Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Gradinita

Metodologia elaborarii unei lucrari stiintifice

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic




SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE SI RELATII PUBLICE „David Ogilvy”




R E F E R A T

Disciplina: Metodologia elaborarii unei lucrari stiintifice

Tema: Originalitatea lucrarii mele de licenta

Totul a inceput in toamna anului 2007. O toamna calda si lunga. Se apropie Licenta. Suntem sfatuiti sa culegem informatii, sa gandim, sa fim originali. Am totul in cap: Titlul. Cuvant inainte. Introducere, cuprins, incheiere, concluzii. Bibliografie. Alineat, marimea literei si spatiul dintre randuri. Ard de nerabdare sa ma apuc de treaba. Cel mai greu lucru a fost raspunsul la intrebarea: Ce sa scriu?

Titlul este deja stabilit: Originalitatea lucrarii de licenta. Trebuie sa muncesc mult de aici incolo. Studiez bibliografia recomandata, alerg prin librarii, compar. Achizitionez doua carti importante: Cum sa redactam de Septimiu Chelcea si Cum se face o teza de licenta de Umberto Eco.

Imi propun sa studiez mai intai modalitatea de abordare a subiectului dorit. Originalitatea unei lucrari consta in dezvoltarea cu succes a cercetarilor si ideilor proprii. Totusi nu putem exclude experientele predecesorilor nostri, pentru ca nu putem inventa o lucrare de 200 de pagini. Trebuie sa folosim citate, idei si studii; trebuie sa avem grija permanenta de a mentiona sursa lor, altfel vom comite o ilegalitate, un plagiat.

Citat, parafraza si plagiat

In fisa de lectura ati rezumat in diferite locuri pe autorul care va intereseaza: ati facut, adica, niste parafraze si ati repetat cu cuvintele voastre gandirea autorului. in alte cazuri, veti reda fragmente intregi intre ghilimele.

Cand treceti, apoi, la redactarea tezei nu aveti sub ochi textul si poate copiati din fisa voastra anumite fragmente; Trebuie sa fiti atunci siguri ca fragmentele pe care le copiati sunt cu adevarat niste parafraze, iar nu citate fara ghilimele. in caz contrar, veti fi comis un plagiat.

Aceasta forma de plagiat este foarte comuna in tezele de licenta. Studentul se gaseste cu constiinta impacata fiindca, mai inainte sau mai pe urma, intr-o nota la subsol, spune ca se refera la acel anumit autor. Dar cititorul care, din intamplare, isi da seama ca pagina nu parafrazeaza textul original, ci de fapt il copiaza fara a folosi ghilimele, trage din asta o proasta impresie. Iar aceasta nu priveste numai pe conducatorul stiintific, ci pe oricine vede pe urma teza voastra fie spre a o publica, fie spre a va aprecia competentele.[1]

Am putea sa credem ca tot ceea ce a fost de zis, s-a zis, tot ceea ce a fost posibil s-a inventat deja. Vom fi surprinsi! Contributia autorului unei lucrari inseamna a folosi surse bibliografice sau de alta natura, idei si cercetari proprii, observatii directe. Delimitarea conceptelor si utilizarea lor corespunzatoare sau chiar inovatoare reprezinta nota personala. Interpretarea originala a datelor vehiculate in lucrare si pertinenta concluziilor formulate dovedesc faptul ca informatiile culese din alte surse au fost digerate si intelese. „Orice lucrare stiintifica, intrucat contribuie la dezvoltarea cunoasterii celuilalt, are mereu o valoare politica pozitiva (are valoare politica negativa orice actiune care tinde sa blocheze procesul de cunoastere)”[2]

Sa incepem cu titlul. Acesta trebuie sa fie expresiv, nici prea scurt, nici prea lung, dar sa atraga atentia. Pentru lucrarea mea de licenta am ales titlul provizoriu „Comunicarea cu ajutorul tehnologiei. O paralela intre 1986 si 2006”. Imi pare prea lung, probabil o sa sufere anumite modificari in timpul redactarii lucrarii, pe masura ce se vor contura capitolele si ma voi adanci in cercetare. Cititorul trebuie sa fie atras de titlu, sa doreasca sa deschida cartea.

Primul capitol va fi unul introductiv. Voi descrie subiectul si modul de abordare. In realizarea lucrarii de diploma mi-am propus sa utilizez si cercetarea pe cont propriu si compilarea unor informatii deja existente. Voi face un studiu asupra calitatii comunicarii in functie de tehnologia folosita, avand deja la dispozitie documente si marturii. Aceasta tema este din domeniul materiei studiate in anul 3, Informatica: Internetul, mijloc de comunicare si informare.



Mi-am propus ca in capitolul doi si trei sa descriu tehnologia folosita in perioadele mentionate, iar in urmatoarele sa studiez relatiile interumane bazate pe aceasta tehnologie.

In 1986 s-a facut trecerea de la vechiul telegraf la o varianta mai apropiata de faxul de astazi: tehnologia telex, folosind componente electronice, nu numai mecanice. Informatia era dactilografiata pe respectivul aparat, codata de masini, inregistrata pe o banda de hartie perforata si transmisa apoi in orice colt al lumii. Operatorii lucrau in trei schimburi, zi si noapte, pentru a transmite toata cantitatea de informatii. Metodele erau complicate si anevoioase.: „ Aparatele telex semanau cu niste imense masini de scris, mecanice. Abia in 1986 am primit unele mai moderne, cu componente electronice, din Germania, unde fusesera date la casat. Le puteai programa sa repete un text, astfel incat nu mai erai nevoit sa scrii de multe ori acelasi lucru. Informatiile ajungeau ceva   mai usor ca inainte, stirile erau transmise chiar in aceeasi zi unde era nevoie, rezervarile pentru o hoteluri durau doar cateva ore. ”

In 2006 principalul canal de comunicare este internetul. In afara avantajelor de a putea insoti textele de imagini fixe sau animate, cu sonor sau fara, principalul element este acesibilitatea ridicata. Aproape in fiecare birou exista un terminal conectat la internet, iar majoritatea familiilor au in plan achizitionarea unui computer, daca nu au deja unul in casa. Tehnologia anului 2006 am folosit-o eu insami, beneficiind de viteza incredibila a postei electronice (e-mail) si a mesageriei instant. Carti, fotografii, informatii, totul disponibil in cateva secunde. Cumparaturi, chiar din alte tari, pot fi platite electronic cu ajutorul cartii de credit.

In cercetarea mea am folosit unele surse proprii: fotografii din arhiva personala si interviuri cu oameni ce lucrau, la vremea respectiva, direct cu aceste aparate. Am comparat

In concluzie as dori sa evidentiez importanta laturii umane, mai precis sursa comunicarii de orice fel. Tehnic, lucrurile au evoluat mult. Totul este la indemana. Paradoxal, comunicam mult mai putin. Desi poti conversa instantaneu si la orice ora cu cineva aflat pe orice continent, parca nu mai e asa important. Relatiile se racesc, desi vorbim mai mult, spunem mai putine lucruri .Din perspectiva calitatii comunicarii, oamenii erau mai apropiati in 1986.

Bibliografie:

  • Chelcea, Septimiu. (2003). Cum sa redactam o lucrare de licenta, o teza de doctorat, un articol stiintific in domeniul stiintelor socio-umane. Bucuresti: Editura Comunicare
  • Eco, Umberto. [1997] (2006). Cum se face o teza de licenta. Bucuresti: Editura Paideia


Umberto Eco, Cum se face o teza de licenta, Constanta, editura Pontica, 1997 / 2000, p.77

Ibidem, p.40

Anca Ionescu, relatare din 6 ianuarie 2007






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1016
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site