Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Gradinita

Copiii talentati si inzestrati

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic




CAPITOLUL I

CINE SUNT CEI INZESTRATI SI TALENTATI ?

CARE SUNT INDICATORII ABILITATILOR EXTRAORDINARE ?




Exista oare vreun parinte care sa nu isi fi considerat copilul ca fiind inzestrat si/sau talentat, avand bineinteles si dovezi „obiective” in acest sens ? Daca este un parinte care isi iubeste copilul, probabil ca nu. Este o incantare sa urmarim cum se dezvolta capacitatile oricarui copil. Toti copiii ofera satisfactii adultilor pe masura ce produc cuvinte si concepte noi, sau pe masura ce demonstreaza noi abilitati prin realizari de natura fizica, mentala sau estetica.

Unii adulti, inclusiv unii educatori, au contestat faptul ca toti copiii sunt inzestrati. Intr-un anumit sens acest lucru este adevarat. Dar tot ceea ce stim este ca indivizii sunt diferiti, si diferenta se regaseste in realizari. Unii copii inzestrati ating nivele de realizare care nu vor putea fi niciodata atinse de altii de varsta lor. Altii demonstreaza doar potential deosebit pentru grupa lor de varsta. Atat potentialul inzestrarii cat si dovezile sale efective reprezinta promisiunea unor realizari viitoare deosebite.

Realizarile indivizilor inzestrati sunt adesea descrise in biografiile acestora. Amanunte interesante se desprind si din povestirile despre performantele realizate de aceste persoane in perioada copilariei. Marea lor parte au trait intr-o epoca in care nu existau marile scoli de astazi. Educatia acestora, deseori primita intr-un satuc sau intr-o scoala particulara, i-a indrumat si i-a adaptat ca indivizi. Pentru ca sistemul educational modern sa poata oferi conditiile de care acestia au beneficiat pe perioada copilariei, ar fi necesare modificari si adaptari majore.

Experienta educationala a trei sute de oameni de geniu a fost descrisa de catre Catherine Cox care a remarcat numeroase dovezi ale realizarilor neobisnuite. De exemplu, Mozart a transcris aproape perfect „Allegri Miserere” din Capela Sixtina dupa doar o singura auditie. Velasquez a fost un copil ale carui realizari din perioada scolii au fost cu siguranta superioare. Joshua Reynolds citea cu avida placere lucrarea „Perspectiva Iezuita” la varsta de numai 8 ani. Voltaire isi petrecea timpul la scoala plimbandu-se si discutand cu profesorii sai in timp ce ceilalti copii se jucau, iar Coleridge povesteste despre memoria si capacitatea sa de intelegere neobisnuit de dezvoltate, precum si de abilitatile sale de a citi si a silabisi la o varsta deosebit de frageda.

Cei care si-au adus contributia ca adulti in diverse domenii si-au dovedit inca de timpuriu talentele, dupa cum a precizat Sidney Presley. Acesti copii aduceau deja contributii serioase la varste la care, raportat la perioada prezenta, ar fi urmat cursurile scolii primare, sau chiar gradinita sau cresa. De exemplu, Hayden a interpretat si a compus la varsta de sase ani. Mozart, care compunea la patru ani, realiza deja turnee la sase ani. Chopin a cantat in public la opt ani, Mendelssohn la noua iar Schubert pe cand avea doisprezece ani. Verdi, Debussy, Dvorak si Wagner au compus, interpretat si dirijat propriile lucrari la varste cuprinse intre sase si saptesprezece ani. Aceste exemple din domeniul muzicii pot fi duplicate de exemple din oricare alt domeniu.

Bineinteles ca nu toate persoanele dotate reusesc sa atinga nivele de distinctie precum au facut-o cei mentionati anterior. Dar printre indivizii inzestrati se gasesc mii care sunt capabili de contributii remarcabile. Dezvoltarea completa a abilitatilor acestora depinde intr-o mare masura de oportunitatile educationale de care beneficiaza.

Experientele personajelor citate de Cox si Presley poarta implicatii profunde pentru scolile din zilele noastre. Pentru fiecare dintre ei, conditiile asemanatoare de invatare au fost decisive. „Abilitatile le-au fost remarcate de la o varsta foarte frageda, talentele le-au fost cultivate cu grija si li s-au adus toate incurajarile pentru a-si dezvolta abilitatile speciale pe care le detineau.” Nu exista nici un exemplu de parinti care sa isi fi descurajat copiii inzestrati sa isi urmeze propriile interese pentru ca le-ar fi fost frica ca acestea le vor limita dezvoltarea sociala. Copiilor li s-a permis sa se concentreze intensiv fara recomandarea adultilor in privinta continutului studiilor sau a orarului, iar aceasta a avut ca rezultat un angajament de durata in domeniul lor de interes. Ar fi interesant sa speculam despre adaptarea probabila a unui tanar Bizet sau Mozart, sau a unor tineri Gauss si Galileo, in cadrul unei scoli moderne, cu setul sau de materii de studiu, cu orarul incarcat si clasele sale mari. Ne-am putea intreba daca Gauss si-ar mai fi adus creativele sale contributii in domeniul matematicii, sau Galileo in cel al stiintei, sau daca Bizet sau Mozart ar mai fi produs contributiilor lor muzicale, in toate cazurile acestea realizandu-se inaintea varstei absolvirii liceului.

Istoria omenirii abunda in povestiri despre contributii aduse de oamenii inzestrati. Fara existenta unor indivizi ca Michelangelo, Thomas Jefferson, Pasteur, Madame Curie, Gandhi si nenumarati altii, insasi structura societatii si existenta umana ar fi astazi radical diferita.

Toate personalitatile mentionate s-au remarcat prin realizari a caror valoare a ramas recunoscuta vreme indelungata. Talente ca ale lor ar trebui sa se regaseasca in numar chiar mai mare in cadrul vastitatii societatii moderne. Si intr-adevar pot fi regasite. Intrebarea care se pune nu este daca talentele pot fi incurajate si cultivate, ci daca publicul doreste cu adevarat sa vada ca ele exista. Fiecare adult, parinte sau profesor care contribuie la educatia copiilor ar trebui sa se nu se multumeasca cu nimic mai putin decat oferirea tuturor oportunitatilor copiilor cu potential iesit din comun.

Putem sa identificam copiii inzestrati si talentati ?

Raspunsul este „Da”, atat timp cat exista dorinta de a o face. Inzestrarea nu este o calitate miraculoasa care nu poate fi identificata. Problema care se pune nu cea a imposibilitatii identificarii copiilor inzestrati, ci mai degraba una de prioritati. Cea mai mare partea timpului psihologilor din scoli (atunci cand acestia exista) este dedicat copiilor cu handicap sau cu probleme de comportament. Foarte putin timp este alocat copiilor inzestrati. Majoritatea sistemelor educationale se bazeaza in totalitate pe teste de grup datorita costurilor, si din moment ce testele de grup nu reusesc sa evidentieze copiii dotati si in mod particular pe cei cu capacitati deosebite, cel putin jumatate dintre acestia raman necunoscuti. Testele de grup sunt chiar mai inutile in identificarea copiilor cu talente deosebite in perioada ciclului primar deoarece multi dintre copii nu au mai avut experienta altor teste. La acest nivel in mod special, clasicul test de grup nu testeaza corespunzator copii inzestrati. In multe scoli, testele nu sunt nici macar utilizate pana in clasa a treia. Profesorii ar putea nominaliza anumiti copii pentru testare individuala, dar in mod frecvent cererile de acest tip sunt refuzate. Iar daca parintii cer testari individuale pentru copiii lor, ar putea fi considerati ca fiind prea insistenti. Totusi parintii au responsabilitatea de a avertiza scoala asupra acestui aspect. Asa cum a aratat Jacobs, in primele etape ale sistemului de scolarizare parintii sunt mai in masura sa identifice copiii talentati decat profesorii acestora.

Multe studii au aratat ca testele de grup sau profesorii care utilizeaza liste ale caracteristicilor copiilor inzestrati identifica cu succes doar jumatate dintre aceia care pot fi identificati atunci cand se utilizeaza teste individuale, acelasi lucru fiind valabil si in cazul copiilor cu punctaje deosebit de mari la testele de creativitate.

Cea mai adecvata masura a potentialului este testul individual sau studiul individual. Dar testele individuale sunt costisitoare. Atunci cand parintii solicita aceste teste, este util pentru scoala daca acestia specifica dovezi concrete ale inzestrarii, asa cum ar fi observatii despre insusirea cititului in perioada prescolara, utilizarea unor cuvinte si intrebari neobisnuite, talent muzical, abilitati matematice avansate, insotite de specimene de productii artistice avansate sau de interese neobisnuit de avansate. Copilul care a fost interesat de speciile de fluturi la varsta de trei ani si cel de cinci ani care este fascinat de dinozauri si a citit despre ei sunt astfel de exemple. Exista posibilitatea ca personalul didactic sa fie receptiv atunci cand sunt furnizate detalii si sa furnizeze copilului posibilitatea studiului individual adecvat necesitatilor sale.

Mare parte din scepticismul referitor la identificarea copiilor inzestrati si talentati a fost generat de articole cunoscute despre diferentele dintre testele de inteligenta si cele de creativitate. Aceasta controversa a scazut in intensitate odata cu realizarea faptului ca adevarata creativitate necesita abilitati deosebite si ca cele doua nu sunt in mod necesar separate. Desi ce testele de creativitate pentru copii sunt inca in stadiu de cercetare totusi creativitatea poate fi identificata in realizarile copiilor. Aceia care creeaza poezii frumoase, scriu piese de teatru deosebit de mature, picteaza desene deosebite din punct de vedere estetic si imaginativ, aduc rationamente filosofice avansate, inventeaza, construiesc computere sau se gandesc la metode excelente de a rezolva probleme vechi ale comunitatii sunt doar cateva exemple de nivele inalte de creativitate.

Copiii inzestrati provin din cadrul tuturor raselor, religiilor si circumstantelor economice. Talentele nu sunt limitate de suburbii, in ciuda faptului ca unii considera ca asa ar fi. Dar trebuie doar sa consideram cateva dintre personalitatile eminente pentru a ne convinge ca nu este adevarat. Mai multe detalii despre acest aspect se regasesc in Capitolul III.

Inzestrarea este un termen care defineste o dezvoltare neobisnuit de avansata in diferite fatete ale dezvoltarii umane. Studiile majore de cercetare ne-au furnizat suficiente detalii despre trasaturile indivizilor inzestrati pentru a putea sa descriem populatia inzestrata in termeni academici, psihologici, fizici si sociali. Deoarece descrierea se refera la intreaga populatie, fiecare individ inzestrat va fi diferit sub anumite aspecte. Cu toate acestea, descrierea pune la dispozitie mijloace de realizare a unei comparatii intre populatia inzestrata si populatia generala. In cele ce urmeaza ne vom opri asupra unora dintre aceste descrieri.

La ce sa ne asteptam din punct de vedere scolar ?

Numeroase studii au arata ca acesti copii inzestrati, considerati ca grup, devin maturi in domeniile intelectuale si academice mult mai devreme decat cei cu intelect mediu. Desi nu toti copii inzestrati invata sa citeasca inainte de inceperea scolii, totusi mai mult de jumatate reusesc acest lucru, iar unii o fac la varste foarte fragede, chiar si de doi ani. Deseori parintii recunosc primele semne ale interesului in ceea ce priveste cititul atunci cand copiii intreaba ce semnificatie au anumite litere sau identifica similitudini intre sunete. Multi copii inzestrati incep cursurile scolare fara a mai avea nevoie de instruire formala in ceea ce priveste cititul si sunt de fapt stanjeniti de acest mod de a invata.

Inzestrarea, fiind un fenomen comparabil cu cresterea, nu apare la o anumita varsta. Atunci cand unui copil inzestrat i se ofera oportunitatea de a invata, el va (sau ar trebui) acumula in mod consecvent mai multe cunostinte si isi va dezvolta mai mult abilitatile decat copilul cu aptitudini medii si in consecinta va fi din ce in ce mai diferit fata de ceilalti copii din grupul sau de varsta pe masura ce progreseaza. Acest lucru s-a constatat chiar si in cadrul grupurilor unde nu s-a acordat nu s-a acordat atentie deosebita copiilor inzestrati din cauza ca multi dintre acestia citesc si invata independent. Astfel, daca in grupurile de copii cu varsta de sase ani s-a constatat un nivel academic specific varstei de opt-noua ani, jumatate dintre copiii inzestrati de zece-unsprezece ani s-au ridicat la nivelul academic de saptesprezece ani, si asa mai departe.

Nivelul academic al copiilor inzestrati nu este complet relevant in ceea ce priveste potentialul acestora, sau pentru diversitatea intereselor lor. Chiar la copiii foarte tineri gasim dovezi ale abilitatilor speciale si ale intereselor lor.

-Eric, care era la gradinita, iubea muzica si avea propria sa colectie de muzica clasica. Deoarece numele compozitorilor, ca de exemplu Shostakovich, Moussorgsky, sau Villa Lobos, erau dificil de pronuntat, copilul si-a catalogat discurile utilizand numere si se referea la acestea in acest mod. Intr-o seara familia era la cumparaturi cand Eric, auzind muzica dintr-un magazin, exclama cu incantare : „Este numarul 40 !”

-Wayne, de asemenea cand era la gradinita, i-a fost recomandat psihologului scolar ca fiind un copil problema. Nu era interesat de activitatile din clasa si refuza sa ia parte la acestea. Psihologul l-a observat de cateva ori in clasa si apoi l-a invitat in birou pentru a-l testa, sau dupa cum s-a exprimat atunci, „pentru a juca un joc”. Intrand in birou a agatat un semn pe care scria de mana „Testare, va rog nu deranjati !”. Wayne a privit semnul si a spus indignat : „Daca urmeaza sa facem teste, de ce mi-ati spus ca ne vom juca ?”

-Katherine era testata de psiholog, care nu a utilizat nici un fel de precautii speciale pentru a ascunde manualul de testare de pe masa deoarece copilul era la gradinita. In cele din urma, cand copilului i s-a prezentat un item care presupunea repetarea unor serii de cifre, acesta a spus : „Cred ca ar trebui sa va spun ca pot citi invers ”

-Wendy, in varsta de sase ani, era interesata de foarte multe lucruri. Ii placea sa citeasca librete de opera si ca favorite in mod deosebit considera a fi Turandot si Tosca. Desi planuia sa devina cantareata de opera, ea iubea de asemenea si istoria, magia si geografia. Ii placea sa realizeze descrieri locuri indepartate, sa localizeze tari pe harta pentru colegii sai si sa le povesteasca despre animale si obiceiuri bizare.

-Kenny a fost descris de catre profesorul sau din clasa intaia ca fiind un copil remarcabil, un lider innascut, entuziast si extrem de interesat de diverse domenii, caruia ii placea muzica si avea o curiozitate nestapanita fara margini despre orice. Vocabularul sau era excelent, memoria remarcabila. Abilitatea sa principala era rezolvarea problemelor : aplicarea cunostintelor insusite si obtinerea unei solutii.

Desi toti acesti copii erau foarte tineri si au urmat cursurile scolii pentru foarte putin timp, ei invatau deja cu un grad considerabil de independenta, erau cu mult mai avansati decat colegii lor de clasa in ceea ce priveste o multitudine de realizari, prezentau interese largi si in cateva cazuri deja aprofundau domenii de interes speciale.

Dovezile timpurii ale competentei individuale se materializeaza in cadrul testelor de evaluare a performantelor de grup. In cadrul unei populatii de mai mult de o suta de copii inzestrati de clasa intai performanta la citit era de nivelul mijlocului clasei a treia – inceputul clasei a patra pentru doua sectiuni din cadrul unui test standardizat binecunoscut. Rezultate similare s-au obtinut in urma sustinerii unui test de aritmetica.

Dovezi si mai relevante ale performantelor neobisnuite provin din studiul celor care obtin cele mai bune rezultate. Toti cei din primele 25 de procente dintre elevii de clasa intai au obtinut rezultate egale la nivelul mijlocului clasei a patra, iar unii dintre acestia au obtinut performante echivalente chiar si cu nivelul clasei a opta. Pentru toti acesti copii continutul obisnuit al programei de clasa intai este inutil.

Aceeasi situatie se regaseste si la nivelul altor clase. Trei sferturi dintre copiii inzestrati din clasele a cincea si a sasea depasesc nivelul clasei a zecea; trei sferturi dintre copiii inzestrati din clasa a opta depaseau nivelul unui student la facultate in anul intai iar aproape toti elevii inzestrati din clasele a unsprezecea si a doisprezecea depasesc nivelul unui student de anul doi. Cand unui grup de elevi in ultimul an de liceu i s-a aplicat o baterie de teste de examinare destinata admiterii la cursuri postuniversitare acestia au depasit performantele studentilor din ultimul an de facultate la toate materiile. In cazul uneia dintre materii au depasit media studentilor de ultimul an care isi obtinusera diploma in acea specializare.

Abilitatile academice ale copiilor inzestrati sunt evidentiate in mod clar de astfel de dovezi, dar adevarata versatilitate si largime a intereselor se regaseste in studiul domeniilor speciale de interes ale fiecaruia. Pe masura ce copiii inzestrati inainteaza in varsta, in mod frecvent isi satisfac curiozitatea nemarginita urmarind cu aviditate aceste domenii de interes. Acest lucru este exemplificat in urmatoare relatare a unui profesor :

„Greg era interesat in mod deosebit de matematica si stiinta pe cand era in clasa a cincea. A realizat studii individuale despre formele geometrice si a ilustrat cu grija descoperirile sale despre dimensiunile cercului, triunghiului, trapezoidului, si cilindrului. Intr-un studiu special despre viata unui rozator din desert denumit „gerbil” a tinut evidenta greutatii, lungimii acestora, a realizat fotografii in diferite stadii de dezvoltare, analizand efectele hranei asupra cresterii, a studiat efectele temperaturii asupra comportamentului si a citit tot ce a putut comanda sau obtine de la biblioteca despre aceste animale. Si-a ilustrat proiectul cu diagrame si grafice speciale, toate etichetate cu grija.

A manifestat de asemenea talent considerabil in domeniul artelor, in special al graficii. Desenele sale erau considerate remarcabile de catre profesorul sau de desen care le-a descris ca fiind originale si creative. Canta la oboi cu un talent neobisnuit si in cateva ocazii a interpretat in rol de solist in fata scolii si a unor grupuri de adulti.

Greg a fost un bun atlet si era placut de toti ceilalti. I-a placut in mod deosebit baseball-ul si era un bun prinzator.

In clasa era un elev excelent la toate materiile. Lucra bine cu ceilalti si era placut in cadrul grupului, lucru demonstrat de faptul ca a fost ales seful clasei.

Varietatea informatiilor pe care le detinea era incredibila, extinzandu-se in multe domenii. Alti copii apelau deseori la el pentru ajutor pentru subiecte pentru care aveau nevoie de ajutor in mod special.

Interesul deosebit al unora dintre copii poate fi ingrijorator, considerandu-se ca sunt lipsiti de profunzime si ca se extind prea mult sau se surmeneaza. Perioada de mijloc a scolarizarii este considerata insa a fi una care include o gama larga de activitati, si daca copilul isi alege singur activitatile in loc ca acestea sa ii fie organizate de un adult, pericolul de surmenaj este minim. Ceea ce poate parea munca dificila pentru adult poate insemna o activitate distractiva pentru copil. Multi copii inzestrati isi construiesc orare detaliate de activitati, pentru a-si satisface propriile dorinte si se implica intr-un numar considerabil de activitati fara a da vreun semn de oboseala sau saturatie.

Deseori acesti copii se centreaza pe un anumit subiect pe care il studiaza intensiv, pana la excluderea a orice altceva pentru o perioada de timp indelungata. Spre exemplu, dinozaurii au fost subiectul de interes pentru un copil; doi ani mai tarziu acesta a abandonat subiectul in favoarea mecanicii auto. Mai tarziu s-a implicat in studiul aviaticii iar mai apoi interesul sau de a invata sa cante la cimpoi a condus la un avid interes pentru istoria Scotiei.

Unii copii inzestrati urmeaza un anumit interes consecvent si aprofundat, in acelasi timp achizitionand un repertoriu bogat de abilitati si cunostinte din alte domenii. Roger, de exemplu, era cunoscut ca un bun matematician pe perioada scolarizarii. Pe cand implinea doisprezece ani deja absorbise tot ceea ce se preda in domeniu, nu numai in gimnaziu ci si la liceu. A mai primit indrumare si de la seful catedrei de matematica a universitatii locale, a absolvit toate cursurile facultatii cu brio si a continuat cu studiile prin corespondenta. El a mai urmat si absolvit si multe alte cursuri de liceu dincolo de cerintele de baza, a fost admis de timpuriu la universitate unde s-a specializat in matematica teoretica.

Copiii inzestrati isi aleg deseori cariera inca de la o varsta frageda. Nu este neobisnuit pentru copiii inzestrati ca in primii ani de scoala sa discute deja despre planurile lor de facultate si cariera. Un astfel de copil de clasa intai ar putea sa spuna ca economiseste sistematic bani pentru a putea urma facultatea si a deveni medic, de exemplu.

Deseori alegerea carierei decurge din grija pentru societate. Un elev in ultimele clase de liceu si-a stabilit un orar de riguros pentru studiul independent a stiintelor politice pentru ca era convins ca se puteau aduce imbunatatiri sistemului de guvernamant, si intentiona sa se pregateasca cu rigurozitate pentru ca in cele din urma sa candideze pentru senatul Statelor Unite ale Americii. Un alt elev in primele clase de liceu era suficient de instruit in tehnologia calculatoarelor incat preda un curs pe aceasta tema unor studenti foarte capabili in anul al doilea de facultate. Interesul sau in domeniul procesarii informatiei era legat de scopul sau academic de a-si da in cele din urma doctoratul in Stiintele Educatiei. Scopul carierei sale era acela de a crea o scoala cu un mediu liber de invatamant, care sa le permita studentilor sa invete fara nici un fel de restrictii.

In concluzie, invatarea avansata a copiilor inzestrati inseamna achizitia de informatii din diferite domenii. Deseori ei urmeaza interesul primar cu un zel care nu este intalnit la ceilalti copii de varsta lor. Rezultatul este obtinerea unor rezultate academice deosebite si a unui fond remarcabil de informatii. De asemenea concluzia este ca astfel de copii au nevoie de conditii speciale de invatare.

Ce se poate spune despre cresterea fizica ?

Un numar de studii pe scara larga, incepand cu cel al lui Terman, au confirmat pattern-ul cresterii fizice avansate la copiii inzestrati. Unele studii recente au pus problema daca cresterea avansata este sau nu rezultatul privilegiilor economice, dar au confirmat in mare masura rezultatele anterioare. Astfel de rezultate sunt de un larg interes, dar nu sunt deosebit de utile pentru parintii copilului inzestrat, care sunt mai degraba ingrijorati de exceptiile individuale si de problemele comune de ordin fizic cu care se confrunta copiii inzestrati.

O problema majora este cea a disproportiei intre cresterea fizica si cea mentala. Un copil care este superior in ceea ce priveste activitatile fizice poate sa simta ca este exact opusul, datorita diferentelor dintre performantele sale mentale si fizice, lucru care poate genera un grad ridicat de frustrare, sau „incompetenta” dupa cum ar putea sa o considere. Un astfel de copil are nevoie sa i se interpreteze adevaratele sale performante si sa fie ajutat in ceea ce priveste abilitatile sale de un adult.

Copii inzestrati de varste mici tind in mod special sa se confrunte cu critici din partea celorlalti datorita inclinatiei lor de a trata pe ceilalti de sus si de a fi nerabdatori cu privire la reguli. Multi dintre ei prefera jocurile individuale sau in grupuri mici celor care decurg in grupuri mari, din cauza inevitabilelor conflicte cu privire la reguli.

Pe masura ce cresc, multi tind sa aleaga sporturi individuale in defavoarea celor care presupun contactul cu grupul, desi se descurca bine la sporturile de grup. Unul din multele exemple este Byron White, jucator de fotbal, profesor si membru al Curtii Supreme de Justitie.

Din moment ce copiii inzestrati sunt de obicei cei mai tineri din clasele lor, pot fi dezavantajati din punct de vedere competitional. Acest lucru este in mod special verificat in cazul baietilor la nivelul primei clase de liceu. De foarte multe ori mediile obtinute de baietii si fetele inzestrate sunt afectate de notele mici primite la educatie fizica. Este posibil ca profesorii sa nu ia in considerare varsta elevilor, sau ii evalueze cu note mici pentru a ii convinge pe ceilalti in legatura cu rigoarea academica a disciplinei. Astfel de comportamente nu ar trebui incurajate si ar trebui sa fie puse sub semnul intrebarii, deoarece notele afecteaza atitudinea si moralul elevului precum si calificarea pentru bursele de studii.

Care sunt caracteristicile din perspectiva psihologic ?

Din acest punct de vedere ne confruntam cu un domeniu al cresterii care a fost de cele mai multe ori ignorat sau neinteles. Neintelegerile provin cel mai adesea din presupunerea ca avem de a face cu o lege naturala a compensarii, care spune ca un copil care este avansat intr-un domeniu trebuie sa se situeze la nivel mediu sau sub medie in oricare altul. Din acest motiv suntem confruntati cu teama comuna ca un copil inzestrat este „imatur” si ca va avea de suferit daca ii este permis sa isi urmeze inclinatiile academice si sa nu mai urmeze una-doua clase.

Intr-un studiu extins realizat de catre unul dintre autori acu doua decenii in urma s-a constatat ca directorii scolilor exprimau o opozitie aproape totala fata de studiul accelerat al copiilor inzestrati, mentionand ca motivatie faptul ca acesti copii inzestrati s-ar simti mai bine printre copii de aceeasi varsta.

In timp ce opozitia fata de accelerarea studiilor a mai scazut in intensitate, bazele adevaratei empatii s-ar putea gasi in alti factori decat varsta, cum ar fi interesele comune, abilitatea comuna de conceptualizare, usurinta in invatare si asa mai departe. Personalul din scoli este inca prea conservator in privinta avansarii in clasele superioare sau a utilizarii unui continut avansat pe masura acestor copii. Studiile accelerate erau inca privite cu retinere in peste 80% dintre scolile din Statele Unite in 1972. In mod obisnuit se practica avansarea unui copil intr-un grup cu un an mai in varsta sau i se permitea sa studieze materia destinata celor cu un an mai avansati. Nici unul din aceste aranjamente nu este satisfacator.

Desi din punct de vedere al cresterii psihologice, ca si in cazul cresterii academice, exista diferente vaste la nivel individual intre copiii inzestrati, totusi putem distinge un tipar general al cresterii avansate. Este adevarat ca unii dintre copiii inzestrati pot fi imaturi din punct de vedere psihologic, dar acest lucru nu se verifica pentru copiii inzestrati in general. Copilul inzestrat este de obicei avansat atat academic cat si psihologic.

Care sunt dovezile ? Persoanele care au lucrat cu copii inzestrati la nivel profesional ii descriu de obicei in urmatorii termeni : Independenti in gandire, inteleg rapid, ii intereseaza adevarul, insistenti, constiinciosi, devotati telurilor indepartate, pun multe intrebari, sunt curiosi, interesati despre lucrurile neobisnuite, au o gandire critica, sunt inventivi, au o putere intensa de concentrare, atentie prelungita, sensibili, empatici in relatiile cu ceilalti, idealisti, individualisti in privinta muncii, se bazeaza pe ei insisi, flexibili. Aceste atribute nu pot caracteriza o persoana imatura psihologic, ci dimpotriva. Multi dintre acesti termeni, desi descriu o persoana originala, creativa, nu caracterizeaza persoane care se inscriu confortabil in pattern-ul obisnuit de grup. Dupa cum a precizat Drevdahl, copiii inzestrati, creativi, nu poseda trasaturile care i-ar face agenti de vanzari de succes.

Trasaturile mentionate anterior apar in mod consecvent in studiile asupra copiilor inzestrati din licee, facultati si a adultilor. Studii pe scala larga au aratat ca populatia inzestrata, in comparatie cu cei cu abilitati medii, poseda o imaginatie mai bogata, inventivitate, pun accent pe aspectul teoretic si estetic decat pe cel utilitar, sunt idealisti, independenti, au o imagine despre sine pozitiva, sunt mai putin preocupati de conventii si mai creativi. Anne Roe, intr-un studiu exhaustiv despre oamenii de stiinta eminenti i-a caracterizat ca fiind independenti, autonomi si complet satisfacuti cu privire la urmarea propriilor interese.

Portretul general al adultului inzestrat este al unei persoane bine adaptate, auto motivate, creativa, orientata pe sarcini, independenta, idealista si preocupata de binele societatii, care respinge conformismul destinat castigarii popularitatii, care poseda idealuri si valori sociale deosebit de inalte.

Mai putine s-au scris despre trasaturile psihologice ale copiilor inzestrati de nivel prescolar, probabil datorita lipsei de teste standardizate potrivite pentru determinarea trasaturilor psihologice. Probabil datorita lipsei de informatii publicate nu au fost aplicate descoperirile despre calitatile psihologice ale adultilor inzestrati si la copii. Totusi trasaturile psihologice evolueaza, nu apar brusc la momentul testarii psihologice sau al studiului personal. Persoana inzestrata care este consecventa in urmarirea scopurilor, generatoare de idei neobisnuite, originala, creativa si curioasa a fost fara indoiala o astfel de persoana si in perioada copilariei, cand a fost desigur substantial diferita de colegii sai de aceeasi varsta.

Capacitatea timpurie a celor inzestrati de auto orientare a fost observata deseori de catre profesori. Ei au descris copiii inzestrati din primii ani de scoala ca fiind productivi si insistenti, creativi , capabil de a cerceta autonom, cu o capacitate de atentie prelungita. Capacitatea timpurie de a fi autonomi poate fi dedusa de asemenea din proiectiile rezultatelor testelor. In studiul de cercetare la care ne-am referit anterior s-a utilizat un test de personalitate destinat adultilor pentru a testa copii inzestrati de clasa a opta. Compararea rezultatelor a dezvaluit o suma de aspecte interesante. Fetele si baietii inzestrati erau mult mai asemanatori cu copiii inzestrati de liceu si facultate decat cu copiii din grupa lor de varsta. Au atins aceleasi nivele de maturitate ca si cele atinse de elevi si studenti cu cativa ani mai mari, pe scale care masoara toleranta, acceptarea de sine, autocontrolul, starea generala, preocuparea pentru ceilalti, flexibilitatea, independenta, prezenta sociala, responsabilitatea si altele. Pe scala de responsabilitate copiii inzestrati de clasa a opta au depasit un grup de directori economici de succes. S-au dovedit a fi complet diferiti de ceilalti copii de varsta lor.

Pentru ca acesti copii sunt atat de maturi din punct de vedere psihologic, multi din ei pot face fata responsabilitatilor si independentei inca de timpuriu. Este rezonabil deci sa acceptam dorinta chiar a celor mai tineri dintre cei inzestrati de a urma interese speciale si de durata. Atat timp cat un copil isi exprima dorinta de a aprofunda un subiect de interes, acesta trebuie incurajat, indiferent de varsta.

Copiii inzestrati vor fi inadaptati ?

Trasaturile mentionate anterior de independenta in gandire, insistenta in interese si posibilitatea nonconformismului pot devenit trasaturi inconfortabile social – deranjate in contexte unde se urmareste ajungerea la un consens in grup. Pentru ca interesele persoanelor inzestrate de obicei sunt diferite de ale celorlalti, acestia pot fi priviti ca inadaptati social sau inacceptabili pentru anumite grupuri. Aceasta viziune este sustinuta de generalizarile facute in legatura cu persoanele inzestrate faimoase care au refuzat implicarile sociale obisnuite. Einstein a fost subiectul multor povestiri de acest fel. Un altul a fost Bernard Shaw.

Generalizari care pleaca de la exemplele individuale pot fi facute si in alte directii. Multe exemple ale unei mari sensibilitati sociale si personale se regasesc in povestirile despre Eleanor Roosevelt de exemplu. Cand observam comportamentul persoanelor foarte inzestrate ramanem impresionati de faptul ca foarte adesea acestia se adapteaza la alte persoane si problemele acestora. Persoanele inzestrate pot discuta subiecte de interes pentru altii mai degraba decat despre propriile interese speciale, pentru a pune bazele comunicarii. Aceste persoane isi asuma de obicei responsabilitatea relationarii cu ceilalti si rareori se verifica situatia opusa, cu exceptia grupurilor selectionate. Abilitatea caracteristica persoanelor inzestrate prin care acestea stabilesc relatii cu ceilalti este un indicator tipic ale empatiei si sensibilitatii sociale.

De cele mai multe ori, cei inzestrati sunt populari in cadrul grupului social. Faptul ca sunt bine acceptati si adaptati chiar si in situatii cand nu au la dispozitie oportunitati speciale indica capacitatea de a identifica o situatie data si a se adapta la ea. Problema reala consta in faptul ca societatea nu si-a acceptat inca responsabilitatea de a se adapta celor inzestrati.

Diverse studii realizate despre adaptarea sociala a celor inzestrati la nivelul scolar au aratat ca sunt mai bine acceptati decat cei cu abilitati medii, ca grup. Sunt de obicei alesi sefi de clasa sau scoala si isi asuma roluri responsabila in cadrul activitatilor. Desi profesorii considera copiii inzestrati la nivelul gradinitei ca avand mai multe probleme decat cei inzestrati de varste mai mari, totusi ii considera ca fiind mai bine adaptati decat copilul cu abilitati medii de gradinita. Exista probabilitatea ca un copil inzestrat de gradinita nu a invatat sa se adapteze inca realitatilor vietii in scoala sau sa utilizeze substitute acceptabile ca mijloace de eliberare a frustrarilor. Cand activitatile de la gradinita devin neinteresante, este mult mai probabil ca un copil inzestrat da dea glas nemultumirilor sale si sa reziste prin modalitati directe decat sa se retraga pentru a citi o carte.

Adevarata adaptare sociala trebuie estimata cu ajutorul altor criterii decat larga popularitate in cadrul unui grup dat. Indivizii inzestrati deseori au nevoie de relativ putine contacte sociale; de fapt ei ar putea sa pretuiasca mai mult contactul cu copii de varste mai mari sau chiar adulti care au valori si interese similare cu ale lor. Adevaratele lor prietenii ar putea fi cu acei putini care le impartasesc interesele, iar daca un adult cuantifica popularitatea prin intermediul numarului de prieteni, ar putea fi tulburat despre interesul social relativ limitat al unora dintre copiii inzestrat. Adevarata dovada a adaptarii consta totusi in raspunsul la intrebarea daca un copil inzestrat are o imagine de sine sanatoasa. Daca este prea implicat in castigarea aprobarii unui numar mare dintre colegii sai de aceeasi varsta cronologica, este mult mai probabil ca ii lipseste siguranta de sine decat in situatia in care este liber sa dezvolte relatii cu o gama variata de persoane pe baza intereselor comune.

Ca sa adaugam un comentariu, ocazional copilul inzestrat intalneste dificultati datorita implicarii sale in problemele sociale si etice. Cei inzestrati, ca grup, trec mai devreme de la preocuparea de sine la preocuparea pentru altii. Ei tind sa fie idealisti si deseori insista pentru a obtine raspunsuri la intrebari incomode. Copilul foarte mic care doreste sa afle de ce companiilor petrolifere le este permis sa foreze pe platforma continentala daca pasarile mor, sau intreaba de ce inca se mai trimit materiale de razboi daca acestea sunt utilizate pentru a ucide oameni lipsiti de aparare, doreste un raspuns real, nu unul evaziv. El ar putea pune in discutie convingerile religioase ale parintilor si ar putea dori sa exploreze alte convingeri. Ar putea dori sa afle de ce unui politician i se acorda o sentinta cu suspendare pentru luare de mita in timp ce un hot membru al unei minoritati etnice primeste cativa ani de inchisoare pentru jaf armat. Acest copil nu va accepta replica „Pentru ca asa spun eu.”. El va astepta raspunsuri serioase, chiar daca intrebarile sale nu sunt tipice pentru categoria sa de varsta. Intotdeauna ar trebui furnizat un raspuns sincer.

Scopul corect nu este de a integra un copil intr-un grup, devenind un membru fara intrebari si plin de compromisuri, ci sa incurajam copilul sa se dezvolte ca un potential contribuabil valoros pentru societate. Copiii inzestrati cu adevarat adaptati social sunt cei care isi folosesc in mod liber capacitatile pentru analizarea si solutionarea problemelor si nu cei care le reprima pretinzand ca acestea nu exista.

Copiii inzestrati si experientele lor in scoala

Experientele copiilor in scoli sunt deosebit de variate, dar unele sunt reprezentative pentru cei inzestrati. Relatarea care urmeaza ilustreaza aceste experiente si furnizeaza mai multe informatii despre trasaturile celor inzestrati. Persoanele implicate sunt reale. Numele au fost modificate dar informatia nu a fost denaturata. Chiar daca parintii nu vor regasi o identificare absolut exacta cu propriul lor copil, vor putea totusi descoperi intamplari si comportamente similare la cele pe care le-au trait ei insisi. Daca aceste studii sunt utilizate in discutii de grup, ar putea fi interesant sa se utilizeze trasaturile enuntate la pagina 9 sau cele de la pagina 8 ca baza de comparatie si/sau adnotari.

Karla

Pe cand era mica, Karla a fost atat de norocoasa incat a mers la o scoala de tara, una din acele scoli din ce in ce mai rar intalnite care sunt mici si au mai multe clase. A avut de asemenea sansa sa aiba un profesor in varsta dar dinamic, care se pensionase din functia de director regional al scolilor. Kate, cum era numita de parinti si atunci cand nu era de fata si de copii, era oarecum formala in ceea ce privea modul de abordare al invatarii dar destul de flexibila pentru a le permite copiilor sa invete fara a tine cont de barierele impuse de clase.

In prima zi de scoala, Karla putea deja citi din pre-abecedar, abecedar si din cartile de clasa intai care erau disponibile si le-a indepartat. Cand Kate a intrebat-o de ce pusese cartile jos, ea a raspuns : „Le-am citit pe toate !”. Kate a verificat si a stabilit ca nu numai ca era capabila sa citeasca aceste carti dar si pe cele ale copiilor din clasele medii si superioare. Din acea zi Karla a luat parte la toate activitatile de grup. Ea „audia” materiile din toate cele opt clase, citea liber si diversificat, lua parte la activitatile de joaca de toate varstele, experimenta cu artele si se simtea in general foarte bine.

Atunci cand a intrat la o scoala de nivelul al doilea de la oras insa lucrurile au inceput sa se schimbe. Nu mai avea la dispozitie optiuni vaste, si a inceput sa participe la activitati de grup care nu ii permiteau sa isi utilizeze aproape deloc abilitatile. Desi citise textele cu multa vreme in urma, ea le citi din nou. A predat lucrari de aritmetica si ortografie pentru ca ii fusesera cerute si pentru ca voia sa ii faca pe plac profesorului.

Profesorul i-a spus mandru mamei Karlei la Open House ca fiica ei este in grupul fruntas la citit. Desi mama Karlei ar fi trebuit sa comunice profesorului ca fiica sa citea Kipling si carti la nivelul adultilor acasa, s-a abtinut. Ea insasi profesoara, a exagerat in intentia sa de a nu interveni si nu a furnizat informatiile necesare profesorului.

Pe parcursul anilor de scoala primara, Karla a fost privita ca una din cele mai bune eleve, dar nici un fel de masuri speciale nu au fost luate pentru ea. Adevarata sa educatie provenea de fapt din cartile pe care le citea cu aviditate. Unele din primele sale probleme au provenit tocmai din acest interes intens; desi scoala lui Kate era situata la o distanta foarte mica de casa, Karla intarzia totusi in fiecare zi. Se cufunda deseori in carti de stiinta si pleca in fuga spre scoala cand incepea sa sune clopotelul. Din fericire Kate cunostea motivele si a modificat putin regulile in acest caz.

In clasa a saptea, Karla, care devenise o pianista excelenta, a cerut sa invete sa cante la acordeon. In cateva zile deja dezvoltase o pricepere considerabila. Voia sa invete acest lucru.

CAPITOLUL III

CAUZELE NEGLIJARII SI REZULTATELE SALE

DE CE NU REUSIM SA IDENTIFICAM COPIII INZESTRATI?

Copiii inzestrati pot sa inceapa scoala, sa realizeze performante foarte satisfacatoare pentru profesori si pe parcursul tranzitiei lor dintr-o clasa in alta sa nu le fie niciodata recunoscut adevaratul potential. Ei fac fata cu usurinta cerintelor, isi termina munca, se conformeaza asteptarilor, toate acestea in timp ce functioneaza la un nivel academic scazut comparativ cu posibilitatile lor. Doi factori contribuie la nivelul acesta nesatisfacator de realizare : unul este dorinta foarte reala a copiilor inzestrati sa le faca pe plac profesorilor iar celalalt este lipsa oportunitatilor de a se manifesta sau de a utiliza material suficient de avansat pentru a-si descoperi adevaratele abilitati.

Pe masura ce acesti copii avanseaza de la o clasa la alta, ei invata sa se astepte la materii larg adaptate normelor, si astfel si functionarea lor se adapteaza acestui nivel. Daca accepta sarcinile si le duc la bun sfarsit cu constiinciozitate, de obicei sunt laudati ca fiind elevi buni. Daca se revolta datorita frustrarii, sunt priviti ca niste copii problema si este posibil ca profesorul sa nu recunoasca cauza frustrarii ca fiind nevoia de o munca mai provocatoare. Exista chiar si posibilitatea ca un astfel de elev sa fie considerat un elev slab si in timp sa se considere si el ca fiind „prost”.

Este posibil ca profesorii sa ii considere inzestrati pe aceia care au rezultate bune, se conformeaza, se imbraca frumos si sunt in conformitate cu asteptarile clasei. Asa cum am mentionat mai devreme, mijloacele obisnuite de a identifica copiii inzestrati utilizati in toata tara (nominalizarea de catre profesor si testele de grup) ne fac sa pierdem jumatate dintre ei. Rata de succes ar fi mult mai mare daca in cazul studiilor individuale atente si a testelor individuale, dar foarte putine scoli sunt capabile sau doresc sa investeasca fondurile necesare.

Programele de identificare timpurie sunt rare. Totusi, momentul logic in care copiii inzestrati ar trebui sa fie identificati si ar trebui sa li se indeplineasca nevoile este inceputul scolii. Ei primesc anticipeaza cu nerabdare inceputul scolii. Din pacate de cele mai multe ori copilul inzestrat deja a progresat la un nivel la care este aproape sigur ca va

intalni dificultati. Daca stie sa citeasca, nu mai are nevoie de un program pregatitor in acest sens; daca stie matematica, nu mai are nevoie sa i se predea conceptele de inceput ale numerelor. Este vulnerabil in mod deosebit pentru ca inca nu a invatat sa utilizeze activitati substituente care sa ii ascunda frustrarile sau sa amane exprimarea sentimentelor, si de aceea este foarte probabil ca se va exprima in mod mai deschis si mai direct decat copiii inzestrati de varste mai mari. Pentru ca ii place si are capacitatea de a invata, frustrarea sa atunci cand invatarea este infranata este foarte mare. Si din cauza ca isi doreste aprobarea profesorului, sentimentele si actiunile sale ambivalente pot cauza probleme atat pentru el cat si pentru profesor.

Unii copii care isi rezolva problemele prin adaptare si retragere se retrag din activitatile de invatare la varste foarte mici. Si desi multi continua sa invete in afara cadrului scolii pe masura ce avanseaza in varsta, obiceiurile si pattern-urile realizarilor minime le afecteaza performantele pentru toata viata.

Efortul de a identifica si a ne ocupa de cei inzestrati ar trebui sa continue nivelul tuturor claselor. Multi copii urmeaza mai multe scoli, si mobilitatea este mai degraba o regula decat o exceptie pentru cei mai multi dintre ei. Pentru ca programele de identificare sunt deseori limitate si dosarele copiilor nu sunt intotdeauna transferate, parintii si profesorii ar trebui sa colaboreze in ceea ce priveste transferul de informatii despre abilitatile copiilor. Parintii in mod special ar trebui sa se asigure ca acest transfer are loc.

Esecul identificarii celor inzestrati si talentati s-ar putea datora pur si simplu lipsei de informatii. Persoana care nu este constienta de realizari s-ar putea sa nu realizeze adevaratele abilitati ale copilului. Un profesor s-ar putea sa nu stie ca un copil de zece ani prefera literatura destinata adultilor, lucreaza cu concepte matematice avansate, ca a invatat foarte multe despre fizica si chimie prin studiu independent si experimental, sau ca acesta compune muzica serioasa; de aceea el ar putea presupune ca materia care este cu una-doua clase mai avansata ar putea oferi imbogatirea cunostintelor. Din pacate aceasta materie s-ar putea dovedi la fel de plictisitoare ca si cea a clasei curente si timpul suplimentar pe care profesorul si-l petrece in cautarea materialelor este pierdut.

Unele persoane cred sincer ca se acorda prea multa atentie celor inzestrati si ca educatorii ar trebui sa isi petreaca timpul cu ceilalti copii. Aceste persoane considera ca cei inzestrati au deja toate avantajele si ca se vor descurca oricum. Acest punct de vedere va fi sustinut adesea de persoane care cuantifica succesul prin castig economic.

Un numar necunoscut de copii inzestrati si talentati sunt neglijati datorita presupunerilor care se fac despre anumite grupuri etnice si economice. Inzestrarea poate aparea in orice culoare si provine din toate nivelele societatii. Adulti care au surmontat dificultati enorme, incluzand saracie, prejudecati, educatie sumara si adesea ostilitate au reusit in multe cazuri sa devina mari eminente. Realizarile unor persoane ca Ralph Bunche, Mary Bethune, Martin Luther King, Maria Martinez si ale multor altora intr-o epoca in care nu se acorda nici o atentie drepturilor omului ar trebui sa fie o dovada ca abilitati si talente neobisnuite sunt prezente si la copiii negri sau hispanici. Acest lucru este valabil la nivelul general al oricarui grup etnic. Prea des, presupunerea nerostita ca in anumite zone nu se pot gasi copii inzestrati a devenit o profetie care s-a autoimplinit. De multe ori copiii sunt descurajati de adulti care le considera interesele ca fiind nerealiste si de propriile lor perceptii despre rolurile adultilor.



De ce exista ostilitate fata de copiii inzestrati ?

Neglijarea celor inzestrati si talentati poate proveni si din ostilitatea manifestata de cei care vad viata ca pe o arena de competitie. Astfel de oameni ii percep pe cei inzestrati ca fiind o amenintare pentru pozitiile pe care le detin si nu reusesc sa realizeze ca valorificarea intregii productivitati a acestora de cele mai multe ori va produce dimpotriva mai multe oportunitati pentru ceilalti. O persoana care creeaza este in acelasi timp si generatoare de piete de distributie pentru produsele alte produse. Persoana care face o noua descoperire in domeniul stiintei poate genera locuri de munca, chiar in numere de ordinul miilor. Televiziunea este un exemplu remarcabil. O viziune corecta asupra celor mai talentati dintre noi este cea de potentiali creatori de oportunitati pentru ceilalti si nu de competitori.

Frica de „elitism” se manifesta in toate domeniile vietii, inclusiv in politica, iar aceasta frica este de lunga durata. Cu aproximativ 50 de ani in urma, William Bagley isi exprima ostilitatea fata de cei inzestrati din posturile de conducere si recomanda ca majoritatea oamenilor cu abilitati medii sa ii puna la locul lor. Mai recent, indivizi care au emis teorii in stiinta, medicina, politica sau comportament au fost considerati a fi nepractici. Chiar si atunci cand este in folosul societatii, schimbarea este dificila, pentru ca altereaza un obicei impamantenit intr-o maniera sau alta.

O parte din ostilitatea fata de cei inzestrati poate fi si rezultatul diferentelor fata de majoritate. Ca adulti tindem sa intelegem si sa dezvoltam relatii mai apropiate cu cei care sunt intrucatva similari noua in privinta intereselor si abilitatilor. Se fac asocieri si cu persoane care nu ne sunt similare, bineinteles, dar aceste contacte tind sa fie mai rare si de durata mai scurta. Omul de stiinta inzestrat adult care se asociaza si socializeaza cu multe persoane in mod superficial ar putea lege prieteniile apropiate intr-un cerc de cercetatori, de exemplu. Prietenii intimi ai unui artist de exemplu sunt probabil persoane care sunt implicate in arta. In mod similar, copilul inzestrat ar putea lega prieteniile adevarate cu cei de varsta sa implicati in domeniul sau de interes sau cu copii de varste mai mari. Din pacate, copiii inzestrati si talentati au mai putine optiuni dintre care sa alega decat le sunt disponibile adultilor inzestrati. Tipic, copilul este plasat intr-un grup eterogen cu multi copii care sunt foarte diferiti de el sub toate aspectele mai putin varsta. De obicei, acest lucru se face pentru ca asa este traditional. De asemenea, se face datorita credintei adanc inradacinate ca asa este democratic. Aparatorii unor grupuri complet diferite argumenteaza in mod obisnuit ca acesti copii trebuie sa se asocieze cu persoane cu toate nivelele de abilitate si cu interese cat mai diversificate si diferite pentru a invata sa fie toleranti. Aceste persoane nu realizeaza ca afilierea cu ceilalti este mai facila atunci cand interesele sunt similare.

Daca diversificarea abilitatilor generata de gruparea dupa varsta ar fi secondata de o diversitate similara a materiilor predate si a oportunitatilor, atunci diversificarea grupurilor nu ar fi deloc un lucru gresit. Totusi administrarea unei astfel de diversitati in invatare este extrem de dificila pentru un profesor obisnuit. Rezultatul previzibil este o varietate limitata sau care lipseste in totalitate.

In sala de clasa tipica, copilul inzestrat este diferit de ceilalti membri ai clasei la nivelul realizarilor, in cea ce privesc interesele, abilitatea de a aplica cunoasterea si a intelege implicatiile ideilor si de cele mai multe ori in vocabularul pe care il utilizeaza. Cu cat este mai mare nivelul de inzestrare si mai neobisnuit talentul, cu atat este mai mare golul creat intre el si colegii sai de clasa. Cei cu abilitati rare sunt cei mai vulnerabili. Astfel ce copii sunt cei mai susceptibili la a fi criticati si ridiculizati datorita diferentelor evidente dintre ei si ceilalti copii de varsta lor.

Care este impactul neglijarii si ostilitatii asupra copiilor inzestrati ?

In mod regretabil, deseori cei inzestrati isi rezolva problemele cedand presiunilor sociale. Adaptarea este o problema in mod special pentru fetele inzestrate care isi ascund interesele in domenii prin traditie masculine, cum sunt matematica si stiintele exacte, si care evita obtinerea unor rezultate scolare prea bune datorita fricii de a nu fi etichetate ca fiind „destepte”. Si pentru baietii foarte inzestrati pentru domenii ca pictura sau compozitia muzicala ar putea aparea presiuni din partea parintilor, care vad afacerile sau ingineria ca fiind mai acceptabile si mai sigure. Presiunile academice provin in mod constant de la cei carora le displac rezultatele remarcabile obtinute de cei inzestrati; acest fapt se verifica in mod special cand toti lucreaza avand aceleasi cerinte asa cum este de obicei cazul in majoritatea claselor.

Adevarata presiune exercitata asupra celor inzestrati nu este de a obtine rezultate bune, ci de a se conforma si de a obtine rezultate mai slabe. Chiar asteptarile legate de o productie academica mai ridicata poate genera rezultate mai slabe din partea celor inzestrati care invata repede ca productivitatea crescuta duce la mai multe sarcini si nu la sarcini de o calitate mai ridicata. Aceasta este dilema copilului inzestrat care isi infraneaza modalitatea sa preferata de relaxare, cititul, pentru ca stie ca mai multe carti citite inseamna automat si mai multe referate cerute.

Elevul inzestrat de nivel secundar evita de multe ori clasele speciale pentru copii inzestrati pentru ca stie ca aceste clase presupun o investitie de timp care nu este rezonabila pentru realizarea lucrarilor lungi si ca notele mari sunt mai dificil de obtinut decat clasele obisnuite. Optiunea logica, care este bine inteleasa de cei inzestrati este de a urma clase obisnuite si a primi note remarcabile in schimbul unui efort neglijabil, calificandu-se astfel pentru admiterea la facultate sau pentru burse.

Multi copii inzestrati urmeaza scoala fara a fi identificati. Deseori acestia nu au notiunea abilitatilor pe care le poseda si datorita unor vagi sentimente ca ar fi diferiti fata de ceilalti , invata sa se considere ciudati sau chiar prosti. Autorii au avut ocazii de mai multe ori sa discute cu copii care nu fusesera inca identificati ca fiind inzestrati, care aveau serioase avea dubii serioase in legatura cu abilitatile lor de a avea succes in scoala sau a obtine burse. Aceste dubii sunt deseori produsul comentariilor negandite si a criticismului celorlalti pe care ii deranjeaza ideile celor inzestrati sau nu le inteleg.

Indoiala de sine poate fi ranforsata de notele acordate elevilor inzestrati care trateaza cu nerabdare sarcinile irelevante. In loc sa raspunda la toate intrebarile ordonat si complet acesta ar putea sa raspunda la una sau doua care sa le acopere pe toate celelalte si sa primeasca o nota insuficienta pentru promovare si nu confirmarea sincera ca are dreptate. Elevul este deranjat pe buna dreptate cand trebuie sa lucreze probleme repetitive, din moment ce el poate demonstra ca a inteles dupa doar cateva, dar notele mici primite pentru ca nu a predat sarcina completa il informeaza ca este un elev slab. In timp acesta va ajunge sa creada ca asa si este.

Cerintele pot avea ca rezultat evitarea prin activitati substitut sau chiar inactivitate. Copilul inzestrat care nu face nimic poate aparea celorlalti ca fiind incapabil. Odata ce ajunge la aceasta concluzie este greu de convins profesorul ca raspunsul la aceasta problema este de fapt materie din clase superioare fata de cea cu care elevul refuza sa lucreze.

Elevii inzestrati care intra in joc si se conformeaza asteptarilor clasei s-ar putea amuza manipulandu-i pe ceilalti. Acesti elevi isi vor face un obicei din a indrepta discutia intr-o directie care sa ii avantajeze. Diversiunile deliberate din cadrul activitatilor vor deveni un joc pentru ei si astfel invatarea are loc doar in mica masura. Mai mult, elevii ar putea sa dezvolte atitudini eronate fata de ei insisi si relatiile lor cu cei din jur ar putea avea de suferit datorita arogantei sau atitudinilor de superioritate.

Toate aceste modalitati nesatisfacatoare de a rezolva problemele sunt mai degraba exceptii decat reguli. Marea majoritate a copiilor inzestrati isi asuma povara conformarii si adaptarii si o fac bine. Sensibilitatea fata de ceilalti ii ajuta sa inteleaga situatiile cu care sunt confruntati. Multi dintre ei sunt destul de maturi pentru a intelege ca, de multe ori, pe masura ce avanseaza in varsta independenta in alegere si optiuni va creste. Toleranta copiilor inzestrati fata de o societate care de multe ori nu se dovedeste toleranta este uimitoare.

Cel putin o parte din toleranta si intelegere trebuie recunoscuta ca fiind datorata autoeducarii si maturizarii lor timpurii. Aceasta maturitate este observata in grupurile de copii inzestrati, in contrast cu valorile celorlalti copii de varsta lor. Observam ca acesti copii, chiar la nivelul scolii primare, idolatrizeaza pe cei care lucreaza spre a ameliora omenirea si deseori aleg drept eroi pe cei care isi aduc contributia in ciuda dificultatilor foarte mari. Eroul tipic al copilului inzestrat este o persoana care lucreaza pentru ceilalti, in contrast cu eroul copilului cu abilitati medii care ii ofera satisfactie personala. Implicatiile acestor valori diferite sunt evidente.

Adevarata tragedie a esecului nostru de a ne ocupa de cei inzestrati consta in restrictionarea abilitatilor acestora. Nu sunt lasati sa iti foloseasca mintile si talentele intr-o maniera intr-adevar satisfacatoare capacitatea lor de a face acest lucru se atrofiaza prin neutilizare. Oricare dintre noi isi poate aminti realizari din trecut care ne-au adus satisfactii mari. Fara indoiala ca munca a fost indeplinita doar dupa o utilizare completa a abilitatilor noastre cele mai bune. E posibil sa nu fi durat foarte mult dar a fost necesar mare parte din abilitatile si cunoasterea pe care le-am acumulat. Rezultatul a oferit satisfactie pentru ca reprezinta tot ceea ce putem noi da mai bun. Alte realizari pe cale le-am uitat au fost indeplinite pentru a satisface anumite cerinte dar nu a au presupus aceeasi dedicatie. Exercitarea satisfacatoare a abilitatilor mentale si a talentelor este obligatorie, la fel ca in cazul abilitatilor fizice. Copilul inzestrat are nevoie de toate oportunitatile pentru a-si utiliza talentul.

CAPITOLUL IV

PARINTII VORBESC

Pentru a testa reactiile unor parinti reprezentativi ai copiilor inzestrati, am trimis o suta de chestionare catre mai multe zone ale tarii. Acestea au fost distribuite parintilor prin intermediul educatorilor care lucreaza cu copii inzestrati si ne-au fost returnate anonim. Mai mult de jumatate (64 %) ne-au fost inapoiate. Desi aproape toate regiunile tarii au fost reprezentate, s-au putut distinge similaritati evident in reactiile parintilor. Problemele sunt universale.

Desi testarea este limitativa, este opinia noastra ca raspunsurile reflecta cu destula acuratete problemele, viziunile si satisfactiile parintilor care s-ar regasi si grupuri mult mai mari. Aceasta concluzie pe experienta acumulata de-a lungul anilor de lucru cu copiii inzestrati si parintii acestora precum si cu grupuri de parinti.

Iata intrebarile pe care le-am selectionat :

Care sunt varsta, sexul si clasa in care invata copilul ?

Tipul clasei (normala, nediferentiata; clasa speciala, program complet ; grup part-time; grup de interes intrunit dupa ore)

Care sunt talentele si domeniile speciale de interes ale copilului ?

Sunt acestea dezvoltate prin intermediul programului scolar ? Va rugam comentati raspunsul.

Ce probleme speciale a intampinat copilul dumneavoastra la scoala ?

Cum a rezolvat aceste probleme ?

A avut probleme deosebite in cadrul comunitatii ? Daca da, care ?

Daca a avut probleme, cum le-a facut fata ?

In ce clasa era copilul dumneavoastra atunci cand a fost identificat ca fiind deosebit de capabil de catre scoala ? Comentarii.

A avut experiente deosebit de satisfacatoare la scoala ? Daca da, va rugam sa le descrieti.

Copilul dumneavoastra este bine motivat pentru e invata ?

Si-a modificat atitudinea in perioada de cand merge la scoala ?

Sunteti satisfacuti de educatia copilului dumneavoastra ? Va rugam sa explicati.

S-a schimbat relatia dumneavoastra cu copilul de cand ati aflat ca are abilitati neobisnuite ? Daca da, in ce mod ?

Ce recomandari aveti pentru profesori ?

Ce recomandari aveti pentru ceilalti parinti ?

Unii itemi vor fi raportati la nivel factual. Numerele si intervalele nu sunt prea expresive. Cativa itemi vor si relatati in detaliu totusi; acestia se refera la restrictiile la nivel personal referitor la talentul si interesele copilului, la experientele din scoala, atat cele satisfacatoare cat si cele nesatisfacatoare, precum si la recomandarile catre profesori si parinti. Multi dintre parinti au predat sau au lucrat in domenii apropiate de cel al educatiei. Marea majoritate au furnizat sugestii constructive.

Primii doi itemi au aratat ca intervalul de varsta a copiilor a fost unul vast, variind de la patru ani la saisprezece. Cea mai mare a grupului s-a situat in ultimele clase primare dar totusi aproape fiecare clasa a fost reprezentata. Copiii au fost inscrisi in clase variind de la prescolari la clasa a zecea. Pentru majoritatea cea mai mare parte a educatiei s-a desfasurat in clase obisnuite, sau intr-o combinatie de clase obisnuite si grupuri part-time. Doar opt dintre copiii din grup erau inscrisi in clase speciale. Intrebarile urmatoare vor fi descrise prin citate direct si relatarea pe scurt a comentariilor.

CARE SUNT TALENTELE SI INTERESELE SPECIALE ALE COPIILOR INZESTRATI ?

Interesele si talentele speciale au acoperit multe domenii. Multi dintre copii erau talentati in domeniile artei si muzicii, la fel cum s-a constatat prin intermediul catorva studii la scara mare ale populatiei celor inzestrati. Descrierile realizate de parinti portretizeaza versatilitatea si interesele vaste ale copiilor mai eficient decat este necesar. In cateva randuri, multi dintre parinti au descris unicitatea propriilor copii in modul urmator :

Scriere creativa : poseda o cunoastere deosebita a limbajului, creste animale si pasari, se ocupa de gradinarit si in general adora sa creasca lucruri; urmareste piata bursei, prefera avioanele de jucarie radio-controlate.(baiat, doisprezece ani)

Muzica ; scriere creativa ; dresarea, detinerea si ingrijirea animalelor de casa ; sporturi. (fetita, noua ani).

Nici un talent special - interesata de totul. (fetita, noua ani).

Muzica (vioara, viola, voce), matematica, stiinte exacte, coduri, predarea intereselor sale speciale copiilor de varste mai mici.(baiat, unsprezece ani si jumatate).

Matematica, sport, jucator excelent de bridge si cribbage, abilitatea de a relationa cu ceilalti copii. (baiat, unsprezece ani si jumatate).

David este avocatul nostru ! Analizeaza, prinde rapid ideile, isi aminteste cu usurinta. Il intereseaza stiintele naturale, lucrurile vii. De asemenea colectioneaza timbre, participa la competitii sportive si la teatrul pentru copii (activitati extrascolare).

Citit, caii, stiintele naturale, abilitati deosebite pentru stiinta si logica. (Fetita, unsprezece ani).

Citeste fluent. Interesele sale speciale sunt spatiul cosmic (luna, stelele, gravitatia, etc) si anatomia. (Prescolar, patru ani).

Astronomia, computerele, fotografia sunt interesele curente. Intotdeauna a fost pasionat de anumite aspecte ale stiintei. De asemenea ii place muzica si scrie profund. (Clasele de stiinte exact ofera aceeasi materie pentru toti si i s-a cerut sa invete la un nivel care era potrivit pentru el pe vremea cand avea opt ani). (baiat, doisprezece ani).

Multe dintre interesele descrise nu fac parte din programele obisnuite, iar unele dintre ele, asa cum este de exemplu jocul de bridge, ar putea fi dificil de justificat ca activitate scolara. Multe dintre ele totusi ar putea fi urmate daca copiilor li s-ar oferi timpul si resursele pentru a o face.

Bineinteles ca scrisul creativ intr-un mediu corect ar trebui sa fie o oportunitate continua, studiul criptografiei este fascinant pentru multi dintre copiii inzestrati si nu este deranjant pentru nici unul din ei. Interesul pentru matematica si stiinta ar trebui sa fie dezvoltat la nivelul corespunzator si in domeniul special de interes, acelasi lucru fiind valabil si pentru interesele speciale din domeniul artelor. Ar putea deveni necesar sa le oferim consultanti individuali pentru tinerii „experti”, dar grupurile de parinti ar putea sprijini de multe ori profesorii in acest sens prin intermediul chiar a unora dintre ei sau a unor cunostinte din cadrul comunitatii. Chiar timpul liber dedicat lecturii este pretios pentru cei inzestrati care prin aceasta se autoeduca.

Este important ca parintii si profesorii sa discute aranjamente convenabile pentru indivizii inzestrati astfel incat acestia sa aiba ocazia sa invete si sa creeze fara nici o piedica. Acest lucru este deosebit de important mai ales daca copilul este cu cativa ani mai avansat din punct de vedere academic sau detine talente creative avansate. Acordul asupra faptului ca timpul liber este justificat poate fi pus in discutie in sensul intrebarii daca copilul are nevoie de o anumita parte a materiei predate sau este suficient de avansat incat aceasta materie ar insemna o pierdere de vreme. Se intampla uneori, in special in cazul copiilor de varste mici, ca acestia da nu acorde atentie subiectelor repetitive si plictisitoare. Asa a fost cazul lui Eric. Profesorul ar putea sa nu fie constient de adevaratul nivel al cunostintelor de citire, sau despre performantele sale in alte domenii, si profesorii in general apreciaza astfel de informatii. Parintii nu ar trebui sa ezite a-i informa despre acest fapt. Mama lui Malie a ezitat, si abilitatile fiicei au fost ignorate. Parintii lui Eric vor continua sa mentina un contact strans cu profesorii, asa cum este dreptul si datoria lor. Este foarte probabil in consecinta ca Eric va primi mult mai multe oportunitati individuale.

AU AVUT EXPERIENTE NEOBISNUIT DE SATISFACATOARE IN SCOALA ?

Unii dintre copii au avut astfel de experiente, desi unul din patru parinti a raspuns nu. Unii au mentionat clasele avansate, premiile si onorurile. Altii au amintit proiectele si excursiile speciale. Unul singur a vorbit despre profesori excelenti. Cativa au pomenit despre scoala de vara si despre grupurile de interes. Comentariile specifice care urmeaza sunt reprezentative pentru intreg grupul si ne permit o intelegere a diverselor posibilitati :

Mai multe excursii la observator, la templul budist, etc. I s-a oferit mana libera in cel putin doua proiecte de cercetare in privinta resurselor si a prezentarii. Toate acestea i-au placut foarte mult si a realizat cele mai bune lucrari ale sale, de asemenea a invatat foarte multe lucruri.

Membru intermediar al orchestrei. De asemenea in clasa a patra a avut sansa sa aiba un profesor foarte inzestrat. Inca mai merge sa o vada si sa o ajute sa isi predea orele in zilele libere. I-a stimulat interesul in privinta scrisului, matematicii si stiintei.

Profesori excelenti care i-au permis sa progreseze in ritmul ei. I s-au oferit oportunitati de participare in activitati extrascolare.

A fost plasat in clasa a treia de matematica la varsta de cinci ani si jumatate si i s-a permis sa invete in ritmul sau.

A avut mai multe satisfactii pe parcursul orelor de gramatica. I-a placut foarte mult clasa a patra care presupunea foarte multe compuneri, clasa a cincea cand au lucrat foarte mult la punerea in scena a unor piese de Shakespeare, si clasa a sasea cand clasa a publicat o carte si ea a avut un intreg articol publicat.

In opinia mea, centrul de stiinta este un model pentru ceea ce ar trebui sa insemne programele pentru copiii inzestrati. Sunt profesori deosebiti, implicati in stiintele pe care le predau, care trateaza copiii ca pe niste egali cu mai putina experienta. Nici o abilitatea sau instrument nu este restrictionat daca copilul doreste sa il aprofundeze. Fiecare copil lucreaza pentru telurile sale. Singura nemultumire pe care am auzit-o este urmatoarea : „Avem doar trei ore ! Mi-as dori sa putem sta toata ziua”. (Comentariul altui parinte despre acelasi centru : „Aici are loc stimularea adevarata a acestor copii. Nu la scoala.”).

O scoala speciala de vara pentru copiii dotati la finalul clasei a cincea, unde au studiat oceanografie si limba si cultura germana. Ambii profesori au fost deosebit de talentati. Puteti crede ca un copil de zece ani a privit ceasul si a decis ca nu ar strica daca ar pleca cu cinci minute mai devreme spre scoala ? Aceasta s-a intamplat.

Cei inzestrati sunt satisfacuti atunci cand le este permis sa functioneze in propriul ritm urmandu-si interesele speciale. Oportunitatile de luare a deciziilor, cum ar fi alegerea diferitelor modalitati de a cerceta anumite descoperiri, sau alegerea unui subiect special pentru studiu fara restrictii sunt practici excelente. Cum ar putea sa invete sa functioneze independent si sa faca alegeri intelepte daca nu i se ofera oportunitatile necesare ? Maturitatea copiilor inzestrati a fost recunoscuta de catre acei intelepti profesori ai centrului de stiinte care ii tratau ca pe niste egali cu mai putina experienta. In multe feluri, rolului adultului este cel al unei persoane mai in varsta care sa inchege o relatie, sa ajute si sa dezvolte interesele copilului. Acestea sunt valabile atat pentru parinti cat si pentru profesori. Ocazional, atunci cand copilul si adultul impartasesc un interes comun, acest lucru devine baza pentru relatie mai apropiata si o intelegere mai buna. Parintii care s-au implicat brusc in studiul geologiei sau arheologiei datorita interesului exprimat de copil au descoperit ca sunt mult mai buni prieteni cu acesta ca rezultat. Dupa cum a spus tatal unui copil de doisprezece ani : „A fost pentru prima data cand am vorbit cu adevarat cu fiica mea”.

CE PROBLEME AU INTALNIT ?

Problemele celor inzestrati au loc mai mult in cadrul scolii decat in cadrul comunitatii. Acest fapt este datorat fara indoiala optiunilor mult mai diversificate din cadrul comunitatii. Cele mai multe plangeri ale parintilor au fost despre plictiseala si animozitate fata de ceilalti. Aceste plangeri au fost inregistrate in mai mult de jumatate din raspunsuri. Cativa s-au plans despre predarea defectuoasa si despre comportamentul negativist al copiilor. Doar cate un comentariu a avut ca subiect abuzul, conformismul, temele excesive, probleme la anumite materii si imaturitatea. Doar cinci dintre parinti au raspuns ca nu au fost probleme speciale pentru copiii lor in scoala.

Comentariile parintilor descriu foarte bine plangerile copiilor lor. Au fost de asemenea indicatii asupra necesitatii ca parintii sa insiste pentru o educatie potrivita pentru copiii lor si altii cu aceleasi abilitati, pentru a reduce unele dintre problemele care persista an dupa an. Mai mult, comentariile au indicat necesitatea ca parintii sa intervina pentru oportunitati substituente de invatare pentru copil.

Multe dintre comentarii descriu profesorii care au oferit prea putin celor cu capacitate mare de invatare, sau chiar mai rau, care i-au pedepsit pentru abilitatile lor :

Profesorul ei de anul acesta se simte confortabil intr-o situatie de clasa standardizata. S-a demonstrat ca nu s-a familiarizat cu dosarele copiilor din anii trecuti. Este preocupata doar de un comportament adecvat al copiilor in clasa si orice este prea complicat si dificil nu isi gaseste locul in materia predata; de aceea exista prea putine ocazii pentru implicarea elevilor.

I-a cerut profesorului de matematica sa lucreze mai mult decat ceilalti si a fost refuzata.

A avut un educator foarte slab, profesori foarte buni in clasele intai, a doua si a treia, si acum se afla la un nivel absolut mediocru. El este constient ca nu invata absolut nimic cu exceptia matematicii. Este inca interesat sa invete (la varsta de noua ani) si capabil sa lucreze independent acasa dar acum nu mai vrea sa mearga la scoala. A dezvoltat dureri de cap dupa-amiaza la scoala.

Profesorii, in special barbatii, l-au ridiculizat pentru a-l pune la punct atunci cand a introdus notiuni si provocari din lecturile sale. Altii i-au dat note nemeritat de mici si l-au fortat sa isi justifice indelung raspunsurile. A devenit cinic in privinta scolii ca loc de invatare si despre respectul pentru invatare in randul colegilor sai. Acum incearca sa obtina aprobarea ca expert in masini, aparatura hi-fi, camere de fotografiat, etc. Se simte mai sigur printre copii de varste mai mare sau printre adulti.

I-a placut intotdeauna scoala. Anul acesta insa si-a exprimat disconfortul in legatura cu un profesor, o femeie in varsta despre care spune : „Zambeste doar atunci cand se supara pe unul dintre copii.” (Interesant comentariu despre dragostea fata de predare si fata de copii, nu-i asa ?)

Se utilizeaza doar manualul de engleza al lui Robert. Prea multa lectura, prea putina libertate.

A fost clasificat ca fiind hiperactiv de catre profesor si director in primele doua clase si de aceea nu a fost acceptat in programul pentru copii inzestrati pana nu i s-a facut o EEG. Doctorul a spus ca era doar plictisit si ca nu primea suficiente provocari, si ca nu era hiperactiv. Dar ei totusi inca nu plasat nici pana acum in cadrul vreunui program.(Comentariu aditional al parintelui : lucreaza cu microscopul doua – trei ore pe zi, citeste multe carti despre chimie, plante, roci, evolutie, etc).

Nu s-a facut si nu se face nimic in cadrul programului scolar.(Comentariul unui parinte care este educator de meserie). sentimente pronuntate ca este inadecvata. Spune ca este cel mai prost copil din clasa. Aceasta este o fetita care este deosebit de talentata artistic, interesata de toate artele frumoase, muzica, dans, drama si vulcani.

Simte ca scoala este o irosire a timpului

Dupa o experienta excelenta in scoala primara, gimnaziul nu ii ofera nimic special.

Uneori gaseste ca activitatile din clasa sunt plictisitoare. Cand era in clase mai mici, uneori colegii de clasa s-au plans in legatura cu vocabularul sau.

Sistemul public de scolarizarea nu este echipat pentru a satisface nevoile individuale ale copiilor inzestrati. In scoala noastra prioritatea este doar de natura „recuperativa” si de ajustare a nivelului celor care invata mai greu. Orice cerere de a satisface nevoile speciale ale elevilor avansati este catalogata drept rasism. Este o atmosfera politica nesanatoasa.

Nu s-a facut nimic pe parcursul scolii, decat ca ni s-a recomandat o scoala privata. Mare lucru !

Ni s-a spus sa ne mutam din zona in interesul luipentru a se proteja a trebuit sa internalizeze o parte din sentimentele sale pentru ca nu putea intelege de ce orice persoana ar dori sa faca rau altei fiinte umane verbal sau fizic.

A pierdut o multime de prieteni de cand a fost identificata ca fiind inzestrata. Copiii cu abilitati medii sunt foarte rai cu cei inzestrati.

Consider ca scolile publice nu sunt sensibile la problemele copiilor inzestrati

Plictiseala, lipsa provocarilor, abuz in sistem (a fost folosit ca tutore pentru colegii mai slab pregatiti).

Regulile l-au impiedicat sa urmeze mai multe cursuri de lucru cu electricitatea.

Sper ca macar in liceu va aparea un profesor care o va putea motiva si o fa determina sa fie din nou interesata in tot ceea ce o priveste si apoi de un anumit interes pentru viata ei profesionala. In prezent considera scoala ca fiind „atat de idioata” si abia asteapta sa se termine, neavand nici un fel de intentie de a urma facultatea.(paisprezece ani).

In mod surprinzator, in ciuda frustrarilor aparente, parintii recunosc problemele cu care se confrunta profesorii in a satisface nevoile elevilor si deseori spun ca ei nu stiu cum ar putea sa faca fata. Cativa au mentionat ca profesorii petrec cateva minute, chiar si odata pe saptamana, discutand fata – in - fata cu copilul despre interesele sale. Din moment ce acesti copii au interese foarte intense si de lunga durata, si din cauza ca si cei mai tineri dintre ei care stiu sa citeasca sunt capabili de munca independenta, aceste sfaturi sunt pretioase. Este de asemenea practic in sensul ca profesorul nu mai simte contactul zilnic ca pe o obligatie iar copilul nu se mai simte supravegheat, lucru care ar putea dauna muncii sale.

Faptul ca totusi profesorii sunt motivati in a se intalni cu copiii decurge din aceea ca majoritatea parintilor (mai putin sase) au mentionat ca copiii lor sunt bine motivati pentru a invata. Si copiii sunt sensibili la problemele profesorilor si de multe ori incearca sa gaseasca solutii proprii. De prea multe ori se adapteaza la situatia data si adevarata invatare are loc in afara cadrului scolii. Acest lucru nu ar trebui sa se intample.

CE RECOMANDA PARINTII PROFESORILOR ?

Sugestiile parintilor pentru profesori au fost solicitate pentru ca autorii sunt foarte constienti ca parintii celor inzestrati tind sa fie foarte bine educati si de multe ori sunt educatori sau profesori ei insisi. Chiar daca nu sunt in domeniul educatiei sau in alt domeniu apropiat, ei cunosc abilitatile copiilor lor si ofera adesea idei pentru a le satisface nevoile care sunt utile chiar si in cadrul obisnuit al scolii. Mai mult, parintii vor ca inainte de toate experientele educationale ale copiilor lor sa fie fericite si nu vor sugera aranjamente care vor crea probleme pentru acestia. Cei care nu sunt direct implicati in predare sunt in masura sa ofere solutii mai noi decat cei care lucreaza in cadrul structurii traditionale.

Parintii, atat cei care predau cat si ceilalti, au emis o serie de sugestii demne de luat in considerare care merita tratate cu atentie. Autorii considera ca acestea ar putea fi citite, evaluate si dezvoltate in mod profitabil intr-un studiu de grup parinti-profesori. Cele citate in continuare sunt reprezentative :

Clasele omogene si programele flexibile nu au fost satisfacatoare. Este nevoie de profesori siguri pe ei din punct de vedere intelectual care isi pot admite propria ignoranta si carora le place invatarea oriunde ar duce.

Sa incurajeze proiectele speciale si sa lucreze mai indeaproape cu parintii interesati.

Sa se simta destul de siguri pe ei ca sa le poata spuna copiilor de acest fel „Nu stiu, hai sa vedem cum putem gasi raspunsul impreuna.” Cu alte cuvinte sa actioneze ca un catalizator si sa determine de ce sunt capabili a produce si crea acesti copii. Cred cu fermitate ca asteptarile profesorilor joaca un rol important in realizarile copiilor. Aceasta idee provine din lectura lucrarii „Pygmalion in the classroom”. Cred ca are aceleasi implicatii si pentru parinti.

Sa detina o lista de referinte, resurse, carti, persoane, materiale, programe pe care sa le puna la dispozitie copiilor si parintilor pentru a-i ghida spre un program mai bogat daca timpul si fondurile nu permit scolii sa faca acest lucru.

Amintiti-va ca parintii celor inzestrati (ca grup) nu sunt mai mult sau mai putin insistenti si/sau preocupati si/sau ingrijorati decat ceilalti parinti. Ne iubim copiii si vrem sa ii vedem crescand si devenind persoane intregi, implinite. Si „intregi” este un cuvant mare. Pentru a fi obtine intregul incercam sa evaluam care sunt partile care lipsesc si incercam sa le completam.

Sa realizeze ca acesti copii inzestrati trebuie sa fie stimulati, ca exista posibilitatea ca sa nu aiba nevoie de munca continua si ca in mod sigur nu are nevoie de suplimentara. Ceea ce ii sunt necesare sunt experientele diferite si provocatoare.

In domeniul matematicii, consider ca este necesara o clasa speciala sau un club in afara orelor de curs. Ar introduce elevul care este interesat in domeniile matematicii, gandirii si logicii si apoi ar face legatura dintre matematica si celelalte stiinte, oferindu-le istoria matematicii ca subiect de interes.

Sa demonstreze ca au cel putin o relatie de afectiune cu alta fiinta umana inainte de a fii angajati de vreo institutie de invatamant; acestea pot include si sotul sau sotia.



Daca nu puteti pune la dispozitie un program special, incercati macar sa permiteti copiilor sa evalueze, sa utilizeze logica, nu numai sa munceasca mai mult si mai rapid. Lasati copiii sa aleaga dintre mai multe subiecte pe cel pe care doresc sa il studieze. Grupati copiii care sunt de nivele apropiate de inteligenta.

Acesti profesori ar trebui sa posede un simt dezvoltat al umorului precum si alte calitati suplimentare pentru a se descurca cu ei si a le preda in mod corespunzator.

Sa urmeze cursurile disponibile pentru educarea copiilor inzestrati.

Sa citeasca carti, sa participe la conversatii, sa asculte ceea ce au de spus parintii.

Aceste comentarii sunt rezonabile. Din multe puncte de vedere parintii si-au exprimat dorinta de a intalni aceleasi calitati la profesori ca si cele declarate importante in urma studiilor asupra trasaturilor profesorilor de succes ai elevilor inzestrati. Aceste trasaturi sunt : siguranta intelectuala, interesul pentru invatare, siguranta de sine (capacitatea de a admite ca nu intotdeauna avem toate raspunsurile), placerea de a preda si simpatia pentru copiii inzestrati, simtul umorului, flexibilitate (deschidere spre utilizarea diferitelor materiale si metode de predare). Profesorii de succes ai celor inzestrati tind ei insisi sa posede o inteligenta superioara, sa aiba orizonturi de interese largi, sa fie profund interesati de a invata, sa fie maturi, siguri si avand simtul umorului.

Recomandarile ca profesorii sa fie mai disponibili in a invata despre copiii inzestrati sunt intelepte. Profesorii care au participat la macar o singura intalnire cu privire la copiii inzestrati si nevoile acestora sunt mai intelegatori decat cei care nu au facut acest lucru. Numai datorita faptului ca nevoile copiilor sunt diferite inseamna ca materia pusa la dispozitia lor trebuie sa difere la randul sau atat cantitativ cat si calitativ. Multe dintre problemele copiilor inzestrati provin din aceea ca profesorilor le lipsesc informatiile despre alternativele dezirabile. A fost demonstrat pe larg ca orice profesor este capabil de a-si insusi modalitati eficiente de a lucra cu copiii inzestrati.

CE RECOMANA PARINTII ALTOR PARINTI ?

Pentru autori este evident ca un contact apropiat si comunicarea cu copilul sunt preocuparile ele mai mari ale parintilor. Inca o data ei sustin ca parintii sa asculte, sa comunice, sa se implice si sa aduca optiuni suplimentare alaturi de cele oferite de scoala. Ei sustin ca parintii trebuie sa trateze copilul ca pe unul „normal”. Impresia generala este ca adultii pun accentul pe relatii calde, pline de afectiune. Din intreg grupul, doar doi au recomandat disciplina, doi au sugerat bunele maniere in cadrul scolii si unul singur a cerut teluri inalte – toate acestea fiind rezonabile atat timp cat se afla in armonie cu nivelul de dezvoltare la care se afla copilul. Un parinte, al carui copil este inscris intr-un program unde copiilor li s-a facut publicitate ce nu era bine gandita si nu era necesara si unde au fost subiectul ostilitatilor, a recomandat ca parintii sa nu isi implice copiii in astfel de programe. Acest lucru este trist, pentru ca vina rezida de fapt in practici incorecte care pot fi cu usurinta prevenite sau remediate.

Parintii pun accent pe relatii parinte-copil apropiate si care sustin copiii, evidentiind importanta participarii active la dezvoltarea, finantarea si imbunatatirea programelor. Atitudinile si preocuparile lor despre proprii copii si despre alti copii inzestrati au fost cel mai bine surprinse in urmatoarele raspunsuri :

Invatati copilul sa inteleaga ca odata cu abilitatile mai mari vin si responsabilitati mai mari.

Raspundeti intrebarilor copilului dumneavoastra – la toate - , includeti-i in viata dumneavoastra si duceti-i in cat mai multe locuri cu putinta – iar daca programul oferit de scoala este nesatisfacator, il puteti substitui cu al dumneavoastra oferindu-le putin timp si demonstrand ca va pasa.

Unii parinti raman putin nedumeriti cand li se aduce la cunostinta ca copilul lor a fost identificat ca fiind inzestrat. Acesti copii ar trebui iubiti, ingrijiti si sprijiniti la fel ca in cazul oricarui alt copil. Cu siguranta nu ar trebui asezati pe un piedestal si nici nu ar trebui sa inspire teama parintilor.

Iubiti-va copiii, ascultati-i.

Experienta mea cu copiii „talentati intelectul” se rezuma doar la varsta de patru ani si jumatate, ma bucur pentru ceea ce este si recomand si celorlalti sa faca la fel. Este capabil sa realizez multe lucruri inainte de vreme : abilitatea de a purta discutii adulte, de a se intretine citind, de a rezolva singur probleme, de a intelege de ce anumite lucruri sunt facute in anumite feluri. Ne-am mutat deja din zona Tampa in vest. Locatia noastra este determinata de locul de munca al sotului. Bineinteles ca sper ca scolile sa aiba ceva de oferit pentru fiul meu. Daca totusi nu vor avea, va trebui sa ma lupt cu sistemul pentru a-i oferi ceva mai bun. Intre timp imi fac mereu planuri pentru a-i extinde interesele prin proiecte de familie.

Considerati-va copilul ca pe un individ responsabil cat mai curand cu putinta. Implicati-va destul in interesele sale speciale pentru a face posibil ca macar sa „vi se vorbeasca” despre ele. Oferiti copilului sa isi urmeze interesele sale. Vorbiti cu copilul, cunoasteti-l atat de bine incat sa fiti capabili sa ii oferiti o perspectiva adulta asupra unora dintre problemele sale – generate de inzestrare sau datorate avansarii in varsta. Tot ce va este necesar este timpul si acceptarea.

Incepeti sa comunicati cu copilul dumneavoastra inca de la nastere. Nu ii ganguriti. Raspundeti-i la toate intrebarile cat de sincer este posibil si fiti disponibili sa ii oferiti raspunsuri din orice domeniu atat timp cat copilul se dovedeste interesat, indiferent cat de plictisitor s-ar dovedi subiectul pentru dumneavoastra. Consideram ca utilizarea acestei tehnici va duce la scaderea problemelor de comunicare din perioada adolescentei si de mai tarziu. La varsta de doisprezece ani acest baiat se simte destul de sigur incat pune intrebari mamei despre practici sexuale neobisnuite despre care a citit, acasa la unul din prietenii sai, in cartea „The Sensuous Woman”. Fiti capabili sa spuneti : „Nu stiu, hai sa aflam impreuna.”. Sa aveti mereu in minte ca , in ciuda faptului ca acesti copii pot comunica cu voi la nivel de adult, totusi la nivel emotional sunt la acelasi nivel cu semenii lor de aceeasi varsta.

Depinde de sistemul dumneavoastra de valori. Daca doriti un tip usor integrabil intr-o companie, ar trebui sa il invatati sa isi ascunda nemultumirile in majoritatea situatiilor si ca atunci cand le expune in situatii aprobatoare sa treaca usor peste ele. Acestea il vor feri de ostilitate si il vor face o persoana mai placuta in general. Daca doriti sa ii incurajati creativitatea nu cred ca veti putea evita problemele din relatiile sociale. Onestitatea, integritatea si capacitatea de a spune lucrurilor pe nume sunt atat de neobisnuite in majoritatea scolilor incat copilul va ajunge sa irite persoanele cu care va intra in contact. Trebuie sa ii insuflati incredere in propriile perceptii chiar daca acestea intra uneori in conflict cu toti cei din jurul sau. Cred ca este deosebit de important sa il expuneti la cat mai multe experiente cu putinta – oameni, carti, calatorii, si sa ii permiteti sa urmeze independent orice actiune de care se considera capabil. (Spuneti „da” de mai multe ori decat „nu”, cu exceptia cazurilor cand siguranta devine o problema reala.)

Nu utilizati termenul „inzestrat”.

Formati grupuri. Discutati probleme. Incercati sa influentati conducerea scolii, directorii si profesorii.

Implicati-va in activitatile scolare ale copilului, prin intermediul comitetului de parinti, programe pentru copiii inzestrati, etc. In particular, cunoscand profesorii si metodele de predare ale acestora va va fi de real folos atunci cand vi se va cere ajutorul

Relaxati-va. Lucrati pentru legislatia si programele pentru cei inzestrati. Oferiti acasa copilului cat mai multa stimulare si provocari in cat mai multe domenii cu putinta.

Sunt cateva probleme : 1. Clasele sunt prea mari. 2. Programele pentru copii inzestrati nu sunt bine impartite. 3. Sunt prea putini profesori creativi. Avand in vedere aceste probleme care nu vor fi rezolvate prea curand, as sugera ca parintii din grupurile active sa suplimenteze educatia copiilor lor.

Am lucrat din greu cinci ani in regiunea noastra pentru programe scolare, si abia acum incepem sa vedem rezultatele. Fiti consecventi si eficienti ! La nivel local si national. Acesti copii sunt foarte importanti si trebuie sa acordam cea mai mare prioritate educatiei lor. Pierdem prea multi dintre ei care ar putea deveni ganditori sau creatori.

Pe scurt, parintii sunt aliatii copiilor inca de la nastere, sustinandu-i drepturile de a fi el insusi ca persoana. Sinceritatea si integritatea sunt prezente intr-o relatie buna, precum si dreptul copilului de a sti ca interesele sale sunt cele care dicteaza, in limitele sigurantei fizice. Evitarea etichetelor in contactele avute cu copilul este o idee buna, cu exceptia nivelului de interpretare pe masura ce copilul avanseaza in varsta. Nici un copil nu isi doreste ca alte persoane sa se refere la el prin intermediul unei etichete si nu este necesar sa o faceti cand va ocupati de el. Astfel de referinte sunt in principiu valide si folositoare intre adulti. Copilul doreste sa fie vazut ca o persoana si sa fie pretuit in primul rand pentru el insusi, nu pentru inteligenta sau talentul sau.

Argumentul pentru activitatile in cadrul programelor de sustinere este important si mai multe despre acest subiect vor fi spuse in cele ce urmeaza. Daca parintii insisi nu sunt militanti, este putin probabil ca altii vor fi. Personalul scolilor reactioneaza cel mai bine atunci cand parintii insista pentru a se acorda atentie abilitatilor speciale ale copiilor lor. Iar personalul din scoli care sunt interesati de binele celor inzestrati vor avea oportunitati crescute de a fi eficienti atunci cand parintii vor fi comunicativi, sustinandu-le eforturile.

COMENTARIILE UNUI PARINTE

Am selectat unul din chestionare pentru a-l prezenta aici, in parte pentru ca baiatul are varsta cea mai mare din grup si pentru ca a luat parte la diferite programe pe perioade mai lungi, dar mai ales parintii au raspuns cu reactii extinse si intelepte la intrebarile noastre. Comentariile mamei prezinta in mod evident problemele cu care se confrunta un copil inzestrat, modalitatile in care le face fata, atitudinea profesorilor precum si recomandarile pentru profesori si alti parinti.

Copilul a urmat scoala in cadrul unui sistem cu unul dintre cele mai bine cunoscute programe pentru cei inzestrati din tara; chiar si aici, nevoia de imbunatatire este evidenta. La fel ca si altele, sistemul se confrunta cu probleme suportului limitat. Baiatul, in clasa a zecea, face doar educatie fizica si limba germana in clase obisnuite; restul programului consta in studiu independent. In continuare, itemii din chestionar si raspunsurile parintelui apar verbatim :

Care sunt talentele si interesele sale speciale ?

Talente – abilitatea dea se intelege bine cu multe feluri si tipuri de persoane de toate varstele. Aptitudini pentru stiintele exacte. O dispozitie buna, blanda si totusi plina de umor.

Sunt aceste talente dezvoltate de catre scoala ?

Absolut NU.

Va rugam sa comentati.

Dupa trei ani grei la liceu, programul de acum este mult mai bun dar pana la un punct. Programul de studiu independent are inca o foarte slaba finantare iar profesorii sunt prea putini si au prea mult de lucru. Lipsa ingradirii si a plictiselii sunt avantajele cele mai importante. Cred ca notiunile de baza sunt neglijate (si nu sunt o persoana de tip 3R – respectuoasa, responsabila, reflexiva) si cred ca nu exista destula disciplina in privinta celor care nu sunt foarte interesati de drepturile altora. Invata la o scoala WASP si sunt prea putine probleme legate de minoritati. Lui John ii plac elevii dar considera ca sunt superficiali si nu foarte implicati in problemele serioase.

Ce probleme speciale a intampinat copilul dumneavoastra la scoala ?

Profesori care nu il plac (nu ne plac) sau care vad in el propriile ambitii. Profesorul de arte a vazut in el un „copil artist – nu om de stiinta”, in timp ce exact opusul s-a intamplat in cazul profesorului de stiinte exacte. Alteori era ambele. A participat la un seminar de doua ore ingrozitor pe cand era in clasa a saptea, datorita unui profesor paranoic. Ea era (este) ultra conservatoare pana acolo ca vedea comunisti sub pat, sunt sigura. Din nefericire avea elevi constienti de politica (jumatate din clasa avea mamele in Liga Femeilor cu Drept de Vot, etc.) intr-un an in care s-a supus la vot problema florurilor din apa. A fost chiar culmea ! Studentii erau mereu ridiculizati in alte clase de profesorii care le spuneau : „Bine, daca este atat de destept (sau geniu, sau creier mare) de ce nu ridici primul mana ? sau cum poti sa gresesti ? „. Cei mai buni profesori au fost cei care au respectat studentii in general si le-au cerut sa lucreze, sa se poate civilizat, sa invete si sa le placa subiectele. Materiile sale preferate in prima parte a liceului erau matematica si stiintele exacte. Aceeasi profesori au respectat tiparele. Cel mai bun dintre ei a fost barbat – clasa a sasea. Al doilea ca valoare in timpul liceului a fost o femeie – profesoara de stiinte. A placut-o foarte mult si pe ea.

Cum a facut fata acestor probleme ?

John nu pierde vremea cu regrete sau ura. A fost invatat ca „si asta va trece”, „fa fata”, „vei supravietui”. Si asta a facut.

A avut probleme deosebite in cadrul comunitatii ?

Nu chiar. Si daca ar fi avut ? Exista intotdeauna oameni (chiar si prieteni) care nu vor sau nu pot trata un astfel de copil ca pe un „simplu copil”. Cativa au facut remarci negandite sau jenante pentru el.

Cum s-a descurcat cu aceste probleme ?

A ignorat remarcile rau intentionate si a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a se intelege bine cu ceilalti. A avut intotdeauna o multime de prieteni buni – baieti, fete si adulti.

In ce clasa a fost identificat copilul ca fiind deosebit de capabil de catre scoala ?

La varsta de sapte ani intr-o clasa fara nivele in cadrul unei scoli experimentale.

A avut experiente deosebit de satisfacatoare in cadrul scolii ? Daca da, descrieti-le.

Unele au fost descrise anterior (cei mai buni profesori). I-a placut simularea de tribunal din clasa a sasea. Profesorul a castigat un premiu Freedom Foundation pentru asta. Excursiile cu universitatea in clasa a saptea iar in prezent adora ca dupa-amiaza o data pe saptamana laboratorul de cercetare stiintifica (biomedicala). Ii place ca are doar profesori barbati anul acesta.

Este motivat pentru invatare copilul dumneavoastra ?

Catre invatare atunci cand il intereseaza subiectul da, dar catre studiu in van, nu. In trecut se simtea rusinat daca trebuia sa studieze ceva. Studiaza si acum.

I s-a modificat atitudinea de cand frecventeaza scoala ?

Da.

Va rugam sa explicati.

Cele mai multe studii le-a facut fara prea mult efort. Scrisul si compunerile au fost cele mai dificile. Vorbeste bine, compune bine pe un reportofon, etc dar metoda manualului nu ii place.

Sunteti satisfacuta de educatia copilului dumneavoastra ?

Nu.

Va rugam sa explicati.

As vrea sa precizez ca nu sunt satisfacuta de educatie in general si de a sa in particular. Cel care gandeste creativ, elevul diferit, integru, are de pierdut in clasa. Nu sunt sigura ca mai multe fonduri pentru fiecare elev ar fi raspunsul. Nu sunt adepta conceptiei ca in afara de unele exceptii un copil ar trebui impins inainte sau prea mult dincolo de nivelul grupului sau de varsta. Am vazut aceasta conceptie dand rezultate slabe in aproape toate cazurile desi marea majoritate a educatorilor neaga acest fapt. Cred ca acesti elevi au nevoie de studii mai aprofundate (nu doar mult de munca), si de o implicare mai incitanta si mai provocatoare in cadrul comunitatii. Cred de asemenea ca au nevoie de timp liber pe parcursul anului. Au nevoie de timp cand sa scape si de cea mai mica potrivita de rutina. Cred ca avem nevoie de un nou tip de profesor. Prea putini dintre cei „tipici” se pot descurca. Avem nevoie de oameni de stiinta, artisti, de oameni calificati si manufacturieri care sa lucreze in cadrul scolilor. Avem nevoie de paraprofesionisti care sa elibereze profesorul creativ de activitatile sale rutiniere. Trebuie sa integram acesti elevi cu „potential intelectul ridicat” determinandu-i sa lucreze (ezit sa spun in clasa ) cu elevi cu abilitati mai scazute. Am vazut prea multi elevi cu prea putin sau deloc interese pentru altcineva decat ei insisi atunci cand sunt izolati premanent de ceilalti.

Ce le-ati recomanda profesorilor ?

Mai intai, sa respecte atat copilul cat si parintele. Parasiti meseria daca nu va simtiti destul de siguri ca adulti si pe plan profesional pentru a putea avea o perspectiva obiectiva asupra copilului precum si asupra parintelui. Nu considerati ca unui copil inzestrat trebuie sa i se permita sa fie „pusti”. Intalnim doar rareori profesori care doresc intr-adevar sa coopereze si sa discute despre dezvoltare in mod obiectiv. Baiatul a fost intotdeauna cel „cu cel mai mare potential din clasa si a luat cele mai bune note” dar pe undeva profesorul considera ca nu ar trebui sa isi depaseasca rezultatele de fiecare data. Cand a ajuns la am cerut sa cerut sa fie repartizat cu colegi de varsta sa. Am vrut sa fie mai intai un copil si barbat mai tarziu.

Ce le-ati recomanda altor parinti ?

Nu dati copilul la scoala prea devreme, in special nu cinci zile pe saptamana. Chiar si cele mai bune scoli forteaza intr-o anumita masura conformismul si nu mai ramane niciodata destul timp liber pentru copil. Am observat cum creativitatea in mod special, dar si alte directii de dezvoltare au incetinit cu fiecare etapa a scolii, chiar in cadrul scolii experimentale. Disciplina trebuie sa fie ferma. Fiti siguri pe voi ca adulti, nu „purtati” copilul dumneavoastra ca pe un simbol deosebit. Credeti in voi insiva si in copiii dumneavoastra. Si mai mult decat orice, iubiti-i douazeci si patru de ore pe zi. Oferiti-le ce aveti mai bun Nu va asteptati ca scoala sa faca ceva.

Acesta este un baiat descris de catre mama sa ca fiind interesat de o cariera in medicina, de asemenea de microbiologie, oceanografie, antropologie, genetica, handbal, surfing, chitara, vioara, tenis, oameni, ciclism, excursii, drept si limba germana.

CAPITOLUL V

INTREBARI TIPICE SI RASPUNSURI SCURTE

CADRU DE REFERINTA

Parintii copiilor inzestrati, ca si oricare alti parinti, in mod constant se confrunta cu intrebari privind scoala si studiul acasa. Multe dintre intrebarile lor provin din incercarea de a decide daca o anumita scoala care li se ofera va aduce beneficii copilului lor sau dimpotriva. Adesea, acestea au adus multe dificultati datorita deciziilor pe care le-au luat. Intrebarile privesc faptul de a incuraja sau descuraja anumite activitati, cum se vor descurca cu abilitatile inegale in cadrul familiei, si modul in care altii ii necajesc. Adesea actiunile nu pot fi amanate.

Intrebarile care urmeaza au fost spicuite din contactele avute cu mai multi parinti, atat individual cat si in grup. Acestea reprezinta cele mai comune intrebari. Raspunsurile scurte sunt date mai degraba ca sugestii decat ca raspunsuri complete, de vreme ce raspunsurile care sa acopere toate ramificatiile posibile ar fi extrem de extinse, daca nu imposibile. Intrebarile sunt vazute ca si cadre de discutie si explicatii ulterioare, posibil realizate in grupuri de studiu cu parintii.

1. Cum imi pot da seama daca un program este bun? 

Un program bun va determina copilul sa doreasca sa mearga la scoala zilnic. El ar trebui sa isi exprime interesele si acasa prin cautare voluntara de informatii cu un vadit entuziasm. Continutul pe care il acceseaza ar trebui sa fie provocator. Temele trebuie sa se bazeze pe idei cheie ori tematici si nu pe fapte izolate. Volumul temelor ce ii sunt destinate nu inseamna nimic; o tema voluminoasa nu este mai semnificativa decat una mai mica. Programul ar trebui sa extinda talentele, abilitatile si interesele copilului in arii mai largi sau noi.

2. Cum sa il antrenez ca sa isi termine temele si nu sa le lase pana in ultimul minut? Parintii ar trebui sa impuna perioade determinate de studiu?

Mai intai, incercati sa determinati daca temele sunt legitime. Daca acestea se repeta, sunt greoaie si presupun fapte izolate, rezistenta copilului este asigurata. In acest caz, vei putea avea o discutie cu invatatorul. Daca temele par interesante si merita efortul si timpul alocat, o perioada de lucru care sa fie aceeasi si un loc linistit sunt importante. Dar, este de asemenea important ca parintii, prin propriul lor exemplul, sa manifeste respect pentru scopurile intelectuale sau estetice. Parintele care doreste ca, copilul sau sa isi faca temele astfel incat acesta sa nu fie deranjat de la televizor constituie un exemplu incorect si este un model decazut totodata. Parintele care solicita copilului sa isi faca temele trebuie sa aiba, de asemenea, in vedere faptul ca acestuia i se cere sa isi petreaca doua, trei ore in plus pentru a-si face temele, zi de zi.

3. Cum ne descurcam cu copii mai in varsta atunci cand copilul inzestrat stie mai mult decat restul copiilor?

Evitati comparatiile. Formularea de comparatii invita la competitie. Recunoastere, afectiune si dragoste la fel de amplu si in mod egal distribuita privind diverse realizari de diferite tipuri, le va permite fiecaruia dintre ei sa vada ca este pretuit. Daca apar intrebari, discutati-le cu fiecare in parte, facand referire la calitatea acelei persoane de a se pricepe, de a fi bun intr-un anumit domeniu; unui copil ii plac cartile, altuia arta, un altul este bun la sport sau la muzica, ori la gatit ori sa ii ajute pe altii sau orice contributie aparte de care este capabil fiecare. Unii invata mai usor, altii ai greu, rolul pe care il are invatarea intr-un anumit domeniu este cel mai important lucru.

4. Cum ii ferim de „a nu deveni mai isteti”?

Evitati sa va centrati pe talentul copiilor. Copilul care este tinut deoparte de orice atributii poate usor sa dezvolte atitudini eronate fata de sine si fata de ceilalti. Acest lucru se aplica atat in cazul persoanelor cu deficiente, cat si in cazul celor inzestrati. In cazul celor inzestratii, copiii pot dezvolta un simt nerealist al importantei sale si sa devina chiar dezagreabili. Apoi, adesea ajuta sa se ceara copilului sa aprecieze impactul pe care il are comportamentul sau asupra altora precum si sa vada cum ar putea schimba relatiile cu ceilalti in mai bine. Discutia trebuie sa aiba loc in particular, fata in fata, intr-o maniera analitica in care copilul sa furnizeze analiza.

Un conflict poate sa apara atunci cand adultii devin nerabdatori in ce priveste perspectivele tinerilor, interzicandu-le acestora sa le exprime. Este important pentru copii ca acestia sa aiba ocazia de a discuta despre miscarile de pace, politica, etica, valori, temeri, discriminare ori sentimentele puternice pe care la au asupra oricarui subiect de discutie cu adultii care ii respecta si care ii inteleg. Caminul ar trebui sa asigure o baza sigura care sa permita copilului posibilitatea de a-si exprima sentimentele si de a le examina in mod sincer cu ceilalti. Orice intrebare, la orice varsta merita un raspuns pe bine gandit.

5. Ii incurajam pe copii sa urmeze cursuri de tip servicii?

Cursurile de tip servicii sunt in mod obisnuit intelese ca fiind cursuri de atelier, lucru acasa si dactilografie. Raspunsul este „Da”. Un motiv este acela ca unele dintre tehnici sunt instrumente utile in invatare. Rapiditatea dactilografierii ajuta copilul in multe privinte si atelierul de unelte poate fi util in producerea echipamentului necesar in fizica, spre exemplu. Un alt motiv este acela ca, prin ajutorul unui profesor bun, studiul unor asemenea subiecte precum mancarea, imbracamintea, pot fi astfel manuite incat elevii sa aiba de-a face cu probleme si teme interesante din economie, istorie, politica, estetica etc.

6. Cum poate fi rezolvata problema entuziasmului unor profesori intr-un anume departament ce are drept rezultat supraincarcarea copiilor cu informatii?

Aceasta problema poate fi cel mai bine rezolvata intr-o intalnire de grup a parintilor cu departamentul de conducere pentru gimnaziu. Elevii de aceasta varsta nu doresc ca parintiilor sa contacteze profesori individuali pentru problemele lor particulare. Adesea profesorii nu realizeaza povara care s-a acumulat si considera ca odata problema adusa in atentia lor, va fi suficient. Este de folos daca parintii se pregatesc pentru asemenea discutii, documentandu-se asupra cantitatii temelor pentru copii pentru o perioada specifica de timp, spre exemplu, pentru doua saptamani.

7. Este bine sa lasam copiii mai isteti sa ii ajute pe copiii mai putin isteti?

Nu si daca se face in baza unei obisnuinte. Asta ii rapeste din timpul copilului mai istete ce il are la dispozitie pentru a se instrui si copilul munceste ca un inlocuitor al profesorului pe cheltuiala propriei sale educatii. Un pericol aditional, in legatura cu ajutorul acorda copiilor mai putin isteti este acela ca ceilalti copii din clasa pot reactiona fata de „ favoritul profesorului”. Daca ajutorul este ocazional si pentru o nevoie specifica, atunci acesta este permis. Experienta este mult mai valoroasa daca copilul istet planifica experienta de invatare, o duce la bun sfarsit si o evalueaza cu profesorul la sfarsit.

8. Cum ne descurcam cu un copil care este perfectionist si se descurajeaza?

Adesea copiii inzestrati vor ataca probleme care sunt atat de generale incat nu le pot face fata. Apoi devin frustrati pe masura ce incearca sa-si imbogateasca studiile. Parintii ii pot ajuta discutand cu acestia planurile lor si ajutandu-i sa aleaga in mod realist. Spre exemplu, cand un copil anunta ca are de gand sa studieze Razboiul Civil si face un referat asupra acestuia, parintele il poate intreba ce aspect particular al acestui razboi va studia? Ori ii poate sugera sa scaneze o carte despre Razboiul Civil pentru a alege unul dintre subiectele si temele din carte. Oricum, copilul este cel care face alegerea. Incurajarea, sprijinul si asteptarile realiste din partea parintilor sunt de folos.

9. Programul pentru copiii inzestrati trebuie sa fie unul general sau e valabil numai pentru copiii cu interese stiintifice?

Un bun program trebuie sa fie suficient de flexibil astfel incat sa intampine nevoile copiilor talentati si inzestrati. Orice grup de copii dotati este extrem de divers in ceea ce priveste interesele., abilitatile si talentele. Aceasta populatie este cea mai complexa dintre toate. Planul educational trebuie sa fie unul puternic individualizat pentru a imbratisa abilitatile diverse ale celor talentati fie vorbim de domeniul artei, stiintei, ori stiintelor sociale etc.

Multi copii talentati sunt, de fapt, interesati de stiinta si matematica datorita atractiei lor pentru sisteme si logica, si daca interesul lor este acesta, ar trebui sa fie incurajati. Insa nici copiii cu interese primare si talente de orice natura nu trebuie sa fie constransi sa se concentreze atentia spre stiinta.

10. Acest program poate afecta negativ sansele unui elev de a obtine o bursa?

Ar trebui sa ii imbunatateasca sansele daca notele nu sunt acordate in mod punitiv. In acest caz, parintii trebuie sa contacteze (preferabil in grup) conducerea scolii pentru departamentul respectiv. Parintii nu trebuie sa accepte note punitive pentru copii lor. Am auzit de prea multe cazuri in care parintii erau uluiti de notele foarte mici primite de copii lor, in situatii in care parintii erau informati ca, copilul lor functioneaza la un nivel mai mare cu patru ani decat cei de varsta sa. Parintii au dorit sa afle imediat cum se poate intampla un astfel de lucru. Raspunsurile le gasim in cerintele excesive si plictisitoare, in practicile punitive, in relatiile negative dintre profesor si elev ori in problemele de lunga durata ale elevului. Dar daca plangerea este comuna la nivelul clasei, ar trebui sa fie adusa in discutie intr-o sedinta prin care sa se urmareasca rezolvarea acesteia. Multi copii inzestrati trebuie sa obtina o bursa pentru a-si putea permite sa urmeze o facultate, iar acest program nu ar trebui sa ii penalizeze. Cunoastem cazuri ale unor elevi care desi au dorit sa urmeze anumite cursuri pe care si le-ar fi dorit, le-au evitat deoarece stiau ca notele sa dau in sila chiar daca le-ar fi meritat.

11. Ce putem face cu copii slab dotati?

Intrebarea este dificila si a fost subiectul unor intense studii. Problema poate fi una de educatie, psihologica, sau fizica. Desigur, o examinare fizica completa trebuie realizata. Daca problemele fiziologice sunt indepartate, cunoasterea unor alti factori implicati ar putea ajuta parintii sa evite aceasta problema. Copiii slab dotati sunt identificati pana la sfarsitul claselor primare prin urmare, primii ani de scoala au un efect profund.

Profesorii de pe acest nivel au un impact puternic asupra copiilor. Atitudinea lor asupra unui copil ale carui performante sunt sub nivel fata de ceilalti, ii transmite elevului ceea ce, deseori aceasta persoana mult admirata, aproba. In cazul copiilor mai mari, aprobarea colegilor creste in importanta si reactiile lor sunt semnificative, mai ales pentru fete.

Copii ai caror parinti sau frati mai mari au asteptari foarte mari de la acestia, se pot simti incapabili de a face fata acestor asteptari si pur si simplu renunta. Aceasta situatie apare cand, desi parintii sunt bine educati, le lipsesc informatiile despre dezvoltarea copilului.

Copiii care sunt supusi unor asteptari inalte dar realiste si carora li se acorda de timpuriu libertate, mai ales de catre parintii de sex opus, par a deveni persoane capabile de realizari multiple. Cei care sunt rasfatati, alintati si tratati cu inconsecventa nu ating aceste realizari. Modelele parentale sunt importante. Atunci copii sunt expusi unor noi experiente atunci cand sunt in compania parintilor, precum concerte, vizite la gradina zoologica, parcuri nationale, tinuturi istorice, si vor sa caute informatii si raspunsuri despre aspectele respective atunci sunt sanse sa devina persoane capabile de realizari multiple. A creste intr-o atmosfera in care invatarea apare in mod obisnuit este de mare folos. Persoanele interesante care vin in casa ca si musafiri pot trezi copiilor curiozitatea de a afla o multime de lucruri despre tarile indepartate, politica, arta etc.

Incurajati spiritul de curiozitate, invatarea si cultivati copilului atitudinea de a se baza pe sine insusi. O mama obisnuia sa isi petreaca fiul ca de cinci ani cu binoclul cat trecea trei intersectii aglomerate, un camp de joaca pana la jumatatea drumului catre scoala, pana ce acesta a decis ca este destul de mare sa se descurce singur. Mama sa nu isi putea depasi anxietatea cu privire la faptul daca fiul ei este capabil sa se descurce. Un alt copil a mers pe bicicleta 200 de mile intr-o excursie cu prietenii la varsta de zece ani. Parintii au pastrat legatura cu ei tot timpul, psihologic vorbind, dar le-au permis acestora sa se maturizeze si sa faca alegeri atunci cand va veni momentul.

Sprijinirea inclinatiilor copiilor si a dreptului de a invata este important pentru cei inzestrati, la orice varsta. Parintii nu trebuie sa considere ca timpul pentru satisfacerea nevoii de a avea un colaborator prietenos si comunicativ a trecut.

12. Copii inzestrati trebuie sa primeasca note?

Notele sunt o cutuma sociala practicata de foarte multa vreme chiar daca s-a aratat in mod repetat din 1922 ca notele nu ne spun prea multe lucruri despre realizarile actuale ale persoanei. Cu toate acestea, daca notele sunt folosite intr-un sistem scolar, toti copii se asteapta sa le primeasca. Copiii dotati dintr-o clasa obisnuita pot primi note mari cu putin efort si astfel sa nu aiba realizari. Este mult mai de folos pentru un parinte sa discute cu profesorul asupra nevoilor si achizitiilor pe care trebuie sa le atinga copilul.

Daca notele sunt acordate intr-un grup special de copii talentati, atunci aceste note ar trebui raportate la intreaga populatie scolarizata, de vreme ce intreg conceptul acordarii de note este unul relativ. Daca copiii inzestrati sunt evaluati, masurati pe baza realizarilor, este probabil ca ei sa primeasca nota 10. Daca un program este bun si elevii sunt interesati, ei ar trebui sa fie productivi si notele sa le fie mari. In nici un caz acordarea notelor prin intermediul unei curbe nu este justificata in cazul unui grup special.



13. Ar trebui sa las copilul sa urmeze o clasa speciala?

Intrebarile vizeaza deseori teama ca, copilul sa nu dezvolte sentimente de superioritate sau ca va fi pedepsit de altii din afara grupului sau. Membrii unei clase speciale pot obtine beneficii din mai multe puncte de vedere. (1) In aceasta clasa speciala, continutul invatarii poate sa fie mai relevant abilitatilor si intereselor copilului spre deosebire de o clasa obisnuita; (2) Copilul poate afla ca mai sunt si altii care poseda aceleasi abilitati sau chiar abilitati superioare lui si astfel, sa dezvolte respectul pentru altii precum si sentimentul de umilinta in ceea ce il priveste; (3) El poate fi capabil sa lucreze cu altii care il inteleg si il respecta; (4) Este capabil sa creeze legaturi cu altii ce au interese similare si sa dezvolte noi interese; (5)Exista sansa de a aveau un profesor care are un interes deosebit in pregatirea si anvatarea celor inzestrati.

14. Poate o clasa speciala sa creeze competitie si resentimente?

Nu si daca exista o buna planificare si o buna invatare. Claselor speciale nu trebuie sa li se acorde publicitate mai multa decat in cazul claselor obisnuite; nici copii claselor speciale nu trebuie evidentiati pentru a-si expune talentul in mod public. Daca copii creeaza materiale si prezentari speciale pentru parintii lor sau alte grupuri , asa trebuie sa se procedeze si in alte grupuri, clasa respectiva nu trebuie denumita ca fiind „inzestrata” sau profesorul sa fie numit „ profesor pentru cei inzestrati” ci pur si simplu sa fie cunoscuti ca „ Mr. Jones” sau Mrs. Smith, asa cum sunt numiti si alti profesori. Competitia din clasa nu va fi una problematica daca programul este in mod adecvat individualizat; intr-adevar, copii se vor asista unii pe altii privind probleme provocatoare comune.

Pedepsirea celor talentati de catre alti copii sau profesori apare atunci cand resentimentele si invidia rezulta dintr-o publicitate excesiva si inadecvata.

15. Cum ne putem informa asupra nivelului privind abilitatile copilului?

Intrebati. Profesorii sunt mai dispusi sa discute despre nivelurile de achizitie comparative decat despre coeficientul de inteligenta (I.Q.), mai ales atunci cand I.Q.-ul este derivat din testele de grup. Psihologii scolari pot discuta despre copil in termenii abilitatilor sale ce il plaseaza in procentul celor 3% subiecti din intreaga populatie; aceasta inseamna ca copilul va reusi la nivel de colegiu, daca i se vor acorda un camin adecvat si conditii bune de scoala. Daca el se plaseaza intre acei unul la o suta sau unul la o mie, abilitatile sale sunt desigur foarte mari. Posibilitatea de a esua in determinarea cu acuratete a unui anumit I.Q. este data de rata permisa de eroare a testelor chiar si atunci cand conditiile individuale nu sunt ideale; se considera faptul ca in cadrul acestei populatii, si alti factori precum conceptia de sine, motivatia, sanatatea si perseverenta pot cantari greu in ce priveste succesul ultim.

Este bine ca parintii sa stie ca un copil de opt ani citeste la nivelul unui copil de clasa a sasea si este in mod deosebit interesat de anumite subiecte. De asemenea, este de folos sa se discute cu copilul lectura pentru acasa precum si alte interese cu profesorul.

16. Este periculos sa exercitam de timpuriu o prea mare presiune asupra copiilor inzestrati?

Raspunsul la o intrebare atat de incarcata este „Da”. Cu toate acestea, teama datorata acestui subiect se regaseste in practica de a da copiilor spre studiu o cantitate mare de materiale decat a ne centra pe subiectele de interes real ale acestora, precum si pe impunerea de catre adulti a acestor cerinte decat utilizarea intereselor copiilor. Atunci cand presiunea este auto-impusa in sensul ca, copii sunt intrigati de o anumita problema si doresc sa afle tot ceea ce pot, presiunea este una placuta. Intr-un studiu nepublicat pe care l-am realizat si in care am abordat aceasta problema, mai mult de doua sute de copii de diferite clase scolare au raportat ca le-au facut placere programele speciale de studiu in care au putut sa abordeze in profunzime anumite subiecte, fara restrictii si ca le-a facut placere sa isi puna mintea la contributie pe deplin. Presiunea auto-impusa poate produce mari satisfactii intr-o sarcina bine facuta. Presiunea poate fi perceputa negativ atunci cand copilul este presat sa se conformeze nivelului mediu si sa fie mediocru.

17. Copilul meu are mai multe teme de facut ca inainte si nu prea mai are timp sa se relaxeze. Asa trebuie sa fie?

Nu. Toti copiii trebuie sa aiba timp pentru joaca si relaxare, pentru visare, pentru un pic de leneveala etc. La fel ca si adultii. O problema de asemenea natura trebuie sa fie discutata cu profesorul.

18. Ce putem face ca ceilalti sa nu nutreasca sentimente negative fata de copilul nostru etichetat drept „inzestrat”?

Evitatii discutiile despre acest fapt cu ceilalti. Cunoasterea acestui fapt este importanta pentru Dvs. si pentru profesor in intelegerea copilului si a lucrului cu acesta in mod adecvat. Nu se realizeaza nimic folositor prin mandria exagerata exprimata prin zicala „aschia nu sare departe de trunchi”. Copiii trebuie sa fie valorizati ca si copii, nu ca etichete, si nu pentru a fi utilizati in scopul satisfacerii nevoilor adultilor. Parintii care isi lauda copiii excesiv isi garanteaza resentimentul si ostilitatea.

Daca unele remarci sunt facute de catre adulti este bine sa raspundeti astfel: „ Stim ca este destept. Nu vorbim despre asta pentru ca nu dorim sa isi dea seama ca, coeficientul lui de inteligenta e cauza mandriei noastre. Dorim sa il ajutam sa se ridice astfel incat sa isi foloseasca abilitatile in mod constructiv ca si adult”

Atunci cand colegii sau alti copii fac remarci, parintele se poate adresa profesorului pentru a discuta aceasta problema. Nici un copil nu isi doreste sa traiasca sub o eticheta, nici macar un copil inzestrat.

19. Este bine pentru un copil sa stie ca este inzestrat?

Majoritatea copiilor inzestrati stiu ca au realizari mai bune decat ceilalti, desi, ocazional, copiii se simt oarecum diferiti si chiar sufera de complexe de inferioritate,. De la copiii talentati se asteapta ca acestia sa indeplineasca cerinte rezonabile si li se poate cere sa rezolve probleme reale de viata in relatiile cu adultii, cu mentiunea ca sunt destepti si ca pot face lucrul respectiv cu competenta. Copilul care se simte inferior poate solicita consiliere speciala. In majoritatea cazurilor, copiii talentati nu au nevoie de interpretari sau discutii speciale despre abilitatile lor. Orice astfel de discutie poate fi utila cand un plan pentru un program special cu un profesor particular este pus in evidenta (ca in cazul unui copil care are nevoie de ajutor temporar de specialitate in matematica), sau cand un elev discuta despre facultate sau alternative de cariera.

20. Fiica noastra se descurca foarte bine cu cititul. Nu ar putea sa se descurce la fel de bine si cu matematica?

Desi moravurile sociale si culturale se schimba si fetele sunt capabile sa munceasca in domenii mai mari decat inainte, ele inca sunt supuse presiunilor. Fetele sunt in mod special supuse la comentariile colegilor si adultilor care le fac sa creada ca esecul in matematica si stiinta este frecvent in cazul lor si ca a fi un „creier” / „geniu” este rau, sau ca fetelor nu ar trebui sa le placa matematica. Cititul este mai putin supus invatarii directe decat matematica de vreme ce copii inzestrati realizeaza activitati de citire independenta in mod frecvent. In timp ce nu ne putem astepta la realizari identice in toate ariile, este posibil ca o oarecare perioada de timp petrecuta in sedinte private cu un profesor particular si conferinte saptamanale realizate de catre profesor cu eleva privind progresul acesteia, pot conduce la imbunatatirea performantei in mod evident. Problema trebuie discutata cu profesorul in orice privinta.

21. Am auzit ca testele de calculare a coeficientului de inteligenta nu sunt corecte, precise. Ce masoara acestea mai exact?

Testele de calculare a coeficientului individual de inteligenta constituie cea mai buna modalitate de masurare de care dispunem in prezent. Testele de evaluare a coeficientului de inteligenta per grup sunt mai putin corecte si sunt cel mai frecvent folosite in scoli deoarece sunt mai putin costisitoare. Examinarea individuala confera o imagine corecta a modului in care copilul va evolua din punct de vedere academic prin raportare la ceilalti de varsta sa. Nu masoara factori personali care sunt deopotriva importanti in ce priveste realizarile, performantele copilului. De asemenea, copii care provin dintr-un mediu social defavorizat sunt dezavantajati.

22. Cum imi dau seama daca copilul munceste pe masura capacitatii sale?

Daca realizarile lui asteptate si cel actuale sunt echivalente atunci copilul munceste pe masura capacitatii sale. Acestea ar putea mai degraba fi masurate prin intermediul normelor populatiei cu teste standardizate decat prin intermediul testelor de masurare intocmite de profesor. Un alt indice, desi informal, il poate constitui tipul si extinderea capacitatii de a citi si a intereselor manifestate. Este bine sa ne amintim ca „ a munci pe masura capacitatii” este ceva ce foarte putini dintre adulti realizeaza si ca un copil are nevoie de copilarie.

23. Doresc ca el sa fie fericit si bine adaptat. Acest program il va transforma intr-o persoana unilaterala?

Intelesul fericirii si al bunei adaptari variaza de la om la om. Dreptul unei persoane de a fi ea insasi este covarsitor. Un bun program de instruire va fi astfel intocmit incat copilul sa extraga o multime de satisfactii de pe urma intereselor sale. Daca se specializeaza de timpuriu, asta nu este in mod necesar un motiv de grija. Harvey Lehman a aratat ca multe din contributiile aduse omenirii proveneau de la persoane aflate la varsta adolescentei (5). Sidney Pressey a scris foarte mult pe acelasi subiect (11). Pentru unele persoane, munca de care sunt interesati este atat de fascinanta si plina de satisfactii incat munca in sine este recreativa iar contradictiile sociale sau realizarea unor alte activitati sunt o pacoste (12). Este important, de aceea, sa privim un copil din prisma atitudinilor fata de sine si a atitudinilor sale fata de altii. Daca copilul are o conceptie sanatoasa despre sine si este capabil sa lege relatii cu ceilalti in mod satisfacator atunci nu trebuie sa ii fie negata dorinta de a-si urmari interesele cu intensitate si / sau de a se specializa de timpuriu. Copiii inzestrati adesea procedeaza astfel.

24. Ce fel de informatii vocationale sa ii ofer?

Copiii supradotati intampina mai multe dificultati datorate problemelor de alegere vocationala decat ceilalti deoarece acestia se confrunta cu arie tulburatoare de mii de ocupatii potentiale, o mare parte dintre acestea fiind posibil sa le stapaneasca foarte bine. Multe persoane inzestrate au probleme vocationale, in special in ce priveste sub-plasarea acestora in slujbe care nu constituie pentru ei o provocare. Multe scoli si facultati au consilieri vocationali care, de asemenea, sunt specializati in posibilitatile de scolarizare. Aceste persoane ar trebui consultate. Este posibil, de asemenea, prin intermediul aranjamentelor altor scoli sau grupe de parinti, sa li se acorde tinerilor copii supradotati oportunitati de a lucra cu adultii in domeniile lor de interes. Parintii pot fi de un ajutor deosebit copiilor lor prin a le respecta pur si simplu dreptul la o decizie ocupationala. Spre exemplu, daca o persoana tanara are un talent remarcabil pentru compozitiile muzicale si doreste sa lucreze in acest domeniu, este mai bine sa i se permita acest lucru decat sa se straduiasca sa intre intr-un domeniu „sigur” si profitabil. Influenta profesorilor care exploateaza multiplele talente ale tinerilor inzestrati recrutandu-i in domeniile lor sau care denigreaza interesele celor inzestrati trebuie sa fie contrabalansata prin discutii acasa cu parintii.

25. Isi va pastra talentul pe care il are?

Acest dar innascut sau talent se pastreaza si se perfectioneaza daca mediul este bogat in oportunitati. Talentul poate sa se diminueze iar evidenta exterioara a acestuia poate sa dispara intr-un mediu steril. Am gasit doar o usoara crestere in abilitatea masurata printre copiii care au trait intr-un mediu camin-scoala particular. Unele studii au aratat ca, copiii saraci care urmeaza scoli sarace isi pierd din abilitatea avuta pe masura ce inainteaza in varsta (8). Femeile care au avut mai putine oportunitati in trecut pentru a invata decat barbatii, au aratat o pierderea a abilitatii din copilarie pana la varsta medie desi acest lucru este mai putin adevarat in zilele noastre. Parintii care isi urmeaza interesele in a invata constituie exemple bune pentru copiii lor si probabil ca le sunt acestora si niste companioni mai buni.

26. Ce pot sa fac in cazul in care cei de la scoala nu vor recunoaste faptul ca, copilul meu este inzestrat si prin urmare nu vor face nimic in acest sens?

Cea mai buna evidenta (cea mai rapid acceptata de catre scoala) provine din testele individuale si studiul unui psiholog licentiat ori acreditat). Este mult mai probabil ca parintii sa intampine rezistenta si scepticism atunci cand isi descriu propriile observatii, oricat de valide. Parintii pot gasi in majoritatea domeniilor persoane calificate pentru a testa, fie prin sistemul scolar, prin surse private, ori prin colegiu sau universitate. Parintii nu se pot astepta ca scoala sa faca studiile necesare in mod automat chiar si atunci cand exista resurse de personal disponibil. Deseori acestia sunt ocupati cu problemele celor deficienti si trebuie intrebati daca doresc sa realizeze testarea respectiva.

Daca copilul a fost identificat si nu au fost luate masurile corespunzatoare, parintele poate sa faca cercetarile directe. Acestea pot incepe cu profesorul insa se pot cere cateva intrevederi cu directorul sau cu supervisor-ul care pot da profesorului o mana de ajutor. Sugestii privind lucrul cu profesorul, atat in fapt cat si psihologic, sunt date la pagina 59.

27. Cum convingem scoala sa inceapa un program pentru cei inzestrati?

In sisteme de marime mica sau medie, noi sprijinim discutiile unui grup de parinti cu Consiliul local pentru Educatie. In sistemele mari de invatamant, aceste discutii pot avea loc cu unul sau doi membrii intr-o sedinta exploratorie, informala. Parintii se pot pregati pentru aceste sedinte marsand pe argumente in favoarea eforturilor furnizate de surse precum cele depuse de Comisia de Educatie pentru copiii talentati si inzestrati (6), sau din sursele din bibliografia parintilor.

Este intelept sa se lucreze indeaproape cu personalul din scoala pentru a diminua amenintarile si de a promova cooperarea. Chiar si atunci cand oamenii din scoala sunt rezistenti, parintii au tot dreptul sa consulte cu orice persoana cu functie de decizie, inclusiv membrii consiliului director.

CAPITOLUL VI

CE POT FACE PARINTII

Asa cum am indicat mai devreme, si asa cum au aratat si multi dintre parintii care au raspuns la chestionar, parintii pot si chiar contribuie mult la educatia copilului, atat formal cat si informal. Multe dintre modalitatile eficiente de comunicare, de sprijinire a intereselor si de furnizarea a oportunitatilor de contact necesare utilizate de cei mai buni dintre profesori pot fi utilizate si de parinti. Parintii care raspund intrebarilor copiilor lor, ii ajuta sa gaseasca informatiile de care au nevoie, care le permit sa isi dezvolte abilitatile in domeniile alese de interes, vor beneficia de respect reciproc si de o comunicare apropiata.

O comunicare apropiata este de dorit la orice varsta si stadiu de dezvoltare. Totusi tipurile de comunicatie variaza intrucatva la diferite nivele de varsta. Copilul foarte tanar are nevoie si cere o comunicare directa si foarte apropiata cu parintii sai. In perioada scolii primare comunicarea este din ce in ce mai mult impartita cu ceilalti colegi. Dar la acest nivel si la cele care vor urma, oportunitatea pentru comunicare totala si deschisa este la fel de mult de dorit ca si atunci cand copilul este mic. Pe masura cresterii retelei de comunicare a copilului contactele dintre parinti si persoanele importante pentru copil si educatia sa ar trebui de asemenea sa devina mai numeroase.

PERIOADA PRESCOLARA

Aici, la fel ca in cazul celorlalte varste, parintii sunt cel mai bun sprijin si aliat. Parintii care sprijina dreptul copilului lor de a creste in ritmul sau si vor tinde sa ignore normele de crestere si dezvoltare care apar in foarte multe carti. Copiii inzestrati vor incalca normele in multe moduri, asa cum este demonstrat in cazul lui Eric. Un anumit copil poate dovedi o memorie prodigioasa, sau ar putea sa invete sa citeasca foarte devreme dar ar putea sa avanseze incet in ceea ce priveste mersul sau alte abilitati fizice. Un copil care pune intrebari neobisnuit de avansate ar fi putut fi „incet” in invatarea vorbirii. Multi dintre copiii inzestrati au invatat sa vorbeasca intr-un ritm obisnuit, dar au aratat o fluenta verbala deosebit mai tarziu.

Normele indica ca durata atentiei unui copil de varsta mica este limitata si ca nu ne putem astepta ca acesta sa urmeze o activitate data pentru perioade mai mari decat cateva minute. Totusi, copilul inzestrat, atunci cand este implicat in ceva ce il intereseaza, ar putea sa urmeze subiectul pentru mai multe zile, saptamani sau chiar luni. Copilul care isi intreaba mama ce este o scrisoare si observa apoi aceeasi scrisoare altundeva, care cere parintilor sa i se spuna denumirile obiectelor de uz curent, care citesc portiuni din semne, care compara litere in procesul de a invata sa citeasca poate da uneori bataie de cap, dar intrebarile sale sunt valide si vitale pentru el. In mod similar, copilul care vrea sa stie ce anume creeaza vantul, de ce nu cade luna, sau ce se intampla pentru a cauza ploaia manifesta un interes initial, care probabil va continua, in ceea ce priveste fenomenele naturale. Un copil inzestrat ar putea picta cu neobisnuita maturitate a detaliilor sau experimenta cu orele in fata pianului. Insistenta intensa si de lunga durata a celor inzestrati atunci cand sunt interesati de un anumit subiect sau activitate sunt caracteristice, la fel ca in cazul intereselor avansate.

Pentru a oferi copilului oportunitati complete de dezvoltare in perioada prescolara, parintele ar trebui sa utilizeze propriile interese ale copilului drept ghid si sa le sprijine. Ar putea de asemenea incuraja noi interese oferind copilului pe cat posibil mai multe experiente noi si placute. Copilul poate fi integrat in grupuri de joaca, arta sau muzica, sau poate fi dus la gradina zoologica, la librarie pentru a alege carti pe care parintele si copilul sa le imparta, precum si pentru a observa lucruri noi in cartierul in care locuieste. Toate aceste experiente ar trebui sa fie centrate pe copil, sa fie in general placute si in mod logic sa fie selectate in directia intereselor copilului si nu in functie de interesele impuse de parinte. Unul dintre autori a petrecut mult timp cu un tata al carui fiu avea probleme. Tatal a reactionat vestii ca are un fiu inzestrat saturandu-l cu „experiente”. Familia nu mai iesea la plimbare cu masina ; tatal tinea prelegeri in timp ce conducea. Curtea casei era plina pana la refuz cu jucarii „educationale” si nici o ocazie pentru „educatie” nu era risipita. Ca rezultat, baiatul era extrem de hiperactiv si agresiv in sens negativ. Atunci cand tatalui i-a fost acordat ajutor, baiatul a devenit diferit si s-a transformat intr-o persoana mult mai fericita.

Una dintre intrebarile care apar frecvent este daca invatarea timpurie a cititului ii face rau copilului. Daca copilul a invatat singur sa citeasca, probabil ca nu. Pattern-urile de dezvoltare in domenii fizice sunt la fel de variabile ca si cele din domeniile mentale sau emotionale, si nu exista un raspuns absolut care sa acopere toate cazurile. Totusi, diferitele aspecte ale dezvoltarii copilului inzestrat tind sa fie relationate si de cele mai multe ori se constata ca o dezvoltare timpurie a intelectului este secondata de o dezvoltare in toate celelalte domenii. Copiii mici ar trebui sa utilizeze carti cu litere mari, si multe sunt disponibile. Copilul care are acces la multe activitati si persoane interesante probabil ca nu se va cufunda in totalitate in citit.

A opri un copil care citeste de la a o face este la fel de nerealistic ca si fortarea unui copil sa incerce sa citeasca inainte ca acesta sa fie capabil. Si in aceasta privinta copilul ne poate ghida daca ascultam intrebarile si interesele sale. Daca doreste sa invete cu greu ii putem spune sa astepte pana anul urmator !

ANII DE SCOALA

Atunci cand copilul incepe scoala este util atat pentru copil cat si pentru profesor ca parintele sa furnizeze informatii complete despre copil. Profesorul care stie ca un copil deja stie sa citeasca, ca are un talent special, ca a acumulat informatii speciale in anumite domenii si ca a beneficiat de experiente speciale este mult mai bine inarmat pentru a realiza o planificare realista pentru copil. Profesorul care poseda asemenea informatii poate evita problemele adesea cauzate atunci cand copii inteligenti de varste mici care incep scoala si sunt nerabdatori sa invete sunt infranati fara voie. Parintii nu ar trebui sa ezite in a discuta cu profesorii despre abilitatile exceptionale ale copiilor lor ; profesorii buni apreciaza astfel de informatii.

Am sugerat cu diferite ocazii profesorilor ca cea mai buna sursa de informatii despre un copil este biografia scrisa de parinti. O astfel de biografie poate furniza informatii despre copil inca de la nastere, despre toate aspectele dezvoltarii sale, talentele sale, interesele, relatiile cu ceilalti precum si nevoile sale speciale. Urmarind dezvoltarea copilului parintii pot specifica cand au devenit evidente abilitatile speciale precum si oferi o estimare proprie asupra starii curente a copilului.

O alta sursa de informatii care este mai scurta dar pretioasa este un simplu chestionar despre lucruri cum ar fi interesele, talentele, carti citite recent acasa, experiente speciale, relatii cu ceilalti, probleme si nevoi speciale. Deseori copiii inzestrati se conformeaza asteptarilor clasei si de multe ori intalnim situatia cand un copil citeste cuminte in grupul avansat fara ca profesorul sa cunoasca adevaratul sau nivel. Atunci cand parintele informeaza profesorul ca el deja alege carti de la biblioteca publica care sunt cu cativa ani peste ceea ce se utilizeaza la scoala, este probabil sa i se ofere copilului mai multe oportunitati si la scoala.

Este util pentru copilul propriu precum si eventual pentru alti copii inzestrati care se afla in clasa ca parintele sa petreaca timp asistand profesorul. Acesta ar putea ajuta in obtinerea cartilor necesare de la biblioteca, a materialelor necesare pentru proiectele individuale, persoane – resursa care sa se intalneasca cu mici grupuri de interese speciale, sa dactilografieze povestirile copiilor, creand „carti” din scrierile copiilor, si multe altele. Satisfacerea nevoilor speciale ale copiilor consuma timp. Predarea in cele mai bune conditii cere multa energie, si cateva ore de ajutor pe saptamana din partea unuia sau a unui mic grup de parinti poate face mult in sensul extinderii posibilitatilor copiilor.

Comunicarea apropiata cu profesorul este de asemenea utila. Parintele care mentine o relatie prietenoasa cu profesorul are sanse mici sa constate ca propriul copil este neglijat. Un astfel de contact ilustreaza intr-un mod pozitiv principiul „ungerii rotitelor”. Este important sa comunicam aprecierile noastre profesorului care face eforturi suplimentare pentru copii si sa mentionam si directorului aprecierea noastra pentru munca profesorului. Astfel de reactii nu numai ca contribuie la moralul personalului didactic al scolii dar cresc si sansele acordarii unei atentii continue nevoilor speciale ale diferitilor copii inzestrati si talentati. Intr-un mod foarte real, parintii celor inzestrati afecteaza atitudinea profesorilor nu numai fata de proprii copii ci catre totii cei talentati.

In vreme ce poate aduce contributii apreciabile al imbunatatirea oportunitatilor din clasa pentru copilul sau, trebuie de asemenea sa recunoasca ca scoala nu poate fi unica responsabila pentru educatia acestuia Incurajarea intereselor si hobby-lor acasa poate oferi multe oportunitati de contact cu alti copii care au interese similare si pot contribui si la ceea ce se invata in clasa de asemenea. De exemplu, un copil si unul sau doi asemenea lui pot initia un studiu stiintific al unor mamifere rozatoare (gerbil) si produce diverse grafice care sa arate pattern-urile de hranire, reproducere si comportament. Aceste informatii pot fi baza pentru prezentari ulterioare sau proiecte in clasa precum si pentru castigarea respectului si acceptarii.

EDUICATIA IN AFARA SCOLII

Comentariile din sectiunile anterioare presupun ca este posibila o relatie de cooperare intre camin si scoala, lucru care este in general adevarat. Stim totusi, ca exista si exceptii. Un parinte ar putea foarte bine sa se confrunte cu problema de a nu se simti binevenit si sa fie frustrat ca nu este capabil sa isi ajute copilul sa se descurce la scoala. In aceste cazuri exista alternative, desi sunt consumatoare de timp si cer eforturile unui grup de parinti. Acestea nu rezolva problemele de baza dar cel putin furnizeaza invatare dezirabila si contacte pentru copiii de varste mici.

O alternativa care a fost aplicata cu succes este grup de interes special care se intruneste in mod regulat dupa ore. Subiectele alese pentru astfel de grupuri pot fi selectate individual sau determinate prin consens. In cazul intereselor individuale, copiii pot fi reuniti pentru a impartasi si dezvolta hobby-uri sau pentru a lucra cu o varietate de materiale de stiinta si arta, de exemplu. Un exemplu de consens de grup este dat de cazul tinerilor inteligenti care se aduna sa asculte si sa discute despre muzica sau alteori sa discute subiecte de tipul politicii cu unul sau mai multi adulti. O altfel de persoana tanara care a beneficiat de ultima oportunitate mentionata a spus ca pentru prima oara a fost capabila sa isi exprime in intregime opiniile si in mod liber fara cenzura din partea profesorilor sau a colegilor.

O alta alternativa este clasa speciala, ce are loc pe parcursul verii sau sambata si este condusa de catre parinti sau prieteni ai acestora. Pentru ca frecventarea acestor clase este facultativa testarea succesului este simpla. Daca copiii frecventeaza cu incantare si consecventa, clasa este excelenta. Daca nu este, fara indoiala ca va inceta sa mai existe. Un mod de a face aceste clase relevante este de a incepe cu alegerile copiilor ca intrebari la un chestionar simplu despre posibilele materii. Lista poate reflecta atat interesele cunoscute de parinti cat si posibil domenii noi disponibile prin intermediul unor adulti specializati.

O alta alternativa este scoala „calatoare” in care copiii sunt transportati in diferite locatii, pentru a le satisface sau stimula interesele. O astfel de scoala, care se desfasoara dupa ore sau sambata este o incercare de a utiliza comunitatea ca pe un centru de invatare. Copiii sunt transportati intr-o furgoneta sau un mic autobuz la resursa sau facilitatea necesara. Uneori aceasta poate fi un camp, pentru studii botanice, alteori un ocean la reflux sau sectiunea pentru copii a unei librarii, o cladire unde se pot efectua diferite tipuri de masuratori. Santiere, piete, muncitori, profesori sau artisti pot servi ca resurse la diferite momente, in functie de subiectul studiat. Si este posibil ca, la fel ca in orice alta alternativa citata, o resursa sa inceapa sa fie utilizata cu regularitate.

PATTERN-URI DIFERITE DE URMAT

Unul din domeniile in care scoala si caminul pot coopera in beneficiul copilului este acela al urmarii unei scoli flexibile. Chiar si in situatiile cele mai bune, copiii talentati si inzestrati isi irosesc o mare parte din timp. Unul din motive este acela ce exprima dorinta copilului de a lua parte la activitatile de grup si de a fi acceptat. Alte motive vizeaza utilizarea unor continuturi de care el nu are nevoie. Este foarte posibil ca un astfel de copil sa sara peste anumite continuturi predate in timpul saptamanii la scoala fara ca el sa piarda ceva din procesul de invatare. Daca ar lua parte la oportunitatile speciale de invatare din afara scolii, aceasta ar putea sa il ajute mai mult decat daca ar urma programul complet al scolii.

Daca relatiile de colaborare intre scoala si familie sunt bune, este posibil sa se aranjeze programe speciale pentru copiii cu abilitati si talente care capitalizeaza oportunitatile in ambele situatii. Aranjamentele speciale sunt deja o obisnuinta in scoli. Copiii adesea pleaca din clase pentru a practica cu orchestra, grupurile corale, pentru ajutorul de intretinere, activitati sportive etc. Pare la fel de echitabil si de dorit ca anumiti copii sa paraseasca salile de curs pentru cateva ore sau chiar pentru o zi astfel incat acestia sa lucreze cu un artist al comunitatii, un muzician sau cu un om de stiinta intr-un laborator sau studio.

Programele flexibile se dezvolta rapid si pentru adulti. Unii lucreaza sase zile , altii lucreaza patru; unii lucreaza cu program divizat, unii petrec tot timpul de lucru acasa mergand la serviciu doar in rare ocazii. Programele flexibile capata sens pentru tinerii care sunt supradotati si care au abilitati specializate. Astfel de programe s-ar preta foarte bine atat pentru invatamantul primar cat si pentru cel gimnazial an functie de nevoile speciale ale copiilor. Parintii si profesorii care lucreaza impreuna pentru a planifica programe flexibile pot aduce o mare realizare sistemului scolar. Oportunitatile de a invata alaturi de un specialist sunt nenumarate in orice comunitate.

CUM SE DEZVOLTA ASOCIATIILE PENTRU PARINTI

Nimic nu garanteaza stabilitatea programelor scolare pentru copiii talentati asa cum o garanteaza existenta asociatiilor de parinti bine organizate si active. In acele comunitati in care programele au existat pentru o perioada de timp si s-au dezvoltat, eforturile de a le asigura sprijinul au fost facute de catre parinti. Este din nefericire adevarat faptul ca programele pentru copiii talentati adesea sunt vazute ca fiind mai putin importante decat cele ale altor grupuri de copii; atunci cand probleme financiare apar, programul pentru copii inzestrati este pus in pericol.

Asociatiile de parintia si-au adus contributiile in mod direct sau indirect. Ei s-au intalnit cu membrii consiliilor de educatie pentru a marturisi in favoarea necesitatii programelor si extensiei acestora. De asemenea, s-au intalnit cu membrii consiliilor scolare pentru a se interesa de resursele pentru copiii talentati si pentru a lua initiativa unor actiuni. Ei au cerut prezentari asupra actualelor resurse si astfel au promovat evaluarea si imbunatatirea programelor de catre educatori.

Grupurile de parinti au contribuit in multe moduri la formarea prin educatie a profesorilor si a directorilor. Ei au participat la simpozioane pentru a discuta nevoile copiilor lor si pentru a oferi sugestii, au aranjat intalniri in care copiii si-au prezentat interesele experientele cu valoare speciala, si au adus adulti inzestrati care sa vorbeasca despre perspectivele lor asupra unor experiente scolare bune. Ca si sponsori ai intalnirilor in care practicile scolare excelente sunt evidentiate, parintii au furnizat forumuri de recunoastere a profesorilor extraordinari precum si acordarea de experiente de formare acestora in cadrul actualei pregatiri din perspectiva propriilor lor contributii. Pentru a sprijini intalnirile sponsorizate direct de catre educatori, parintii au participat si au luat parte la discutii. Intr-o masura mica dar importanta, au contribuit de asemenea, la succesul acestor intalniri actionand ca si gazde si ajutand la aranjamentele necesare. Interesele lor sun mutuale, iar activitatile separate nu prea au sens.

Grupurile bine organizate de parinti, ofera programe regulate pentru tineri prin intermediul atat al facilitatilor scolii cat si cele ale comunitatii, contactand profesorii potentiali, aranjand programele si clasele, avand grija de aranjamentele financiare si oferind publicitate. Astfel de clase pot fi organizate Sambata de catre rezidentii facultatii sau de profesori de la colegiu, sau prin programele de vara oferite de comunitate si personalul scolar

Fara indoiala, cel mai importante arii in care grupurile de parinti pot sprijini educatia copiilor inzestrati sunt cele apartinand sferei politice. Un exemplu de o federatie a parintilor bine organizata cu un considerabil impact politic, este cea a Californiei. De-a lungul unei decade federatia s-a extins de la cateva sute de membri la mii de membri cu mai mult de patruzeci de grupari afiliate . Mai multe din gruparile afiliate au mai mult de doua mii de membri si majoritatea au inregistrat o crestere echilibrata. In timp ce toate asociatiile au fost active in cateva din activitatile anterior mentionate, federatia per ansamblu a lucrat din punct de vedere politic pentru copiii talentati si a sustinut programe financiare pe teritoriul statului. Desi suportul financiar este inca sarac, acesta se realizeaza prin intermediul parintilor care au condus la imbunatatirea acestui suport chiar daca un pic mai modest. Parintii si-au utilizat resursele lor personale an dupa an pentru a aparea inainte de audierile legislative si pentru a contacta legiuitorii individuali, iar de-a lungul acestui proces au castigat respectul atat al educatorilor cat si al politicienilor.

In sfarsit, orice asociatie de parinti furnizeaza antidotul pentru singuratate care nu este asemanatoare cu aceea traita de copiii inzestrati fara colgii care sa-i inteleaga. Parintii copilului talentat poate simti ca situatiile care creeaza problemele copilului sau sunt unice. Atunci cand se intalneste cu alti parinti, afla ca si altii au avut probleme asemanatoare si asta poate fi incurajator. De asemenea, este probabil ca discutarea problemelor sa conduca la actiuni si solutii constructive. Atunci cand parintii isi impartasesc informatiilor despre copii, ei invata sa puna dezvoltarea copiilor lor intr-o noua perspectiva.



Parintilor si educatorilor interesati sa citeasca mai multe despre identificare le-ar putea fi utila urmatoarea lucrare : Martison, R.A., „The Identification of the Gifted and Talented”, Ventura, California, Ventura County Superintendent of Schools, 1974. Manualul respectiv cuprinde sectiuni despre problemele acestor copii, testele de inteligenta si de creativitate, identificarea copiilor dezavantajati din punct de vedere economic si multe alte subiecte. Biografia unui copil inzestrat scrisa de mama acestuia aduce informatii despre trasaturile comune copiilor dotati.

Gates, Primary Reading Test.

Testele utilizate pentru copiii din clasele V-XII au fost „Sequential Tests of Educational Progress”. Pentru elevii din ultima clasa de liceu s-a utilizat testul „The Graduate Record Examination”.

California Psychological Inventory

Caracterele speciale ne apartin. Acest tip de relatie este extrem de dezirabila in lucrul cu tinerii inzestrati. Adultii care obtin cele mai mari succese in lucrul cu cei inzestrati ii respecta si lasa la latitudinea lor sa planifice, sa testeze ipoteze, sa efectueze experimente si sa faca erori fara nici un fel de cenzura, si sa isi asume responsabilitatea in a se ridica la inaltimea aptitudinilor pe care le detin.

Multi dintre termenii substituenti si acronimele existente au provenit din frica de critici la adresa termenului „inzestrat”. Autorii il privesc ca pe un termen plin de inteles, care nu face rau nimanui daca este utilizat corect de catre adulti. Problemele survin atunci cand termenul este utilizat pentru a eticheta copiii sau pentru a implica superioritate fata de ceilalti.

Observati ca termenul utilizat a fost prea mult dincolo de nivel. Suntem de acord, mai putin in cazuri deosebite. Accelerarea moderata nu reprezinta o problema pentru copiii inzestrati, dupa cum au demonstrat-o mai multe studii.

Sunt date informatii specifice asupra organizatiilor ce pot fi contactate pentru obtinerea de informatii aditionale privind metodele de organizare aranjamentelor si a tipurilor de clase

Ibid.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1655
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site