa tasarea solului prin calcare cu piciorul incaltat cu incaltaminte ce are talpa moale (cizme de cauciuc);
-pomul se aseaza si se fixeaza in asa fel incat punctul de altoire sa ramana deasupra nivelului solului, la 3-4 cm. La plantarile din toamna punctul de altoire se protejeaza peste iarna cu un musuroi de 25-30 cm inaltime;
-dupa pornirea pomilor in vegetatie, primavara, musuroiul se imprastie prin sapare, formand un lighean in jurul pomilor pentru usurarea patrunderii apei de ploaie si a apei din irigatii. Dupa ce apa a patruns, a doua zi de obicei se trage pamantul bine maruntit in jurul pomului, lasand punctul de altoire la nivelul solului.

9.Proiectarea coroanei

-pomul in varsta de 1 an (varga) se scurteaza deasupra unui mugure situat pe aceeasi parte cu rana cicatrizata de la punctul de altoire. Taierea de scurtare se face oblic cu 2 mm deasupra bazei mugurelui terminal. Pomii care nu au coroana formata din pepiniera se scurteaza la 1 m din care 80 cm reprezinta trunchiul si 20 cm locul de unde vor pornii ramurile pentru formarea coroanei.

Daca exista lastari in zona coroanei pe portiunea de 25 cm acestea se scurteaza la 8-10 ochi deasupra unui mugure care sa se priveasca spre exterior. Cand plantarea se face toamna in locuri neimprejmuite, tulpinile pomilor se protejeaza contra iepurilor, caprioarelor si altor rozatoate prin infasurarea in hartie de ambalaj, saci deteriorati sau folie de polietilena, care se prind prin sfoara.

Caisul, piersicul, prunul
In conditiile acestui an, cu temperaturi deosebit de ridicate in aer si la sol, este recomandabil ca taierile de fructificare la cais sa fie amanate pentru primavara urmatoare, pentru a se evita procesul de evapotranspiratie.
Desi prin reducerea aparatului foliar, datorita taierilor, procesul de evapotranspiratie ar trebui sa fie mult incetinit, experienta ultimilor 2-3 ani asemanatori in ce priveste conditiile climatice cu vara anului 1994, a aratat ca pomii au o anumita suferinta, stresul provocat de temperaturile ridicate combinat cu ranile produse prin taieri, astfel incat apar mai multe ramuri uscate in coroana decat daca taierile s-ar efectua primavara, inainte de dezmugurirea mugurilor floriferi.

Decizia pe care un cultivator trebuie sa o ia asupra momentului in care se executa taierile de fructificare la cais depinde, prin urmare, de conditiile fiecarui an, in special de temperaturile din timpul si de dupa maturarea fructelor, respectiv daca acestea depasesc 30-35°C, nu se efectueaza taierile dupa recoltat, dar daca acestea sunt mai moderate, se pot efectua si aceste operatii.
La cais, la piersic, cat si la prun, sunt necesare, de asemenea, udarile de aprovizionare, intretinerea solului curat de buruieni, cosirea intervalelor inierbate, eliberarea terenului de resturile vegetale rezultate de la eventualele culturi existente intre randurile de pomi.
Deosebit de importanta la aceste specii este efectuarea tratamentelor fitosanitare impotriva fainarii, ruginii, afidelor, paianjenilor si omizilor.



Plantatiile vor fi controlate in permanenta, indepartand pomii uscati, afectati de multe ori de atacul de carii, ce constituie surse de infectii pentru ceilalti pomi din apropiere, indiferent de varsta.
Pentru a evita debilitatrea pomilor se vor inlatura drajonii care sunt mai numerosi la caisul si prunul altoit pe mirobolan sau corcodus si la piersicul altoit pe corcodus.
La piersic, se continua, pana la sfarsitul lunii septembrie, recoltartea soiurilor tardive, atat cu pulpa alba, cat si cu pulpa galbena, acestea putand fi pastrate, in conditii de atmosfera controlata, inca 3-4 saptamani.
Si la prun incepe recoltarea soiurilor de toamna destinate atat consumului in stare proaspata, cat si prelucrarii sub forma de conserve sau distilat.

Stabilirea locului de plantare a fiecarei specii es face in functie de zona climatica a tarii si tinand cont de natura si fertilitatea naturala a solului.
In zona dealurilor inalte se vor alege numai specii si soiuri mai rezistente la frig si care pot lega fructe chiar in primaverile ploioase. Sunt excluse soiurile de mar din grupa Delicious rosu, Starkrimson etc., care nu dau rezultate.

La prun, se prevad soiurile Gras romanesc, Vinete romanesti, iar celelalte ca Agen, Stanley, P?che se planteaza numai la altitudini mai mici, pana la 500 m. Caisii, piersicii si migdalii nu reusesc deloc la altitudini mari.

In zona colinara si de campie reusesc toate speciile, daca li se completeaza necesarul de apa.
Atentie mare trebuie data naturii solului.
Trebuie evitate solurile prea reci, argiloase, grele, cu exces de umiditate; in astfel de terenuri majoritatea speciilor pier repede (caisul, piersicul, ciresul, migdalul, unele soiuri de prun).
Numai gutuiul si parul altoit pe gutui sunt mai rezistente in solurile mai umede.
Acolo unde este pericol de stagnare a apei toamna, se recomanda plantarea pe biloane sau pe mameloane artificiale, chiar si pentru speciile mai rezistente.

Alegerea portaltoilor trebuie facuta in functie de calitatile solului.
Pentru solurile uscate din zona de campie se prefera ca portaltoi zarzarul pentru cais, eventual pentru prun; migdalul amar si piersicul pentru piersic; mahalebul pentru cires si visin, corcodusul pentru prun, parul franc pentru par, marul franc pentru mar.
Ceilalti portaltoi se folosesc numai pentru soluri reavene ori cu posibilitati de irigare in sezoanele secetoase.

Stabilirea corecta a distanteidintre randuri si dintre pomi pe rand se face pentru fiecare specie in parte de pe grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare.
La aceasta lucrare se tine seama si de portaltoiul utilizat, deoarece el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor.
De exemplu, soiul Jonathan altoit pe portaltoiul franc ori pe M11, M16, A2 formeaza coroane de 7-8 m inaltime si diametru, in timp ce altoit pe portaltoi de vigoare slaba - M27, M9, M26 - coroane ajunge numai la 3-4 m.
Aceeasi diferenta de crestere se observa la un soi de par altoit pe gutui fata de acelasi soi altoit pe portaltoi franc sau salbatic.

In orice caz, in plantatiile intensive, distanta intre randuri sa nu fie mai mica de 3,5-4,5 m, pentru a asigura spatiul de lumina necesar.
Se are in vedere faptul ca sunt foarte pretentiosi la acest factor caisii, piersicii, migdalii, ciresii, ca si unele soiuri de mar si par.
Mai putin pretentiosi la lumina sunt: visinul, coacazul, zmeurul, care reusesc si la semiumbra.
Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii cresc mai voluminosi.

Terasarea, pe terenurile cu panta mai mare de 8%, este necesara construirea de terase continui ori individuale.
Cele continui se fac paralele cu curba de nivel, corespunzator fiecarui rand de pomi.
Ele se fac putin inclinate in sensul pantei, efectuandu-se inainte de pichetarea terenului.
Acolo unde nu sunt posibilitati pentru astfel de terase, se pot efectua terase individuale, insa dupa efectuarea pichetajului.

In zonele umede, cu pericol de exces de umiditate, se efectueaza canale de coasta inclinate longitudinal la 3%, care sa evacueze apa in exces.
Ele pot avea latimea la fund si adancimea de 0,3-0,5 m, consolidate prin inierbare si distantate la 24-50 m, in functie de panta terenului.

Drenajul pentru eliminarea excesului de apa de pe anumite portiuni se efectueaza drenuri folosind diferite materiale: fascine, tuburi de ceramica, tuburi de material plastic etc.

Pichetajul terenului consta in insemnarea pe teren a randurilor de pomi si a fiecarui pom in parte prin tarusi (picheti).
Pe terenurile plane sau cu panta mica pana la 6%, pichetajul poate fi facut in dreptunghi ori in patrat, iar pe terenurile in panta este obligatoriu pichetajul in triunghi in vederea combaterii eroziunii.

Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol.
Pe terenurile nedesfundate si pe solurile mijlocii, dimensiunile gropilor sunt de 1x1x0,7 m, iar in solurile grele pot ajunge cu latura de 1,2-1,5 m si adancimea de 0,8 m.

Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se asaza de o parte si de alta a randului sub forma de musuroaie (se are grija ca peretii gropii sa fie verticali).
Stratul de la suprafata (30-35 cm) se asaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de exemplu spre est), iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest).
De aceasta asezare a straturilor de pamant in musuroaie se va tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare.

Datorita faptului ca prin sapatul gropilor dispare pichetul, care marcheaza tocmai locul pomului, se recomanda (mai ales pe pante) ca inainte de saparea gropii sa se marcheze fiecare pichet cu inca doi (de o parte si de alta) insa pe directia randului, folosind o scandura de 'repichetaj' cu o crestatura la mijloc si cu doua la capete.
Aceata lucrare usureaza mult gasirea locului exact unde trebuie asezat pomul in momentul plantarii.
Pe pante mari si neregulate, saparea gropilor se face concomitent cu efectuarea teraselor individuale.

Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare.
La fundul gropii se arunca 15-20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua treimi cu pamant din stratul de la suprafata.
Se urmareste ca pamantul cel mai feril sa se gaseasca in zona radacinilor pomului.

Pentru plantare, se face o alegere riguroasa a materialului saditor.
Se vor planta numai pomi bine dezvoltati, sanatosi, cu radacini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente.
Se inlatura toti pomii cu tumori canceroase pe radacini, oricat de mici ar fi acestea.
De asemenea nu sunt indicati pentru plantare pomii cu rani provocate de grindina, mai cu seama caisi, piersici, ciresi, visini etc., deoarece acestia vor suferi de gomoza (scurgeri de clei) chiar de la inceput si vor pieri prematur.

Fasonarea radacinilor si mocirlirea lor este o a doua conditie de reusita la plantare.
Prin aceasta se innoiesc taieturile facute la scos, operand cu foarfeca; se scurteaza radacinile frante ori ranite, imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi cele sanatoase principale.
Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi.
Dupa fasonare se inmoaie pana la colet intr-o pasta facuta dintr-un amestec de balega proaspata de vite cornute mari, pamant si apa in parti egale.
Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini.

Ingrasarea la plantare este o alta conditie esentiala.
In pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus 50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica.

Stabilirea corecta a adancimii de plantare este de importanta capitala.
Pentru aceasta se foloseste scandura de repichetaj, asezandu-se intre cei doi picheti care strajuiesc groapa, se trage pamantul amestecat cu ingrasamintele respective, creandu-se in mijlocul gropii un mic musuroi pe care se asaza radacinile pomului, astfel incat coletul sa fie deasupra marginii superioare a scandurii.
Se arunca apoi pamant marunt si reavan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu-se usor cu degetele rasfirate printre radacini.
Dupa ce au fost acoperite radacinile, se scutura usor pomul (fara sa fie tras afara) pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile.

Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta.
Se trage apoi tot pamantul in groapa, pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou.
Cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in jurul pomului. In aceasta copca se toarna 1-2 galeti de apa.
Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, 'se asaza' revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera.
Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi.
Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii.
Coroana sau partea aeriana a pomului ramane nefasonata; acest lucru urmand sa se efectueze in primavara, la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie.

Protejarea trunchiului fiecarui pom este ultima lucrare care trebuie facuta inainte de caderea zapezii impotriva iepurilor si caprioarelor.
In acest scop, in jurul trunchiului se leaga tulpini de floarea soarelui, sau coceni de porumb, stuf, hartie groasa de saci ori folie perforata din material plastic



Denumire stiintifica: Prunus Domestica
Expunere: plin soare
Sol: tolereaza orice tip
De la plantare pana la inflorire: un copac de 2 ani va produce fructe dupa 3 ani de la plantare

Descriere
Prunul ar trebui sa fie prima alegere pentru un gradinar cu putina experienta care vrea sa aiba o livada de pomi fructiferi, pentru ca nu au nevoie de ingrijiri deosebite. In afara de asta, prunul poare fi cultivat in aproape orice gradina obisnuita si traieste aproape 50 de ani.

Tipuri de pruni
Trebuie sa aveti mare grija cand alegeti un anume tip de prun. Cumpararea unui soi care atinge 9 m inaltime si o coroana mare nu este tocmai cea mai buna idee daca aveti o gradina mica.

Dimensiuni

prun care se antreneaza pe spalier

prun cu forma piramidala


Prunii care se antreneaza in forma de evantai, pe spaliere (A), ating inaltimi de 2 m, cu diametrul de 3m. Desi sunt cei mai scunzi dintre soiurile de pruni, ei sunt alegera perfecta atunci trebuie plantati langa un zid (nu orientat spre nord).

Prunii in forma de piramida (B) nu au nevoie de spalier si ating in jur de 2,5 m in inaltime si 1,6 m in diametru, ceea ce i face perfecti pentru o gradina mica. Ramurile acestui tip de prun cresc in toate directiile, de pe un trunchi drept, central.

Prunii cu coroana in forma de tufa (C) nu au nevoie de spalier si sunt mult mai inalti decat cei cu forma de piramida, ajungand pana la 4 m inaltime. Avantajul este ca ramurile si foliajul se dezvolta de la 1 m de la nivelul pamantului, ceea ce face usureaza ingrijirea, taierea si recoltarea majoritatii fructelor. Dezavantajul este ca unele fructe vor fii mult prea sus pentru a fi culese fara o scara.

prun (coroana in forma de tufa)

prun standard-mijlociu

prun standard

Prunul standard-mijlociu (D) ating in jur de 6 m inaltime si nu au nevoie de spalier. Face parte din categoria de pomi fructiferi de dimensiuni mari, potrivit pentru o gradina mare. Produce multe prune anual, majoritatea trebuind sa fie culese cu ajutorul unei scari.

Prunii standard ating in jur de 8 m la maturitate, deci nu pot fi plantati decat in gradinile foarte mari. Produc destule fructe pentru a hrani toti vecinii.

Locul de plantare
In primul rand, locul trebuie ales dinainte, in functie de dimensiunile prunului la maturitate. Nu uitati ca in jurul lui trebuie sa lasati destul loc sa nu fie inghesuit de alte plante sau arbori.

In ceea ce priveste conditiile de care are absoluta nevoie un prun, acestea sunt 3: caldura (importanta mai ales in perioada de polinare), lumina si umezeala. Prunii infloresc mai devreme decat ceilalti pomi fructiferi, asa ca nu trebuie planatati intr-o zona in care temperaturile scad sub zero. Daca totusi zona in care locuiti este una rece, atunci evitati sa plantati soiuri care infloresc prea devreme; in acest caz sunt recomandate soiurile Czar, Victoria sau Marjorie's Seedling.

Prunii prefera locurile aflate in plin soare, desi nici gradinile cu putina umbra dimineata sau dupa-amiaza nu le dauneaza. In ceea ce priveste umezeala, este foarte important sa nu plantati prunii in parcele cu pamant mereu umed, dar nici prea uscat. Nu ii plantati langa alti pomi pentru ca acestia ii vor priva de umezeala de care au nevoie.

Plantarea
Este bine ca locul de plantare sa se pregateasca cu o luna inainte de plantarea propriu-zisa, pentru ca pamantul sa aiba timp sa se aseze. Sapati o groapa de 60 cm adancime si 1,2 m diametru si puneti in ea cat mai mult material organic.

Daca prunul se va planta intr-un sol care inainte a fost fertilizat pentru alte culturi, nu mai adaugati fertilizator - un pamant prea fertil va duce la dezvoltarea prea mare a pomului in sine, in detrimentul cantitatii de fructe. Daca il plantati pe o peluza, pregatiti pamantul ca mai sus, adaugand un fertilizator de lunga durata.

Plantarea in sine este simpla - se sapa o groapa destul de mare incat sa incapa cu usurinta radacinile, plasati pomul in ea si acoperiti cu pamant radacinile pana la nivelul pamantului din preajma. Este foarte simplu, dar mai sunt cateva stafuri de care trebuie sa tineti seama.

Nu adaugati fertilizator in pamant la plantare, pentru ca acesta poate arde radacinile si va duce, dupa cum am mai spus, la dezvoltarea pomului in detrimentul cantitatii de fructe.

Ca totii pomii, si prunul trebuie plantat la aceasi adancime la care a fost plantat inghiveci sau in sera; daca nu stiti sigur atunci asigurati-va ca nodul dintre radacina si tulpina este la cel putin 5 cm deasupra pamantului. Dupa ce ati plantat copacul, batatoriti pamantul pentru ca acesta sa intre bine in contact cu radacinile.

Pruni trebuie legati de un arac in primii ani de la plantare. Aracul se infige inpamant la cel putin 15 cm de tulpina, iar punctele de legatura se fac din 30 in 30 cm, cu fazii de plastic sau sfoara (nu sarma sau alte materiale care ar putea strica tulpina). De asemenea, verificati din cand in cand legaturile, pentru ca sa nu fie prea stranse.

Ingrijirea prunilor
La prunii nou plantati, aveti grija sa nu inghete in prima iarna si udati-i bine in perioadele secetoase. Prunii care se antreneaza pe spaliere / pereti trebuie udati regulat.

Pomii maturi nu necesita prea multe ingrijiri in afara de taiere si reducerea numarului de fructe (vezi mai jos). Este bine sa asezati in jurul trunchiului (dar nu lipit de acesta) un strat destul de gros de compost, care va mentine umezeala si va tine la distanta buruienile; primavara devreme este momentul potrivit pentru a face acest lucru. Toamna puteti aplica un fertilizator de lunga durata.

Deoarece prunii au multe radacini aproape de suprafata, din ele vor creste multi copaci pitici, pe o raza de 3 m in jurul tulpinii prunului principal. Acestia trebuie taiati pentru a fi tinuti sub control, o metoda mai drastica fiind scoaterea lor din pamant, din locul in care se desprind de radacina pomului-mama.

Reducerea numarului de fructe
Prunii nu fac in fiecare an aceasi cantitate de fructe. In anii in care produc prea multe fructe este bine sa rupeti unele fructe inainte ca acestea sa apuce sa se maturizeze, pentru a asigura o recolta buna si in anul urmator; totodata, ramurile incarcate cu prea multe fructe se pot rupe.

Numarul de fructe se reduce in doua etape: o data la sfarsitul lunii mai, cand incep sa se formeze fructele si apoi la mijlocul lunii iulie, cand prunele sunt pe jumatate dezvoltate. In primul rand, inlaturati fructele stricate sau bolnave; apoi rupeti alte prune pentru a lasa loc destul sa se dezvolte - trebuie sa fie cam 7 cm intre fiecare fruct.

Sprijinirea ramurillor
Daca unele ramuri par ca se vor rupe din cauza greutatii fructelor, este nevoie sa le sprijiniti cu araci. In punctul de contact legati cu un material usor, astfel ca batul sa nu raneasca scoarta prunului si sa nu transfere vreo boala.

Taierea prunilor
In aceasta problema sunt doua puncte importante: in primul rand trebuie sa dati prunului o forma potrivita, apoi sa evitati infectarea cu boala alba a frunzelor. Pentru a evita aceasta boala, taiati copacul in perioada de vegetatie, primavara tarziu sau vara devreme - nu iarna. Evitati sa taiati copacii mai batrani in lunile mai, sau din septembrie pana in octombrie. Incercati sa faceti taieturi cat mai curate, fara sa striviti lemnul. Daca taiati dintr-o ramura mai batrana, bandajati taietura cu o substanta speciala care se gaseste in magazinele de specialitate. 

Taierea prunilor depinde de forma pe care vreti sa o obtineti in final: piramida, tufa, standard sau standard mijlociu.

Recoltarea si stocarea fructelor
Rodesc numai prunii de cel putin 4-5 ani. Fructele se lasa in pom pana s-au copt. Fructele mature se coc pe o perioada de o luna, asa ca este bine sa culegeti cate putin, la cateva zile. Fructele bolnave trebuie indepartate imediat pentru ca atrag insectele si viespiile.

Prunele coapte se pastreaza numai cateva zile si sunt stodate cel mai bine in frigider. Daca vreti sa le tineti mai mult, culegeti-le cand sunt aproape coapte si asezati-le intr-o cutie de carton, intr-un loc intunecat



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4698
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site