PASTRAREA SEMINTELOR

PASTRAREA SEMINTELOR

1 Necesitatea pastrarii

De regula, semintele odata recoltate, se recomanda sa fie semanate imediat.

Totusi, sunt nenumarate cazuri cand acest lucru nu este posibil (vreme nefavorabila, seminte recoltate post-maturatie etc.). Ca urmare, este necesara pastrarea acestora.

Pastrarea devine inevitabila, urmare faptului ca la cele mai multe specii, fructificatia nu este anuala, dar productia de puieti forestieri trebuie sa fie relativ egala de la an la an.

Fenomene ce pot avea loc in masa de seminte

Dupa recoltare si prelucrare, in masa de seminte au loc o serie de fenomene care duc, de cele mai multe ori, la degradarea acestora, urmare faptului ca aceasta nu constituie un material inert ci, dimpotriva, un complex de organisme vii.

Aceste fenomene sunt urmatoarele :

a) Respiratia - necesara obtinerii de catre seminte a energiei necesare intretinerii vietii.

Consta in oxidarea monozaharidelor, cu obtinerea de energie. Reactia are loc in prezenta (respiratia aeroba) sau lipsa oxigenului (respiratia anaeroba):

- respiratia aeroba:

C₆H₁₂O₆ + 6O₂ → 6CO₂ + 6H₂O + 673 kcal

^glucoza

- respiratia anaeroba (fermentatia):

C₆H₁₂O₆ → 2C₂H₅OH + 2CO₂ +28 kcal

^{alcool etilic}

Intensificarea respiratiei duce, atat la cresterea temperaturii, cat si a umiditatii lotului de seminte si, ca urmare, conduce cu atat mai mult la crearea conditiilor necesare degradarii.

Pentru a prevenii degradarea semintelor in timpul pastrarii, fara sa fie suprimata, este necesar ca respiratia sa fie redusa si, apoi, sa fie mentinuta la intensitate minima, necesara pentru viata latenta a semintelor.

b) Uscarea - se produce in conditiile unor temperaturi ridicate si umiditate redusa. La scaderea umiditatii pana la apa de constitutie, respiratia nu mai poate avea loc. Ex.: ghinda isi pierde capacitatea de germinatie la o umiditate mai mica de 40 %.

c) Germinarea - declansata in timpul pastrarii, face ca semintele sa nu mai poata fi folosite.

d) Incingerea - este rezultatul unei respiratii intense, cu degajare de apa si caldura.

La temperaturi de pana la 24-30˚C, insusirile semintelor nu sunt afectate. Intre 34-38˚C, acestea dau semne evidente de depreciere (miros de mucegai, de fermentatie-putrefactie). Cu timpul se brunifica si se innegresc, pierzandu-si astfel complet vitalitatea.

e) Degerarea - se datoreaza temperaturilor negative. Este cu atat mai de temut, cu cat umiditatea este mai ridicata.

3 Conditii de pastrare a semintelor

Capacitatea semintelor forestiere de a-si pastra un timp indelungat insusirile lor biologice depinde de specie, calitatea initiala a semintelor si de conditiile de pastrare.

La semintele fiecarei specii se distinge o longevitate biologica si una economica.

longevitatea biologica (naturala) - reprezinta timpul dupa care, in lotul de seminte, se mai gasesc inca seminte germinabile;

- longevitatea economica - reda timpul maxim de pastrare in care procentul de seminte germinabile nu scade, totusi, sub valoarea minima prevazuta de standarde (STAS-uri).

Ex.:

Pentru a mentine cat mai mult timp nemodificata calitatea semintelor, este necesar ca procesele vitale (mai des respiratia) sa fie cat mai mult franate. In acest scop trebuie actionat asupra temperaturii de pastrare si umiditatii.

In raport cu umiditatea de pastrare, semintele forestiere se impart in trei grupe:

grupa I - umiditatea de pastrare trebuie sa fie mult mai mica decat umiditatea de echilibru realizata prin uscarea in aer liber. Aici se incadreaza mai ales rasinoasele, a caror umiditate de pastrare trebuie sa se mentina sub 6-7%. Acestea se pastreaza in vase ermetic inchise la temperaturi cuprinse intre -4 si -10˚C.

grupa a II - a - umiditatea de pastrare este mai mica sau egala cu umiditatea de echilibru. Intra in aceasta grupa semintele unor arbori si arbusti a caror umiditate optima de pastrare este 7-15%. Aceste seminte se pot pastra fara a lua masuri speciale de ambalare, in incaperi ferite de umiditate, la temperaturi scazute, uneori negative.

grupa a III - a - umiditatea de pastrare este ridicata, intrucat semintele cuprinse in aceasta grupa au, in mod normal, un continut ridicat de apa (50-60%).

Ex: ghinda, castanele.

Umiditatea de pastrare fiind ridicata, pentru a frana respiratia si a preveni aparitia fenomenelor de degradare, temperatura trebuie sa fie coborata. Aceste seminte se pastreaza bine in nisip umed, turba umezita, zapada, la temperaturi cuprinse intre -2 si + 2˚C. Este necesar accesul aerului la masa de seminte. De aceea ghinda, de exemplu, trebuie lopatata.

4 Depozitarea semintelor

Semintele din grupa I se depoziteaza in vase de sticla (butelii, damigene,) cu capacitatea de 15-20 l pentru a fi usor de manipulat.

Semintele din grupa a II - a se pastreaza in vase de lemn sau metal (cutii, lazi) cu capacitatea de 40-50 l pentru a putea fi, deasemenea, manipulate.

In ambele cazuri vasele se pastreaza in depozite speciale, din beton sau zidarie, in incaperi uscate, bine aerisite, cu temperaturi reglabile, eventual prevazute cu ventilatoare sau camere frigorifice, pe rafturi.

Semintele se depoziteaza pe loturi, iar vasele se eticheteaza, evidenta lor tinandu-se intr-un registru special.

Probleme speciale de depozitare pun semintele cu continut ridicat de umiditate (ghinda), care trebuie pastrate in conditii de umiditate ridicata si primenire a aerului, la temperaturi apropiate de punctul de inghet.

Aceasta se conserva bine la temperaturi de -2 si + 2˚C, pastrata in straturi alterne cu nisip umezit sau in amestec intim cu acesta. Si in aceste conditii, in mod obisnuit, ghinda nu poate fi pastrata decat peste iarna, pe perioade de cel mult 6-7 luni.

In cantitati mici ghinda se poate pastra in ladite de lemn cu pereti perforati, in straturi alterne cu nisip umed in proportie de 60-70%. Lazile au capacitatea de 40-50 l.

In cantitati mari ghinda se poate pastra:

a) in silozuri la suprafata solului sau partial ingropate, avand inaltimea de 50 cm, latimea de 2 m si lungimea dupa nevoi. Semintele se aseaza pe un pat de frunze, muschi sau paie si se acopera, cu un strat asemanator, peste care se asterne un strat de pamant gros de 15 cm. Aerisirea se asigura cu fascine, iar apele din precipitatii se dirijeaza prin santuri de scurgere.

Fig.12 Siloz la suprafata solului

Fig.13 Siloz partial ingropat

b) in zone cu clima mai blanda, ghinda poate fi pastrata sub masivul padurii, direct pe sol, asezata in straturi subtiri, de 20 cm, acoperita cu litiera, sau in ladite ingropate in pamant. In acest caz trebuie asigurata prin imprejmuire impotriva mistretilor si prin invelire cu plasa de sarma impotriva soarecilor.

Fig.14 Pastrare pe suprafata solului

c) in gropi de 1,5 - 2 m adancime sau in bordeie special construite, in straturi alterne cu nisip umezit.

Fig.15 Pastrare in bordeie

5 Transportul si ambalarea semintelor

Ambalarea semintelor in vederea transportului acestora de la locul de recoltare la locul de depozitare si de la acesta la locul de utilizare trebuie facute astfel incat sa se respecte conditiile de pastrare si depozitare specifice fiecarei grupe de seminte, expuse mai sus.

Astfel, semintele mici si fragile se ambaleaza in pungi de hartie, tesatura deasa sau material plastic si se transporta in ladite de placaj. Semintele depozitate in vase de sticla se transporta protejate de cosuri de nuiele. Direct in cosuri se transporta fructele aripate (frasin, jugastru, paltin, artar).

Semintele de salcam, gladita, nucile se transporta in saci.

In cantitati mici, ghinda se transporta in cosuri de nuiele sau in lazi cu pereti perforati.

In cantitati mari, ghinda se transporta in vrac, in vagoane sau autocamioane, in straturi cu grosimea de 40 - 50 cm. Pe parcurs, aceasta se lopateaza, pentru a preveni incingerea si se umezeste periodic. Temperatura in timpul transportului nu trebuie sa scada sub 0˚C.