Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


Principii,mijloace si masuri organizatorice pentru asigurarea stabilitatii fondului de productie in raport cu actiunea factorilor perturbatori de mediu

Silvicultura

+ Font mai mare | - Font mai mic




Principii,mijloace si masuri organizatorice pentru asigurarea stabilitatii fondului de productie in raport cu actiunea factorilor perturbatori de mediu.

1. Raporturi reciproce intre arborete in cadrul padurii. Protectia prin acoperire.




In cazul padurii arboretele se influenteaza reciproc. Crescand alaturi, acestea se protejeaza unul pe altul impotriva actiunii daunatoare a soarelu, vantului si furtunii, dar se si impiedica in acelasi timp unul pe altul, prin umbrire, lucru care constituie un dezavantaj, intru-cat nu-si pot crea mijloace proprii de rezistenta care sa le asigure stabilitatea in caz de izolare. In felul acesta isi pierd independenta, existenta unuia fiind conditionala de a celorlalte.

Protectialaterala de care se bucura un arboret din partea vecinului sau se numeste protectie prin acoperire. Aceasta e caracteristica, de fapt, arboretelor de cadru regulat si crang. Raporturi de acoperire exista, desigur, si la arboretele de codru gradinarit, dar aici fiecare arboret, datorita structurii specifice, este independent de celelalte.

In cadrul regulat insa, mai des in cazul arboretelor de molid, pierzandu-si capacitatea de a se apara singure, prin exploatarea arboretelor vecine pot fi expuse la grave pericole, datorate mai des vanturilor puternice. De aceea, printr-o judicioasa asezare in spatiu si timp a taierilor, trebuie sa se creeze conditiile apararuu reciproce atat de necesare.

Preocuparile in legatira cu protectia arboretelor in cazul codrului regulat au dus la elaborarea unei teorii despre structura padurilor. Prin structura unei paduri din punctul de vedere al asigurarii stabilitatii acesteia se intelege aspectul determinat de marimea, forma si asezarea in spatiu a arboretelor componente.

2. Suprafata de taiere ca mijloc de determinare a structurii padurii.

Mijlocul principal de indrumare a structurii unei paduri il constituie taierile.

O taiere poate fi privita din doua punte de vedere:

- ca mod de interventie in raporturile spatiale dintre arbori;

- prin prisma suprafetei pe care se efectueaza la un moment dat.

Modul de interventie caracterizeaza tratamentul aplicat si determina structura arboretului respectiv.

Suprafata pe care se efectueaza la un moment dat taierile constituie cadrul in care se desfasoara lucrarile de recoltare si regenerare, iar marimea si forma diferitelor suprafete pe care se fac taieri, pozitia in spatiu si ordinea in timp in care se succed taierile determina structura padurii.

Factorul activ in indrumarea structurii padurilor il constituie taierile prin prisma suprafetei pe care se efectueaza la un moment dat. Vom buni aceasta suprafata: suprafata de taiere.

Suprafetele de taiere pot fi mai mari sau mai mici, mai late sau mai inguste si , ca urmare, formele structurale ale padurii sunt date de marimea si forma suprafetelor de taiere.

Dupa marimea si forma lor se disting:

-suprafete de taiere de marimea parcelelor- le corespun taieri localizate pe parcele;

-suprafete de taiere de marimea subparcelelor- le corespund taieri localizate pe subparcele;

-suprafetele de taiere in forma de fasii- le corespund taierile localizate in benzi.

Unitatea structurala rezulta in urma taierilor localizate pe parcele sau subparcele o constituie arboretul.(a)

In cazul taierilor localizate pe benzi sau fasii, unitatea structurala rezultata nu mai este arboretul, ci o formatiune spatiala pe care o vom numi succesiune de varste continua (b) sau pe benzi (c).

a)

b)

c)

3. Conditii organizatorice care contribuie la marirea capacitatii de rezistenta a arboretului.

Exploatarea pe parcele conduce la realizarea unor arborete mari si uniforme, cu atat mai periclitate cu cat latimea lor pe directia furtunilor este mai mare. De aceea exploatarea pe subparcele ar fi de preferat.

Dar parcelele fiind delimitate prin linii parcelare sau drumuri, acestea isi pot isi pot forma la margini parcele de aparare rezistente, care sa le asigure independenta faca de cele vecine. Cu cat parcelarul este mai dens, iar marimea parcelelor este mai mica, cu atat rezistenta arboretelor la vanturile puternice este mai mare.

Este de mentionat ca pentru a se putea forma si mentine o perdea rezistenta la marginea arboretelor, latimea liniilor parcelare sa depaseasca latimea obisnuita pentru orientare si transport. Intr-o padure de molid, o astfel de latime trebuie sa aiba cel putin 12 m.

Cum deschiderea de astfel de linii vor fragmenta fondul forestier nepermis si vor scoate mari suprafete din procesul productiei forestiere, astfel de linii parcelare largi se deschid doar pe directia vantului periculos, cunoscut fiind faptul ca liniile parcelare, largi, ca si marginile libere ale arboretelor, conduc furtunile de-a lungul lor, protejand in felul acesta arboretele aflate de-o parte si de alta liniei. Ex:

In cazul taierilorpe subparcele, acestea nefiind despartite prin linii deschise, protectia laretala a arboretelor se asigura numai prin acoperire, cu mentiunea ca arboretele trebuie incadrate intr-un sistem de protectie care face ca taierile sa se succeada intr-o anumita ordine.



4. Conditii si forme structurale proprii pentru asigurarea protectiei arboretelor prin acoperire.

a)Asezarea arboretelor.

Modul cum sunt situate unul fata de altul doua sau mai multe arborete se umeste asezare.

Asezarea poate fi normala sau anormala in raport cu directia unui pericol. Desi pericolul de temul il constituie vanturile puternice si furtunile, pagube pot cauza si soarele, gerul, zapada, scosul materialului lemnos etc.

Un arboret poate fi asezat in fata sau in spatele altuia, in raport cu pericolul de temul. Mai mult arborete situate pe aceeasi directie pot fi asezate in mod intamplator sau intr-o anumita ordine, care pot fi crescatoare sau descrescatoare fata de sensul pericolului de temut.

Asezarea normala a arboretelor este aceea in care fiecare din ele poate fi recoltat la varsta exploatabilitatii, fara ca vreunul din arboretele vecine sa fie expuse la vreun pericol prezent sau viitor. In caz contrar asezarea este normala.

O asezare normala este aceea in care arboretele se succed in oridnea varstei si inaltimii, in sensul ca varstele scad treptat in sens contrar directie de actiune a pericolului de temut. In exemplul alatura (a) , prin exploatarea arboretului cu varsta de 100 ani, nu se pericliteaza stabilitatea arboretului aflat in spatele sau. In situatia exploatarii arboretului de 60 de ani (b) la aceeasi varsta a exploatabilitatii de 100 ani ( deci peste 40 ani ), arboretele aflate in spatele sau va avea varsta de 60 de ani, si, datorita inaltimii realizate, stabilitatea sa va fi periclitata. Aceasta este o asezare anormala.

In situatia prezentata in cazul (a), la momentul de fata arboretul de 100 ani asigura protectia arboretului de 20 de ani. Si este protejat, la randul sau, de arboretul de 80 ani, intru-cat, datorita diferentelor de inaltime, vanturile puternice sunt conduse pe deasupra coronamentului. Din constatarile facite insa, numai o diferenta de inaltime mai mica de 3 m asigura o protectie reala prin acoperire.

b)Succesiunea de varste.

Un sir de arborete asezate normal formeaza o succesiune de varste.Aceasta presupune:

o asezare normala, respectiv o astfel de asezare incat, cand cel din urma a devenit exploatabil, varstele celorlalte sa scada treptat pe directia si in sens contrar pericolului de temut;

o gradatie normala a varstelor, ceea ce presupune diferenta de varste intre doua arborete alaturate sub 20 anila molid, respectiv sub 30 ani la celelalte specii.

Succesiunea de varste nu este normala, ci rezultatul organizarii si aplicarii lucrarilor silvotehnice.

O succesiune de varste este perfecta daca :

-este completa, astfel incat pe suprafetele de taiere succesive exploatarile sa se succeada neintrerupt;

-latimea arboretelor nu este mai mare decat strictul necesar pentru asigurarea desfasurarii in bune conditiuni a lucrarilor de cultura, exploatare si protectie.

Planificarea succesiunilor de taieri se face prin amenajament. Aceasta presupune:

-fixarea parcelelor in care urmeaza sa s inceapa taierile si a directie acestora;

-reglementarea succesiunii taierilor in timp.

c)Sisteme de protectie prin acoperire.

Ideea succesiunilor de varste si a protectiei prin acoperire a fost aplicata incepand cu secolul al XIX-lea. Dupa anul 1820, s-a preconizat uniformizarea padurii pe parcele, cu elaborarea unor scheme speciale privind randuirea lor viitoare in spatiu si asezarea taierilor. Aplicarea acestor scheme avea sa duca la realizarea unui sistem de succesiuni de varste strans legate intre ele. Astfel, la campie, padurile trebuiau impartite in parcele de forma patrata sau dreptunghiulara, astfel incat sa se formeze siruri orientate pe doua directii.

In sistemul de la punctul (a), presupunand ca vantul de temut bate dinsre vest, taierile trebuiau sa se succeada de la dreapta la stanga. Dar pentru a asigura protectia impotriva furtunilor care bat de la sud la nord, ori impotriva soarelui, taierile trebuie sa se succeada si pe directia inversa, nord-sud. Se realiza astfel un font al taierilor care sa asigure protectia arboretelor prin acoperire impotriva pericolelor care vin dintr-un sector cu mult mai larg.

Pentru cazul furtunilor periculoase care se abat de-o parte si de alta a directiei principale, s-a preconizat ca liniile parcelare sa fie orientate la 45 fata de aceasta directie. In felul acesta, sunt protejate cate doua laturi ale parcelelor fata de vanturile puternice (b).

5. Grupul de protectie.

Sistemele de protectie prin acoperire realizate dupa sistemele de mai sus prezinta o serie de . si anume:



-intru-cat distributia reda o varsta intr-o padure nu corespunde niciodata ordinei de taiere impuse prin schemele de mai sus, sunt necesare sacrificii de exploatabilitate;

-un sistem de protectie bazat numai pe acoperire presupune succesiuni lungi, de la o margine la alta a padurii care, la randul lor, presupun urmatoarele inconveniente: rezultau arborete mari si uniforme, expuse doboraturilor; daca furtunile ar fi produs stricaciuni in anumite arborete, acestea nu puteau fi recoltate, ci trebuiau pastrate pana cand le-ar fi venit randul, potrivit schemei de succesiune.

-din cauza succesiunilor de varste lungi, locurile in care se pot face exploatari sunt putine si dinainte fixate, ceea ce nu permite libertatea atat de necesara pentru a asigura, in bune conditii, obiectivele social-ecologice si economice.

Ca urmare, s-a renuntat la ideea asigurarii protectiei prin acoperire pe o singura directie, a pericolului principal, urmand ca protectie laterala sa se realizeze prin largirea liniilor parcelare, astfel incat marginle arboretelor respective sa se poata intari. Au rezultat, astfel, pe directia taierilor, succesiuni de varste independente.

In acelasi timp, intru-cat pe directia taierilor succesiunile de varste au ramas lungi si pline de riscuri, cu timpul s-a stabilit ca aceste succesiuni sa fie divizate prin linii largi, parcelare, rezultand grupuri de 2+4 parcelare independente intre ele, aparate intre ele, aparate in afara prin marginile intarite, iar in interior prezentat o gradatie de varste normala pe directia de taiere, care sa asigure arboretelor protectia necesara prin acoperire. Astfel de grupuri de arborete s-au numit grupuri de protectie sau blocuri de taieri.

Astfel de grupuri de protectie sunt recomandate in special acolo unde pericolul doboraturilor de vant este real, respectiv in padurile de molid.

Cu toate ca, astfel de grupuri de protectie nu au avut un ecou deosebit in practica amenajistica romaneasca, cu privire la aceasta modalitate de asigurare a protectiei arboretelor se cuvine sa se faca o serie de precizari si anume:

-limitete care delimiteaza grupurile de protectie, avand un caracter permanent, trebuie sa corespuda liniilor parcelare;

-efectul grupurilor de protectie depinde de forma si marimea lor. Forma recomandata este cea de dreptunghi, marimea este data de numarul si marimea arboretelor componente;

-astazi, cand cultura si xploatarea padurilor nu se mai fac pe parcele, se recomanda formarea de grupuri de protectie dintr-o singura parcela, cu o succesiune de 3-4 varste;

-un grup de protectie trebuie sa cuprinda cel putin o succesiune de varste.

Cu privire la directia taierilor si orintarea lungimilor grupului de protectie, aceasta trebuie adoptate la conditiile din teren.

6. Ameliorarea asezarii anormale in cadrul grupurilor de protectie.

Formarea de succesiuni de varste si grupuri de protectie intr-o padure nu este posibila fara sacrificiu de exploatabilitate, datorate asezarii, de cele mai multe ori, anormale a arboretelor. Aceste sacrificii sunt cu atat mai mari, cu cat lungimea succesiunii este mai mare. Daca, insa, s-ar renunta la succesiuni lungi si acestea s-ar diviza in succesiuni mai scurte, exploatarea s-ar face aproape fara sacrificii, sau cu sacrifici minime. In figura de mai jos se prezinta o situatie de teren, cuprinzand un numar de 5 arborete expuse vanturilor puternice.

Intru-cat alaturarea arboretelor este total necorespunzatoare, aplicarea unei succesiuni de 5 varste presupune sacrificii mari de exploatabilitate. Daca arboretele s-ar grupa in doua succesiuni, satunci s-ar reduce considerabil sacrificiul de exploatabilitate. Dar, in acest caz, pentru exploatarea arboretului de 90 de ani, trebuie sa se ia, in prealabil, masuri ca arboretul de 50 de ani sa nu fie periclitat.

Masurile ce se pot lua in asemenea cazuri sunt : taierile de izolare si taierile de acoperire.

a)Taierile de izolare sunt taieri marginale intre doua arborete, menita sa izoleze marginea unuia dintre ele de sub influenta celuilalt. Astfel de taieri se prcatica in doua situatii: cand asezarea arboretelor este necorespunzatoare sau cand arboretele prea intinse urmeaza sa fie divizate in doua sau mai multe parti.

O taiere de izolare se executa intotdeauna in fata marginii ce se urmareste a se degaja, pe o fasie a carei latime variaza in functie de inaltimea arboretului in care se face taierea. La inceput fasia poate avea o latime mai mica, dar treptat se largeste pana la 10-12 m. Fasia respectiva ramane neregenerata. Marginile luminate se intretin potrivit cu scopul lor. Taierile de izolare nu aduc nici-o modificare in ordinea existenta a varstelor, ele se aplica acolo unde nu se doresc schimburi de acest fel, de exemplu de-a lungul succesiunilor de varste.

b)Taiei de acoperire.Aceste taieri sunt taieri marginale practicate intre doua arborete alaturate, anormal asezate, menite sa desprinda pe unul de sub dependenta celuilalt prin crearea unei succesiuni normale de varste. Astfel de taieri mai poarta denumirea de taieri de separare.

Ele se practica numai in arborete asezate unul dupa altul pe directia normala de taiere, dar in ordinea inversa varstelor, potrivit figurii:

In cazul prezentat alaturat, peste 40 de ani, cand ar urma sa fie recoltat arboretul mai batran, cel tanar, care ar avea atunci 60 de ani, ar urma sa fie expus. Ca urmare, se poate asigura independenta acestuia prin taierile acoperite.

Astfel de taieri se fac:

-in marginea arboretului mai batran;

-la intervale scurte, de regula dupa nevoia de luminare a semintisului instalat;

-in benzi inguste (5-10cm), care se regenereaza imediat.

In felul acesta, intercalandu-se intre cele doua arborete gradatia necesara, se asigura protectia prin acoperire a arboretului priclitat.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 658
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site