Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri

Chirurgie veterinara

TEHNOLOGIA CRESTERII GAINILOR - EVOLUTIA CRESTERII PASARILOR

Animale



+ Font mai mare | - Font mai mic





TEHNOLOGIA CRESTERII GAINILOR

1. INTRODUCERE

Importanta cresterii pasarilor este data de insusirile lor productive cat si de particularitatile lor biologice. Domesticirea gainii s-a facut cu circa 3 milenii i.e.n. in India, de unde a patruns in Persia si de aici in Grecia unde este frecvent amintita din sec. al V- lea i.e.n. sub denumirea de pasare persana.

In sec. al 20-lea cresterea pasarilor a cunoscut un avant extraordinar, prin selectie s-au creat numeroase rase noi de gaini, iar cresterea a devenit o adevarata industrie.

De la pasari se obtin o serie de produse principale ca: ouale, carnea, grasimea, ficatul gras dar si produse secundare ca: puful, fulgii, deseurile de abator si chiar dejectiile.

Oul este un aliment complet, fiind unul din cele mai valoroase produse de origine animala. El are o digestibilitate foarte mare, (de 100% galbenusul si de peste 97% albusul).

Are o compozitie chimica completa, fiind format din protide, lipide, vitamine (A, D, E, B2, B3, B7) si saruri minerale. Se utilizeaza in consumul curent alimentar, la prepararea diferitelor produse de cofetarie si patiserie, in industria farmaceutica, chimica, limpezirea vinurilor, tabacire etc.

Mentionam ca in ultimul timp a crescut mult consumul de oua pe plan mondial. Consumul optim este considerat de 1 ou/cap de locuitor/zi. Deci in tara noastra ar trebui sa se consume aproximativ 9-10 miliarde oua anual.

Carnea diferitelor specii si rase de pasari, datorita calitatilor ei dietetice, are o pondere in continua crestere in consumul de carne al omului si datorita valorii nutritive, a calitatilor gustative deosebite si a faptului ca se prepara usor. Ficatul gras, obtinut de la palmipede este o delicatesa si un produs foarte apreciat in numeroase tari, la fel si grasimea de pasare.

Puful si fulgii sunt materie prima foarte valoroasa pentru industria usoara.

Subprodusele de abator se administreaza ca atare sau transformate in fainuri animale, in hrana animalelor de blana.

Dejectiile pot fi utilizate ca ingrasamant valoros pentru agricultura sau chiar in hrana altor specii de animale (bovine, ovine).

Cojile de oua pot constitui o sursa minerala foarte valoroasa pentru tineretul animal, avand o digestibilitate superioara.

Dintre particularitatile biologice care asigura importanta deosebita acestui sector amintim:

intensitate de crestere foarte mare, care a coborat de la 8 saptamani, cand realizeaza 1,5 kg, la 39 de zile, adica isi maresc masa avuta la ecloziune de 300 de ori.

consum specific redus, astfel in productia de oua consuma 2,7-3 kg nutret combinat pentru 1 kg masa ou si acest consum este in continua scadere, iar 1 kg spor se realizeaza cu 1,8-2,1 kg nutret combinat.

precocitatea sexuala ridicata, deoarece puicutele incep ouatul la 20-22 de saptamani, atingand productia maxima la 28-32 de saptamani.

se inmultesc foarte rapid deoarece de la o gaina sau rata, usor se pot obtine anual 160-200 de produsi; de la o curca 60 de produsi, adica realizeaza 30-60 kg carne anual pentru fiecare kg masa vie.

se adapteaza usor diferitelor sisteme de intretinere si raspund cu promptitudine conditiilor de exploatare asigurate. Pot suporta conditii de captivitate stransa de 20-25 gaini/m2.

Gallus banchiva

1.1. EVOLUTIA CRESTERII PASARILOR IN TARA NOASTRA

SI PE PLAN MONDIAL

Cresterea pasarilor in tara noastra are vechi traditii, iar preocupari stiintifice se remarca inca din secolul trecut, cand o serie de savanti ca: Ion Ionescu de la Brad, N. Filip, Gh. Maior, G K Constantinescu si altii au pus bazele transformarii cresterii extensive in crestere intensiva.

In perioada antebelica efectivul de pasari era scazut (27 milioane capete) iar in timpul celui de al 2-lea razboi mondial efectivul a scazut la 15 milioane.

In 1949 s-au infiintat primele ferme de stat cu 2-5 mii capete gaini si 5-15 mii capete pui. S-au importat principalele rase de pasari din material biologic valoros existent in Franta, Canada etc. (Rhode Island, Leghorn).

In 1962 se pun bazele cresterii intensiv-industriale prin infiintarea primului Combinat Avicol de la Crevedia. In 1980 s-a inregistrat 220 buc oua/cap pasare.

Tabel nr. 1

Evolutia efectivelor de pasari si a principalelor productii in perioada 1988-1998

(dupa Anuarul Statistic al Rmaniei 1998)

Specificare

U.M.

Anul

Efective

Mil./cap.

Carne pasare

Mil. tone

Oua

Mil. buc.

Prod. medie oua/cap

Buc./cap.

Prod. de oua/cap locuitor

Buc./loc.

Din tabel rezulta o scadere a efectivelor, a produselor de pasare si a indicatorilor analizati. In ultimul timp s-au importat in tara insemnate cantitati de carne si oua.

Ramanem increzatori ca asa cum se intampla in majoritatea tarilor lumii, cresterea efectivelor si a productiilor pasarilor pot asigura o importanta cantitate de proteina de origine animala necesara hranei omului.

Conditiile naturale, sociale si economice, experienta acumulata in cresterea pasarilor sunt o premiza a asigurarii necesarului de consum al populatiei si mari cantitati la export. Este aberant sa ramanem tributari importului acestor produse.

1.2. EVOLUTIA EFECTIVELOR DE PASARI PE PLAN MONDIAL

Populatia lumii in continua crestere are nevoie de tot mai multa proteina de origine animala. Este o tendinta de crestere permanenta a productiei cat si a consumului de carne de pui broiler datorita faptului ca se obtine si se vinde la preturi accesibile, este dietetica si preferata de largi categorii de oameni.

In sporirea productiei avicole (oua si carne) un rol important revine cercetarii stiintifice, a ingineriei genetice care creeaza noi linii si hibrizi tot mai productivi.

Se observa o concentrare a fermelor, concomitent cu cresterea productiei, perfectionarea tehnologiilor de exploatare, de reducere a consumului specific, abataj modern; modernizarea si diversificarea productiei si a ambalajelor.

Evolutia efectivelor de pasari in lume este urmatoarea:

Tabel nr. 2

Dinamica efectivului de pasari din lume

(milioane cap.) (FAO 1999 vol. I)

Gaini

Curci

Gaste-Rate

In lume

Africa

America de Nord

America de Sud

Asia

Europa

Oceania

Tabel nr. 3

Dinamica efectivului de gaini in cateva tari europene

(milioane cap.) FAO 1999

Franta

Italia

Anglia

Spania

Germania

Ucraina

Olanda

Romania

Polonia

Benelux

2. FACTORII CARE CONDITIONEAZA PRODUCTIILE

PASARILOR DOMESTICE

2.1. PRODUCTIA DE OUA

Oul are o valoare nutritiva deosebita, fiind un aliment complet si se obtine la un pret convenabil.

Ouale de consum, in marea lor majoritate se obtin de la gaina si intr-o masura mai mica de la alte specii ca: rata, curca, gasca, bibilica, prepelita etc.

In compozitia chimica a oului intra apa si substanta uscata in proportii diferite in albus si galbenus.

Substanta uscata consta in proteine, grasimi, hidrati de carbon si saruri minerale, asa cum rezulta din tabelul urmator:

Tabel nr. 4

Compozitia chimica a oului de pasare

Specificare

Continut      %

Oul intreg

Galbenus

Albus

Apa

Substanta uscata, din care:

- Proteina

- Grasimi

- Hidrati de carbon

- Saruri minerale

urme

Se observa ca in ou, cantitatea de proteine si grasimi este de 3-4 ori mai mare decat in lapte. Greutatea oualor produsa de unele rase de gaina poate ajunge pana la de 8-10 ori greutatea lor corporala.

Unele rase de gaini produc in medie anual de 8-10 ori greutatea lor in oua, de aici rezulta rolul lor deosebit in asigurarea proteinei de origine animala necesara alimentatiei rationale a omului. Productia individuala de oua variaza de la 0 la 365 buc. anual. Ea este influentata de o serie de factori dintre care amintim: ereditatea, integritatea aparatului reproducator, hranirea, conditiile de mediu si microclimat asigurate si altele.

Dintre factorii care influenteaza direct productia individuala de oua amintim: varsta producerii primului ou, durata primului sezon de ouat, intensitatea ouatului, naparlirea, instinctul de clocire si pauza de iarna a ouatului.

Varsta producerii primului ou: variaza in functie de precocitatea pasarilor, astfel la rasele de gaini specializate pentru productia de oua ea este de 120-180 de zile, la cele mixte de la 180-210 zile, la rasele grele de 270-320 zile, la ratele specializate pentru oua la 180-260 de zile, iar la cele specializate pentru carne la 280-330 zile, curcile la 290-320 zile, gastele la 250-330 zile.

Exista o corelatie intre data eclozionarii si varsta producerii primului ou in cresterea industriala. Astfel puicutele rasei Leghorn eclozionate la inceputul iernii depun primul ou la 156 de zile fata de cele eclozionate la sfarsitul iernii care depun primul ou la 185 zile, cele eclozionate primavara la 234 zile , cele eclozionate la sfarsitul verii la 214 zile iar cele eclozionate la sfarsitul toamnei la 179 de zile.

Precocitatea exagerata influenteaza negativ rezistenta organica la boli si micsoreaza productia anuala. Ea este influentata de variatia zilei-lumina dar si de alimentatie. La producerea primului ou, puicuta trebuie sa aiba 2/3 din masa corporala de adult.

Durata primului sezon de ouat variaza de la 80 la 484 zile ( la rasa Rhode Island) si este egala cu numarul oualelor depuse pana la naparlire.

Marimea sezonului este criteriu de selectie si influenteaza direct productia anuala de oua.

Intensitatea ouatului. Depunerea oualelor este discontinua si are loc in cicluri despartite de una sau doua zile de pauza. Numarul de oua produse consecutiv poarta denumirea de ciclu sau serie de ouat, iar numarul de zile dintre doua cicluri sau serii de ouat se numeste interval de ouat.

Ciclul de ouat este de 3-4 oua, intervalele de ouat nu sunt constante de-a lungul anului calendaristic. Exemplarele care dau productii mari, au variatii sezoniere ale ciclurilor de ouat mici. Lungimea ciclurilor de ouat este caracter ereditar.

Intensitatea ouatului este de fapt aprecierea nivelului productiv (a productiei de oua) realizata intr-o unitate de timp si se calculeaza dupa formula:

I =

- P = productia de oua in perioada respectiva;

- T = numarul de zile care formeaza perioada.

Naparlirea, sau reinoirea penajului dureaza 8-12 saptamani. Este un proces fiziologic si se produce o data pe an la gaini si curci, in a doua jumatate a anului. In timpul naparlirii se intrerupe ouatul.

Gainile bune ouatoare incep naparlirea in luna octombrie, iar cele rele ouatoare incep sa naparleasca la sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie. Daca pasarile au o stare buna de intretinere, durata naparlirii este mai scurta.

Naparlirea este influentata de o serie de factori stresanti, alimentatie carentata sau scurtarea zilei lumina.

Instinctul de clocit. Durata si intensitatea lui variaza in functie de rasa si specie si este data de procese fiziologice legate de instinctul de conservare a speciei. In timpul clocitului se intrerupe ouatul. Apare de obicei in lunile mai-iunie.

La rasa Leghorn acest instinct aproape a disparut, manifestandu-l doar 1-4% din gaini si dureaza o perioada scurta de timp. La celelalte rase de gaini il manifesta peste 50%. Ratele aproape au pierdut acest instinct cu exceptia rasei Leseasca. Gastele si curcile cad closti dupa ce depun 10-20 de oua.

Durata medie a clocitului este de 10-26 de zile la rasa Leghorn, 50 de zile la Rhode Island si 76 de zile la Plymouth Rock.

Dupa desclocire gainile reiau ouatul dupa 1-7 zile sau chiar 20 de zile. Din cauza clocitului productia de oua scade cu 20-22 oua/cap la loturile care clocesc fata de cele care nu clocesc.

Pauza de iarna a ouatului. La pasarile foarte bune ouatoare si intretinute corespunzator aceasta pauza poate lipsi. Ea se manifesta prin incetarea ouatului pentru o perioada de 7-60 de zile. Se incearca crearea de linii care sa nu manifeste aceasta pauza.

Factorii care influenteaza indirect productia de oua

Sunt factori care depind de individ si amintim aici: masa corporala, capacitatea de folosire a hranei si masa oualor.

Cu cat pasarile au o masa corporala mai mare, cu atat sunt mai putin precoce deci produc mai putine oua. Se selectioneaza linii cu masa corporala optima unei productii mari de oua.

Masa oualor este invers proportionala cu productia.

Capacitatea de folosire a hranei este insusire ereditara, cu cat aceasta este mai mare si productia de oua va fi mai mare.

Primele oua depuse sunt de obicei mai mici ca si primele depuse dupa desclocire sau naparlire. Greutatea oualor este caracteristica fiecarei specii si rase, iar in cadrul rasei chiar liniei.

In general ouale depuse in primul an sunt mai mari decat cele depuse in anii urmatori deoarece scade intensitatea metabolica.

PRODUCTIA DE CARNE

2.2.1. FACTORII CARE INFLUENTEAZA DIRECT

PRODUCTIA DE CARNE

Masa corporala. Difera in functie de specie, este mai mare la curci si gaste, are insa o mare variabilitate in functie de rasa si linie. Heritabilitatea acestei insusiri este mare (h2=0,5-0,7).

Capacitatea de folosire a hranei este corelata cu intensitatea de crestere. Se urmareste obtinerea unor sporuri in greutate cat mai mari cu un consum specific redus, mai ales in primele saptamani de viata.

Intensitatea de crestere. Deoarece are o heritabilitate mare (h2 = 0,3-0,4) pe baza ei s-au format linii cu intensitate mare de crestere in primele 10 saptamani.

Viteza de imbracare cu penaj. Este o insusire legata de intensitatea de crestere.

S-au selectionat linii care se imbraca in timp scurt cu penaj. Este data de o singura pereche de gene sex-lincata.

Randamentul la taiere se coreleaza pozitiv cu masa corporala, adancimea, largimea si lungimea pieptului si lungimea fluierelor. Are o heritabilitate mare (h2 = 0,5-0,6).

Calitatea carcaselor mai este data si de forma carenei sternale, care trebuie sa fie dreapta.

Se creeaza linii cu pielea galbena pentru ameliorarea aspectului comercial al carcasei.

Productia de carne de pasare este influentata negativ de productia de oua, de fecunditate si capacitatea de ecloziune.

Tabel nr. 5

Dinamica productiei de carne de pui in lume

(milioane tone) FAO 1999. Vol. I

Continentul

In lume

Africa

America de Nord

America de Sud

Asia

Europa

Oceania

Tabel nr. 6

Dinamica productiei de carne de pasare in unele tari europene

(milioane tone) FAO 1999 vol.I

Tara

Franta

Anglia

Spania

Italia

Olanda

Benelux

Romania

Ungaria

Danemarca

Grecia

Elvetia

Moldova

3. RASELE DE GAINI

3.1. CLASIFICAREA RASELOR DE GAINI

Exista la ora actuala peste 500 de rase de gaini care provin din forma salbatica ce traieste si astazi in jungla Indiana: Gallus bankiwa.

Pentru usurarea orientarii crescatorilor si a specialistilor in cunoasterea lor se impune clasificarea lor stiintifica.

Pentru clasificare se folosesc mai multe criterii cum sunt: masa corporala, locul de origine, aptitudinea productiva si altele.

Pentru descrierea raselor de gaini vom folosi urmatoarea clasificare:

Rase combatante

Combatanta de Aseel

Combatanta indiana

Combatanta malaeza

Combatanta engleza de tip vechi

Combatanta engleza de tip nou (modern)

Rase grele

Cornisch

Conchinchina

Brahma

Langshan

Dorking

Faverolles

Rase intermediare

(mixte)

Rhode-Island

New-Hampshire

Sussex

Plymouth Rock

Wyandotte

Orpington

Australop

Gat golas de Transilvania

Rase usoare

Leghorn

La Bresse

Rase ornamentale

Motate

Paduana

Olandeza

Houdan

Cu coada lunga

Phonix

Sumatera

Fara coada (berce)

Araucana

Cu penaj deosebit

Gaina de matase

Pitice

Bantham

Milles Fleurs (de portelan)

Chabo

Gat golas de Transilvania

pitica

Rase locale

3.1.1. RASELE COMBATANTE

Aceste rase se cresteau din antichitate pentru luptele de cocosi, dar dupa interzicerea acestora (sec. XIX-lea) se cresc pentru ornament si expozitii.

Se caracterizeaza prontr-o viabilitate pronuntata, precocitate buna, musculatura zvelta, picioare lungi cu degete puternice, gat lung purtat vertical cu lantete scurte, cap mare cu creasta si barbite mici, cu ochi agresivi, piept larg, musculos, umeri largi, proeminenti.

Penajul stralucitor, nu prea bogat (golas in regiunea pieptului), coada purtata in jos putin dezvoltata, au carnea foarte gustoasa. Productia de oua este mica.

Calitatile deosebite date de rusticitate, intensitate mare de crestere, masa corporala, carne de calitate superioara, fecunditate, capacitate mare de ecloziune, sunt insusiri ce au facut ca ele sa fie folosite la crearea unor rase valoroase cum sunt: Cornish, Rhode-Island, Sussex etc.

RASA COMBATANTA DE ASEEL

Este originara din India, fiind considerata stramosul rasei combatante malaieze. In Europa mai raspandite sunt varietatile rosie, pestrita si alba. Sunt rustice, produc anual 60-80 de oua cu o masa medie de 50-55 g. Instinctul de clocire apare dupa ce depun 15-20 de oua si este dezvoltat.

Masa corporala este de 2,5-3,0 kg la cocosi si de 2,0-2,5 kg la gaini. Se separa pe sexe la varsta de 6-8 saptamani datorita agresivitatii.

Dau rezultate bune in productia de carne prin incrucisari cu rasele grele, transmitandu-le dezvoltarea pectorala si un gust excelent al carnii. De asemenea, se folosesc la crearea de rase noi.

RASA COMBATANTA MALAEZA

Aceasta rasa are patru varietati de culoare, cea mai raspandita este varietatea neagra-roscata (Black-Red).

Produc anual 100-120 de oua de 60-62 g , de culoare brun-inchis. Masa corporala este de 5-6 kg la cocosi si de 3,5-4,0 kg la gaini. Are picioare lungi, expresie agresiva determinata de largimea crestetului si de dispunerea ochilor. Exteriorul in partea dorsala prezinta trei curbe (de la cap la baza gatului, de la gat la baza cozii si coada).

Sunt animale rustice, au un procent ridicat de fecunditate si ecloziune. Clocesc bine. Sunt folosite la incrucisari industriale cu rasele grele pentru productia de carne si pentru crearea de rase noi (varietatea alba a participat la formarea rasei Cornish).

RASA COMBATANTA ENGLEZA

Sunt descrise doua tipuri distincte (engleza de tip vechi si cea de tip modern sau de expozitie).

Combatanta engleza de tip vechi este buna ouatoare ( 100-150 bucati, de 60-62 g) cu masa medie de 3,5-4,0 kg la cocosi si de 2-3 kg la gaini. Este o rasa rustica ce se creste greu datorita agresivitatii. Exista mai multe varietati, cea mai cunoscuta este cea rosie cu negru. Se foloseste la incrucisari cu rasele mixte sau grele (Sussex, Dorking etc.) pentru producerea de broileri cu pielea alba si cu carne de calitate superioara. Are perspective in ameliorarea raselor de carne si oua, a contribuit la formarea rasei Rhode-Island si alte rase mixte.

Rasa combatanta engleza de tip modern Cea mai raspandita varietate este cea rosie-caramizie. S-a format prin selectie dirijata din tipul vechi, in directia pasarilor de expozitie. Are talia mare si conformatia asemanatoare cu tipul malaez.

Masa corporala este de 3,5-5,0 kg la cocosi si de 2,5-3,0 kg la gaina dar are masa muschilor pectorali si calitatile gustative scazute.

3.1.2. RASELE GRELE

Se caracterizeaza printr-o masa corporala mare, ce depaseste 3,5-4,0 kg, iar masculii chiar 5-5,5 kg, au carne de calitate superioara dar sunt tardive, au o productie mica de oua si un consum specific ridicat.

Datorita acestor insusiri, aceste rase sunt mai putin crescute in rasa curata si mai mult in incrucisari cu rasele mixte pentru imbunatatirea insusirilor pentru productia de carne. Cea mai importanta este rasa Cornish, apoi rasele : Cochinchina, Brahma si Langshan, celelalte se aclimatizeaza mai greu in tara noastra (Dorking, Faverolles etc.).

RASA CORNISH

Este o rasa combatanta specializata pentru productia de carne, fiind foarte raspandita deoarece pe linie paterna este utilizata in toata lumea in incrucisari industriale pentru producerea broilerului. S-a format in Anglia in urma unor incrucisari complexe intre Combatanta de Aseel, Combatanta engleza de tip vechi si Combatanta malaeza, obtinandu-se la inceput varietatea (neagra-rosie) numita impropriu combatanta indiana.

Aceasta varietate a fost incrucisata cu combatanta malaeza de culoare alba, obtinandu-se Cornish-ul alb, cea mai larg folosita pentru producerea puilor broiler.

In America s-au mai format doua varietati: rosie-placat cu alb (Cornish cu Shamio-japonez) si varietatea galbena (Cornish alb cu New-Hampshire).

Insusiri morfologice si productive: are trunchiul ovoidal cu directia oblica antero-posterioara, cap globulos, creasta batuta-tripla sau nuciforma, ciocul scurt si gros la baza, bine curbat, galben. Barbite si urechiuse mici de culoare rosie. Trunchiul larg si adanc, cu piepul larg cu coapsa si gamba bine imbracate in musculatura. Pielea este de culoare galbena.

Produce 80-130 de oua cu masa medie de 60-65 g si cu coaja pigmentata in brun.

Masa corporala medie este de 4,5-5,5 kg la cocosi si de 3,5-4,5 kg la gaini.

Cocosii in varsta de 6 luni au 3,5-4,0 kg, iar puicutele au 2,5-3,0 kg. Realizeaza un spor zilnic de 16-18 g (1-30 zile) si de 20-22 g (30-60 zile). Consumul specific este 2,0-2,5 kg pana la 30 de zile, de 3,0-3,5 kg intre 30-60 de zile si de 5,0-5,5 kg de la 60-90 zile.

Randamentul la sacrificare (60 de zile) este de 78-79 % cu raportul carne-oase de 4:1. Este o rasa tardiva, incepe ouatul la 9 luni si nu are instinct de clocit pronuntat.

Calitatile deosebite sunt cele date de dezvoltarea mare a musculaturii pieptului, coapselor si gambelor. Produce carne frageda si suculenta.

La noi in tara a fost importata din Canada in 1962 si incrucisata cu Plymouth Rock alb pentru producerea broilerului.

Este folosita la producerea hibridului simplu (paterna) in incrucisari cu Plymouth Rock alb pentru obtinerea puilor broileri.

In Franta si Canda s-au format linii libere de Mycoplasama galisepticum (sindromul B.R.C.).

Liniile Cy1, Cy2 C si W, importate in 1968 se folosesc pentru obtinerea hibrizilor simpli in producerea puilor de carne Robro-69 si Robro-70.

Combatanta de Assel Combatanta malaieza

Combatanta indiana Combatanta engleza de tip vechi

Combatanta engleza moderna Cornish var. alba

RASA COCHINCHINA

Este formata natural in China, a fost adusa in Europa in secolul al XIX-lea. Are cinci varietati de culoare: galbena, potarnichie, alba, neagra si barata. Are creasta simpla, mijlocie ca marime, urechiusele rosii, ciocul, pielea si ghearele galbene. Gatul scurt, gros, trunchiul masiv, foarte lung si adanc, corpul se inscrie intr-un cerc sau patrat cu spinarea scurta si inseuata. Penajul foarte abundent ajunge la fluiere si degete, formand incaltatura globuloasa.

Este o rasa masiva (4,5-5,0 kg la cocosi si 3,5-4,0 kg la gaini), greoaie, cu temperament limfatic, se aclimatizeaza usor. Produce 80-110 oua cu masa medie de 55 g. Sunt tardive (cresc pana la 18 luni), incep ouatul la 10-12 luni. Au instinctul de clocit dezvoltat.

Se foloseste pentru ameliorarea raselor cu schelet slab si a celor cu predispozitie la ingrasare si pentru formarea de rase noi. A contribuit la formarea raselor mixte: Wyandotte si Orpington.

RASA BRAHMA

Este de origine asiatica, adusa in Europa in secolul al XIX-lea din America, unde a fost ameliorata prin selectie si prin infuzii cu Malaeza, Conchinchina etc. Are doua varietati de culoare: herminata deschis si herminata inchis.

Este o rasa masiva, cu temperament limfatic, rustica, tardiva, dar mai precoce decat Cochinchina cu care se aseamana. Are creasta batuta, simpla, urechiusele rosii, gatul gros, trunchiul masiv, foarte lung si adanc, penaj foarte abundent si moale, ajunge pana la degete. Ciocul, fluierele si pielea au culoarea galbena.

Masa corporala la cocosi este de 4,5-5,5 kg, iar la gaini de 3,5-4,5 kg. Produce 120-140 oua anual cu masa medie de 60 g. Datorita rusticitatii si aclimatizarii, este folosita ca amelioratoare, deoarece transmite calitati superioare carnii, aptitudini de ingrasare si intensitatea ouatului in lunile de iarna.

A contribuit la formarea multor rase mixte si grele ca: Sussex, Faverolles etc.

RASA LANGSHAN

A fost introdusa in Europa in 1872 din nordul Chinei, unde s-a format in mod natural.

Culoarea poate fi: alba, neagra si albastra (negru x alb).

Exista doua varietati: tipul vechi, englezesc care prezinta incaltatura si tipul german mai nou, modern, cu fluierele golase (obtinut prin incrucisari complexe intrte Leghorn, Minorca si Plymouth Rock negru).

Prezinta o creasta simpla, mijlocie, urechiuse rosii, gat lung bine arcuit si gros, trunchi masiv lung si mai putin larg, spinarea lunga, penajul strans pe corp, ciocul si fluierele sunt negre-cenusii la varietatea neagra si albastre sau albe la varietatea alba, pielea este alba.

Masa corporala variaza intre 4,5-5,0 kg la cocosi si intre 3,5-4,0 kg la gaini. Produce 100-120 bucati oua anual cu masa medie de 55-60 g.

Puicutele incep ouatul la 9-10 luni. Gainile au instinctul de clocit dezvoltat, fiind rustice si blande.

Brahma var. herminata deschis Dorking varietatea argintie

Rasa Faverolles-var.somon Cochinchina

Rasa Leghorn Rasa Andaluza

RASA DORKING

Este obtinuta in Anglia prin selectia gainilor comune aduse din Franta inca din antichitate, cunoscute sub numele de gaini cu cinci degete.

A fost specializata pentru productia de carne prin selectie si alimentatie adecvata.

Are cinci varietati de culoare, cele mai raspandite sunt varietatea argintie si alba.

Cocosii au masa corporala medie intre 4-5 kg, iar gainile intre 3-4 kg. Produce in medie 120-130 bucati oua cu masa medie de 60 g. Puicutele incep ouatul la 8 luni. A contribuit la formarea de rase noi carora le-a imprimat masa corporala si calitatile carnii, dar ramane o rasa sensibila la modificarea alimentatiei (nivelul proteic) se aclimatizeaza greu si are procent scazut de ecloziune.

RASA FAVEROLLES

A fost formata in Franta prin incrucisari complexe intre rasele Houdan, Brahma, Cochinchina, Langshan, Dorking si rasele locale.

Cele mai raspandite varietati de culoare sunt: varietatea somon (roscata), apoi neagra, alba, albastra si galbena-caramizie.

Cocosii au masa corporala medie de 4,0-4,5 kg, iar gainile de 3,5-4,0 kg. Produce anual 120-150 oua cu o masa medie de 55-60 g. Puicutele incep ouatul la 7 luni, produc o carne foarte fina, cu un randament ridicat la sacrificare.

Este o rasa rustica, precoce si rezistenta ce poate fi folosita la ameliorarea raselor de carne.

3.1.3. RASELE MIXTE SAU INTERMEDIARE

Reprezinta cea mai numeroasa grupa de gaini care se caracterizeaza printr-o masa corporala de 2-3,5 kg la femele si de 3,0-4,5 kg la cocosi. Sunt specializate pentru carne si oua.

La ora actuala, in marile unitati avicole se folosesc relativ putine rase mixte care produc eficient carne si oua, dar se folosesc pe larg in productia de broileri, in special produsii obtinuti in prima generatie, prin incrucisarea a doua rase mixte ca forma materna si una din rasele combatante ca forma paterna.

Aceste rase sunt folosite si pentru obtinerea puilor autosexabili destinati productiei de oua de consum cu coaja pigmentata.

Ele sunt raspandite si in gospodariile populatiei.

RASA RHODE-ISLAND

Este originara din America, obtinuta in urma unor incrucisari intre Combatanta malaeza, varietatea rosie, Conchinchina varietatea potarnichie, Leghorn si gainile locale cenusii. A fost introdusa in Europa dupa anul 1904.

Se cunosc doua varietati de culoare: rosie si alba (foarte putin raspandita in Europa).

Insusiri morfologice si productive. Ca exterior, rasa prezinta creasta simpla verticala de marime mijlocie (exista si o varietate cu creasta batuta), ciocul galben, curbat la varf si mare spre baza, are barbitele si urechiusele rosii.

Formatul trunchiului este dreptunghiular cu spinarea lunga si larga, abdomenul larg, bine dezvoltat.

Picioarele au ghearele galbene, sunt potrivit de lungi. Penajul are o mare diversitate de nuante (rosu-visiniu-maro deschis), varful aripilor si penele din coada sunt negre. Pielea este galbena.

Are aptitudini mixte pentru oua si carne. Pana la 500 de zile produce 213 bucati oua (160-420 ) cu masa medie de 57,5 g si cu coaja pigmentata.

Consumul specific este de 3,5 kg la kg oua (variaza intre 2,1-4,7 kg). In primul an, mortalitatea variaza intre 7,5-11 %. Fecunditatea este cuprinsa intre 85-90 %, iar procentul de ecloziune variaza intre 80-90 %.

Puicutele incep ouatul la 180 de zile. Instinctul de clocit este dezvoltat. Sunt gaini rustice, usor adaptabile la conditiile de exploatare intensiva (s-au creat numerosi hibrizi comerciali, specializati in productia de oua de consum cu coaja pigmentata) care manifesta rezistenta mai buna la unele boli infecto-contagioase sau parazitare.

Masa corporala variaza intre: 3,5-4,0 kg la cocosi si 2,7-3,0 kg la gaini.

Tineretul realizeaza la 8 saptamani intre 800-900 g si 1000-1200 g la 12 saptamani, de aceea este folosita in productia de broileri.

Carnea produsa este frageda si gustoasa.

In tara noastra au fost importate la inceput din Olanda, apoi in 1970 din Canada liniile: H,M,P,A si E specializate in productia de oua.

Prin incrucisarea masculilor din linia M cu gaini din linia P, iar ca forma paterna cocosul provenit din linia pura H (consangvina) s-a obtinut hibridul triliniar Roso 70.

♂M x P♀


♀ M P x H ♂

ROSO 70

Hibridul Roso 70 produce 220-260 oua cu masa medie de 57 g si coaja pigmentata, iar gainile au 2,3 kg si sunt foarte rezistente la boli.

Firma Studler are linii rosii si albe cu care a creat hibridul S.S.L. (Sex Sal Link) autosexabil ce produce peste 240 oua.

RASA NEW HAMPSHIRE

Este o rasa formata in S.U.A. prin selectia gainilor din rasa Rhode-Island varietatea rosie in directia maririi precocitatii, a productiei de oua, capacitatea de valorificare a hranei etc. Are culoarea rosie-caramizie, cu lantetele galbui si subpenajul galben. In Europa a fost introdusa in 194

In cadrul rasei se disting doua tipuri: de carne si de oua.

Tipul de carne este mai masiv, are o buna intensitate de crestere (la 8 saptamani realizeaza 1,3-1,5 kg), produce 170 oua cu masa medie de 60 g, si cu un consum specific de furaj/kg masa ou de 4,0-4,9 kg.

Tipul de oua are o intensitate de crestere mai mica (la 8 saptamani realizeaza 0,800-1,100 kg) dar produce 216 oua anual, chiar 300 in primele 500 de zile de viata, cu coaja cafenie.

Masa corporala medie: 3,5-4,5 kg la cocosi si de 2,5-3,5 kg la gaini.

Trunchiul este de marime mijlocie, larg, adanc, cu spinarea larga.

Pieptul este adanc, larg, bine rotunjit, abdomenul mare si plin. Corpul in general are marimea mijlocie.

Picioarele au fluierele de lungime mijlocie, galbene cu nuante roscate, pielea corpului este galbena.

RASA SUSSEX

A fost formata in Anglia si are trei varietati de culoare, herminata deschis, rosie si pestrita.

Cea mai raspandita la noi este herminata deschis care are o creasta mijlocie, barbite si urechiuse rosii, ciocul de culoare galbena, fluierele si pielea alba.

Trunchiul este dreptunghiular, lung, larg si adanc. Concureaza prin insusirile morfoproductive si frumusete rasa Rhode-Island.

Produce intre 150-243 oua cu coaja pigmentata brun-cafeniu si masa medie de 57 g. Consumul specific este de 4,3 kg pentru 1 kg masa ou.

In cresterea semiintensiva are o buna productie de oua in lunile de iarna (superioara celorlalte rase).

Gainile sunt ceva mai tardive, incep ouatul la 6 luni, au instinctul de clocit mai accentuat decat rasa Rhode-Island.

Gainile au masa corporala de 2,7-3,2 kg, iar cocosii de 3,7-4,2 kg.

Tineretul realizeaza 700-800 g la 8 saptamani si 1100-1200 g la 12 saptamani producand o carne frageda, gustoasa si suculenta.

Pentru broiler se foloseste forma materna care se incruciseaza cu masculi Cornisch, Plymouth-Rock sau Rhode-Island.

RASA PLYMOUTH-ROCK

A fost formata in S.U.A., prin incrucisari complexe intre cocosi din rasa Spaniola si gaini Cochinchina varietatea alba, Dominicana si Brahma.

Are 6 varietati de culoare (barata, alba, potarnichie, herminata, albastruie si caramizie), mai importante sunt primele doua.

Insusiri morfologice si productive. Pasarile au capul relativ mare, ciocul galben, creasta simpla dintata, mica, trunchiul larg, lung si adanc, fluierele sunt lungi si galbene, pielea galbena. Produce intre 150-160 bucati oua cu 60 g masa, de culoare cafenie sau maro-roscat.

Consumul specific pentru 1 kg masa oua este de 5 kg. Puicile incep ouatul intre 6-7 luni. Manifesta instinctul de clocit intre 15-25 % (ca si Rhode-Island).

Varietatea barata are masa corporala cuprinsa intre 3,5-5 kg la cocosi si 2,5-3,0 kg la gaini.

Se creste pentru obtinerea de pui de o zi, autosexabili prin incrucisari cu alte rase (Rhode-Island, New Hampshire etc.), varietatea alba-recesiv (aparuta ca o mutatie) a fost importata in 1961, fiind folosita ca forma materna in incrucisari cu rasa Cornish pentru obtinerea broilerilor.

Gainile Plymonth albe produc pana la 500 de zile, in medie 205 oua cu o masa medie de 61 g de culoare alba. Consumul specific de 4,5 kg concentrate.

Aproximativ 40-50 % dintre gaini manifesta instinct de clocit.

Gainile au masa corporala medie de 3,0-3,5 kg iar cocosii de 3,5-4,5 kg. Puii au o intensitate mare de crestere, ajung la 1,0-1,2 kg la 60 de zile iar cocoseii chiar la 1,3-1,5 kg. La aceasta varsta sunt imbracati cu penaj.

Liniile 160 H si 160 N importate de la firma Studler din Franta (in 1962) sunt libere de P.P.L.O.

Aceste doua linii au fost folosite la obtinerea gainilor simplu hibrid (H x N) forma materna care se incruciseaza cu forma paterna Cornish PPLO-FREE (Cy1 si Cy2), in vederea obtinerii broilerului Rosso-69 .

In 1969 s-au importat din Canada inca doua linii (S si F) care incrucisate cu rasa Cornish produc broilerul (Rosso 70).

VARIETATEA ALBA MINI-ROCK

A fost obtinuta prin selectie in ultimul timp, cu masa corporala mai mica, aproximativ 1 kg, datorita unei gene recesive responsabila de nanism (dwarf-dw).

Folosind ca bunici, cocosi homozigoti recesivi dwxdw si gaini Rook normale se obtin parinti cu dimorfism sexual foarte accentuat (masculi normali, femele mini).

Incrucisand femelele mini Rook cu Cornish se obtin puii de o zi hibrizi normali.

Crescand animale mici se face o economie anuala de furaje de 11-18 kg la o gaina, iar densitatea in adapost se poate mari cu 1-1,5 capete/m2.

Maturitatea sexuala se instaleaza mai devreme cu circa. 2 saptamani.

In tara noastra s-a creat mini Rokul MAS.

RASA WYANDOTTE

A fost obtinuta in SUA prin incrucisari complexe a unor rase ca: Hamburg, Cochinchina, Brahma, Leghorn etc. Are 12 varietati de culoare, dintre care cea mai raspandita este varietatea alba.

Are creasta batuta, joasa, rotunjita anterior si ascutita in forma de sageata in partea posterioara. Ciocul, fluierele si pielea sunt galbene, barbitele sunt rosii.

Trunchiul este scurt, larg si adanc se inscrie intr-un patrat, cu spinarea inseuata si abdomen mare purtat jos. Temperamentul limfatic si instinct matern dezvoltat

Masa corporala este de 3,5-4,0 kg la masculi si de 2,5-3,0 kg la gaini. Consumul specific/kg oua este de 4,2 kg.

Importanta rasei este data de randamentul la taiere ridicat, muschii pectorali bine dezvoltati, calitatea superioara a carnii, viteza mare de crestere si de imbracare cu penaj.

In unele tari o serie din liniile acestei rase sunt folosite pentru producerea de pui broileri.

RASA ORPINGTON

Este originara din Anglia, are importanta pentru productia de carne, fiind intermediara intre rasele mixte si cele grele. Prezinta mai multe varietati de culoare: galbena, neagra si alba.

Varietatea neagra a fost formata prin incrucisarea raselor Minorca, Plymoth si Langshan. Orpingtonul alb s-a format prin imperecherea cocosilor Langshan cu gaini Hamburg alb, gainile obtinute astfel au fost imperecheate cu cocosi Dorking alb.

Varietatea galbena s-a format din varietatea alba si rasa Cochinchina (cocosi).

Are creasta simpla de marime mijlocie, cioc si fluiere alb-roz sau negru-cenusiu, dupa varietate, barbitele si urechiusele rosii, pielea alba.

Trunchiul larg si adanc, mijlociu ca lungime, de forma patrata. Pieptul larg, bine imbracat in musculatura, abdomenul mare purtat jos.

Rasa mixta, produce 140-160 bucati oua cu masa medie de 65 g si cu coaja galben-bruna de diferite nuante.

Incepe ouatul la 7-8 luni, oua iarna si au instinctul de clocit dezvoltat. Sunt animale cu temperament limfatic, greoaie si cu masa corporala de 4-4,5 kg la cocosi si de 3-3,5 kg la gaini.

Datorita faptului ca puii au intensitate mare de crestere, unele linii sunt utilizate pentru productia de broileri.

Ramane o rasa importanta datorita carnii de calitate superioara, aptitudini pentru ingrasare si intensitate buna a ouatului iarna.

RASA AUSTRALORP

Provine din varietatea neagra a rasei Orpington selectionata in Australia pentru productia de oua.

Are creasta simpla, mijlocie, cu ciocul si fluierele negre-cenusii, barbitele si urechiusele rosii, pielea alba. Trunchiul dreptunghiular are spinarea larga, usor concava, abdomenul globulos.

Este o rasa mixta, cu productie foarte buna de oua (160-190 /an) si masa medie 58-60 g cu coaja galbena-cenusie.

Precocitatea este de 7-8 luni, oua intens si in perioada de iarna. Masa corporala medie este de 3,5-4 kg la cocosi si de 2,5-3 kg la gaini.

In USA se incruciseaza cu rasa Leghorn pentru obtinerea hibrizilor Austra-white sau White-austra pentru oua de consum.

RASA MINORCA

Este numita si Spaniola, are conformatie asemanatoare cu a raselor usoare, este incadrata in grupa raselor mixte, datorita masei ei corporale de 3,5 kg la cocosi si de 3,0 kg la gaini.

Are patru varietati de culoare: neagra, alba, galbena si barata. De asemenea, are subvarietati cu creasta batuta, la varietatile negra si alba. Cea mai raspandita este varietatea negra.

Ca exterior se aseamana cu rasele usoare, are creasta simpla, mare si dreapta la cocosi si aplecata la gaini, barbitele alungite, urechiuse albe, ciocul si fluierele negre (la neagra) si alb-roz la varietatile celelalte.

Produce 150-170 bucati oua cu masa de 75-80 g si cu coaja alba. Precocitatea este de 5-6 luni. Instinctul de clocit este foarte slab, sunt rustice si se aclimatizeaza usor.

RASA GAT GOLAS DE TRANSILVANIA

Este originara din Transilvania si este raspandita in intreaga Peninsula Balcanica, Litoralul Marii Negre si in Asia Mica. Are mai multe varietati de culoare, dintre care amintim: alba, neagra si barata.

Are creasta mica, barbitele si urechiusele rosii si fluierele alb-roz la varietatea alba si negru-cenusiu la varietatile inchise la culoare.

Gatul, complet golas pana sub gusa, are forma cifrei 3 si are pielea de culoare rosie. Trunchiul dreptunghiular, lung, cu spinarea usor concava si pielea de pe corp alba.

Produce 120-170 bucati oua cu masa de 55-65 g si coaja alba sau pigmentata.

Precocitatea este de 6-7 luni. Masa corporala de 2,5-3,0 kg la cocosi si de 2,0-2,5 kg la gaini.

Carnea este gustoasa si suculenta. Rasa este buna producatoare de carne si oua, gainile au temperament vioi, instinct matern bine dezvoltat si sunt rustice.

Efectivul rasei s-a redus foarte mult, se creste in nuclee izolate si mai raspandita sub forma de metisi.

Este necesara o preocupare mai sustinuta din partea specialistilor pentru selectia si extinderea acestei rase autohtone, valoroasa pentru productia mixta, deoarece este bine adaptata conditiilor din tara noastra.

3.1.4. RASELE USOARE

In grupa raselor usoare intra numeroase rase a caror masa medie la adult este de circa 2 kg.

Sunt specializate pentru productia de oua deoarece au o masa corporala relativ mica si o productie ridicata de oua, cu un consum specific mai mic cu cca. 10-15 % decat al raselor mixte, avand in plus o mare viabilitate, precocitate si capacitate marita de utilizare a furajelor.

Sunt crescute in complexe de tip industrial si mai putin in gospodariile populatiei, deoarece au masa corporala scazuta si calitatea inferioara a carnii.

Reactioneaza puternic la cele mai mici schimbari ale conditiilor de mediu sau intretinere, de aceea necesita asigurarea parametrilor de microclimat si de intretinere prin mijloace automate sau mecanizate.

RASA LEGHORN

Are origine mediteraneana provenind din gainile locale italiene de culoare variabila, exportate in SUA unde in circa 40 de ani, prin selectie si incrucisari de infuzie cu Minorca, Spaniola, Combatanta malaeza, Phonix, Yokohama etc, a fost imbunatatita si ameliorata, fiind extinsa apoi in toate tarile.

Exista la ora actuala tipuri diferite de Leghorn ca: tipul american, danez, german, olandez etc. De asemenea, s-au diferentiat numeroase linii consangvinizate sau zootehnice ce se folosesc in mod curent in hibridari pentru productia de oua.

Pe baza materialului biologic initial, s-a format in Italia si Germania rasa italiana asemanatoare cu Leghornul si care are mai multe varietati de culoare.

Rasa Leghorn are 12 varietati de culoare: alba, bruna, potarnichie, neagra, barata, pestrita, albastra, galbena, argintie, aurie etc.

Cea mai productiva si rapandita este varietatea alba care produce intre 180-270 bucati oua anual (in medie 220 ) cu masa medie de 55-67 g si coaja alba.

Consumul specific variaza intre 3,0-3,5 kg/1kg oua, fecunditatea de 80-92 %, capacitatea de ecloziune de 80-87 % si mortalitatea in primul an variaza intre 8-13 %.

Masa corporala este cuprinsa intre 2,5-2,7 kg la masculi si 1,7-2,0 kg la femele, cu variatii dupa tip.

Maturitatea sexuala se instaleaza la 130-150 de zile, manifesta foarte slab instinctul de clocit (4%).

In 1969 a fost obtinut mini Leghornul produs de o firma americano-englezo-canadiana, in urma descoperirii unei gene mutante localizata pe cromozomul sexual.

Prezinta avantajul unui consum mai redus de furaje, densitatea mai mare pe spatiul construit, temperament linistit si productie egala cu a Leghornului obisnuit.

In ceea ce priveste viteza de crestere, puii realizeaza pana la 8 saptamani o masa medie redusa (0,7 kg) si un consum specific ridicat (3,9 kg), cu randamentul la sacrificare de 78,5 % si raportul carne-oase de 3,6:1.

In tara noastra s-au importat mai multe liniii ale rasei Leghorn de la diverse firme comerciale din SUA, Canada, Japonia, Anglia etc.

Din liniile 5 si 6 s-a obtinut hibridul Starcros, iar din liniile 7 si 8 prin selectie, hibridul Perla.

Pe baza acestui material, a importului ulterior, prin lucrari complexe de selectie, hibridari, producem la ora actuala materialul biologic propriu, cu inalte calitati productive, iar rasa detine primul loc in asigurarea productiei de oua (1989).

S-au creat hibrizi comerciali romanesti pentru oua de consum denumiti Albo-67, Albo-70, Safir-104 si Safir-108, cu o masa corporala medie de 1,5-1,7 kg, care produc intre 225 si 265 oua cu o masa medie de 55-57 g.

Rasa este valoroasa ca productie si buna amelioratoare.

RASA LA BRESSE

Este o rasa veche frantuzeasca formata prin selectia populatiei locale, are trei varietati de culoare: neagra, alba si cenusie.

Productia anula medie este de 160-180 oua, cu masa medie de 65-70 g si cu coaja alba. Puicile incep ouatul la 5-6 luni, fiind deci precoce. Masa corporala variaza intre 2-2,5 kg la cocosi si intre 1,7-2,0 kg la gaini. Tineretul ingrasat produce o carne de calitate superioara cu toate ca este o rasa usoara.

Poate avea un rol ameliorator deoarece este buna ouatoare, se ingrasa usor, are carne gustoasa, poate fi crescuta in libertate deoarece are temperament vioi si mobilitate mare.

Rhode Island New hampshire

Sussex Plymouth rock var. alba

Wyandotte

Orpington Plymouth rock var. barata

Australorp

Rasa Minorca

Gat Golas de Transilvania-varietatea neagra

Cochinchina pitica Rasa Milles Fleurs (de portelan)

Rasa Olandeza Rasa Paduana varietatea galbena

Rasa Houdan

Rasa Sultan Rasa Japoneza pitica

Phoenix Araucana

Silver Sebright      Scots Grey

Gat golas de

Transilvania pitica

GAINILE COMUNE

Reprezinta cea mai mare parte a efectivului de gaini din tara noastra ce se creste in sectorul particular.

Se caracterizeaza printr-o mare diversivitate de culori date de metisii raselor Sussex si Rhode-Island, Plymouth Rock si Gat golas de Transilvania in special.

Aspectul exterior este foarte variat (motate sau nu, cu gat golas sau imbracat, cu penaj normal sau frizate, cu urechiusele rosii, albe sau galbene etc.), sunt de obicei rase mixte cu masa corporala mai redusa, cuprinsa intre 2-2,5 kg la cocosi si cu 1,5-2,5 kg la gaini.

Realizeaza o productie anuala de 80-120 buc oua cu masa medie de 50-60 g, sunt rustice, foarte rezistente, harnice in cautarea hranei, excelent adaptate conditiilor locale.

Produc oua si carne de calitate excelenta. Ele reprezinta o adevarata bogatie de gene care poate fi utilizata rational si sistematic pentru asigurarea materiei prime in crearea unor rase autohtone foarte productive si excelent adaptate.

3.1. RASELE ORNAMENTALE DE GAINI

Au penaj si particularitati caracteristice, dar importanta economica redusa. Rasele de gaini ornamentale se impart in: motate, berce, cu coada lunga, cu penaj matasos, frizate si pitice.

RASE MOTATE

Rasa Houdan este o rasa veche, de origine franceza, cu mot mare, bine format, globulos, prezinta barba si favoriti care acopera urechiusele albe si barbitele.

Are carnea de calitate superioara, produce 110-120 bucati oua cu masa de 60-65 g de culoare alba. Manifesta un instinct de clocit scazut si un procent de ecloziune scazut.

Masa corporala este de 3,5-4 kg la cocosi si de 2,5-3 kg la gaini.

Rasa Olandeza este una din cele mai frumoase rase, are culoarea neagra si motul alb. Produce 100-110 bucati oua cu masa medie de 55-60 g de culoare alba.

Rasa Panduana de culoare alba, neagra sau pestrita, se aseamana cu rasele usoare, produce 100-110 bucati oua cu masa medie de 55-60 g.

RASE PITICE

Rasa Bantham de culoare alba, neagra, albastra, barata etc.

Rasa de portelan, numita si mii de flori (Milles fleures) prezinta un amestec de culori: albe, rosii si negre.

Rasa Gat golas de Transilvania pitica, s-a format prin selectie din Gat golas de Transilvania normala de catre ing. Luca din Cluj-Napoca.

La ora actuala se creste in doua nuclee.

4. INMULTIREA PASARILOR

In comparatie cu celelalte animale domestice, reproductia la pasari prezinta particularitati legate de faptul ca embrionul se dezvolta in afara organismului matern, sub interventia omului care poate dirija factorii care asigura aceasta dezvoltare.

Pentru obtinerea unor rezultate corespunzatoare in reproductia pasarilor, ne intereseaza calitatea oului pus la incubat, care depinde de doua grupe de factori:

Factori care influenteaza calitatea oului inainte de producerea lui;

Factori care influenteaza calitatea oului dupa producerea lui.

4.1. FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA OULUI

INAINTE DE PRODUCEREA LUI

Acestia depind de formarea loturilor de reproductie, sistemul de imperechere, intretinerea pasarilor de reproductie, sezonul de reproductie, etc.

Oul pus la incubat trebuie sa fie fecundat, sa aiba o compozitie chimica si o forma normala si sa fie obtinut de la pasari sanatoase, adica indemne de boli infecto-contagioase.

Pentru obtinerea unui ou de calitate trebuie ca pe langa asigurarea unor conditii optime de hranire si intretinere trebuie sa stim cum si cand se formeaza loturile de reproductie si sa alegem sistemul de imperechere cel mai convenabil.

FORMAREA LOTURILOR DE REPRODUCTIE

Loturile de reproductie sunt formate din pasarile de la care se recolteaza ouale pentru incubatie. Formarea lor depinde de sistemul de crestere aplicat.

Astfel in sistemul semiintensiv, in care recoltarea oualor de incubatie si obtinerea puilor se face primavara, loturile de reproductie se formeaza la inceputul anului avicol.

In sistemul intensiv, loturile se formeaza odata cu popularea halelor, adica atunci cand puicutele au 18-22 de saptamani si cu 4-6 saptamani inaintea recoltarii oualor pentru incubatie.

La gaste,loturile de reproductie se formeaza cu 2-3 luni inaintea ciclului de ouat, familii de 3-4 femele si 1 mascul, pentru obtinerea unei fecunditati mari, ele se mentin 2-3 ani

La rate, loturile se formeaza la 1 noiembrie, sau cel mai tarziu cu 4-6 saptamani inainte de inceperea sezonului de incubatie.

Loturile sunt formate din animale sanatoase, cu o conformatie corecta, constitutie robusta sau fina si indici productivi superiori. Se va acorda atentie bolilor transmisibile prin ou (tuberculoza, leucoza, tifoza, puluroza, holera, pesta, difterovariola, etc.). Animalele se verifica periodic.

Productia pasarilor se stabileste individual/an, folosind cuibarele capcana.

Raportul intre sexe si numarul masculilor influenteaza in mod direct procentul de fecunditate. Cand se fac imperecherile in card sau clan (adica in libertate), pentru un cocos se repartizeaza 12-15 gaini din rasele usoare, 8-12 gaini din rasele intermediare, sau 6-8 gaini din rasele grele.

Pentru un curcan se repartizeaza 12-15 curci; 3-4 gaste pentru un gascan si 5-7 rate unui ratoi.

Pentru obtinerea unei fecunditati si capacitati de ecloziune ridicate se va urmari si varsta pasarilor care trebuie sa fie intre 8 si 24 de luni, cocosii trebuie sa aiba varsta de 7-8 luni la rasele usoare si de 9-10 luni la cele mixte.

Cele mai bune rezultate se obtin de la ouale recoltate in primul an. In fermele de productie gainile se mentin 1,5 ani, iar in fermele de selectie, in cazuri exceptionale, 3-4 ani.

La gaste, fecunditatea creste pana la 3-5 ani.

SISTEMUL DE IMPERECHERE SI RAPORTUL DINTRE SEXE

Are de asemenea o mare importanta in obtinerea unor rezultate corespunzatore (care depind de specie, rasa, varsta si sistemul de imperechere aplicat).

In cazul imperecherii libere, in card sau in clan, care consta din introducerea in lot a unui numar cvorespunzator de masculi, are dezavantajul cunoasterii originii numai dupa mama a puilor.

IMPERECHIEREA IN HAREM (in familie)

Acest sistem este practicat in fermele de selectie si in unitatile de testare. Se aseamana cu imperechierea libera, fiecare mascul este intretinut intr-un compartiment separat impreuna cu lotul de femele.

Aceasta metoda permite cunoasterea originii puilor dupa ambii parinti.

INSAMANTAREA ARTIFICIALA

Se aplica mai ales la curci dar si la gaini, avand o mare importanta practica, in ameliorarea pasarilor. Metoda are avantajul ca permite reducerea numarului de masculi, fecunditate mai ridicata, reducerea costului oului de incubatie si deci eficienta economica sporita (se face odata pe saptamana cu material seminal diluat).

INTRETINEREA PASARILOR DE REPRODUCTIE

Asigurarea unor conditii optime de intretinere a lotului de reproductie de la ecloziune si mai ales cu a 4-6-a saptamana, inainte de inceperea recoltatului oualor pentru incubatie, influenteaza intr-o mare masura calitatea oualor de incubatie.

Adapostul trebuie sa aiba un microclimat optim, pentru a asigura oualor indici superiori de incubatie.

Astfel temperatura crescuta influenteaza negativ activitatea de reproductie a masculilor, masa oualor etc.

Durata zilei lumina influenteaza metabolismul pasarilor si implicit functia de reproductie. Durata zilei lumina de 15-17 ore favorizeaza obtinerea unor oua cu indici superiori de incubatie.

Asigurarea unor ratii perfect echilibrate in proteine, vitamine, microelemente, etc. ramane unul din elementele importante pentru obtinerea unor oua de incubatie de calitate superioara.

Fortajul proteic, introducerea in ratie a unor cantitati prea mari de proteina de origine animala influenteaza negativ procentul de ecloziune (guta)

Carenta in unele microelemnte (Mn, K, Co, I) influenteaza negativ procentul de fecunditate si ecloziune si determina obtinerea unor pui cu viabilitate scazuta.

Carenta in vitamina A si D determina mortalitatea embrionara; daca nivelul vitaminei A in ou scade la 80-100 U.I., apare imposibilitatea ecloziunii puilor (dupa M. Balasescu si col 1980).

Intretinerea gainilor pe plasa de sarma

SEZONUL DE REPRODUCTIE

Cel mai bun sezon de recoltare a oualor pentru incubat, il constituie sfirsitul iernii si primavara. Perioada recoltarii oualor influenteaza rezultatele incubatiei.

Calitatea materialului seminal de-a lungul anului este variabila astfel: este foarte buna iarna, incepand din mai pana in august, scade treptat, apoi creste din nou. Volumul materialului seminal creste spre sfarsitul iernii, ajunge la maximum primavara, scade in lunile de vara ca sa creasca usor toamna.

4.2. FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA OUALOR

DE INCUBATIE DUPA PRODUCEREA LOR

(recoltarea, ambalarea si transportul oualor la incubat)

Recoltarea oualor trebuie sa se faca de doua ori pe zi cand in adapost sunt cuibare simple si din 1-2 ore cand sunt folosite cuibare capcana, daca temperatura in adapost este de peste 250C.

Asternutul cuibarelor trebuie sa fie permanent curat, se inlocuieste lunar. Se recolteaza pentru incubat numai oua curate si cu coaja intreaga. Recoltarea se face cu grija, direct in cofraje, evitandu-se miscarile bruste, care ar determina ruperea salazelor, sau formarea unor camere cu aer mobile.

Cuibarele. Numarul, calitatea si amplasarea cuibarelor sunt determinante pentru calitatea oualor de incubatie. Se prevede un cuibar pentru 4,2-4,5 femele. Se prefera cuibarele din lemn, dar se intretin greu. Ele se aseaza de preferinta in centrul halei, pentru a favoriza accesul pasarilor. Se va urmari ca ele sa fie permanent curate, iar vara o data pe luna se improspateaza asternutul din cuibar.

Ambalarea oualor se face in cofraje. Ambalarea se face manual, iar transportul este asigurat cu mijloace de transport interior (electrocare, motoare, mijloace hipo, etc.

Nu se indica transportul pe distante mari a oualor de incubat. Daca totusi acesta este inevitabil, transportul se face cu avionul, cu mijloce de transport amenajate si climatizate, ouale vor fi asezate in pozitie verticala, cu camera de aer in sus, in cofraje si acestea se aseaza in lazi speciale pe talaj.

Depozitarea oualor de incubat. Se va face in incaperi aerisite cu microclimat optim (temperatura, umiditate, etc.) maxim 5 zile. La scoaterea oualor din adapost se face obligatoriu dezinfectia lor cu vapori de formol, inainte de racirea lor.

Temperatura de pastrare a oualor este de 100C (8-120C). Temperaturile scazute sau cele ridicate (peste 180C) influenteaza negativ capacitatea de ecloziune, iar la 270C incepe dezvoltarea embrionara care va fi insotita de mortalitate mare.

Umiditatea din depozit trebuie sa fie cuprinsa intre 80-85%, deoarece umiditatea crescuta determina dezvoltarea mucegaiurilor, iar mai scazuta determina pierderea apei din ou.

Pastrarea oualor se face in cofraje curate asezate pe stelaje in pozitie orizontala si se vor intoarce de 2 ori pe zi. Daca ouale trebuiesc pastrate timp mai indelungat, pastrarea lor se va face in pungi mari de material plastic in care se introduce azot sau bioxid de carbon (2-3 %).

Vechimea oualor influenteaza hotarator capacitatea de ecloziune. Cele mai bune rezultate se obtin cand ouale de gaina au vechimea de 3-4 zile, iar la curci si gaste pana la 6-7 zile. Peste aceste limite procentul de ecloziune scade continuu, ajungand la zero la o vechime de 4-5 saptamani (dupa Gh. Stefanescu si col.).

Alegerea oualor destinate incubatiei se face prin examenul exteriorului si examenul ovoscopic. Ele trebuie sa indeplineasca o serie de conditii care vizeaza: greutatea, calitatea cojii, a galbenusului si albusului.

Aspectul exterior al oualor pentru incubat

Forma oualor. Raportul celor doua diametre trebuie sa fie de 1,25-1,35 , nu se admit oua prea alungite sau rotunde cu sugrumari sau deformari. Suprafata cojii trebuie sa fie neteda. Se resping ouale cu suprafata rugoasa sau fisurata si cele care au sub 50 g si peste 65 g, precum si cele cu doua galbenusuri.

Gradul de curatenie al oualor. Coaja murdara impiedica schimbul de aer, iar ouale sunt expuse infectiei cu bacterii sau infestarii cu mucegaiuri. De aceea ouale murdare se resping. In anumite situatii, cand ouale sunt murdare, se poate recurge la spalarea lor cu apa calda in care s-a introdus un dezinfectant sau antibiotic la temperatura de 450C timp de maximum 3 minute.

Examenul ovoscopic vizeaza integritatea cojii, marimea camerei de aer, galbenusul, albusul, salazele si membranele cochiliere.

Camera de aer trebuie sa fie asezata la capatul rotunjit cu diametrul de maximum 1,5 cm, galbenusul sa fie integru, cu mobilitate redusa, albusul vascos fara cheaguri de sange sau corpuri straine, coaja fara fisuri, suficient de groasa.

Ouale cu galbenusul mobil datorita ruperii salazelor, cele cu albusul lichefiat, cu cheaguri de sange, cu camera de aer mare sau coaja fisurata se elimina de la incubatie deoarece determina o capacitate de ecloziune redusa (40-50 %).

Greutatea oualor determina calitatea puilor de o zi si influenteaza semnificativ procentul de ecloziune. Se obtin rezultate bune cand se folosesc oua cu greutatea cuprinsa intre 52-65 g.

Anomaliile oualor, determinate de leziuni morfologice ale tractusului genital femel, carente alimentare, etc. le fac improprii incubatiei. Dintre aceste anomalii amintim oua fara galbenus, formate in urma excitarii oviductului de catre corpuri straine sau cheaguri de sange, care vor fi intalnite in albus, membrane cochiliere si coaja. Oua fara albus, ce apar in urma nefunctionarii glandelor albuminogene; oua fara coaja, care se formeaza cand ratiile pasarilor sunt carentate in calciu si vitamina D; oua cu doua galbenusuri (ce cad simultan in trompa), oua duble datorate miscarilor antiperistaltice ale oviductului si altele. Aprecierea calitativa a oualor se face si prin aprecierea compozitiei chimice a albusului, galbenusului si a cojii.

Pentru obtinerea unor rezultate superioare de incubatie si o viabilitate superioara a puilor, se folosesc o serie de procedee dintre care amintim iradierea cu raze ultraviolete, ionizarea aerului in camerele de pastrare si altele. Se practica titrarea oualor cu diferite substante cum sunt: clorura de cobalt, iodura de potasiu cu scopul imbogatirii albusului in substante utile.

4.3. INCUBATIA

Este procesul complex prin care se asigura conditii de mediu optime pentru dezvoltarea normala a embrionului de pasare (de la zigot la pui).

Incubatia poate fi: naturala, cand aceste conditii sunt asigurate de closca, sau artificiala, cand acestea sunt asigurate artificial.

Pentru reducerea cheltuielilor de productie si depistarea oualor nefecundate se recomanda preincubarea oualor timp de 12-18 ore la temperatura de 37,50C, urmata de examenul ovoscopic la care sunt eliminate ouale nefecundate care pot fi valorificate in alte scopuri (furaje).

Tabel nr. 6

Durata perioadei de dezvoltare embrionara la speciile de pasari

care intereseaza avicultura

Specia

Durata perioadei de dezvoltare embrionara

(zile)

Specia

Durata perioadei de

dezvoltare embrionara

(zile)

In medie

limite

In medie

limite

Gaini din rasele mediteraneene

Rate Campbell si Alergatoare

Gaini din alte grupe

de rase

Alte rate de productie

Curci

Rate Lesesti

Bibilici

Rate de rasa Mandarina

si Carolina

Pauni

Fazani comuni de vanatoare

(Phasianus colchicus)

Gaste

Lebede

Potarnichi

Prepelite (Coturnix, coturnix japonica)

Porumbei

Plus in perioada de crestere 3 saptamani

Canari

Plus in perioada de crestere 3 saptamani

Perusi

Plus in perioada de crestere 4 saptamani

Dezvoltarea embrionului cuprinde perioada din momentul fecundarii oului pana la ecloziune. Cunoasterea dezvoltarii embrionare si a proceselor morfo-fiziologice normale si patologice ce se petrec in aceasta perioada sunt foarte importante deoarece ele sunt influentate de: sanatatea si genotipul pasarilor, conservarea oualor si pastrarea lor, regimul de incubatie si altele.

Tabel nr. 7

Dezvoltarea normala a embrionului de gaina in oua de 55-60 g greutate

Varsta

(in zile)

Semnele exterioare

Greutatea embrionului umed (g)

(12-24 ore)

Campul alb al discului embrionar, in forma de 8; se disting primele 7 perechi de somite

(25-48 ore)

Sistemul circulator vitelin format; se vede bine cordul pulsand; capul se separa de vezicula vitelina; exista 27 perechi de somite

(48-72 ore)

Amniosul imbraca embrionul; incepe pigmentarea retinei; se schiteaza membrele; apar primordiile celor 5 vezicule cerebrale

Alantoida se observa cu ochiul liber in oul spart

Ochii complet pigmentati

Alantoida ajunge la nivelul cojii oului; la examenul ovoscopic se observa vasele de sange; in primordiile aripilor se disting segmentele corespunzatoare bratului si antebratului; se disting primordiile ciocului si se diferentiaza gatul; reteaua vitelina cuprinde mai mult de jumatate din suprafata vitelusului

Primordiile picioarelor intrec in dimensiuni primordiile aripilor

Alantoida se extinde pe o jumatate din suprafata interna a oului; apar primordiile pufului pe fata dorsala; apare corpul clignotant; albusul are aspectul unei mase gelatinoase, reprezentand 19% din greutatea oului, in timp ce continutul veziculei viteline reprezinta circa 50%

Aripa devine tipica, prin articulatiile sale; alantoida se intinde aproape pe intreaga suprafata a oului

Alantoida se anastomozeaza la varful ascutit, unde la ovoscop

se vad vasele alantoidiene

Apar gheare la degete

Tot corpul acoperit cu foliculi plumiferi

Pleoapa superioara atinge nivelul pupilei; puf pe cap;albus in amnios (se constata prin fierberea oului)

Tot embrionul acoperit cu puf; apar urechiusele

Pleoapele aproape complet inchise; se observa barbitele; pe fluiere se observa primordiile solzilor

Sorzi pe degete; ochii bine inchisi

Crestere somatica intensa; albusul trece in intregime in amnios

Crestere somatica intensa; nu se mai gaseste albus in amnios

Crestere somatica intensa; incepe retractarea in cavitatea abdominala a veziculei viteline; incep ciocnirea si ecloziunea

Continua retragerea veziculei viteline; ecloziunea

se petrece din plin

Se incheie ecloziunea

Nota: Procesul de dezvoltare embrionara poate fi putin intarziat sau grabit, in functie de marimea si calitatea oualor, regimul de incubatie, ereditate etc.

Cunoasterea procesului normal de dezvoltare embrionara permite depistarea anomaliilor ce apar si inlaturarea lor sau a factorilor de care depind acestea. Cele trei faze mari din dezvoltarea embrionara sunt:

Segmentarea oului fecundat

Gastrularea sau perioada formarii celor trei foite germinative

Organogeneza sau perioada in care se formeaza organele si sistemele.

Durata dezvoltarii embrionare este diferita si depinde de marimea si calitatea oualor si chiar de rasa.

FACTORII INCUBATIEI

Datorita temperaturilor mai scazute din mediul ambiant, dupa expulzarea oului acesta isi intrerupe segmentarea, intrand intr-o stare de latenta, pana in momentul in care este supus procesului de incubatie (temperatura, umiditate, ventilatie si pozitia oualor).

Temperatura apropiata de cea a corpului pasarii intensifica procesele vitale, asigurand dezvoltarea embrionara.

In incubatia naturala, temperatura clostei este de 40,8-40,50C la inceputul incubatiei si coboara la 40,3-40,10C la sfarsitul incubatiei.

In incubatoarele de suprafata repartizarea caldurii se face prin ventilatie naturala adica omogenizarea ei se face de catre curentii de aer ce se creaza in interior.

In incubatoarele de volum, caldura este repartizata de la sursa de caldura prin ventilatie mecanica. Se mentine o temperatura medie de 37,50C, dar ea depinde de tipul incubatorului, specie, rasa, calitatea oualor puse la incubat, etc., fiind corelata cu ceilalti factori ai incubatiei.

Supraincalzirea oualor determina intensificarea ritmului dezvoltarii embrionare, scadearea capacitatii de ecloziune, iar o temperatura de 41-430C in interiorul oului determina moartea embrionului in primele cinci zile de incubatie. Dupa aceasta perioada, temperatura mortala a embrionului este de 45,5-48,80C.

Subincalzirea oualor determina prelungirea perioadei de incubatie si incetinirea ritmului dezvoltarii embrionare. Ea are consecinte mai putin grave decat supraincalzirea.

Incubatoarele moderne sunt dotate cu mecanisme speciale, care realizeaza periodic scaderi bruste ale temperaturii adica racirea oualor pentru perioade scurte de timp (asemanator cu incubatia naturala, cand closca paraseste cuibul) si care determina indici calitativi si cantitativi superiori ai incubatiei.

Se recomanda ca in incubatoarele de suprafata, variatiile de temperatura sa nu depaseasca 0,50C 1,00C si de 0,2 0,30C in cele de volum.

Umiditatea este un factor important pentru obtinerea puilor de calitate. Ea actioneaza direct asupra dezvoltarii embrionare, prin modificarea continutului oualor si indirect prin actiunea asupra proceselor metabolice. Ea conditioneaza modul de actiune al caldurii.

Umiditatea variaza in incubatia naturala intre 30-50% (la gaini si curci) iar la gaste intre 40-80%. In incubatia artificiala se recomanda o umiditate de 55-66%. Cele mai bune rezultate se inregistreaza la o umiditate de 60-61%, cand ceilalti parametri sunt mentinuti la nivel optim. Umiditatea excesiva asociata cu supraincalzire produce mortalitate embrionara.

Puii mor asfixiati in coaja in timpul ciocnirii.

Umiditatea usor crescuta nu determina indici inferiori de incubatie, dar puii obtinuti au viabilitate scazuta. Scaderea umiditatii are efecte negative asupra puilor facand imposibila ecloziunea, datorita uscarii membranelor cochiliere.

Nivelul umiditatii optime este corelat cu nivelul temperaturii si al umiditatii salii de incubatie.

Ventilatia asigura schimbul de aer intre embrion si mediul de incubatie.

Embrionul consuma oxigenul si elimina bixidul de carbon. Schimbul gazos este redus la inceputul incubatiei. Acesta creste treptat mai ales din momentul anastomozei alantoidei si ajunge la maximum in ultima zi de incubatie, odata cu trecerea la respiratia pulmonara.

Scopul ventialtiei este de a asigura in incubator o compozitie atmosferica apropiata de a aerului atmosferic, dar cu un procent de bioxid de carbon ceva mai ridicat si conditioneaza ceilalti factori ai incubatiei (temperatura, umiditate).

Mediul optim de incubatie este de 21% oxigen si 0,5-0,8% bixid de carbon.

Cantitatea mai mare de bioxid de carbon influenteaza favorabil metabolismul proteinelor si al calciului. Umiditatea impreuna cu bioxidul de carbon din incubator actioneaza asupra carbonatului de calciu, transformandu-l in bicarbonat de calciu care este asimilat de catre embrion.

Atat ventilatia exagerata cat si cea insuficienta influenteaza negativ procesul de incubatie. Cresterea procentului de oxigen cu 1% determina micsorarea cu 1% a procentului de ecloziune, iar cresterea bioxidului de carbon la 5% determina moartea embrionilor.

Pentru realizarea mediului optim de incubatie o parte din aerul eliminat din incubator este recirculat (dupa ce este indreptat spre sursa de caldura).

Pozitia si intoarcerea oualor este importanta in procesul dezvoltarii embrionare.

Daca intoarcerea si pozitia oualor este gresita, se poate inregistra o mortalitate de 60%. Ea impiedica lipirea embrionului de membrana cochiliera interna si ridicarea galbenusului in partea superioara a oului, iar in partea a doua a incubatiei intoarcerea impiedica lipirea alantoidei de membrana vitelina.

In incubatia naturala, unghiul de intoarcere este diferit pentru fiecare ou si fiecare intoarcere putand ajunge de la 1800 pana la 00, pozitia oualor este oblica cu axul orizontal.

In incubatoarele de suprafata, intoarcerea oualor se face manual de 2-3 ori pe zi.

In incubatoarele de volum, ouale se aseaza in pozitie verticala, cu varful bont in sus, iar intoarcerea se realizeaza prin inclinarea sitelor cu un unghi de 450 fata de verticala. Se realizeaza 8-12 intoarceri in 24 de ore.

Intoarcerea se face incepand din a doua zi de incubatie si se continua pana in a 18-19 zi de incubatie la ouale de gaina, a 24-zi la cele de rata si curca si a 27-a zi la cele de gasca.

Dupa aceasta perioada ouale sunt introduse in eclozionator, unde nu se indica intoarcerea oualor pentru a da posibilitate embrionilor sa-si fixeze pozitia de ciocnire, cu ciocul indreptat spre camera de aer. Se recomanda ca in incubatoarele de volum in primele 18 zile temperatura sa fie de 37,80 C (37,5-380 C) iar umiditatea de 55% (50-60%).

In eclozionator (intre a 18-a si a 21-a zi) temperatura trebuie sa fie de 36,90 C, iar umiditatea de 80%, chiar 90%.

REGIMUL DE INCUBATIE

Se deosebesc patru perioade diferite in incubatoarele de suprafata. Temperatura initiala de 39,50 C scade la 380 C, adica ea scade cu 0,50C de la o subperioada la alta, iar umiditatea relativa initiala scade de la 60-65% pana in a 19-a zi cu 15%, apoi creste in perioada eclozionarii.

In incubatoarele de volum, depinde de tipul de incubator. Daca incubatia si ecloziunea se desfasoara in acelasi compartiment se diferntiaza trei subperioade (I.V.2; I.V.5) iar la cele compartimentate exista un regim de incubatie si unul de ecloziune (Vezi tabelule urmatoare).

Tabel nr. 8

Regimul de incubatie pentru ouale de gaina.

Zile de incubatie

Temperatura (oC)

Umiditatea (%)

Ventilatia (deschiderea orificiilor)

Nr. zilnic de intoarceri

Racirea oualor min/zi

Control ovoscopic

(din a 4-a zi)

(din a 2-a zi)

Control I

in a 6-a zi

Control II

in a 14-a zi

2x10-15

Tabel nr. 9

Schemele de incubatie a oualor de gaina in incubatoarele de volum

Tipul de incubator

Zile de incubatie

Temperatura la termometrul de bord (0C)

Umiditatea

Ventilatia (deschiderea orificiilor)

Intoarcerea oualor

Control ovoscopic

I.V.-2

70 din momentul ciocnirii

Se deschid treptat din a 2-a zi, fiind deschise complet in a 8-10-a zi, pana la sfarsitul incubatiei.

Din 2 in 2 ore, pana in a 18-a zi

6-8 zile

18-19 zile

I.V.5 M

70 din momentul ciocnirii

Se deschid treptat din a 2-a zi, fiind deschise complet in a 8-10-a zi, pana la sfarsitul incubatiei.

Din 3 in 3 ore, pana in a 18-a zi

6-8 zile

18-19 zile

Bismark

Idem

Idem

Idem

Petersine

Idem

Idem

Idem

Nickerl

Idem

Idem

Idem

Buckeye

(99,7-99,7 F)

37,2(99,0 F)

Idem

Din ora in ora

La 18 zile

F-grade Farenheit.

Tabel nr. 10

Regimul de incubatie pentru ouale de rata, gasca si curca

Specia

Zile de

incubatie

Temperatura (0C)

Umiditate (%)

Ventilatia

(deschidere orificii)

Intoarcerea oualor

(nr/zi)

Racirea

oualor

(nr/zi)

Stropirea oualor

(nr/zi)

Oua de

rata

ecloziune

Oua de

gasca

ecloziune

Oua de

curca

ecloziune

din

a 4-a zi

3 din

a 2-a zi

Pentru ouale de rata, gasca si curca sunt necesare temperaturi cu 0,50C mai scazute si valori ale umiditatii relative cu 5-10% mai mari decat pentru ouale de gaina.

Sunt necesare insa intoarceri mai frecvente pentru ouale de rata si de gasca si periodic ele trebuiesc stropite cu apa.

CONTROLUL BIOLOGIC AL INCUBATIEI

Acesta este complex, el ne indica eficienta regimului de incubatie, a modului cum au fost asigurati factorii incubatiei pentru obtinerea unui procent ridicat de ecloziune. Controlul se face cu scopul semnalarii abaterilor si a stabilirii cauzelor care le determina, pentru inlaturarea lor.

Observatiile si analizele se fac pe oua inainte, in timpul incubatiei, pe puii eclozionati sau pe resturile incubatiei.

Cele mai frecvente controale sunt: mirajul sau examenul ovoscopic si examenul anatomopatologic al resturilor de incubatie. Mirajul este obligatoriu pentru controlul incubatiei. Prin el se apreciaza dezvoltarea embrionului si a anexelor lui, marimea camerei de aer, procentul oualor fecundate, al embrionilor morti, integritatea cojii, etc.

Sunt obligatorii doua miraje, iar prin sondaj sau facultativ, mai multe.

Tabel nr. 11

Intervalele mirajelor la ouale principalelor specii de pasari domestice

Mirajul

Specia

Gaini

(zile)

Curci

(zile)

Rate

(zile)

Gaste

(zile)

Mirajul I

Mirajul II

In incubatoare de volum

Primul miraj are ca scop eliminarea oualor nefecundate (limpezi) si a celor cu embrioni morti.

La primul miraj, embrionul normal dezvoltat prezinta continutul in doua parti:

O parte luminoasa (albusul)

O parte umbrita (galbenusul). Corpul embrionului se prezinta ca doua pete intunecate (capul si corpul embrionului) de la care pornesc vasele viteline (ca o panza de paianjen).

Embrionul mort apare ca o pata neagra lipita de coaja sau ca un punct negru inconjurat de un inel rosiatic numit inelul mortii. Ouale nefecundate sunt clare sau limpezi.

Mirajul al II-lea. La acesta se elimina embrionii morti, ouale clare, embrionii care au murit intre cele doua miraje, ouale sparte si embrionii anormal dezvoltati, etc.

De obicei embrionul normal dezvoltat prezinta camera de aer mare, cu contur neregulat; se observa miscarile embrionului.

La embrionii morti lipseste reteaua vasculara, ei au contur neregulat, lipsesc miscarile, camera de aer mica, portiuni mari de albus neconsumat (transparent). Modul de desfasurare al incubatiei se poate aprecia periodic, facultativ si prin aprecierea pierderii in greutate a oualor la anumite intervale de timp, comparate cu date medii precalculate.

Tabel nr. 12

Pierderea medie normala in greutate a oualor in timpul incubatiei

Specia

In procente din greutatea initiala la sfarsitul zilei

a

5-a

a

6-a

a

9-a

a

10-a

a

12-a

a

13-a

a

15-a

a

19-a

a

20-a

a

25-a

Gaini

Curci si bibilici

Rate

Gaste

APRECIEREA PUILOR DUPA ECLOZIUNE

Sortarea puilor eclozionati se face in cinci clase in functie de ordinea ecloziunii, greutatea vie, mobilitatea si vioiciunea lor.

Se retin puii bine dezvoltati, cu masa corporala cuprinsa intre 36-40 g pentru puii de gaina si de 45-50 g la bobocii de rata.

Se urmareste vioiciunea, uscarea pufului, modul cum se tin pe picioare. Puful trebuie sa fie abundent, stralucitor, bine infoiat. Se elimina puii cu puful aglutinat, umed, cu resturi de coaja, etc.

Puii de clasa I-a cuprind pe cei eclozionati in primele 8 ore si care au greutatea minima de 40 g, vioi, mobili, care au vezicula vitelina resorbita, orificiul ombilical bine cicatrizat, abdomen mic, elastic, puful matasos si infoiat, se tin bine pe picioare.

In clasa a II-a se incadreaza puii eclozionati intre 8-16 ore, iar in clasa a III-a cei eclozionati intre 16-24 ore, care au calitatile amintite la cei din clasa a I-a.

In clasa a IV-a cei eclozionati intre 16-24 de ore, dar cu greutatea cuprinsa intre 36-39 g.

In clasa a V-a sunt incadrati puii slabi, cu vezicula vitelina incomplet retractata, orificiul ombilical incomplet cicatrizat, care nu se tin pe picioare si care se elimina.

Analiza cantitativa a rezultatelor incubatiei.

In statiile de incubatie se tin evidente operative, fisa de incubatie, fisele controlului biologic, iar datele obtinute dupa fiecare serie se compara cu datele minime stabilite pe serii normale.

Rezultatele incubatiei depind de varsta pasarilor care au produs ouale, conditiile de intretinere, de starea sanitar-veterinara, modul de pastrare a oualor, calitatea incubatoarelor. Se considera ca 72 procente de ecloziune din ouale introduse la incubat si de 80% din ouale fecundate sunt valori normale limita.

Tabel nr. 13

Valori normale ale rezultatului incubatiei

Specificatie

Valori maxime

Oua nefecundate (limpezi)

Oua nefecundate conditionat

Embrioni morti pana la mirajul I

Embrioni morti intre mirajul I si II

Pui morti in coaja

Pui neviabili

In cazul incadrarii in aceste valori, se obtine pe o serie un procent de ecloziune de 72% din ouale introduse la incubat si 80% din ouale fecundate.

CRESTEREA SI EXPLOATAREA PASARILOR

IN SISTEM EXTENSIV

Sistemul se practica mai ales in gospodariile populatiei. Pasarile crescute astfel sunt rezistente, rustice, productiile lor sunt mai scazute, dar de calitate superioara.

Se folosesc adaposturi simple fara mecanizare si fara instalatii interioare, pasarile o lunga perioada de timp (mai-octombrie), sunt libere pe un teren pus la dispozitie. Se economisesc multe furaje, mortalitatea si morbiditatea este scazuta.

CRESTEREA NATURALA A PUILOR

Se folosesc closti gaini sau curci. Unei closte i se repartizeaza 15-25 de pui iar la curca chiar 25-40. Unei gaste i se repartizeaza 15 boboci. Puii de curca sau rata se repartizeaza mai putin cu 10%.

Closca poate fi lasata in libertate sau tinuta in captivitate.

In cazul in care closca este in libertate, puii impreuna cu closca cauta hrana. Pe timp nefavorabil si noaptea puii vor fi adapostiti.

La inceput hrana se va asigura intr-un spatiu comun, dar dupa ce puii se obisnuiesc cu consumul furajului vor fi hraniti separat.

In cazul in care closca este tinuta in captivitate (intr-o cusca) aceasta permite intrarea si iesirea puilor pentru hrana si adapare.

Hranitoarele, adapatorile cu rezervor si cuibarele se amplaseaza in apropierea cotetelor. Hranirea pasarilor se face la ore fixe.

CRESTEREA SI EXPLOATAREA GAINILOR

IN SISTEM SEMIINTENSIV

In acest sistem pasarile sunt intretinute in semilibertate. Sistemul este destul de raspandit atat la noi cat si in alte tari.

Cresterea puilor

In primele 90 de zile puii sunt crescuti in puiernite incalzite. Inainte de populare, adapostul este pregatit prin verificarea instalatiilor, varuirea si dezinfectia lui, a mobilierului si introducerea asternutului.

Se folosesc coji de floarea soarelui, paie tocate, coceni tocati, care se aseaza intr-un strat uniform de 5-8 cm grosime. Se repartizeaza uniform hranitoarele si adapatorile si se verifica instalatia de incalzire.

Puii de o zi sunt transportati in masini sau mijloace speciale de transport in cutii de carton cate 100 capete in fiecare cutie. La sosire fiecare pui este introdus cu ciocul in apa, pentru hidratare.

Densitatea puilor la 1m2 este urmatoarea: 18-20 capete rase usoare, 16-18 cap la rasele mixte si 14-16 capete la rasele pentru carne.

Daca in puiernita vor sta mai mult de 90 de zile, atunci densitatea va fi mai mica cu 4-6 capete.

Pentru evitarea aglomeratiilor, accidentelor si pentru o mai buna supraveghere este bine ca puiernita sa fie compartimentata pentru cate 100-200 capete

Trebuie respectata densitatea de populare deoarece nerespectarea ei poate determina accidente (sufocare) sau favorizeaza aparitia unor vicii (canibalism, pica, etc.).

In acelasi timp se vor urmari microclimatul si alimentatia.

Temperatura

Mecanismul de termoreglare la pui se instaleaza treptat, in medie dupa 2-3 luni, ei au nevoie la o anumita varsta de o anumita temperatura.

Tabel nr. 14

Nivelul temperaturii optime la pui

(dupa Gh. Stefanescu, M. Balasescu, V. Severin, 1971)

Varsta

(zile)

Sub eleveuze

electrice

Sub reflector;

Caldura la calorifer

iarna

vara

iarna

vara

peste 30

Umiditatea

Deoarece umiditatea prea ridicata favorizeaza dezvoltarea germenilor patogeni, iar cea scazuta favorizeaza formarea prafului, se recomanda ca umiditatea din adapost sa fie cuprinsa intre 60-65%.

Ventilatia

Se realizeaza natural prin deschiderea ferestrelor sau orificiilor de ventilatie. Se recomanda sa se asigure 1-3 m3 aer/ora/ kg corp.

Iluminatul.

Coeficientul de luminozitate trebuie sa fie de 1/8 1/10. Se asigura natural iar toamna si iarna se completeaza cu cel artificial pentru marirea zilei lumina.

Alimentatia.

Se urmareste ca ea sa fie compeleta si de calitate pentru a avea siguranta realizarii unor pui vigurosi. In primele 3-5 zile puilor li se administreaza un amestec de uruieli format din porumb, grau, orz, la care se adauga 15% P.V.M. si 4-8 % fainuri de origine animala.

Suplimentul de vitamine si saruri minerale este absolut necesar si poate fi asigurat de nutreturi verzi, drojdie, morcovi tocati marunt, faina de oase, creta furajera.

Hrana se administreaza uscata, la discretie. Puii la varsta de 6 saptamani, primesc ratia administrata in 5-6 tainuri/zi apoi tainurile se raresc la 4-5/zi. De asemenea se va asigura apa de calitate, la discretie.

Dupa 60 de zile puii se obisnuiesc treptat cu grauntele zdrobite, mancarea va fi administrata alternativ umeda si uscata.

O atentie deosebita trebuie acordata spalarii si igienei jgheaburilor de furajare, pentru prevenirea intoxicatiilor sau/si tulburarilor digestive.

Ingrijirea puilor

Dupa prima saptamana puii pot fi scosi in padoc (daca temperatura permite) pentru obisnuirea treptata cu mediul ambiant.

Padocurile inierbate trebuie sa asigure 0,1 0,2 m2/cap si sa asigure umbrare.

Stinghiile de dormit se introduc (instaleaza) la varsta de 3-4 saptamani, la inaltimea de 25-30 cm de podea, cu distanta de 10-15 cm intre ele calculand 7-8 pui la un metru liniar.

Curatenia se face zilnic, iar la intervalul de 2 saptamani asternutul se evacueaza si se introduce asternut curat 1,5-2,5 kg asternut pentru fiecare pui. Se executa dezinfectia periodica si vaccinarile. Puii bolnavi vor fi extrasi si izolati.

Din puiernita puii pot fi crescuti extensiv, in libertate, pe camp, in tabere de vara sau in sistem semiintensiv in adaposturi cu padocuri.

Trebuie sa se respecte urmatoarele densitati /m2: 6-7 capete din rasele usoare; 5-6 capete din rasele mixte si 4-5 capete la rasele pentru carne.

Adapostul va fi prevazut cu asternut permanent asemanator ca pentru pui, cu paturi de dormit, cu stinghii, hranitoare si adapatori.

Hrana va fi asigurata de nutreturi combinate, sau amestecuri preparate local formate din uruieli de cereale, deseuri de morarit, furaje verzi, morcovi, la care se aduga saruri minerale, P.V.M-uri si lapte ecremat, zer-zara, lapte praf.

Dupa 5-6 luni, tineretul va fi trecut la categoria pasari adulte, vor fi inainte bonitate dupa insusirile de exterior (imbracarea cu penaj, caracterele sexuale secundare, conformatia, constitutia, masa corporala, viabilitatea si starea de sanatate.

Se elimina toate pasarile care nu corespund scopului propus.

CRESTEREA ARTIFICIALA A PUILOR

Puii proveniti de la statiile de incubatie, sau de pe piata sunt crescuti in adaposturi speciale puiernite cu suprafete variabile de 6-18 m2 pentru 90-260 de pui adica 15-20 de pui/m2. Coeficientul de luminozitate va fi de 1/8-1/10.

Adaposturile vor fi construite din materiale termoizolante si vor avea instalatii de incalzire. Aici puii vor fi intretinuti 3-4 saptamani. Dupa terminarea cresterii puii vor fi intretinuti in libertate pe camp sau lucerniere timp de 4-5 luni.

Aici se construiesc cotete simple pentru adapostirea puilor noaptea sau pe timp nefavorabil. Acestea pot fi mobile sau fixe.

Utilajele necesare: adapatori simple, hranitoare, iar in adaposturi stinghii pentru dormit.

Eleveuza (crescatoare) cu rezistenta electrica

In perioada de crestere a puilor principala boala este coccidioza. Perioada critica este cuprinsa intre 35-50 de zile pentru coccidioza cecala si de 63-80 de zile pentru forma de coccidioza intestinala (duodenala).

Pentru prevenirea bolii se aciduleaza apa si furajul (acid acetic, citric, lactic, etc).

Daca este necesar se repune in functiune incalzirea ! se lasa lumina aprinsa pentru ca puii sa consume furajul medicamentos sau sa bea apa. Se furajeaza la discretie!

Tabel nr. 15

Reteta orientativa pentru pui de carne in varsta de 0-35 de zile

Porumb

Srot de soia

Srot de floarea soarelui (cernut)

Faina de carne

Faina de peste

Carbonat de Ca

La acest amestec mai poate intra: faina de lucerna pana la 1%, drojdie furajera 1-3%, lapte praf 1%, grasime animala 1,5-3% si zoofort specific 1%.

Reteta trebuie sa aiba 22-23% proteina bruta, 3-6% grasime bruta, fibre brute 3,8-3,9%.

INTRETINEREA GAINILOR ADULTE

Pasarile sunt intretinute in hale de ouat sau cotete prevazute cu padocuri si solarii.

Pentru obtinerea unor rezultate bune trebuie respectate urmatoarele faze tehnologice:

-pregatirea adapostului, popularea, hranirea si ingrijirea animalelor, respectarea programului de igiena (curatenie) si depopularea.

Pregatirea adapostului consta din dezinfectia lui inainte de populare, respectarea vidului sanitar (o saptamana) introducerea asternutului si verificarea, repararea instalatiilor, a utilajelor si compartimentarea halei cu panouri de plasa de sarma in boxe cu 250-500 cap.

Pentru asternut se folosesc materiale absorbante, izolatoare si care sa nu faca praf (coji de floarea soarelui, coceni tocati, puzderii etc.) se astern in strat de 10-15 cm, adica se calculeaza un necesar anual de 8-10 kg pentru fiecare pasare.

Paturile de dormit se aseaza intr-o parte a halei si sunt formate din stinghii de lemn de 5 x 8 cm la o distanta de 30-40 cm, fixate la 75-100 cm de la podea. Se asigura 20-35 cm pentru fiecare pasare, dupa rasa.

Sub stinghii este platforma de colectare a dejectiilor. Pe partea opusa a halei se instaleaza cuibarele simple sau capcana, se calculeaza 6 gaini pentru un cuibar simplu sau 4 pentru unul capcana.

Popularea se face cu pasari din aceeasi rasa si de aceeasi varsta asigurandu-se o densitate medie de:

Tabel nr. 16

Densitatea pasarilor in sistemul semniintensiv de crestere

Specia si rasa

In hale de ouat

In padocuri

Ferme de selectie

Ferme de productie

Ferme de selectie

(m2/cap)

Ferme de productie

(m2/cap)

Pe 1 m2

(capete)

Maxim

cap.in hale

Pe 1m2

(capete)

Maxim

cap.in hala

Gaini usoare

Gaini mixte

Curci

Rate Campbell

Rate Pekin

Gaste usoare

Gaste semigrele

In acest fel puii se cresc 3-4 saptamani apoi sunt crescuti in libertate.

Amplasarea cotetelor se face in teren in asa fel incat sa permita urmatoarele densitati la hectar:

-100-250 gaini, 500-1000 tineret pana la 6 luni, 25 gaste, 25-50 de curci; 250-400 pui de curca si 150-250 rate la 1 ha luciu de apa. Pasarile sunt lasate liber.

Pentru rate si gaste, adaposturile se amplaseaza in apropierea apei pe teren uscat si mai ridicat.

Temperatura de confort pentru productia maxima de oua este cuprinsa intre 12-230C.

Ventilatia de obicei este asigurata natural (ferestre) sau artificial (mecanic).

Trebuie evitati curentii de aer.Ventilatia este in functie de temperatura exterioara.

Umiditatea trebuie metinuta intre 50-75%. Deoarece umiditatea ridicata asociata cu temperaturi scazute sau ridicate influenteaza negativ sanatatea pasarilor.

Iluminatul natural trebuie sa asigure un coeficient de luminozitate de 1/8-1/10, iar cand ziua lumina este mai scazuta (toamna-iarna) se completeaza astfel incat timpul de lumina sa fie de 14-15 ore/zi.

Hrana si hranirea trebuie sa fie asigurata in functie de rasa, nivel productiv sau sezon.

Daca se folosesc amestecuri de furaje facute in ferma, acestea se administreaza in 2-4 tainuri pe zi. Hrana poate fi administrata uscata sau umeda. Pentru lotul de reproductie sa se asigure necesarul de vitamine si microminerale.

Ratiile complete trebuie asigurate cu o luna inainte de inceperea ouatului. Frontul de furajare trebuie sa fie de 15-18 cm/cap iar cel de adapare de 2,5-3,0 cm/pasare. In perioada de naparlire, ratiile vor fi bogate in proteine (aminoacizi cu sulf) pentru scurtarea perioadei.

Ingrijirea. Este necesar ca in jurul adaposturilor sa fie padocuri inierbate in care pasarile stau toata ziua, cu exceptia zilelor ploioase sau friguroase. O atentie deosebita se va acorda igienei pardoselei si mobilierului.

Asternutul poate fi un strat subtire de nisip care se va schimba la 1-2 saptamani.

Dupa perioda de exploatare, pasarile vor fi sacrificate pentru carne, apoi se curata adapostul se face dezinfectia si vidul sanitar. (totul plin totul gol).

1. CRESTEREA SI EXPLOATAREA GAINILOR

IN SISTEM INTENSIV

Cresterea intensiva a pasarilor este cel mai modern sistem de crestere si exploatare.

Se folosesc hale cu suprafata de 1000 m2 in care se asigura mecanizarea si automatizarea proceselor de productie si se aplica tehnologii moderne in care se folosesc ultimele descoperiri stiintifice (genetice, supravegherea automata a microclimatului, furajare si adapare, etc.)

Care sunt avantajele sistemului ?

-se reduce suprafata construita cu 5-20% (creste densitatea pasarilor pe m2);

-creste productivitatea muncii prin mecanizarea si automatizarea proceselor de productie;

-cresc productiile anuale la 240-250 oua de la o gaina, iar puii broileri realizeaza la 40-50 de zile 1,5-1,8 kg;

-scade consumul specific de furaje (2,0-2,5 kg/kg masa vie);

-scade pretul de cost al produselor;

Tehnologia de crestere intensiva se diferentiaza dupa categoria de pasari, astfel avem: tineret de inlocuire, gaini de reproductie, gaini de productie.

Pentru aceste categorii se folosesc trei sisteme de intretinere: pe asternut permanent, pe gratare si in baterii.

INTRETINEREA PASARILOR PE ASTERNUT PERMANENT

Acest sistem poate fi aplicat la toate speciile. Se folosesc hale mari pe unul sau mai multe niveluri, cu sau fara ferestre (hale oarbe).

Ventilatia se asigura mecanic. Densitatea pasarilor este de 5-10 cap/m2.

Asternutul folosit poate fi format din coji de floarea soarelui, coceni tocati, paie etc., care trebuie sa fie bine maruntite, sa aiba higrocospicitate ridicata. Se aseaza intr-un strat de 15-30 cm (o singura data sau treptat) la populare.

Avantajele folosirii asternutului permanent:

- Volum redus de munca (se introduce la populare si se scoate la depopulare).

- Asigura stabilitatea termica adapostului deoarece favorizeaza fermentatiile si deci produce caldura.

- Creaza conditii nefavorabile dezvoltarii germenilor specifici.

- Ca urmare a activitatii bacteriene, se produce o cantitate mare de vitamine din grupul B.

Asternutul trebuie sa aiba o umiditate de 20-30% (medie 25%). Umiditatea scazuta favorizeaza formarea prafului si a afectiunilor respiratorii iar umiditatea exagerata favorizeaza fermentatiile si deci micotoxicozele.

INTRETINEREA PASARILOR PE PARDOSEALA DIN PLASA DE SARMA SAU SIPCI

Sistemul prezinta avantajul ca pasarile nu vin in contact cu dejectiile, iar asternutul este eliminat. Densitatea pasarilor pe m2 este marit (8-9 cap./m2). Plasa de sarma sau stinghiile de lemn se aseaza la inaltimea de 50-75 cm. de pardoseala halei, evacuarea dejectiilor se face mecanic dupa depopulare.

Dezavantajul sistemului il constituie posibilitatea mai mare a aparitiei luxatiilor, plagilor in regiunea pieptului si a fracturilor (accidente).

Hranirea si intretinerea pasarilor este asemanatoare ca in cazul pasarilor intretinute pe asternut permanent, dar in general se constata o uzura mai timpurie a pasarilor, apare sindromul oboselii asemanator intretinerii in baterii.

Pasarea isi reduce activitatea, aceasta are efect pozitiv asupra productiei, la care concura si un microclimat mai bun (puritatea aerului).

Recoltarea oualor se face mai usor, deoarece sunt putine depunerile in afara cuibarelor. La depopularea halei, panourile de sipci se demonteaza si se reformeaza.

INTRETINEREA PASARILOR IN BATERII

Sistemul de crestere s-a extins foarte mult. La noi s-a introdus in 1964, se practica la tineretul de inlocuire si pentru gainile care produc oua de consum.

Sistemul are o serie de avantaje dintre care amintim:

densitatea mare a pasarilor (15-20 de capete/m2);

productia de oua pe unitatea de suprafata construita creste de 2,6 ori;

consumul de furaje se reduce cu 7-10%;

productivitatea muncii creste cu 260% pe an;

posibilitati reduse de imbolnavire a pasarilor datorita limitarii deplasarii lor, iar sursele de infectii pot fi usor izolate;

supravegherea pasarilor se face usor si se pot elimina cele neproductive;

sunt eliminate cheltuielile ocazionate de introducerea, manipularera si evacuarea asternutului permanent;

cheltuielile initiale (investitiile) sunt mai mari; acesta este un dezavantaj.

Bateriile sunt formate din custi asezate pe 2-6 nivele. In fiecare cusca pot fi 1-5 gaini sau 20-45 de pui. Tronsoanele pot fi dispuse in serie sau paralel in functie de lungimea halei.

Dupa modelul de asezare a custilor, bateriile se clasifica in trei tipuri:

-baterii orizontale pe un singur nivel (flat-deek);

-baterii in trepte, piramidale sau californiene;

-baterii multietajate verticale.

Bateria orizontala pe un singur nivel (flat-deek) este bateria folosita in S.U.A, Japonia, Israel, tarile calde etc.

Custile sunt asezate grupat cate doua, fata in fata pe un singur nivel, iar intre ele este jgheabul de furajare.

Adaparea se poate face prin jgheaburi sau picuratoare asezate in partea opusa furajarii.

Podeaua custii este inclinata pentru ca ouale sa se rostogoleasca in sertarul de colectare.

Dejectiile cad direct pe sol intr-o fosa.

Bateria (californiana) piramidala este de asemenea foarte raspandita, fiind pe 2-4 nivele. Custile se suprapun partial pe verticala sau nu.

Furajarea, adaparea si recoltarea oualor se face ca la bateria orizontala.

Bateria multietajata (verticala) Acest tip de baterie s-a generalizat in tara noastra. Se folosesc bateriile de fabricatie proprie ca:

-bateria universala cu trei nivele pentru tineret (B.U3.T);

-bateria universala cu trei nivele pentru gaini ouatoare (B.U3.G.O) si altele.

Furajarea, adaparea si recoltarea oualor se face asemanator cu celelalte, evacuarea dejectiilor se face mecanic cu banda transportoare, plug raclor, etc.

Sistemul de evacuare a dejectiilor este sub fiecare nivel de custi.

Procesul tehnologic are cateva particularitati. Pregatirea adapostului si a bateriilor consta in spalarea cu jet de apa la 4 atmosfere, apoi dezinfectia cu soda caustica 3%, deratizarea, repararea bateriilor, a sitemului de alimentare, adapare, iluminat, ventilatie, etc. Se face a 2-a dezinfectie gazare cu vapori de formol, apoi se asigura odihna adapostului.

Preluarea tineretului se face cu aceeasi grija ca si in cazul celorlalte tehnologii. In fiecare cusca se introduc 4 pasari, revenind cate 2.808 pasari la o linie de baterie, respectiv 1848 cap. la o baterie.

Fata de sistemul clasic se pot utiliza colectivitati de 3, 6 sau 10 pasari cu rezultate diferntiate semnificativ. Este obligatoriu ca marimea colectivitatii sa se stabileasca in prima zi, modificarile ulterioare fiind daunatoare.

La populare, pentru 4 gaini se asigura o suprafata de 400 cm2 si un front de furajare de 10 cm pentru fiecare pasare.

Adaparea se face cu picuratorul revenind unul pentru 8 gaini (B.U3). Furajarea se face la discretie. Consumul mediu este de 110 g furaj/pasare.

Baterie piramidala

Baterie piramidala pentru      Baterie multietajata

gaini din rasele usoare

Baterie multietajata (oua consum)

CRESTEREA TINERETULUI AVIAR DE INLOCUIRE

Prezentam perioada cuprinsa intre popularea halei cu pui de o zi pana la depopularea ei adica transferul puicutelor ajunse in faza de ouat in halele gainilor adulte (20-22 saptamani).

Pregatirea halei se face in cele 2-3 saptamani prevazute pentru populare si depopulare.

In prima saptamana se face depopularea, apoi evacuarea asternutului, utilajului si mobilierului. Se face dezinfectia cu solutie de soda caustica 2-3%.

A doua saptamana: se spala utilajul si mobilierul, se repara si se flambeaza (pentru deparazitare) apoi se varuieste, se introduce mobilierul in hala, se face deratizarea si se introduce asternutul. Se face dezinfectia prin fumigare cu vapori de formol.

Calitatea asternutului este foarte importanta pentru confortul si sanatatea pasarilor, mai ales in perioada de crestere, cand tineretul este furajat restrictionat.

In saptamana a treia se asigura vidul sanitar adica se inchide hala pana la populare.

Hala are urmatorul echipament si mobilier:

- sistemul de incalzire, ventilatie, adapare si furajare, panouri de compartimentare, tavite de furajare, adapatori semiautomate, eleveuze.

Puii sunt preluati de la statia de incubatie, dupa ce in prealabil au fost sortati, sexati si vaccinati. Ei sunt ambalati in cutii de carton cu patru compartimente a 25 de pui.

Sunt transportati cu mijloace adecvate si rapide.

Popularea se face repartizand cate 500 capete pui sub o eleveuza, adica in hala vor fi 6000 femele si 2000 masculi in loturi separate sau comune, cu o densitate de 8 pui/m2 si raportul de sexe de 1:3.

Cu cel putin 24 de ore inainte de sosirea puilor halele vor fi incalzite. Sub eleveuze temperatura trebuie sa fie de 35-36 0C (la nivelul asternutului) si ea scade cu 20C pe saptamana ajungand la 8 saptamani la 18-200C.

In adapost, temperatura va fi de 25-270C in prima saptamana si scade treptat la 20-240C apoi la 15-180C (dupa 4 saptamani). Scaderea temperaturii sub limitele amintite va diminua cresterea, mareste consumul specific si favorizeaza aparitia afectiunilor pulmonare, iar depasirea temperaturii mareste consumul de apa, micsoreaza consumul de furaje si scade viteza de crestere.

Comportamentul puilor sub eleveuza ne poate da date despre asigurarea temperaturii si a celorlati factori astfel: daca temperatura este optima, puii sunt dispusi uniform in tarc, daca temperatura este prea scazuta puii se ingramadesc sub eleveuza, iar daca temperatura este prea mare ei se dispun pe margine si daca sunt ingramaditi intr-o parte a tarcului sunt curenti de aer.

Umiditatea trebuie sa se incadreze intre 50-70%. Cresterea umiditatii determina fermentatii iar umiditatea scazuta favorizeaza canibalismul, picajul sau afectiunile pulmonare.

Adaparea. Apa se asigura la discretie. Incepand cu saptamana a 4-a pana la a 20-a, apa poate fi restrictionata. Se recomanda ca apa sa fie de 1,6 ori mai multa decat furajul (pentru 50 g furaj se recomanda 80 cc. apa. Dupa furajare se recomanda intreruperea administrarii apei pentru doua ore (de exemplu daca furajarea este la ora 7 la 10 apa se intrerupe de la 10 la 12). Raportul apa/furaj poate fi si de 1,85/2, in functie de temperatura si pentru mentinerea calitatii asternutului.

Adapatoare automata circulara

Ventilatia este foarte importanta pentru mentinerea compozitiei aerului in limitele optime. Iarna ventilatia trebuie sa asigure 2-5 m3 de aer/h/kg masa vie, iar vara 7-9 m3/h/kg masa vie.

Regimul de lumina In primele 3 zile, ziua lumina este de 23,5 ore, apoi coboara la 8 ore/zi in continuare timp de 18 saptamani (adica pe toata perioada de crestere).

Hranirea puilor se face la discretie cu nutret combinat diferntiat pe saptamani astfel:

Tabel nr. 17

Nutret combinat pentru pui si tineret

Perioada

(sapt)

E.M.

(kcal/kg)

P.B.D.(%)

Grasimi

Calciu

Fosfor

Lizina

Metionina cistina

Pe toata perioada nutretul combinat consumat va fi de 11 kg/cap.

Periodic se vor face cantariri de control a masei corporale a puilor ( 0,5 % din efectiv). Ei vor fi supusi programului de vaccinare stabilit (antipestos, antivariolic) si vor fi vitaminizati.

La doua saptamani se desfiinteaza tarcurile, la 60-70 de zile masculii se boniteaza iar la 15-20 saptamani intregul efectiv. Dupa bonitare se retin 12% masculi, iar pasarile reformate vor fi valorificate pentru carne.

La 20-22 de saptamani, halele se depopuleaza iar tineretul este introdus in halele de exploatare, moment in care la femele se poate practica taierea varfului ciocului (maxilarul superior-debecajul). Firmele straine recomanda debecajul intre 7 si 12 zile. Se decupeaza 1/3 din cioc pentru femele.

TEHNOLOGIA CRESTERII PUILOR SI A

INERETUL DE INLOCUIRE

Ca material biologic se foloseste hibridul Albo70 si Roso70. Procesul tehnologic este asemanator cu cel al tineretului de reproductie.

Tehnologia de crestere in baterii are unele particularitati: fata de cresterea pe asternut permanent astfel:

- popularea se face pe tronsoane, in fiecare modul al bateriei se introduc 90 de puicute de o zi, 45 la nivelul superior si 45 la nivelul mijlociu, nivelul inferior ramane gol pana la 60 de zile cand se populeaza prin rarirea celorlalte doua nivele.

Pe parcurs se adapteaza in functie de varsta puilor inaltimea conductei de alimentare cu apa, se schimba plasa din material plastic, se modifica frontul de furajare etc. Din punct de vedere tehnologic perioada este impartita in trei subperioade: 0-2 saptamani; 2-8 saptamani; 8-12 saptamani.

Se recomanda ca furajarea sa fie restrictionata, folosindu-se nutreturi cu nivel proteic mai scazut. Se economisesc 3-4 kg de furaj/cap de pasare.

La 18 saptamani, tineretul este trecut in halele de exploatare, totodata se face si debecajul. Se recomanda ca pana la 7 saptamani (chiar 20 de saptamani) cocosii sa fie crescuti separat. Ei pot fi amestecati cu femelele dupa 7 saptamani. Densitatea cocosilor va fi de 10 cap/m2 pana la 7 saptamani si de 5 cap/m2 dupa 7 saptamani.

Se urmareste curba lor de crestere si cel putin o data pe luna se fac cantariri de control. Daca cocosii sunt amestecati cu femelele la 11-20 de saptamani raportul intre sexe va fi de 1/10, inainte insa fiecare cocos va fi examinat, si se vor elimina acei necorespunzatori.

3. TEHNOLOGII DE CRESTERE SI EXPLOATARE

A PASARILOR

Complexul de conditii ce trebuie asigurat intr-o unitate pentru a satisface cerintele biologice ale pasarilor, cu scopul exteriorizarii potentialului lor productiv il reprezinta tehnologia de crestere si exploatare a pasarilor.

Deoarece exista numeroase specii de pasari, rase, linii si hibrizi si tehnologiile de crestere au o serie de particularitati.

Tehnologiile de crestere pot fi grupate in functie de gradul in care ele satisfac cerintele pasarilor fata de conditiile de intretinere si masura in care corespund din punct de vedere economic, in trei sisteme de crestere: extensiv, semiintensiv si intensiv.

In sistemul extensiv pasarile sunt intretinute in libertate, in cel semiintensiv in semilibertate iar in sistemul intensiv pasarile sunt intretinute in captivitate, in mari colectivitati. Sistemul de crestere este cu atat mai intens cu cat el permite obtinerea unor productii mai mari pe unitatea de suprafata, la un pret de cost cat mai scazut, cu un volum de munca redus.

CRESTEREA GAINILOR DE REPRODUCTIE

Gainile de reproductie constituie materialul biologic format din gaini din rase usoare, mixte sau grele crescute cu scopul imbunatatirii liniilor genitoare si producerea hibrizilor simpli si multipli necesari pentru obtinerea oualor de consum sau a puilor de carne.

Pentru realizarea oului de reproductie, procesul tehnologic al cresterii pasarilor de reproductie cuprinde: pregatirea adapostului, transportul tineretului si popularea, ingrijirea si hranirea, recoltarea, transportul si predarea oualor, apoi depopularea.

Pregatirea adaposturilor se face ca si in cazul tineretului, in plus in adapost se amplaseaza cuibarele, hranitoarele si adapatorile.

Dupa bonitare, se apreciaza starea de sanatate, modul examinarii caracterelor sexuale secundare si insusirile de exterior (masa corporala, conformatia, aspectul penajului si altele).

Transportul se face cu mijloace adecvate, in timp cat mai scurt.

Popularea se face in 2-3 zile respectand o densitate de 5 femele la 1 m2 de hala.

Se recomanda ca in hala sa fie introdusi mai intai masculii apoi puicutele. Daca se face invers, adeseori puicutele bat masculii si ii izoleaza.

In timp de o luna se realizeaza acomodarea pasarilor, adica puicutele invata sa oua in cuibare, se face ierarhizarea sociala si in general obisnuirea cu hala.

Temperatura trebuie mentinuta intre 13-240C. Daca temperatura este mai mica sau mai mare decat cea mentionata, influenteaza negativ productia de oua si va creste consumul specific.

Umiditatea trebuie cuprinsa intre 55-75% cu o medie de 60-65%. Ventilatia va fi mai activa decat la tineret.

Lumina . Fiecare material biologic reclama un anumit program de iluminat. De exemplu puicutele de reproductie ALBO 70 reclama o crestere a iluminarii in primele 2 saptamani cu cate o ora (de la 8 ore/zi) apoi in continuare cu ora saptamanal, ajungand la 14-15 ore/zi la 31-32 saptamani, nivel care se mentine si in continuare. Pasarile ALBO 67 au un program de lumina ce incepe de la 10 ore, care va creste cu cate ore saptamanal, ajungand la 27 saptamani la 14 ore, durata care se mentine pana la 64 saptamani, cand se face depopularea.

Tabel nr. 18

Intensitatea luminii este si in functie de culoarea penelor

(Dupa Shaver)

Saptamana

Pene albe

Pene colorate

20 luxi

30 lucsi

10-20 luxi

30 lucsi

5-10 luxi

5-10 lucsi

Dupa 19

20 luxi

30-40 lucsi

Hranirea. In primele doua saptamani puicutele sunt hranite cu furaj pentru tineret, apoi cu furaj combinat pentru gainile de reproductie din rase usoare, la discretie.

Nutretul combinat trebuie sa aiba 15% proteina bruta, vitamine si saruri minerale.

La femele, ratia este inferioara cu 40-60% fata de cat pot ele ingera, de aceea furajul va fi consumat rapid. El trebuie consumat intr-o ora la fiecare distributie. Daca perioada devine mai scurta de o ora se reduce numarul zilelor de distributie si cresc cantitatile astfel: dupa 4 saptamani ratia saptamanala poate fi impartita in 6 zile in loc de 7 (o zi pauza) astfel:

La 4 saptamani: zilnic 40 g x 7 zile = 280 g : 6 zile = 47 g.

La 6 saptamani: zilnic 60 g x 6 zile = 360 g : 5 zile = 72 g.

La 9 saptamani: zilnic 80 g x 5 zile = 400 g : 4 zile = 100 g.

Aceasta metoda permite ca toate pasarile sa consume furajul cu sanse egale.

Daca se furajeaza o zi da, una nu (Skip a day) se aplica acelasi principiu, ratia va fi multiplicata cu 2; ex. 60g pe zi x 2 = 120 g

Tabel nr. 19

Date generale privind valoarea nutritiva a retetei de nutret combinat

pentru gaini-parinti din rase usoare

Specificare

U.M.

Parametri

Energie metabolizabila

Proteina bruta

Grasimi

Calciu

Fosfor

Lizina

Metinina+Cistina

Kcal/kg

Tabel nr. 20

Dinamica greutatii corporale la reproducatorii parinti din rasele usoare

Varsta

(saptamani)

Greutatea corporala (kg)

Albo 70

Albo 67

Hranirea pasarilor in perioada de productie (19 24 saptamani)

Este necesara marirea progresiva a cantitatii de furaj, dar rationalizat astfel:

La 20 de saptamani, 120g/zi x 4 zile = 480 : 5 zile = 96 g.

La 21 de saptamani, 130g/zi x 5 zile = 650 : 6 zile = 108 g.

Dupa 22-23 de saptamani se poate reveni la furajarea zilnica.

Durata de consum trebuie sa fie de o ora. Ora de administrare a furajului este dimineata, dar in perioada varfului curbei de ouat, acesta se administreaza la inceputul dupa amiezii.

Dupa 30 de saptamani se poate reduce ratia zilnica cu 1-2 g/saptamana.

Recoltarea oualor. Pentru a preveni spargerea oualor si a intrerupe segmentarea embrionilor, este necesar ca ouale sa fie recoltate din ora in ora. La capatul halei trebuie sa existe un dulap in care se face dezinfectia oualor, cu vapori de formol, in cofraje, apoi sunt duse la sectia de incubatie de 4-5 ori pe zi. Ciclul de exploatare este de 42-44 de saptamani.

Depopularea se face la 64-66 saptamani cand pasarile sunt predate pentru sacrificare.

CRESTEREA GAINILOR PENTRU PRODUCTIA DE OUA DE CONSUM

Se aseamana cu tehnologia descrisa pentru pasarile de reproductie. Se exploateaza hibrizi mono, birasiali, tri sau tetraliniari din rasele usoare sau mixte (Lghorn, Rhode-Island, New-Hampshire). Tehnologia se bazeaza pe principiul popularii si depopularii totale iar circuitul se realizeaza prin raportul 1:3 astfel:

Tabel nr. 21

Perioada de crestere a puilor si tineretului

Perioada de depopulare si populare a puilor si tineretului

18 sapt

3 sapt..

Total

21 saptamani.

Perioada de exploatare a pasarilor adulte

Perioada de depopulare si populare

59 sapt.

4 sapt.

Total

63 sapt.

Varsta pasarilor adulte la populare

Durata perioadei de exploatare

18 sapt.

59 sapt

Total

77 sapt.

Schematic, fluxul de exploatare se prezinta astfel:

Unitati de crestere pui si tineret de inlocuire:

- 6 serii a cate 21 saptamani

Unitati de exploatare a pasarilor adulte:

- 6 serii a cate 63 de saptamani.

Pasarile sunt intretinute in adaposturi tip bloc, pe asternut permanent sau baterii in cazul puilor si tineretului de inlocuire sau pe asternut permanent, pardoseli si sipci (gratar) sau baterii in cazul gainilor.

SISTEME DE CRESTERE FOLOSITE

Cresterea gainilor pentru oua de consum se face in doua sisteme:

Pe asternut permanent

Pe pardoseala din sipci sau plasa de sarma

CRESTEREA GAINILOR PENTRU OUA DE CONSUM

PE ASTERNUT PERMANENT

Este asemanatoare cu cea descrisa pentru pasarile de reproductie. Se va respecta o densitate de 6 pasari/m2. In halele cu 6 compartimente se face popularea fiecarui compartiment cu 1000 capete iar in halele cu 8 compartimente, fiecare compatiment este populat cu cate 750 de pasari. Pentru oua de consum se exploateaza hibridul Albo 70, care incepe ouatul la 23 de saptamani cu varful curbei de ouat la 29 de saptamani, realizand 270 oua/cap.

Hibridul Roso 70 incepe ouatul tot la 23 de saptamani, iar varful curbei de ouat la 30 de saptamani, realizand 260 oua/cap. Depopularea gainilor se face la 77 de saptamani cand pasarile au o masa corporala buna pentru valorificarea pentru carne (1800 gr la hibridul alb si 2500 g la hibridul rosu). Hranirea gainilor se face cu ratii perfect echilibrate si cu furaje care coloreaza galbenusul (porumb, faina de lucerna). Se inregistreaza consumuri medii de 114 g la hibrizii Albo si 130 g la hibrizii rosii. Se realizeaza un consum specific de 174-180 g/ou la o productie de 260-270 oua.

TEHNOLOGIA CRESTERII GAINILOR PENTRU OUA DE CONSUM PE PARDOSELI DIN SIPCI SAU PLASA DE SARMA

Se practica tehnologia descrisa pentru asternutul permanent. Se realizeaza o densitate de 8-9 pasari/m2. La noi in tara se folosesc doi hibrizi albi, Albo 67 si Albo 70 (proveniti din rasa Leghorn) si un hibrid rosu, Roso 70 (provenit din rasa Rhode-Island).

Tabel nr. 22

Perioada de crestere a puilor si a tineretului

Perioada de depopulare-populare

22 20 20 sapt.

2 - 4 - 3 sapt.

Total

23 sapt.

Perioda de exploatare a pasarilor adulte

Perioada de populare si depopulare

42 sapt.

4 - 4 - 4 sapt.

Total

46 sapt.

Varsta pasarilor adulte la depopulare

Varsta puicutelor la populare

Durata perioadei de exploatare

62 sapt.

20 sapt.

42 sapt.

Linii pure


X


Unitate de selectie si hibridare


Bunici

Incubatie

 


Pui si tineret parinti


Adulte parinti


Ferme de reproductie


X


Pui de inlocuire hibrizi


Ferme de productie = unitati avicole de productie

Tehnologia cuprinde: cresterea puilor si a tineretului necesar pentru inlocuirea gainilor (reformate) si cresterea propriu zisa a gainilor adulte. Tehnologia de exploatare se bazeaza pe principiul popularii si depopularii totale. Se respecta un raport intre spatiile de crestere si exploatare de 1:2.

Perioada de crestere a tineretului este de 96 de zile, iar schema de crestere a puilor si tineretului presupune 4 serii a cate 24 (respectiv 23) saptamani. Pasarile adulte se cresc tot in 4 serii a cate 48 de saptamani (respectiv 46 sapt.)

Adaposturile folosite sunt pe un singur nivel, hale oarbe (fara ferestre) temperatura este asigurata cu ajutorul aerotermelor, iar ventilatia prin ventilatoare mecanice cu debit reglabil (in functie de cerintele biologice ale animalelor).

Fermele sunt izolate perfect cu gard din plasa de sarma cu filtru sanitar si interzisa circulatia persoanelor dintr-un sector in altul.

3.2.3. TEHNOLOGIA EXPLOATARII

Oul nefecundat care face obiectul vanzarii pentru consum se obtine de la hibrizi mono sau birasiali, tri sau tetraliniari din rasele usoare si mixte (Leghorn, Rhode-Island, New Hampshire).

Circuitul productiv respecta raportul de 1:3, iar tehnologia se bazeaza pe principiul popularii si depopularii totale, astfel:

Tabel nr. 23

Perioada de crestere la pui si tineret

Perioada de populare si depopulare

18 sapt.

3 sapt.

Total

21 sapt.

Perioada de exploatare a pasarilor adulte

Perioada de populare si depopulare

59 sapt.

4 sapt.

Total

63 sapt.

Varsta pasarilor adulte la populare

Durata perioadei de exploatare

18 sapt.

59 sapt.

Total

77 sapt.

Fluxul de exploatare presupune 6 serii de pui si tineret de inlocuire fiecare a cate 21 de saptamani, iar unitatile de exploatare a gainilor adulte presupune 6 serii a cate 63 de saptamani.

Se folosesc hale tip bloc pentru pui care se cresc pe asternut permanent sau in baterii. Gainile adulte se pot creste pe asternut permanent, pardoseli si sipci (gratare) sau baterii in cazul gainilor.

4. CRESTEREA PUILOR DE GAINA PENTRU CARNE

(Broiler)

Spre deosebire de alte specii, pasarile pot asigura intr-un timp scurt mari cantitati de carne la un pret de cost scazut. Astfel de exemplu, o gaina dintr-o rasa mixta produce 140 de oua anual din care se pot obtine 100 capete pui care pot realiza peste 100 kg carne (sacrificati la 1,5 kg).

Puii metisi obtinuti realizeaza sporuri mari de masa corporala cu un consum specific de doua ori mai mic.

In lume se exploateaza mai frecvent puii de gaina, dar se obtin bune rezultate si cu tineretul de curca si rata. Cel mai frecvent se foloseste puiul hibrid obtinut intre Rock-ul alb ca linie materna si Cornish-ul (alb) ca linie paterna.

Se pot folosi si alte rase mixte ca linie materna (Rhode Island, Sussex, New Hampshire, Plymouth Rock si altele). Cocosii Rhode Island rosu cu femele Plymouth Rock barat se obtin pui autosexabili (masculii au un punct alb pe crestetul capului, iar femelele au capul inchis la culoare (Shaver 566) sau cocosi Rhode Island cu femele Sussex, pentru cresterea extensiva.

Curca este tot mai larg exploatata pentru productia de carne superioara de pasare.

Puiul de curca ajunge la 90 de zile la 4 kg cu un consum specific de 2,5-2,7 kg. Frana in exploatare este productia inca necorespunzatoare de oua si procentul de ecloziune scazut.

Se folosesc rasele albe de curci care pot fi crescute in baterii. Pentru obtinerea oualor de reproductie se aplica saptmanal insamantarea artificiala.

Productia de carne de pui broiler se organizeaza in ferme mari, complexe specializate in care se obtin anual 10.000 chiar 20.000 tone carne.

Un asemenea complex cuprinde trei sectoare:

-hibridare;

-crestere si exploatare;

-industrializare.

Se practica cresterea puilor pe principiul totul plin-totul gol. Cresterea puilor se face in hale mari (de 1000 mp) pe asternut permanent. Ciclul de productie dureaza 12 saptamani astfel: cresterea 9 saptamani; livrarea o saptamana; dezinfectia si pregatirea halei pentru populare doua saptamani.

Regulile de crestere ce trebuiesc respectate sunt urmatoarele:

- densitatea la populare va fi de 25 cap/m2 cand se livreaza la greutatea de 1 kg, iar daca se livreaza la 1,5 kg densitatea va fi de 14-15 pui/m2;

- ventilatia trebuie sa asigure 5,5-7,5 m3/kg masa vie/ora;

- hrana va fi asigurata din furaje combinate specifice categoriei de varsta respectiv pentru 0-35 de zile si 36-65 de zile. Retetele vor fi complete, adica cu toate elemntele nutritive necesare realizarii unui spor mediu zilnic de 18-20 g.

Un hranitor rotund se calculeaza pentru 33 pui/3 hranitoare la 100 pui, iar apa se asigura in adapatori longitudinale (1,5 cm/cap) sau rotunde (doua la 100 pui).

In hala sunt admise urmatoarele concentratii in gaze nocive:

- amoniac 0,02 ;

- hidrogen sulfurat 0,02 ;

- bioxid de carbon 3,5 ;

- regimul de lumina trebuie sa fie de 23 ore/zi;

- controlul permanent al tuturor factorilor care pot influenta procesul de crestere;

- se va respecta cu rigurozitate curatenia, dezinfectia si repausul halelor (vidul sanitar);

- abatajul modern facut la timp optim si corespunzator cerintelor moderne interne sau externe.

CRESTEREA INDUSTRIALA A PASARILOR

IN HALE METALICE

In ultimii ani, tarile cu zootehnie avansata urmaresc mecanizarea si automatizarea lucrarilor din avicultura (Anglia, Danemarca).

In Danemarca am vizitat o ferma formata din 4 hale pentru pui broileri.

Hala oarba are forma dreptunghiulara, cu o suprafata de 2000 mp, peretii dubli ai halei sunt confectionati din tabla special prelucrata, rezistenta (garantata 30-35 de ani) la coroziune. Peretele interior este prelucrat impotriva condensului, adica are aplicat prin incalzire un amestec format din praf de pluta, ciment, cauciuc etc.

In adapost sunt aliniate adapatorile si hranitoarele (T.N-urile) liniare, care se ridica automat zilnic, dupa inaltimea puilor.

Incalzirea este in pardoseala de beton sclivisit. Nu se foloseste asternut.

Microclimatul este controlat pe calculator, in hala fiind amplasate sesizoare.

Admisia aerului se face prin niste hublouri asezate pe o margine a halei,la 1,5 m de pardosea.

Popularea halei se face cu 40.000 pui de o zi (garantati de statia de incubatie).

La 39 de zile puii ajung la 1,5 kg cand se face depopularea halei. Instalatia de apa, de furajare si sesizoarele de microclimat se ridica automat la tavan, si se face recoltarea puilor. Masina de recoltat pui (din Anglia) asemanatoare cu o masina de recoltat furaje, este purtata de un tractor si recolteaza puii in semiintuneric. Muncitorul are masca de gaze.

Masina de recoltat pui

Sistemul de prindere al puilor are bratele din cauciuc (ca sa nu lezioneze puii).

Recoltarea se termina intr-o jumatate de ora. Masina ambaleaza puii in casete de material plastic, ii numara, catareste si pe banda transportoare ii stivuieste intr-un camion special, care-i transporta la abator.

Dupa eliberarea halei, intra o alta masina care spala dejectiile cu jet de apa si detergenti, apoi o alta masina face dezinfectia completa a halei si apoi hala este lasata libera o saptamana (vidul sanitar) si in final se face popularea cu o noua serie de pui.

Intr-un an se realizeaza 7,5 populari. La 4 hale exista un supraveghetor (la calculator si video in circuit inchis).

La un capat al halei, exista doua incaperi, una pentru instalatia de apa si furajare si in cealalta instalatia de climatizare electronica si supraveghere. Mentionam ca in hala in cele 39 de zile nu intra nici un muncitor.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 10334
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved