Walter Scott 1771-1832

Walter Scott

1771-1832

Lucrarile lui (luate la un loc) sunt aproape ca o noua editie a naturii umane. Aceasta înseamna, într-adevar, sa fii autor!

William Hazlitt, English Literature

Fara îndoiala este foarte dificil, în fata declinului actual al interesului criticii si al publicului pentru lucrarile lui Sir Walter Scott, sa-l convingi pe cititorul modern de uriasa lui influenta asupra modelarii nu numai a literaturii engleze, dar si a celei universale din secolul al XlX-lea. Walter Scott a dominat prima jumatate a secolului al XlX-lea ca nici un alt scriitor cu exceptia lui BYRON [32], ceea ce l-a determinat pe MARK TWAIN [55] sa-l învinovateasca de izbucnirea razboiului civil, caci îi învatase pe sudisti codul onoarei, ceea ce avusese drept rezultat o baie de sânge, întrucât el este cel care a descoperit trecutul ca sursa de inspiratie pentru literatura, a inventat romanul istoric si a introdus în roman caracteristicile regionale si personaje felurite din diverse clase sociale, Scott a influentat scriitori foarte diferiti unul de altul, cum ar fi PUSKIN [36], STENDHAL [31], Cooper, TOLSTOI [53] si DICKENS [42]. Prin aspectul si pretul lor, romanele lui au impus un standard care a dictat forma si distributia genului timp de aproape un secol. Evident, Scott nu mai poate emotiona publicul modern asa cum se întâmplase cu contemporanii lui. Daca romanul l-a surclasat de mult pe Scott, singurele evocari ale operei lui fiind versiuni filmate sau televizate ale povestilor sale care ne amintesc de origini, impactul lui continua sa ne retina atentia deoarece Scott este una din fortele de pionierat ale romanului si sensibilitatii literare.

Orice analiza a lui Scott trebuie sa înceapa cu biografia sa, cu sursa imaginatiei si originea caracteristicilor lui ca om si scriitor. Nascut la Edinburgh într-o prospera familie din clasa de mijloc, Scott se tragea dintr-un clan stravechi, care numara multe generatii de graniceri scotieni. La vârsta de doi ani a suferit de paralizie infantila, ceea ce l-a lasat invalid pentru tot restul vietii, astfel ca a fost trimis sa-si refaca sanatatea la ferma tatalui sau. Acolo a cunoscut trecutul scotian prin intermediul baladelor si al povestilor care i-au modelat talentul de povestitor si interesul pentru ceea ce este vechi. A urmat dreptul la Universitatea din Edinburgh si a fost primit în barou în 1792. Era însa foarte clar ca interesul lui se îndrepta catre literatura, pe care a cultivat-o cu un devotament de gentleman, mai întâi ca editor si apoi ca traducator.

Primele lui lucrari publicate au fost traduceri din poetul Gottfried Burger, exponent al curentului german Sturm und Drang, ale carui elemente gotice si balade aveau sa influenteze poezia lui Scott. Prima lui creatie importanta a constituit-o Menestrelul de la granita scotiana (1802), o culegere de balade de frontiera însotite de ample adnotari. Lucrarea demonstra interesul major al lui Scott pentru subiectul lui de predilectie, istoria si traditia scotiana, pe care le-a exploatat în Cântecul ultimului menestrel (1805), poem narativ a carui actiune se desfasura la granita Scotiei în perioada medievala. Poemul a reprezentat un admirabil best-seller si l-a convins pe Scott sa îmbratiseze cariera de scriitor. Acest succes a fost urmat de poemele narative la fel de reusite Marmion (1808), care se ocupa de istoria Scotiei din secolul al XVI-lea si dezastruoasa lupta de la Flodden, si Doamna de la lac (1810), a carui actiune avea loc în High-lands. Poemul i-a adus lui Scott reputatia de cel mai vestit si mai bine vândut poet din Marea Britanic.

Astazi, poezia lui Scott nu mai prezinta decât un interes pur istoric. Asa cum s-a întâmplat cu toate scrierile sale, Scott a abordat poezia ca un meserias, concentrat asupra interesului narativ si mai putin asupra intensitatii mijloacelor de expresie, respingând orice profunzime sau cizelare extrema. Fiica lui afirma ca nu citise Doamna de la lac, deoarece: „Tata spune ca nimic nu este mai daunator pentru tineri decât sa citeasca poezie proasta'. Din punctul nostru de vedere poezia lui este mai interesanta ca stadiu preliminar înainte de elaborarea romanelor care i-au conferit reputatia literara. Dupa relativul esec cu Rokeby (1813), o lucrare lunga si complexa, Scott a înteles ca inspiratia si spiritul sau novator erau în declin si ca nu va putea concura cu atractia exotica exercitata de Byron, astfel ca s-a orientat catre forma cu mult mai putin respectabila a romanului.

A revenit asupra unui fragment de roman pe care îl scrisese cu zece ani în urma si care avea ca subiect rebeliunea iacobitilor din 1745. Acesta a devenit apoi Waverley, initiind seria de peste treizeci de romane pe care le-a scris între 1814 si 1831, anul dinaintea mortii sale, realizând o productie literara egalata de putini alti scriitori, în Waverley, marea inovatie a lui Scott este evidentiata de subtitlul romanului: „Cei saizeci de ani de atunci'. Prin situarea actiunii în trecutul recent si evocarea obiceiurilor si evenimentelor istorice, Scott a extins sfera de cuprindere a romanului, percepând istoria din perspectiva vietii si obiceiurilor contemporane, tehnica pe care o perfectionasera romanele anterioare. Scris anonim pentru a stîrni Si mai mult interes si fara îndoiala si pentru a nu-si periclita reputatia de poet, Scott a devenit „Marele Necunoscut' (desi identitatea lui ca autor al romanului Waverley era cunoscuta) si „Vrajitorul din nord', care a legitimat romanul si i-a extins audienta prin uriasa popularitate de care s-au bucurat cartile lui. Scott a stabilit standardul pentru roman pe care au trebuit sa-l atinga apoi toti romancierii din secolul al XlX-lea si sa-si masoare realizarile cu acesta. Asa cum scria JANE AUSTEN [30] într-o scrisoare din 1814, „Walter Scott nu trebuie sa scrie romane, si mai ales romane bune - nu este corect. Are suficienta reputatie si câstiguri materiale ca poet si nu s-ar cuveni sa ia pâinea de la gura altor oameni. Nu-mi place Scott si am de gând sa nu ma delectez nici cu Waverley, daca pot, dar mi-e teama ca nu voi reusi acest lucru'.

Cititorul modern al romanelor lui Scott este frapat în primul rând de incredibila lui abilitate de a reînvia obiceiurile si dialectul scotian. Lucrarile importante din seria Waverley - Waverley, Mortalitate veche, Rob Roy, Inima lui Midlothian si Redgauntlet - retin atentia pentru calitatea expunerii si imaginatia istorica, gratie careia reuseste sa-i plaseze pe indivizi în contextul mai larg al presiunii timpurilor si a marilor evenimente. Mult prea des totusi, în cartile lui Scott se remarca o serie de constructii grabite, la care se adauga reticenta lui de a-si planifica sau revizui lucrarile. „Niciodata nu am putut sa elaborez un plan', declara Scott. „Sau, daca am schitat unul,j nu am fost în stare sa-l respect M-am straduit sa fac în asa fel încât cees ce am scris sa fie cu adevarat distractiv si interesant, lasând restul la vois întâmplarii.' Pentru a mentine interesul cititorului, Scott a trecut dincolo de Scotia în Anglia si Franta medievala, ceea ce a depins adesea mai mult de formula decât de inspiratie în ceea ce priveste efectele. Nevoia lui imperioasa de a edifica un mare camin ancestral la Abbotsford l-a silit, de asemenea] sa scrie continuu pentru a-si finanta investitia. Falimentul editorului lui l-Ł obligat, pe de alta parte, sa-si plateasca creditorii, fata de care simtea ca are o obligatie morala, daca nu chiar juridica. Epuizarea din cauza munciij excesive a devenit un avertisment pentru Dickens si altii, care au vazut îr el un romancier care a scris pâna a murit.

Orice evaluare a realizarii literare a lui Scott, dincolo de atractia pe care continua s-o exercite cele mai bune carti ale lui, ar trebui sa evidentieze' în primul rând inovatiile lui revolutionare si influenta pe care a exercitat-o ' asupra altor romancieri. Dupa Scott, romanul avea sa devina un instru-, ment mult mai amplu al adevarului fata de perioada anterioara. Daca este¹ lipsit de perfectiunea tehnica si subtilitatea altor mari maestri, reuseste, în schimb, sa localizeze în trecut si în particularitatile regionale câteva dintre resursele centrale ale artei romancierului. Wessex, creat de THOMAS, HARDY [56], tinutul Yoknapatawpha al lui FAULKNER [86], precum si forta vie a trecutului care se rasfrânge asupra prezentului, toate pot fi recunoscute în exemplul oferit de Scott, dupa cum si romanul sau constituie o forma de creatie predominanta a literaturii moderne. Putini alti scriitori au lasat o mostenire remarcabila ca Walter Scott.