Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Universul - Alcatuirea Universului (Stelele, Galaxiile)

Astronomie



+ Font mai mare | - Font mai mic



Universul

Universul este constituit din totalitatea corpurilor si fenomenelor cosmice si a spatiului dintre ele. Este cel mai vast si mai complex sistem de organizare si de manifestare a materiei.



Desi a perfectionat continuu mijloacele de cercetare, omul a reusit sa exploreze doar o mica parte din Univers, caruia i se spune Univers observabil sau Metagalaxie. Restul universului, inca nu a fost observat, dar face parte si el din Universul fizic.

Date fiind dimensiunile uriase ale partii deja observate, se considera ca Universul este infinit in spatiu. Totodata, se apreciaza ca el este infinit in timp, deoarece materia nu poate fi creata din nimic; ea doar isi schimba continuu formele de organizare.

Alcatuirea Universului :

Se constata ca in Univers o mare parte a materiei este organizata in corpuri individualizate, de diferite dimensiuni si cu proprietati distincte. Dar spatiul dintre aceste corpuri nu este lipsit de materie. In el se gasesc particule de materie dispersate, este strabatut de radiatii electromagnetice si cosmice si de campuri gravitationale. In felul acesta, Universul este "impregnat" de materie si de manifestarile ei.

Materia organizata

Cea mai mare parte din Univers ste organizata in corpuri distincte cu proprietati diverse, cum sunt stelele si galaxiile.

Stelele :

Unele dintre corpurile cosmice sunt incandescente si emit lumina si caldura in spatiul inconjurator.Acestea sunt stelele.Ele se deosebesc prin dimensiuni, temperatura, culoare si luminozitate. Unele au temperaturi foarte mari, dar au luminozitate si dimensiuni reduse. Ele sunt numite pitice albe. Altele au dimensiuni uriase si sunt numite gigante.

Unele stele au densitati atat de mari incat atractia lor nu permite luminii sa se disperseze in spatiu si de aceea li se spune gauri negre

Galaxiile :

Stelele, impreuna cu alte corpuri cosmice, sunt grupate in aglomerari imense numite galaxii. Dupa unele aprecieri, in Univers ar exista peste 100 de miliarde de galaxii. Unele dintre ele sunt concentrate in anumite parti ale Universului formand roiuri de galaxii

Constelatiile :

Noi vedem stelele grupate pe bolta cereasca si acestor grupari li s-au spus constelatii. Datorita formei acestor grupari, constelatiile au fost asemuite cu unele fiinte sau obiecte si li s-au dat denumiri corespunzatoare.

Datorita miscarii de revolutie a Pamantului, in decursul unui an observam Soarele proiectat in dreptul a 12 dintre constelatii. Acestora li s-au spus constelatii zodiacale. Considerand ca pozitia Soarelui in raport cu constelatiile ar influenta soarta oamenilor din momentul nasterii lor, s-a elaborat horoscopul, in incercarea de a prevedea viitorul.

Dintre constelatii, are o importanta aparte Carul Mic, deoarece contine Steaua Polara, care indica nordul in emisfera noastra.

Corpurile reci din Univers sunt grupate in jurul unor stele, constituind sisteme stelare, cum este Sistemul Solar.

Materia neorganizata

In Univers exista mari cantitati de materie care nu este organizata in corpuri distincte. Ea se afla sub forma de praf si gaze dispersate in spatiul cosmic. Se poate constata o tendinta de aglomerare a acestei materii neorganizate in imensi nori de materie ceva mai densa carora li se spune nebuloase. Ele apar ca pete mai luminoase pe bolta cereasca.

Galaxia noastra (Calea Lactee

Pamantul este situat, impreuna cu Soarele, intr-o galaxie numita Calea Lactee, care cuprinde aproximativ 200 miliarde de stele. Aceasta galaxie are forma lenticulara, cu axa mare de aproximativ 100 000 ani-lumina. Aglomerarea stelelor din Galaxia noastra formeaza, pe bolta cereasca, o fasie mai luminoasa.

Geneza si evolutia Universului

Problema originii Universului si a Sistemului Solar a preocupat pe oameni de multa vreme. S-au emis diverse ipoteze care au incercat sa raspunda la aceastapreocupare.

In ultima vreme se raspandeste tot mai mult asa-numita ipoteza a marii explozii big-bang in limba engleza).

Aceasta ipoteza se bazeaza pe unele date obtinute prin observatii astrofizice si pe cunostintele de fizica atomica si nucleara.

O constatare imprtanta este acea a expansiunii Universului in urma acestei explozii. Observatiile astrofizice au dus la concluzia ca galaxiile se

deplaseaza in spatiu, indepartandu-se intre ele. Totodata, s-a constatat existenta, in Univers, a unor radiatii care ar data din timpul marii explozii.

Conform cu aceasta teorie, initial toata materia existenta astazi in Univers era concentrata intr-un corp mic, extrem de fierbinte, o "minge de foc". Materia era reprezentata prin particule elementare si antiparticule.

S-a produs o expansiune foarte rapida a acestei materii fierbinti, ca o imensa explozie. Ca urmare a expansiunii, materia se racea incat la dublarea volumului se injumatatea valoarea temperaturii.

S-a calculat ca la o secunda dupa marea explozie temperatura materiei scazuse la cca 10 miliarde de grade, adica de aproape o mie de ori mai mare decat este tempertura in interiorul Soarelui.Materia era alcatuita atunci din electroni si protoni, cu antiparticulele lor, dar si din neutroni.

Expansiunea si racirea au continuat si electronii s-au unit cu antielectronii, formand fotoni. In felul acesta, Universul a devenit o sfera de lumina.

Dupa aproximativ o suta de secunde de la marea explozie, protonii s-au unit cu neutronii, formand nuclee de hidrogen greu ( deuteriu ). Din acestea s-au format nucleele de heliu si alte elemente mai grele. Neutronii ramasi au dus la fomarea nucleelor de hidrogen. Acest proces a durat cateva ore.

Expansiunea Universului a continuat inca aproximativ un milion de ani, fara schimbari deosebite, ci doar o racire continua. In acest timp, temperatura a coborat la doar cateva mii de grade, incat a inceput formarea de atomi, prin unirea nucleelor cu electronii.

Se considera insa ca in unele parti ale Universului expansiunea s-a incetinit si acolo s-a concentrat materia, formand galaxii.

Atractia gravitationala a dus la comprimarea norilor de hidrogen si heliu, cu cresterea locala a temperaturii pana la declansarea fuziunii nucleare. Aceasta a dus la cresterea din nou a temperaturii si la formarea stelelor. Ele au atras in jurul lor materia racita formand planete, asteroizi, meteoriti si comete.

In felul acesta s-a format si Sistemul Solar in cadrul Galaxiei noastre. O aglomerare mare de materie a dus la formarea Soarelui, care este o stea. In jurul lui, s-au produs alte aglomerari de materie, mai mici, care au format planetele cu satelitii lor.

Si in prezent continua concentrarea materiei in corpuri mai mari. Astfel, unii asteroizi si meteoriti sunt atrasi si cad pe suprafata planetelor si satelitilor lor. Pamantul primeste o cantitate de aproximativ 100 000 de meteoriti in 24 de ore.

Sistemul Solar

Soarele

Ca majoritatea stelelor Soarele este format in general din Hidrogen - 71% Hidrogen, 27% Heliu si 2% alte elemente. In centrul Soarelui temperatura este de aproape 16.000.000 Ks si densitatea de 150 de ori mai mare decat cea a apei. In aceste conditii nucleii atomilor individuali de hidrogen interactioneaza; in acest proces doi nuclei a doi atomi de hidrogen se combina formand un atom cu nucleu de heliu, energia eliberata sub forma de radiatii gamma. Aceasta energie este echivalenta cu cea eliberata de explozia a 100 de miliarde de bombe cu hidrogen pe secunda (constanta solara: 1,94 cal/cm2/min).

Soarele este format dintr-o parte centrala si atmosfera solara. El executa o miscare de rotatie in jurul propriei axe la Ecuator in 27 de zile si spre poli in 31 de zile.

In interiorul Soarelui temperaturile pot ajunge pana la 14 milioane de grade, iar presiunea este de 100 de milioane de ori mai mare decat cea din centrul Pamantului. Aici in fiecare minut, 400 de milioane de tone de hidrogen se transforama in heliu.

Atmosfera solara este compusa din:

Fotosfera se gaseste la baza atmosferei si are temperaturi de aproape 6000sC. intreaga lumina a Soarelui provine de la acest invelis de grosime mai mica de 300 km. Vazuta de la distanta ea se prezinta ca o retea de "granule" (bule de gaz de marimi foarte mari ce apar, se modifica si dispar in aproiximativ 10 minute) aflate in permanenta miscare.

La suprafata fotosferei se pot observa pete mai intunecate numite pete solare care apar odata la 11 ani si au o durata de cateva saptamani sau uneori chiar luni. Aceste pete pot masura pana la 2000 de km, au o temperatura de 4500sC si contin campuri magnetice cu o putere de nu mai putin de 2500 de gauss. In comparatie cu Pamantul al carui camp magnetic are o putere de un gauss. Petele solare tind sa ocupe aceleasi latitudini in fiecare emisfera. Aceasta latitudine variaza de la 45s la 5s in timpul ciclului solar de 11 ani.

Cromosfera si coroana solara sunt invelisurile exterioare ale Soarelui. Cromosfera are o grosime de 5.000 de km, temperatura sa crescand odata cu altitudinea ajungand pana la 20.000sC. Coroana in schimb nu are o forma bine delimitata, este foarte rarefiata si cu o temperatura ce depaseste un milion de grade. Exista unele regiuni ale cromosferei care devin deodata foarte stralucitoare, numite eruptii solare, urmate de jeturi imense de gaz, protuberante, ce se ridica in cromosfera si coroana. Ele au aspectul unor filamente intunecate.

Planetele

In sistemul solar se cunosc 9 planete: Mercur, Venus, Pamant, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, dar se presupune ca ar mai exista o planeta intre Soare si Mercur, si planeta Vulcan dincolo de Pluto. Dar se stie cu siguranta ca exista intre Marte si Jupiter o planeta numita Phaeton. Acestea se invartesc in jurul Soarelui (in sensul acelor de ceasornic, la distante cuprinse intre 45 milioane de km si 7,4 miliarde km) pe orbite bine stabilite.

Planetele telurice

Planetele situate cel mai aproape de Soare (Mercur, Venus, Pamant si Marte) sunt alcatuite din roci dense si au o scoarta solida. Ele sunt de talie mijlocie cu diametrul variand intre 5.000 de km (Mercur) si sub 13.000 de km (Pamantul).

Mercur

Se afla la 58 de milioane de km de Soare, are o miscare de revolutie de 88 de zile si de rotatie in 58,6 zile. Este lipsita de atmosfera, si temperaturile in timpul zilei pot ajunge pana la 400sC. Aceasta planeta este formata predominant din fier (peste 50%).

Venus

Este situata la 108 milioane km de Soare, parcurgandu-si orbita in 225 de zile, iar rotatia in jurul axei sale dureaza 243 de zile (are loc de la Est la Vest). Atmosfera sa este compusa din 96% gaz carbonic si 3 % azot. Valul gros de nori situat la o altitudine de 50-70 km provoaca ploi de acid sulfuric. Temperatura solului ajunge pana la 460sC. la fel ca Mercur Venus nu are sateliti.

Pamantul

Se afla la aproximativ 150 de milioane de km de Soare. Efectueaza miscarea de revolutie in 365 de zile, iar cea de rotatie in jurul propriei axe in 23 h 56 min 4 sec. Are un diametru de 12.700 de km, fiind cea mai voluminoasa dintre planetele telurice. Atmosfera lui este formata din are, un amestec de gaz cu 78% azot si 28% oxigen. In compozitia chimica a Pamantului se gaseste 47% oxigen, 28% siliciu, 7,9% aluminiu, 4,5% fier, 3,5% calciu, 2,5% sodiu, 2,5% potasiu, 2,2% magneziu. Temperatura cea mai ridicata pe Pamant este cea de +58sC in Libia, iar cea mai scazuta de -89 sC in Antarctica. Scoata Pamantului este formata din: litosfera, atmosfera, biosfera, pedosfera si antroposfera sau sociosfera. Pamantul are un singur satelit natural: Luna.

Marte

Este situata la 228 de milioane de km de Soare. Ea inconjoara Soarele in 687 de zile si se invarteste in jurul propriei axe in 23 h 37 min. Diametrul sau reprezinta aproape din jumatate din diametrul Pamantului. Invelisul sau atmosferic contine 95 % gaz carbonic, 2,7% azot, 1,6% argon si foarte putin oxigen. Temperatura la sol scade pana la -50sC si nu depaseste niciodata 20sC. La suprafata se pot gasi unii dintre cei mai mari vulcani ai sistemului solar (20 km). Uneori au loc furtuni violente ce ridica nori de praf. In jurul lui Marte se invartesc doi sateliti: Phobos si Deimos.

Planetele Gigant

Jupiter si Saturn sunt cele mai mari planete din sistemul solar. Diametrul lui Jupiter este de 11 ori mai mare decat cel al Pamantului, iar cel a lui Saturn de 9 ori mai mare. Suprafata acestor planete nu este solida ci doar nucleul format din roci si gheata. Atmosfera lor este densa si bazata pe hidrogen si heliu. Ele sunt inconjurate de inele si compuse dintr-o multime de blocuri de gheata si pulberi ce se invart in jurul planetei precum niste sateliti mici.

Jupiter

Se gaseste la 778 de milioane de km de Soare. Acest gigant este inconjurat de o atmosfera densa, pe baza de hidrogen si heliu, in care circula nori formati tot din gaze solidificate sau lichefiate (metan si amoniac). Are o miscare de rototie de 10 h. Norii din jurul acestei planete sunt foarte turbulenti, unul dintre aceste formatiuni noroase a pus pe ganduri multi dintre cercetatori; acesta forma o pata imensa de culoare rosie, fiind de fapt un uragan permanent de patru ori mai mare decat Pamantul. De la suprafata norilor - unde temperatura este de -148sC - spre interiorul planetei atat temperatura cat si presiunea creste. In centru temperatura ajunge la 30.000sC iar presiunea este de 100 de milioane de ori mai mare decat cea de la suprafata Pamantului.

Jupiter are 16 sateliti naturali Io, Europa, Ganimede, Callisto, acestia fiind de talia lunii. Ceilalti 14 sateliti ai aceste planete au diametrele de cateva zeci de km.

Saturn

A doua mare planeta din sistemul nostru solar, are un diametru de 9 ori mai mare decat cel al Pamantului, de 95 de ori masa acestuia si de750 de ori vulumul lui. Este situat la 1 miliarde de km distanta de Soare. Miscarea de rotatie este la fel ca cea a lui Jupiter, insa aceasta planeta este mai putin densa si chiar arputea pluti pe apa deoarece este compusa mai mult din hidrogen. Temperatura cea mai joasa se inregistreaza deasupra norilor ce-l inconjoara -180sC. aceasta planeta emite de trei ori mai multa caldura decat cea primita de la Soare.

Saturn are 18 sateliti dintre care cei mai cunoscuti sunt giganticul Titan, mai mare decat Mercur.

Planetele indepartate

Sunt planetele situate cel mai departe de soare si sunt formate in majoritate din gaze usoare si sunt ingonjurate de inele.

Uranus

A fost descoperita in 1781 de catre William Herschel. Se afla la 2 miliarde km de soare, are un diametru de patru ori mai mare decat cel al pamantului si de 15 ori masa lui. In atmosfera acestei planete se gasesc hidrogen, heliu si metan (care da planetei culoarea albastra). Datorita temperaturii scazute de -200sC, se crede ca nucleul alcatuit din roci este acoperit de un invelis dens de gheata. Planeta are 10 inele (42.000 si 51.000 km de centrul planetei) si 15 sateliti.

Neptun

A fost descoperita in 1846 de francezul Urbain Le Verrier. Planeta se gaseste la 4 miliarde km de soare. Atmosfera sa difera de cea a lui Uranus, cercetatorii observand nori deplasati de vanturi ce sufla cu 1.000 de km pe ora. La fel ca pe Jupiter exista o mare pata intunecata, de marimea pamantului, acesta fiind de fapt un uragan enorm. Neptun emana de 2 ori mai multa energie decat primeste de la soare. Planeta are 8 sateliti cunoscuti dintre care Triton este cel mai rece corp din sistemul solar.

Pluto

Distanta fata de soare a acestei planete variaza intre 4 si 7,4 miliarde de km (datorita orbitei sale ce se aseamana cu o elipsa alungita). A fost descoperita in 1930 si este cea mai indepartata planeta fata de soare. Se crede ca planeta are un nucleu solid de roci invelit in gheata, iar suprafata sa ar fi acoperita cu azot si metan inghetat.

Pluto are un singur satelit numit Charon descoperit in 1978.

Asteroizi. Comete. Meteoriti si meteori

Asteroizi.

Sunt planete mici cu forme neregulate ale carui dimensiuni nu depasesc cateva sute de km si care nu au atmosfera. Au fost descoperiti pana acum 5.000 de asteroizi cei mai multi intre orbita lui Marte si cea a lui Jupiter, iar altii dincolo de Neptun si Pluto. Cel mai mare descoperit vreodata este Ceres cu un diametru sub 1.000 de km.

Comete.

Cometele sunt mici astre formate din roci si gheata, care degaja cantitati importante de gaz si pulberi si care devin luminoase cand se apropie de soare. Au nucleul de cativa km format dintr-un amestec de gheata, roca si pulbere. In apropiere de soare acesta emana gaze ce formeaza o coama luminoasa, alungita in directia opusa soarelui. Aceasta coama este alcatuita din gaz si pulbere de culoare galbena-albastruie.

Cand cometele isi pierd gazul devin asteroizi. Si ele urmeaza anumite orbite ca de exemplu cometa Halley care revine la fiecare 76 de ani.

Meteori si meteoriti.

Meteorul este un fenomen luminos provocat de intrarea in atmosfera a unui corp solid venit din spatiu; adeseori sunt numiti si stele cazatoare.

Meteoritul este un corp solid venit din spatiul interplanetar care cade la suprafata unei planete.

Se crede ca prabusirea unui meteorit imens pe pamant este cauza disparitiei a numeroase specii de animale dintre care si dinozaurii. Dovezi ale impactului unui meteorit cu pamantul este Meteor Crater, din Statele Unite, Arizona, care are un diametru de peste 1.200 m si o adancime de 180 m. se pare ca acest meteorit a lovit pamantul cu 50.000 de ani in urma.

Stelele

Nasterea unei stele dureaza milioane de ani si are mai multe etape: in interiorul unui nor molecular se formeaza globule, care devin protostele si apoi stele.

Norii moleculari

In unele nebuloase (imensi nori de gaz si pulbere) materia este mai densa si mai concentrata si formeaza nori moleculari (ce se afl intr-un echilibru foarte fragil). Masa lor poate fi mai mare decat a soarelui si temperatura materiei este foarte scazuta -250s pana la -260sC. orice unda de soc provenita de la explozia unei stele apropiate poate distruge acest echilibru si norul se fragmenteaza in roiuri de materie.

Globulele

Roiurile rezultate din distrugerea norilor se transforma cu timpul in globule intunecate. Aceste globule au masa de 200 de ori mai mare ca cea a soarelui, sunt de marimea intregului sistem solar, au temperaturi scazute si sunt intunecate. Cu trecerea timpului devine mai densa si mai calda si se transforma in protostea care straluceste.

Piticele albe

Cand heliul din interior devine carbon steau se cvontracta si devine o pitica alba, insuficient de calda pentru a declansa noi reactii nucleare. Cu timpul steaua se raceste incetul cu incetul si devine o pitica neagra incapabila sa mai straluceasca.

Supernovele

Cele mai mari stele produc elemente grele ca fierul, ele isi modifica raza, aceasta devenind de 1000 de ori mai mare decat cea a soarelui. Gazele din interiorul stelei explodeaza, ea devine de 10 miliarde de ori mai luminoasa decat soarele si se numeste supernova. Dupa explozie ramane numai miezul stelei si in functie de masa stelei aceasta devine fie o stea cu neutroni fie o gaura neagra.

Stelele de neutroni

Miezul ramas se comprima si se reduce la dimensiunea unei mici sfere cu diametrul de 20 km si cu masa de 500 de milioane de tone/cm3. Materia ramasa din steaua explodata devine comprimata asa incat atomii sunt striviti. Stelele de neutroni sunt foarte mici si putin luminoase incat nu pot fi observate.

Gaurile negre

In alte cazuri miezul stelei explodate se transforma intr-o gaura neagra cu diametrul de doar cativa km, cu o densitate nemaipomenita, o gravitatie imensa si cu o forta de atractie deosebit de mare, inghitind chiar si propria sa lumina (de unde ii vine si numele). Din cauza naturii lor nu sunt vizibile.

Sateliti naturali

Luna

Este singurul satelit natural al pamantului si este astrul cel mai apropiat de acesta, aflandu-se la o distanta de aproximativ 384.400 km. Luna are un diametru de 3.467 km se invrate in jurul proprie axei in patru saptamani si nu are lumina proprie ea reflectand-o pe cea primita de la soare.
Astrul are doua fete una vazuta, cea pe care este spre soare, si fata pe care nu o arata soarelui numita fata invizibila. Luna are mai multe faze, rezultatul schimbarii pozitiei fata de soare: cand soarele se afla intre luna si pamant, luna nu se poate vedea, aceasta faza se numeste luna noua. Dupa doua sau trei zile luna se arata incetul cu incetul intr-o saptamana parcurgand un sfert din orbita sa in jurul pamantului acum se spune ca luna este in primul patrar. Dupa ce a parcurs jumatate din orbita luna intra in cea de a treia faza: cea de luna plina (cand luna se afla intr-o pozitie opusa soarelui fata de pamant). Apoi se distinge din nou jumatate din discul lunar luna intrand in ultimul patrar. Dupa aceea dispare si ciclul se reia din nou.

Satelitii principali ai lui Jupiter

Este unul dintre satelitiii naturali ai lui Jupiter, pe el exista numerosi vulcani activi (Pele) in ciuda suprafetei inghetate. Materia din interiorul planetei este mereu intr-o continua miscare si este permanent incalzita. Aceasta iese la suprafata prin intermediul vulcanilor. Lava de sulf este aruncata cu peste 3.000 de km/h la o inaltime de peste 200 de m. Suprafata sa are un aspect bizar: galben-maroniu si suprefete albe (oxid de sulf).

Io si Europa, mai apropiate de Jupiter, sunt dense si solide . Ganimede si Callisto, aflate la distante mai mari, sunt compuse in general din gheata si au densitatea mai mica.

Callisto este aproape la fel de mare ca Mercur, si Ganimede este mai mare decat el. Daca ar orbita soarele, ar pute fi considerate planete. Crusta de gheataale acestor doua corpuri ceresti, sunt marcate de numeroase cratere provenind probabil de la un recent "bombardament" de meteoriti. In contrast, suprfata Europei este foarte neteda. Probabil datorita faptului ca este acoperita de gheata, provenind din interiorul planetei; foarte probabil ca sub scoarta de gheata sa existe apa.

Terra (Planeta Albastra)

A treia planeta de la soare este, in termeni stiintifici, foarte asemanatoare cu primele doua. De fapt, primele patru planete (mercur, venus, pamantul si marte) au toate in compozitie piatra si metal ca 'ingrediente' principale. Fiecare dintre acestea sunt supranumite 'terestre' au o suprafata solida, spre deosebire de celelalte planete gazoase.
        Structura si conditii fizice: Terra are o constitutie particulara in sistemul solar. Este formata din trei invelisuri specifice : atmosfera, hidrosfera si litosfera, fiecare avand o structura si o constitutie complexa.
        Atmosfera imbraca globul terestru cu un invelis gazos continuu de peste 3000 km, fiind formata din trei paturi. Stratul inferior - troposfera - se intinde pana la 11 km in medie si este constituit din azot (78,1 %), oxigen (20,9 %) si gaze rare, dioxid de carbon si vapori de apa (1 %). Aici se produc toate fenomenele meteorologice obisnuite. Al doilea strat - stratosfera (11-100 km) - este format din azot, hidrogen si oxigen, in proportii variate, in raport cu inaltimea, dar de la 80 km hidrogenul devine preponderent. In sfarsit, cel de-al treilea strat - ionosfera (100-3200 km) - este constituit din gaze foarte rarefiate si puternic electrizate.
        Presiunea atmosferica, inregistrata la nivelul marii, la latitudinea de 45o si temperatura de 15oC este de 760 mm/Hg. Presiunea atmosferica scade in raport cu altitudinea si cu temperatura.
       Temperaturile extreme la suprafata solului sunt cuprinse intre +80oC si -94,5oC. Temperatura medie anuala este de 14,80C.

        Hidrosfera cuprinde in primul rand asa-numitul Ocean Planetar (oceanele si marile deschise), care totalizeaza 70,8%din suprafata Terrei, cu o adancime medie de circa 3800 m.
        Apele oceanice au o concentratie salina de 30-40%. La aceasta se adauga apele interioare de suprafata (curgatoare si statatoare), panzele freaticesubterane si apa in stare solida din calotele glaciare (care reprezinta de 15 ori volumul apelor de suprafata).

Date importante

Diametrul

12756,3 km

Masa

5972 1018 tone

Distanta fata de
Soare

149600000 km

 

Litosfera cuprinde patura solida (scoarta) de la suprafata Terrei a carei grosime este de 70-120 km.
        Structura interna a Pamantului are urmatoarea constitutie : perisfera (1000 km) formata din magma, mezosfera (1800 km) alcatuita din compusi ai fierului si centrosfera sau nucleul (3500 km) formata din metale grele. Pamantul dispune de un magnetism propriu determinat de prezenta nucleului metalic.
        Datorita unor conditii favorabile specifice Terrei (invelisul gazos protector, prezenta oxigenului in atmosfera, existenta apei, temperaturi in limite moderate) a fost posibila aparitia si intretinerea vietii.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5096
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved