Cartoful laudaros de Zenaida Marginean

Cartoful laudaros de Zenaida Marginean

Intr-o zi de toamna rece,

Mama-n piata-a vrut sa plece.

Si-a luat un cos de rachita,

Lustruita si-mpletita.

In piata, ce mirare,

Se porneste zarva mare :

 -Da-te-n  colo esti urata ! 

Nu te vezi ? Esti vanata ! 

Zice aspru un cartof,

sa se descarce de of.

-Numai eu sunt bun si mare !

Uite, eu sunt cel mai tare !

Rosie ! fii-atenta la mine !

Rosesti , parca ti-e rusine ;

Tu, morcov sau patrunjel,

Esti atat de subtirel

Parca vara-ntreaga-ai stat

La soare si te-ai uscat.

Iar tu frate gogosar,

Nu mai face -atata gura,

Esti bun doar de muratura,

Sau prajit incet pe jar.

Numai eu sunt cel mai tare

Si rotund si bun si mare,

Si-oi sta pan' la primavara

Mandru tare-ntr-o camara.

Dar mama l-a auzit,

L-a platit, l-a cantarit,

In cos frumos ea l-a pus,

Si acasa l-a adus.

Cartoful laudaros.

N-a fost asa norocos.

Mama mea l-a curatat,

Bucatele l-a taiat

Si-a ajuns cartoful, vai,

Pentru cina. cartof pai  !

Voi, copii, sa m-ascultati,

Sfatul meu sa il urmati !

Nu fiti laudarosi,

increzuti, rautaciosi,

nici la masa mofturosi !

Legumele sunt bune toate :

Cartofi, morcovi sau tomate,

Ne hranesc cum se cuvine,

si au multe vitamine.