EVALUARILE PREDICTIVE LA INTRAREA INTR-UN NOU CICLU CURRICULAR

EVALUARILE PREDICTIVE LA INTRAREA INTR-UN NOU CICLU CURRICULAR

Evaluarea reprezinta o metoda specifica psihologiei, prin care se urmareste depiatarea cea mai corecta a calitatilor pe care le are un subiect, utilizand niste combinatii de metode standardizate de selectie orientate pe grup care folosesc multiple metode de evaluare: teste teoretice, probe de lucru, interviuri, teste psihafective, simulari, jocuri de rol. Aceste metode au menirea sa masoare gradul de dezvoltare al competentelor care sunt necesare pentru a avea performante ridicate in activitatea scolara.

Principiul de la care porneste masurarea performantelor este ca acestea sunt conditionate de existenta unor competente. Conceptul de competenta cuprinde atat cunostintele, abilitatile dar si deprinderile pe care le are un individ.

Evaluarea este definita in dictionarele de pedagogie drept un act de determinare (prin note, calificative, clasamente, puncte etc.) a rezultatelor instructiv educative (constand in cunostinte, deprinderi, capacitati mintale, atitudini morale fata de activitatea de invatare si de traducere in practica a celor invatate) obtinute de un elev la un anumit obiect de studiu.

Evaluarea in cadrul procesului de invatamant si tot mai variate. Ea devine un subiect controversat, cauza fiind, in special, incarcatura sa morala (deoarece prin evaluare se realizeaza clasificari si selectii, se dau "verdicte" si, cu alte cuvinte, se hotaraste).

Ca si altor concepte, evaluarii i se dau numeroase interpretari, de aici decurgand mai multe acceptiuni.

Dupa Steliana Toma, evaluarea se defineste ca fiind un proces de masurare si apreciere:

a valorii rezultatelor sistemului de educatie (sau a unei parti a acestuia);

a eficientei resurselor, conditiilor si strategiilor folosite,

prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse

in vederea luarii unor decizii de imbunatatire si perfectionare.

Si Terry Tenfrenk vede evaluarea drept un proces:

de obtinere a informatiilor asupra elevului, profesorului sau a programului educativ;

de valorificare a informatiilor, in vederea elaborarii unor aprecieri, care sa fie utilizate pentru adoptarea unor decizii.

Ioan Jinga considera evaluarea un proces complex de comparare:

a rezultatelor activitatii instructiv educative cu obiectivele planificate - evaluarea calitatii;

a resurselor utilizate - evaluarea eficientei;

a rezultatelor anterioare - evaluarea progresului.

Constatam, deci, ca evaluarea:

este un proces (nu un produs), o activitate etapizata, ce se defasoara in timp;

nu se rezuma la notarea elevilor (ca expresie numerica a aprecierii performantelor scolare ale acestora);

vizeaza domenii si probleme mult mai complexe (inclusiv programe de invatamant si sistemul de invatamant in ansamblu);

implica un sir de judecati (masurari, comparatii, aprecieri) pe baza carora se pot adopta anumite decizii menite sa optimizeze activitatea sau domeniile supuse evaluarii.

Procesul de invatamant este un proces cu autoreglare. Fluxul informational circula in ambele sensuri, atat de la comanda spre executie, cat si de la executie spre comanda.

Circulatia informatiei de la executie spre comanda se realizeaza prin conexiune inversa. Aceasta face ca procesul de invatamant sa fie un proces reglabil - directionat de factori si conditii sociale preluate si trecute prin filtrul personalitatii profesorului - si autoreglabil - de corectare interdependenta si directionare constienta, in virtutea organizarii sale interne si a circulatiei fluxului informational.

Strategiile didactice de tip evaluativ se refera la aferentatia inversa. Cu ajutorul lor se obtin informatii privind rezultatele procesului de invatamant - cunostinte stocate, capacitati formate etc - care sunt receptionate prin conexiune inversa de catre factorii ce realizeaza decizia si comanda.

Acestia pot interveni prin intermediul reglarii - masuri sociale si institutionale - sau al autoreglarii - masuri de corectare luate de profesor pentru imbunatatirea desfasurarii procesului de invatamant.

Informatiile obtinute - prin conexiune inversa:

o      sunt informatii de evaluare;

confirma sau infirma rezultatele;

regleaza desfasurarea ulterioara a procesului.

In sensul cel mai larg , evaluarea se concentreaza asupra eficientei procesului de invatamant, considerat ca subsistem al sistemului social. Ea se pronunta asupra functionalitatii sistemului subordonat - invatamantul - si a celui supraordonat - societatea - prin prisma felului in care invatamantul raspunde exigentelor societatii.

"Evaluarea este procesul prin care se stabileste daca sistemul (educational)isi indeplineste functiile pe care le are, adica daca obiectivele sistemului sunt realizate."(J.Davitz; S Ball)

Initial, evaluarea se referea doar la rezultatele obtinute de catre elevi in procesul de invatamant. In societatea contemporana aria evaluarii se extinde si include multiple aspecte de natura conomica si sociala pe care le incumba sistemul de invatamant in totalitatea sa. Continutul si instrumentele de evaluare difera in functie de nivelul avut in vedere.

Exista deci, evaluare economica si evaluare pedagogica.

Evaluarea economica:

vizeaza eficienta sistemului de invatamant prin prisma raportului dintre resursele materiale si financiare investite de societate si rezultatele invatamantului care se materializeaza in calitatea fortei de munca, contributia invatamantului la cresterea productivitatii, contributia la accelerarea progresului social;

Evaluarea pedagogica:

vizeaza eficienta invatamantului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate si rezultatele obtinute de catre elevi in activitatea de invatare.

urmareste efectele pedagogice, respectiv consecintele actiunii intreprinse de catre sistemul de invatamant asupra personalitatii umane in ansamblul sau.

include in sfera ei rezultatele actiunii educationale si substratul psihologic, suport al acestor rezultate;

consemneaza rezultatele;

scoate in evidenta mecanismele care au condus la obtinerea rezultatelor.

Functiile sociale ale evaluarii decurg din interactiunea dintre invatamant si societate. Se ofera societatii posibilitatea de a se pronunta asupra eficientei invatamantului, ca subsistem al ei "sa confirme sau sa infirme acumularea de catre cei instruiti a cunostintelor si abilitatilor necesare unei activitati socoal-utile" (I.T.Radu)

Functiile pedagogice ale evaluarii ofera informatii despre relatiile dintre componentele interne ale actiunii educationale, indeosebi a relatiilor dintre profesor si elevi. Prin inregistrarea performantelor obtinute de elevi se da posibilitatea de a se aprecia modul in care obiectivele proiectate s-au materializat in "realitatile" psihice si au devenit componente ale personalitatii umane.

Cunoastera acestor aspecte reprezinta cadru de referinta in aprecierea si autoaprecierea muncii cadrului didactic,iar pentru elevi este factor stimulator in procesul de invatare

Evaluarea constituie, din punct de vedere pedagogic, temeiul autoreglarii procesului de invatamant.A evalua rezultatele scolare inseamna a determina in ce masura au fost atinse obiectivele programelor de instruire.

Functiile evaluarii in procesul de invatamant:

se stabilesc in conformitate cu criterii psihopedagogice, sociologice si docimologice;

vizeaza efectele evaluarii in plan individual si in plan social.

Functia de constatare si diagnosticare

apreciaza activitatea si rezultatele obtinute in procesul de invatamant (diagnosticarea):

stabileste unde se situeaza rezultatele, in raport cu obiectivele proiectate:

incearca sa "depisteze" factorii care influenteaza, in sens pozitiv sau negativ, procesul de invatamant:

consemneaza performantele obtinute de elevi si explica prin factorii psihologici, pedagogici, sociali, stresanti etc. conditiile succesului sau insuccesului scolar;

este determinata de rolul de feed-beack al evaluarii.

Functia de reglare si perfectionare

actioneaza asupra sistemului de invatamant in vederea ameliorarii activitatii si a optimizarii rezultatelor;

consta in demersuri comune ale evaluatorilor si evaluatilor pentru a face "corectiile" necesare, in stilul de conducere si in activitatea de executie;

pune accent, in cazul evaluarii rezultatelor obtinute de catre elevi, pe optimizarea stilului de predare; pe optimizarea capacitatii de invatare; pe stimularea factorilor motivationali;

actioneaza asupra metodologiei instruirii, ca urmare a prelucrarii informatiilor ce se obtin din explicarea factorilor si conditiilor ce au determinat rezultatele obtinute la un moment dat.

Functia de predictie si de decizie

priveste desfasurarea in viitor a activitatii didactice;

incearca o prefigurare a desfasurarii activitatii in sistem;

anticipeaza rezultatele ce vor aparea ca urmare a masurilor preconizate;

prognosticheaza si orienteaza.

Functia de clasificare si selectie

face clasificari.

ierarhizeaza - institutiile de invatamant, elevii, studentii, candidatii la o noua treapta de scolarizare - in functie de rezultatele obtinute;

Functia formativ-educativa

isi propune:

sa constientizeze, sa motiveze si sa stimuleze interesul pentru studiu continuu;

ameliorarea metodelor de invatare folosite de elevi;

optimizarea invatarii;

perfectionarea in vederea obtinerii performantelor.

imbunatateste modalitatile de invatare.

Functia sociala

informeaza colectivitatea locala si familia asupra rezultatelor obtinute de catre elevi si studenti;

are rol de bilant si raport catre societate.

Functiile evaluari se intrepatrund si se sustin reciproc, in practica avand o pondere mai mare sau mai mica una sau alta dintre ele, in functie de scopul si de momentul evaluarii.

I.d. Modalitati de evaluare

Dupa modul de integrare a verificarii si evaluarii in procesul de invatamant se pot distinge trei modalitati mai importante de realizare a evaluarii:

Evaluarea initiala (predictiva)

se realizeaza prin probe de evaluare initiala - orale, scrise sau practice - in functie de volumul de informatii stocate, de nivelul de varsta al celor evaluati si de specificul obiectului de studiu

".ceea ce influenteaza cel mai mult invatarea sunt cunostintele pe care elevul le poseda la plecare. Asigurati-va de ceea ce el stie si instruiti-l in consecinta." (R. Ausubel) Deducem de aici ca performantele viitoare ale elevilor depind in mare masura si de capacitatea de invatare, element pe baza caruia trebuie alcatuit programul de instruire.

Evaluarea sumativa (cumulativa)

se efectueaza (in mod traditional) la incheierea unei etape de instruire (unitate de invvatare, capitol, semestru, an scolar, ciclu de instruire);

trebuie sa furnizeze informatii relevante despre nivelul de pregatire a elevilor (raportat la cerintele programelor analitice) si ajuta la autoreglarea sistemului.

Evaluarea formativa (continua)

se desfasoara pe tot parcursul programului de instruire;

ofera permanent informatii cu privire la eficienta programului de instruire;

indica pe tot parcursul instruirii unde se situeaza rezultatele partiale fata de cele (finale) proiectate.

Evaluarea predictiva (initiala) se realizeaza la inceputul unui ciclu(semestru, an scolar,ciclu de instruire) sau a unei teme noi,a unui capitol etc. Pentru elaborarea probelor, profesorul va avea in vedere urmatoarele intrebari:

ce tip de itemi trebuie construiti?

ce grad de dificultate trebuie sa aiba?

cum trebuie sa arate itemii din punct de vedere tehnic?

cum se va face asamblarea itemilor?

cum vor fi formulate instructiunile testului?

va masura testul astfel construit un esantion semnificativ de rezultate ale invatarii?

Modalitatile de realizare a evaluarii depind de caracteristicile esantionului (numar de participanti, varsta, nivel de instruire etc) de timpul afectat si de conditiile desfasurarii.

Acestea consta in:

Probe scrise: lucrari, teze, teste elaborate dupa itemi bine definiti;

Probe orale constand in raspunsuri orale;

Probe practice: experiente, rezolvari de probleme si exercitii;

Printre metodele alternative de evaluare predictiva (moderne) se numara:

a.       Observarea sistematica a elevilor:

poate fi facuta pentru a evalua performantele elevilor dar mai ales pentru a evalua comportamente afectiv-atitudinale;

furnizeaza informatii asupra performantelor elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si relationare, a competentelor si abilitatilor de care dispun acestia;

Modalitati de inregistrare a informatiilor

fisa de evaluare;

scara de clasificare - construita prin ordonari si gradari de date obiective;

lista de control sau verificare, utilizata de obicei in activitatile practice(de laborator);

Urmarirea sistematica a activitatii si comportamentului elevului permite observarea:

interesului manifestat de elevi pentru studiu;

modului in care elevii participa la activitati;

gradului de indeplinire a indatoririlor scolare;

modului de exprimare.

b.       Investigatia / experimentul:

ofera elevului posibilitatea de a aplica in mod creativ cunostintele insusite, in situatii noi si variate;

reprezinta o situatie complicata care nu are rezolvare simpla;

desi sarcina poate fi scurta, timpul de lucru este relativ lung;

incepe, se desfasoara si se termina in clasa;

Aceasta metoda presupune obiective care sa urmareasca:

intelegerea si clarificarea sarcinilor;

aflarea procedeelor pentru gasirea / obtinerea de informatii;

colectarea si organizarea datelor sau informatiilor necesare;

formularea si testarea ipotezelor de lucru;

schimbarea planului de lucru sau colectarea altor date daca este necesar;

Probele se constituie din orice instrument de evaluare proiectat, administrat si corectat de catre profesor. Itemii sunt elementele componente ale unei probe.

Itemii obiectivi:

testeaza un numar si o varietate mare de elemente de continut, dar, de cele mai multe ori, capacitati cognitive de nivel inferior;

au fidelitate si validitate ridicata (sunt folositi in testele standardizate);obiectivitate si aplicabilitate ridicata;scheme de notare foarte simple;

presupun timp scurt de raspuns si de corectare;

dau posibilitatea utilizarii unui numar mare de astfel de itemi intr-un test si pot fi:

itemi cu alegere duala, care solicita raspunsuri cu da/nu, adevarat/fals, acord/dezacord;

itemi de tip pereche, ce solicita stabilirea de corespondente / asociatii intre elemente asezate pe doua coloane. Criteriile pe baza carora se stabileste raspunsul corect sunt enuntate explicit in instructiunile care preced coloanele de premise si raspunsuri;

itemi cu alegere multipla, care solicita alegerea unui singur raspuns corect / alternativa optima dintr-o lista de solutii / alternative.

Itemii semiobiectivi:

presupun raspuns limitat ca spatiu, forma, continut prin structura enuntului / intrebarii;

au sarcina foarte bine structurata si utilizeaza materiale auxiliare;

elevii trebuie sa produca efectiv raspunsul;

dau libertate restransa de a reorganiza informatia si de a formula raspunsul in forma dorita;

elevii trebuie sa demonstreze pe langa cunostinte, si abilitatea de a structura cel mai corect si mai scurt raspuns;

Consta in:

itemi cu raspuns scurt - intrebare directa care solicita un raspuns scurt (expresie, cuvant, numar, simbol);

itemi de completare - enunt incomplet care solicita completarea de spatii libere cu 1-2 cuvinte care sa se incadreze in contextul dat;

intrebari structurate - mai multe subintrebari (de tip obiectiv, semiobiectiv sau mini-eseu) legate printr-un element comun

Itemi subiectivi:

constituie o forma traditionala de evaluare la noi;

sunt usor de construit;

solicita raspunsuri deschise;

evalueaza procese cognitive de nivel inalt;

verifica obiective care vizeaza creativitatea, originalitatea;

Evaluarea initiala este realizata pentru: determinarea cunostintelor si capacitatilor care reprezinta premise ale asimilarii noilor continuturi si formarea altor competente; pentru detectarea potentialului de instruire (instruibilitatea), potentialului de dezvoltare (dezvoltabilitatea) si a potentialului de educare (educabilitatea), adica a zonei dezvoltarii proxime a elevului; pentru stabilirea unui punct 'de plecare' ce ar servi drept reper la evaluarea progresului scolar.

Din definitia notiunii de evaluare rezulta ca actul evaluativ poate fi realizat prin trei operatii de baza: masurare, apreciere, decizie. In concluzie, evaluarea se aplica pe tot parcursul desfasurarii procesului de invatamant si constituie o parte componenta a acestuia, cadrul didactic fiind preocupat ,pe masura ce procesul se deruleaza, concomitent de ambele operatii pe care le desfasoara, comanda si controlul, prin informatiile pe care le culege despre efectele actiunii sale.

Bibliografie selectiva:

Ausubel,D; Robinson,F (1981),Invatarea scolara, E.D.P.Bucuresti;

Brunner,J.S.(1970), Pentru o teorie a instruirii,E.D.P.Buc;

Cristea,Sorin(1996), Managementul organizatiei scolare,E.D.P.Buc;

Jinga,I; Istrate,E.(2001) Manual de pedagogie, Ed.ALL, Buc;

Nicola,I.(2002)Tratat de pedagogie scolara, Ed. Aramis,Buc;

Piaget,J.(1965) Judecata morala la copil, Ed,Stiintifica,Buc;

Popescu-Neveanu,P.(1978) Dictionar de psihologie, Ed. Albatros,Buc;

Radu,I.T.(1986), Sinteze pe teme de didactica moderna, Tribuna scolii;

Stoica,M.(1995),Pedagogie scolara,Ed.Gh.Cartu-Alexandru, Craiova;

Toma,S.(1983) Autoeducatia, sens si devenire, E.D.P.Buc;

### (1979) Dictionar de pedagogie, E,D.P.Bucuresti.