Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


DANS ROMANESC - Nunta - Petrecere populara la romani

Muzica



+ Font mai mare | - Font mai mic



DANS ROMANESC



Nunta - Petrecere populara la romani

I Nunta

I.1Semnificatia nuntii

Nunta este considerata cea mai insemnata manifestare artistica populara dintre obiceiurile folclorice. Din vechime era socotita o "taina", ca si nasterea si moartea, spre deosebire de acestea, insa, omul participa constient la nunta in momentul de tinerete al vietii sale. Daca nasterea corespunde zorilor vietuirii si moartea amurgului, nunta este ceasul de amiaza cel mail impede pentru om, dar si cel mai greu, tocmai datorita acestei limpezimi.

In forma ei clasica, nunta este un amplu ceremonial folcloric prin evenimentul pe care il reflecta, valorilor sale artistice de forma, adaugandu-li-se valori estetice si etice de continut, fiindca din fazele si momentele obiceiului de odinioara poporul a creat actele si scenele petrecerii spectaculoase de mai tarziu.

Prin fastul ceremonialului, prin aspectele complexe ale desfasurarii lui, prin numarul mare al participantilor, toti actori intr-un spectacol alcatuit din acte traditionale, ale caror indicatii si cerinte au fost stabilite si insusite de-a lungul veacului, nunta reprezinta in viziunea poporului roman unul din acele momente de mare rezonanta, pe care se fundamenteaza legile firii si ale societatii.

Nunta aduna intr-un manunchi aspiratiile omului din cele mai vechi timpuri si le materializeaza printr-un ritual care exprima satisfacerea si bucuria, simbolizand generozitatea, moralitatea, buna cuviinta, bunul simt si multe alte atribute ale romanului.

Avand in vedere faptul ca intemeierea unui camin se face pentru a desavarsi sentimentul dragostei dintre doi tineri, nunta apare si ca eveniment, care prin amploarea si atmosfera lui pune inceputul vietii familiare sub auspiciile unui bun augur.

Scopul casatoriei la romani, dupa cum rezulta din versurile oratiilor, din unele balade si doine, precum si din unele povesti este a avea o consoarta spre ajutorare si petrecere, spre mangaierea si alinarea durerilor in caz de nefericire si suferinta.

Suita de obiceiuri legate de casatorie are ca obiectiv principal trecerea celor doi tineri de la starea de fata si flacau la categoria oamenilor maturi, a celor casatoriti, a gospodarilor, care coincide si cu depasirea unei varste biologice, a unui ciclu vital. Astfel, casatoria va fi conceputa ca o etapa indispensabila a existentei, ca o experienta umana fundamentala si necesara in viasa omului, peste care nu se poate trece, care nu poate fi ocolita.

Ceremonialul nuntii a cunoscut o transformare insemnata de-a lungul anilor, pierzand din autenticitatea locului, dar a ramas inca viu si nesters in mare majoritate a elementelor, care in ansamblu alcatuiesc nunta. Acest obicei, in care se imbina maiestria poporului roman cu arta cuvantului, a dramaturgiei populare, maiestria in a decora casele, curtile, maiestria cantecului si a jocului constituie in sine un spectacol de teatru popular in care fiecare dintre participanti are rolul sau bine stabilit.. Rolurile pricipale le detin mirii, nunii, vornicii, drustele, conocarii, socrii.

Intr-adevar, in realizarea spectacolului concura textul literar, muzica, dansul, gestul simbolic. Caracterul solemn al desfasurarii vine din limbajul specific ritualului stravechi, din importanta care i se acorda in popor intre celelalte forme folclorice. Fiind atat de strans legat de existenta, el isi trage seva din grija omului pentru viitoarea familie.

I.2 Ceremonialul nuntii

Nunta, care de regula se manifesta pe durata a catorva zile a capatat in prezent caracterul de scurta durata, in sensul ca manifestarea are loc doar intr-o zi si o noapte de duminica.

In cadrul ceremonialului de nunta gasim si manifestarea traditionala a horei satului, ca parte integranta a obiceiului de nunta. Astfel, hora se poate incepe in momentul cand mirii impreuna cu nunii se intorc de la biserica, in salonul unde este tinuta nunta si numai dupa plecarea nunilor mari impreuna cu nuntasii acasa. In acest moment, sub auspiciile ceremonialului de nunta, incepe hora satului, unde pe langa miri, participa tineretul satului. Acest moment este numit si "jocul tinerilor". In cadrul "jocului tinerilor", ca manifestare coregrafica se abordeaza repertoriul traditional local de jocuri, cat si ceremonialul de intrare in hora a tinerelor fete. Manifestarea dureaza pana la momentul de ritual al nuntii, cand nunii mari se intorc la salon, cu nuntasii ce-l insotesc pentru masa mare a nuntii.

A doua parte de manifestare a horei satului, in cadrul ceremonialului de nunta, o intalnim dupa ridicarea meselor si implinirea ritualului de "legatoare" a miresei. Acest moment este numit "jocul batranilor", datorita faptului ca nuntasii mai in varsta, participanti la masa mare, solicita lautarilor interpretarea unor dansuri de veche traditie, care nu se mai danseaza de catre tineri, dansuri care fac parte din repertoriul latent al zestrei coregrafice locale si care prin interpretarea aproape rituala a lor, sensibilizeaza tinerii in insusirea lor, prin intrarea in joc alaturi de batranii satului, preluand astfel traditia locala.

In cadrul ceremonialului de nunta, fenomenul coregrafic se manifesta secvential, intalnind trei secvente distincte

Joc generalizat;

Joc individualizat;

Joc mixt;

Ca forma generalizata marcheaza finalul unui act ritual, facilitand trecerea de la o secventa la alta, dar fiind ca participarea varstnicilor inlesneste revigorarea unor ritulaluri si reintroducerea unor traditionale in repertoriul curent.

Ca forma individualizata, manifestarea are functii rituale specifice, din care se pot evidentia

Hora nuntii (nuneasca), hora de ostenitate care marcheazacosacrarea legaturilor de rudenie, coordonate cu prescriptiile nuptiale, avand totodata si rostul de a asigura belsugul.

Hora miresei, infaptuita la iesirea din casa, prin ruperea colacului deasupra capului in patru parti si aruncat in cele patru zari, dansul si ceremonialul infaptuit marcand despartirea rituala de casa copilariei, de grupul fetelor si intrarea miresei in randul nevestelor,al femeilor casatorite.

Hora galetii, obicei insotit de joc, individualizat prin executia unei hori de catre intregul alai de nuntasi, imprejurul unei galeti de apa (uneori scoasa din fantana de catre mireasa) in care se arunca bani pentru belsugul viitoarei familii, iar prin varsarea ei, fie lovita de piciorul miresei, fie aruncata la picioarele mirilor, simboliyand functia de fertilitate.

In cadegoria formei de joc mixt este inclus repertoriul curent de jocuri, fragmente de miscari si gesturi ritmate executate de personaje mascate cu aparitie suporatica in dimineata zilei dupa nunta. Acest obicei de paracticare pierzandu-si sensul de ritual din trecut, personajele mascate avand doar o functie exclusiv distractiva.

I.3 Dansul popular romanesc

Datinile, traditiile, legendele, cantecele si jocurile populare sunt creatii poetice izvorate din viata sufleteasca a unui popor.

Dansul a evidentiat, intotdeauna, dorinta de exteriorizare a unor sentimente umane, dorinta de inscriere in timp si spatiu a unor trairi, rezultante ale modului in care se imprima realitatea in fiinta noastra.

In folclorul romanesc, luat in ansamblu, jocul popular reprezinta elementul cu cel mai bogat continut de mijloace expresive, de structuri, de combinatii ale caror cunoastere impune specialistilor genului un studiu amanuntit, in spatiu, dar si in timp.

Jocurile noastre nationale sunt vioaie si potrivite cu firea poporului roman. Prin ele se manifesta o parte din simtul artistic al neamului nostru.

Partea artistica a jocurilor noastre populare, a artei costumului popular, manifestarea spirituala, care o formeaza "strigaturile" vesele sau satirice, precum si frumusetea muzicii populare, care insoteste in permanenta jocul, constituie bogatul material al folclorului coregrafic romanesc.

Din multitudinea jocurilor noastre populare si a nenumaratelor zone folclorice, a fost aleasa zona folclorica din podisul central al moldovei, mai precis zona folclorica Iasi, care cuprinde tinuturile din jurul Botosanilor, Hirlaului, Tg. Frumos, Iasi si coboara pana la Vaslui. Folclorul coregrafic din aceasta zona, face parte din marea familie a dansului moldovenesc. Intregul repertoriu coregrafic din aceasta parte a tarii apare ca foarte bine inchegat datorita stilului de interpretare si ariei de circulatie uniforma a jocurilor populare. Jocurile din aceasta zona sunt dinamice, cu o robustete pregnanta, avand multe batai in podea si ritmuri foarte diferite.

In privinta formei de desfasurare, jocurile din aceasta zona au multa varietate, folosind cercul, semicercul, coloana, liniile. Intalnim, de asemenea, o gama larga de tinute de brate strans legate de caracterul pasilor si al formei dansului.In functie de categoria jocului deosebim: jocuri de grup, executate deopotriva atat de fete cat si de baieti, care la randul lor pot fi: jocuri mixte, in care fetele si baietii executa aceleasi miscari, jocuri femeiesti (de fete), executate numai de femei (fete), jocuri barbatesti (de baieti), executate numai

de barbati (baieti), jocuri de perechi.

I.4 Jocurile femeiesti

In zona folclorica Iasi jocurile femeiesti (de fete) nu au o traditie la vatra satului, ele au fost mai ales transpuse scenic in ideea ca toate jocurile mixte, care folosesc aceleasi miscari la fete si la baieti, pot fi executate numai de fete sau numai de baieti.

Suita de jocuri prezentata este formata din mai multe jocuri de grup cum ar fi: hora, sarba fetelor, tuca, ciobanasul si sarba de la Iasi.

Hora, unul din cele mai raspandite jocuri populare, atat in zona folclorica Iasi cat si in celelalte zone folclorice, detine un rol deosebit de important in viata satelor romanesti.

Sarba, este asa cum se stie, alaturi de hora, cel mai raspandit joc popular romanesc. Desi sunt variante diferite au totusi unele caracteristici comune cu multe batai in podea, presarate cu tot atat de multe pauze si sincope. Se intalnesc variante cu pasi saltati si fluturari din picioare.

Tuca, este un joc stravechi, de regula este un joc mixt executat atat de fete cat si de baieti. Jocul se caracterizeaza prin miscarile pe care le executa dansatorii cu bratele in tot timpul dansului si prin bataile in podea.

Ciobanasul, este un joc de perechi, se danseaza si mixt, dar poate fi executat numai de fete. Se caracterizeaza prin batai in podea, sincope si foarfeci.

BIBLIOGRAFIE

Ovidiu Barlea, Eseu despre dansul popular, Editura Cartea romaneasca 1982 Bucure ti;

Gheorghe Baciu, Cartea coregrafului amator, Comitetul de stat pentru cultura, casa centrala de crea ie populara 1965 Bucure ti;

Gheorghe Popescu Jude , Dansul popular romanesc, Editura de stat didactica i pedagogica 1958 Bucure ti;

Pop Mihai, Obiceiuri tradi ionale romane ti, Editura Bucure ti 1966;

Ion Nei oiu, Spectacolul nun ilor,      Editura Bucure ti 1969;

Florin Marin, Nunta la romani, Editura Grai i suflet Bucure ti 1965.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2512
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved