Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Gradinita

Elemente de deontologie a evaluarii in contextul cresterii calitatii actului educational

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Specialitatea: MATEMATICA




ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUARII IN CONTEXTUL CRESTERII CALITATII ACTULUI EDUCATIONAL

Corelarea strategiilor didactice de predare si invatare cu cele de evaluare s-a dovedit a fi esentiala pentru buna desfasurare a activitatii instructiv-educative din scoala. Interactivitatea se poate manifesta atat in aprecierea procesului de invatare desfasurat de elev, cat si a rezultatelor muncii sale.

Avand un rol important in eficientizarea activitatilor de orice tip, evaluarea este permanenta in orice domeniu de activitate umana. Invatamantul este un domeniu central si de maxima importanta sociala, arie in care activitatea de evaluare se manifesta cu precadere si al carei demers este profund justificat.

In „Dictionnaire de pedagogie”, Larousse (1996) conceptul de evaluare in pedagogie este definit drept „un dispozitiv care a luat nastere spre mijlocul secolului al XX-lea in tarile anglo-saxone si care rezulta din transpunerea in domeniul invatamantului a conceptelor si modelelor aplicate in secolul al XIX-lea in lumea economiei, in special in industrie”. Evaluarea in domeniul educatiei si al invatamantului urmareste sa aprecieze cu obiectivitate si prin mijloace stiintifice efectele unei actiuni pedagogice.

In ultimele decade, conceptul de evaluare a suferit profunde si semnificative transformari in ambianta invatamantuluisi a procesului de invatare. Secolul al XX-lea a fost decisiv pentru evolutia evaluarii. Pornind de la prima conceptualizare stiintifica a lui Tyler, urmata de cele oferite de Bloom si de colaboratorii sai – evaluarea diagnostica, evaluarea formativa si sumativa – si de contributia lui Popham – evaluarea criteriala – sensul practicilor evaluative s-au schimbat in intentia de a se adapta la noile cerinte educative si sociale. Evoluand de la conceptia traditionala asupra evaluarii ce o situa in finalul invatarii, astazi, evaluarea este mai mult decat un proces final sau paralel cu invatarea. Este un act care se integreaza organic in acelasi proces de invatare, creand relatii interactive si circulare. Elevul, in timp ce invata, efectueaza repetate procese de valorizare si de apreciere critica; acestea ii servesc ca baza pentru luarea deciziilor orientative in propria-i formare si dezvoltare.

Conceptul de evaluare se transforma atat la nivel macrostructural cat si microstructural. La nivelul procesului de invatamant intereseaza nu numai desfasurarea evaluarii didactice, ci si formarea si dezvoltarea capacitatii elevilor de autoevaluare.Astfel, dezideratele educationale cuprindun registru nou de competente, spre deosebire de atributiile traditionale centrate pe transmiterea de informatii si evaluarea insusirii informatiilor transmise. Astfel, pilonii educatiei viitorului ar putea fi urmatorii: sa inveti cum sa: inveti, faci, devii,(auto)evaluezi.

Apare astfel necesitatea accentuarii preocuparilor care urmaresc dezvoltarea capacitatii elevilor de (auto)evaluare, in conditiile desfasurarii unui dialog deschis intre profesor si elev. In plus aceste noi preocupari au ca scop dezvoltarea unei invatari creative menite sa formeze oameni inovatori si nu repetitivi, constienti de propriile capacitati, indrumati de un educator care este la randul lui un autoformator.

Analizand conceptul de evaluare, Genevieve Meyer (2000) precizeaza ca nici o evaluare nu este „pura” sau „perfecta” in sine sau in mod absolut. Perfectiunea oricarei aprecieri se naste din concordanta modalitatilor de realizare cu telurile propuse (obiective vizate).De aceea prima intrebare care se impune in elaborarea unei strategii de evaluare este nu ce evaluam, nici cum evaluam, ci de ce evaluam. Iar de raspunsul la aceasta interbare, depind raspunsurile la interbarile: ce?, cand?, cum?, prin ce mijloace?, pe ce baza?, etc.

Evaluarea introduce o norma valorica, evoluand sub influenta pedagogiei prin obiective, in doua directii: una sumativa, care se concentreaza asupra rezultatelor grupului de elevi si membrilor acestuia, reflectand performantele individuale si colective; alta formativa care analizeaza situatiile complexe, demersurile de studiu si procesele de invatare diverse.

Evaluarea conditioneaza in asa maniera dinamica clasei, incat, putem spune, ca nu exista invatare eficienta fara evaluare. Ea actioneaza in cadrul concret al clasei de elevi folosind instrumente specifice pentru analiza progresului elevilor in grup si individual. Extinzandu-se asupra componentelor procesului de invatamant, ea vizeaza descrierea si analiza acestora in scopul relevarii eficacitatii lor, pentru a aprecia gradul de realizare a obiectivelor si a detecta diversele efecte prevazute si neprevazute. Evaluarea nu se limiteaza numai la activitatea de instruire, ci se inscrie intr-o preocupare generala care priveste functionarea si a institutiilor care se ocupa de realizarea eficienta a programelor educative, a proiectelor scolare.

Fenomenul evaluativ capata valente din ce in ce mai bogate, largindu-si sfera de cuprindere. In acest sens, analizand practicile evaluative, Ion T. Radu remarca faptul ca „evaluarea performantelor scolare este tot mai mult inteleasa nu ca actiune de control – sanctiune, limitata la verificare si notare, ci ca proces ce se intrepatrunde organic cu celelalte procese ale actului didactic, exercitand o functie esential-formativa, concretizata in a informa si a ajuta in luarea unor decizii cu scopul de ameliorare a activitatii in ansamblu.”

De la un continent la altul, strategiile de evaluare isi propun acelasi obiectiv: imbunatatirea educatiei. Pentru ca sistemul de evaluare sa fie operational, evaluatorul trebuie sa raspunda la o serie de inintrebari: Ce evaluam?, De ce evaluam?, Cum evaluam?, Cand evaluam?, Pe cine evaluam?, Cui ii foloseste?.

De ce evaluam?

Pentru a cunoaste performantele si progresele;

Pentru a imbunatati performantele celor evaluati;

Pentru corectarea rezultatelor;

Pentru imbunatatirea metodelor, mijloacelor si strategiilor de evaluare;



Pentru imbunatatirea instrumentelor de evaluare;

Pentru realizarea unei selectii;

Pentru formarea deprinderilor de autoevaluare;

Pentru identificarea deficientelor sau disfunctionalitatilorsi elaborarea strategiilor corective;

Pentru a cunoaste care este stadiul de pornire si cum se poate actiona pe mai departe;

Pentru optimizarea demersurilor realizate atat in invatare, cat si in predare si evaluare;

Pentru a elabora programe compensatorii in cazul rezultatelor nesatisfacatoare si a programelor de progres.

Ce evaluam?

Cunostinte, atitudini, aptitudini, deprinderi, comportamente de invatare, competente;

Daca stiu si ce stiu sa faca elevii, cum stiu sa aplice in viata reala ceea ce au invatat;

Atingerea obiectivelor legate de un anumit continut;

Organizarea si desfasurarea procesului de invatare;

Modul de folosire a unui aparat sau a unui mijloc de invatamant stabilit dinainte;

Trasaturi de personalitate si de conduita;

Progresele scolare;

Procesele de instruire;

Sistemul si unitatile de instruire;

Personalul didactic (autoevaluarea).

Cui foloseste evaluarea?

Celor evaluati;

Celui care realizeaza evaluarea;

Parintilor;

Conducatorului institutiei;



Factorilor de decizie scolara;

Celor care realizeaza o anumita selectie (angajari).

Pe cine evaluam?

Elevii luati individual;

Grupul de elevi selectionat dupa un criteriu anume (scoala, varsta, profil);

Cadrele didactice (autoevaluarea);

Reprezentantii institutiei scolare.

Cand evaluam?

La inceputul unui demers educativ;

Pe parcursul desfasurarii procesului instructiv-educativ;

La sfarsitul unei etape, activitati, demers instructiv-educativ.

Cum evaluam?

Prin examinari curente;

Examene;

Teste;

Probe orale/scrise/practice;

Studii de caz;

Fise de activitate personala;

Portofoliul;

Hartile conceptuale;

Investigatia;

Observarea curenta a comportamentului;

Jurnalul reflexiv;

Cu ajutorul mijloacelor de invatamant, a calculatorului;



Proiectul.

O evaluare eficienta analizeaza in ce masura continuturile au fost definite in

conformitate cu obiectivele, daca s-a efectuat o analiza de nevoi ale elevilor si in ce masura procesele de instruire au stimulat si au favorizat invatarea. In acest sens, trebuie precizat faptul ca „modurile de evaluare a rezultatelor scolare influenteaza procesele de instruire si activitatea de invatare”.

Rezultatele activitatii pot fi evaluate raportandu-le la continut sau norma programei, la norma statistica a grupului scolar (media clasei) sau la standarde locale, nationale sau internationale, la norma individuala (la sine insusi) sau la obiective (evaluarea criteriala).

Evaluarea, ca activitate in sine, cuprinde trei operatii principale: masurarea, cuantificarea rezultatelor scolare prin procedee specifice, utilizand instrumente adecvate scopului urmarit, „stabilindu-se o relatie functionala intre un ansamblu de fenomene si obiecte, conform unor caracteristici pe care acestea le poseda”; aprecierea acestor rezultate pe baza raportarii lor la un sistem de valori, a unor criterii unitare (bareme de corectare si notare, descriptori de performanta), emitandu-se o judecata de valoare; formularea concluziilor prin raportarea la scala de notare si adoptarea deciziilor educationale adecvate in urma interpretarii rezultatelor obtinute.

In Dictionarul de pedagogie, Schaub Horst defineste evaluarea ca fiind „procesul care incepe cu planificarea si cu descrierea obictivelor si a continuturilor care vor fi controlate mai tarziu”. Criteriile pedagogice promovate vor analiza in ce masura elevul a facut progrese, daca si-a insusit continuturile in acord cu obictivele vizate, ce competente dezvolta si ce trasaturi de personalitate si-a imbogatit.

Procesul evaluarii presupune parcurgerea unor etape cum ar fi: stabilirea scopului si a obiectivelor activitatii de evaluare raspunzand la intrebari de genul: de ce se realizeaza evaluarea?, ce se urmareste?, ce rezultate se asteapta? In functie de raspunsurile la aceste intrebari se alege strategia optima de evaluare, se stabilesc momentul cand va fi realizata evaluarea, continutul vizat si grupul tinta. Strategia de evaluare are in vedere optiunea pentru o anumita forma de organizare a activitatii, propunand metodele si tehnicile eficiente care vor fi folosite, in conformitate cu normele si regulile impuse de cerintele principiilor didactice. Se evalueaza ce a invatat elevul, optandu-se pentru acele metode ce pun in valoare cel mai bine ceea ce el stie si poate sa faca. In functie de strategia de evaluare, de continutul acesteia si de particularitatile clasei, se va stabili nivelul minim al performantei asteptate. Pe aceasta baza se construiesc itemii, apoi se aplica probele de evaluare stabilite si se culeg informatiile obtinute in urma aplicarii acestora. Rezultatele se masoara si se apreciaza pe baza unei scale de notare, fie prin raportarea la norma, fie prin raportarea la grupul de elevi ori la obiectivele propuse initial sau la performantele individuale. Este important ca fiecare elev sa simta ca a progresat fata de stadiul de la care a pornit initial, chiar daca performantele sale sunt inca reduse in comparatie cu ceilalti elevi ai clasei. Stimularea procesului de reflectare asupra propriilor progrese sau lipsuri ajuta procesul de reinvatare prin reveniri si restructurari la nivelul cunostintelor existente si acomodari in functie de cele noi. Devenind constient de propriul nivel, elevul poate sa-si mobilizeze efortul pentru o noua invatare, mai eficienta, si cu rezultate personale din ce in ce mai bune.

Astfel, dupa ce a apreciat rezultatele obtinute de elevi, profesorul poate lua o decizie in conformitate cu acestea, urmarind in acelasi timp iluminarea participantilor (cel care a fost evaluat sa cunoasca ce a stiut si ce a gresit si cum poate sa-si indrepte greselile) si imbunatatirea operatiilor (specifice proceselor de predare-invatare-evaluare) pentru activitatile urmatoare. In functie de rezultate, cadrul didactic va elabora programe de compensare (daca performantele au fost sub asteptari) sau programe de progres pentru cei care au depasit cu rezultate optime stagiul propus de pregatire.

Punctul terminus al evaluarii trebuie sa aiba in vedere raspunsuri la intrebarea „Cum imbunatatim pe mai departe activitatea?” Nu este suficient sa constati; trebuie sa mergi mai departe si sa dezvolti demersurile intreprinse si pe cele viitoare, sa imbunatatesti activitatea, sa informezi participantii asupra rezultatelor obtinute si asupra a ceea ce este de facut in viitor.

Concluzionand, evaluarea reprezinta totalitatea activitatilor prin care se colecteaza, organizeaza si interpreteaza datele obtinute in urma folosirii unor metode, tehnici si instrumente de masurare, apreciere in conformitate cu obiectivele si strategia adoptata, in functie de continutul si grupul de lucru vizat, in scopul emiterii unei judecati de valoare pe care se bazeaza adoptarea unei decizii in plan educational.

Evaluarea este inseparabil legata de proiectare deoarece, pe de o parte, programul de instruire si educare trebuie sa prevada criteriile, indicatorii de performanta, instrumentele pentru control si, pe de alta parte, rezultatele evaluarii constituie baza reluarii procesului instructiv-educativ. Este importanta stabilirea inca din faza de proiectare a tipurilor de efecte urmarite la elevi.

Concomitent este necesara constientizarea de catre acestia a obiectivelor de atins si a felului cum vor fi evaluate achizitiile. Acest fapt va contribui la energizarea si la canalizarea efortului si a energiilor celor ce invata pe directia dorita. Aducandu-le la cunostinta criteriile de evaluare ce urmeaza a fi folosite, profesorul va stimula motivatia si le va dezvolta elevilor competentele autoevaluative.

Strategiile didactice interactive de predare-invatare, corelate cu cele evaluative conduc impreuna la eficientizarea activitatii desfasurate de profesor cu elevii sai, motiv pentru care trebuie analizate atat procesele de predare si invatare interactiva cat si pe cele de evaluare interactiva (dialogata). Procesul de invatamant reprezinta o corelatie a acestor trei procese esentiale si complementare, care nu pot fi despartite, decat prin ratiuni pur teoretice.

Ideile de modernizare a practicii evaluative in scoala au in vedere mai intai promovarea conceptiei conform careia evaluam pentru a vedea ce stie elevul nu ce nu stie, urmarind care sunt progresele lui fata de stadiul anterior.

Realizand o stransa legatura cu invatarea, metodele complementare de evaluare confera strategiilor de evaluare, un grad ridicat de activism, prin promovarea interrelationarii si colaborarii dintre profesor si elev.

Deoarece evaluarea nu este un scop in sine, ci trebuie sa conduca la optimizarea intregului proces desfasurat in scoala, lipsa alternative creeaza rutina, conformism si nu duce la completa dezvoltare a personalitatii.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 929
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site