Sacalul - Canis aureus

Sacalul - Canis aureus

Biotopul. Este originar din India si Sry Lanca si si-a extins arealul pana in Balcani, fiind acum in expansiune spre nord. In tara noastra este prezent in sud si sud-est, dar s-a extins si spre centrul si vestul tarii, de-a lungul Dunarii. Prefera locurile linistite acoperite cu paduri cu desisuri si cu vanat mic din abundenta.

Hrana este diversa, de la soareci la caprior si chiar purceii de mistret si viteii de cerb,

cadavre si animale domestice si pasari de curte. Consuma insa si fructe, seminte, cereale etc. Este un animal care ataca in haita, insistent si curajos.

Vanarea. La nevoie vanarea se poate face in tot cursul anului, folosindu-se panda (la

trecatori si la cadavre), la goana si chiar la dibuit cu arma cu glont de calibru 5,6 mm., maximum 6,5 mm. Mai mult insa se impusca prin goana, cu arma lisa si alice de 4-4,5 mm. Trofeul principal il constituie blana.

Pagubele produse vizeaza atat animalele domestice cat si pe cele salbatice. Este un

animal periculos pentru progeniturile de caprior, lopatar si muflon dar, in anumite conditii favorabile, si de cerb si mistret. Frecvent vaneaza iepuri si fazani. De regula, acolo unde se instaleaza sacalul, vulpea se rareste.

Atitudinea omului. Necesitatea tinerii sub control a marimii efectivelor de sacali, care

sunt folositori in distrugerea unui numar insemnat de rozatoare si la consumul de cadavre, actionand ca un sanitar. In numar mic, sacalul nu poate constitui un mare pericol pentru vanat si animalele domestice din gospodariile populatiei. De aceea, daca se are in vedere oportunitatea diversificarii faunei cinegetice se impune ocrotirea lui, mentinerea in peisajul faunistic, deoarece de inmultirea lui exagerata nu se poate vorbi, tara noastra nefiind inclusa in arealul sau obisnuit.