Genul Haemophilus

Genul Haemophilus

n     Caractere generale

cocobacili gram-negativi, frecvent polimorfi;

imobili;

dependenti in cultivare de factorul de crestere X (hemina) si/sau V (nicotinamid-dinucleotid) prezenti in hematii;

favorizati sau dependenti de prezenta CO2;

include specii prezente la om si animale, cu specificitate de gazda;

H.influenzae este specia de interes medical major

alte specii intalnite la om: H.parainfluenzae,

H.aphrophilus, H.paraphrophilus, H.haemolyticus, etc., izolate mai rar din infectii oportuniste.

Haemophilus influenzae

Caractere morfo-tinctoriale

bacili pleomorfi: cocobacili sau cu aspect filamentos;

capsula, prezenta la tulpini invazive, poate fi pusa in evidenta microscopic prin metode imunologice (reactia de umflare a capsulei sau IF).

Caractere de culivare

dependent de prezenta in mediu a factorilor X si V;

cultiva pe geloza socolat, in atmosfera umeda cu CO2;

cultiva pe geloza sange de berbec numai in vecinatatea coloniilor de S.aureus care sintetizeaza factorul V (fenomen de satelitism);

catalaza si oxidaza pozitiv;

unele caractere biochimice permit diferentierea de alte specii si in cadrul acestei specii a 8 biotipuri.

Rezistenta in mediul extern

defavorabil influentat de

desicatie;

temperaturi scazute;

distrus de

antiseptice si dezinfectante uzuale.

ATENTIE! Izolarea este strict dependenta de asigurarea viabilitatii in timpul transportului (cat mai scurt posibil;

ideal: insamantarea imediat)

Factori de patogenitate

capsula polizaharidica care diferentiaza specia in 6 serotipuri (a-f) are proprietati antifagocitare;

fimbrii cu rol in atasarea bacteriilor la receptorii celulari;

adezine non-fimbriale

proteine de legare a transferinei intervin in obtinerea Fe;

LOS are efect ciliostatic si ciliolitic la nivelul mucoasei cailor respiratorii, in plus de stimuleaza procesul inflamator;

IgA1-proteaza interfereaza cu raspunsul imun local.

Habitat natural:

omul este singura gazda naturala;

tulpinile necapsulate colonizeaza frecvent mucoasa oro- si nazo-faringiana, rar mucoasa vaginala sau uretrala;

portajul tulpinilor invazive (Hib) este redus

Tipuri de infectii

(i) infectii oportuniste

sunt de origine endogena;

evolueaza la nivelul tractusului respirator superior (otite medii, sinuzite) sau inferior (bronsite cronice acutizate, pneumonii);

determinate in special de tulpini necapsulte;

favorizate de viroze respiratorii, boli cronice respiratorii;

alte infectii localizate (rare): conjunctivite, infectii urinare;

(ii) infectii invazive

meningite purulente (cele mai frecvente), artrite septice, epiglotite, celulite, pericardite;

determinate in special de serotipul Hib;

evolueaza la copii < 5 ani, in absenta Ac specifici.

Imunitate

Ac specifici anti - Hib prezenti

dupa varsta de 5 ani, consecutiv infectiilor naturale cu Hib sau cu bacterii Ag inrudite;

dupa vaccinare;

in primele 2 luni de viata, prin transfer de la mama;

Ac fata de proteine din membrana externa (P1, P2).

Principii de terapie etiotropa

sensibil natural la aminopeniciline, cefalosporine din generatia 2 si 3, carbapeneme, fluorochinolone, cloramfenicol, tetracicline, cotrimoxazol, rifampicina;

rezistenta castigata la peniciline prin

producere de beta-lactamaza, inactivata de acid clavulanic;

modificarea PLP (rar);

ceftriaxona sau cefotaxim sunt folosite in tratamentul infectiilor invazive;

in infectii la nivelul tractusului respirator se folosesc aminopeniciline iar pentru tulpinile cu rezistenta enzimatica pot fi utilizate aminopeniciline + inhibitor de beta-lactamaza, cefalosporine orale din generatia 2 sau 3 sau fluorochinolone.

Masuri profilactice

profilaxie specifica cu vaccin conjugat anti-Hib

se administreaza la copii cu varsta 2 luni-5 ani;

a redus sub 2% frecventa infectiilor invazive;

nu influenteaza infectiile determinate de alte serotipuri capsulare sau cu tulpini netipabile;

chimioprofilaxie cu rifampicina

realizata la contactii de casa sau colectivitati cu un caz de infectie invaziva, cand acestia sunt nevaccinati, vaccinati incomplet sau cu stari imunodepresive.

Grupul HACEK

H Haemophilus

A Actinobacillus

C Cardiobacterium

E Eikenella

K Kingella

HACEK reprezinta un acronim mnemotehnic rezultat din denumirile celor cinci genuri bacteriene ce intra in compozitia grupului: Haemophilus, Actinobacillus, Cardiobacterium, Eikenella, Kingella.

Desi incluse in unitati taxonomice superioare diferite, aceste microorganisme au citeva caractere comune pe baza carora au fost astfel grupate:

sunt bacili gram-negativi,

au crestere lenta, necesitind 48-72 ore de incubare la 37oC pentru obtinerea culturilor pe medii solide,

sunt microorganisme pretentioase nutritiv, care au nevoie de medii imbogatite pentru cultivare,

nu cresc pe mediile selective

izolarea lor este facilitata de prezenta heminei (factor X) in mediul de cultura si de incubarea in atmosfera cu CO2,

H Haemophilus : H. aphrophilus si H. paraphrophilus (familia Pasteurellaceae)

A Actinobacillus: A. actinomycetemcomitans, nou Aggregatibacter actinomycetemcomitans

C Cardiobacterium: C. hominis (familia Cardiobacteriaceae)

E Eikenella; E. corrodens (familia Neisseriaceae

K Kingella: K. kingae, K. denitrificans si K. oralis (familia Neisseriaceae

Haemophilus

n      Caractere generale. Haemophilus aphrophilus si H. paraphrophilus (familia Pasteurellaceae) sunt singurele specii ale genului care fac parte din grupul HACEK.

n      Microscopic apar ca bacili gram-negativi scurti, regulati, rar forme filamentoase.

Habitat

Fac parte din microbiota normala a orofaringelui si intra in componenta placii dentare, in special cea acumulata in spatiile interdentare si in spatiul subgingival.

Infectii determinate

n      H. aphrophilus si H. paraphrophilus au fost izolati din infectii ale tractusului respirator, infectii ale tesuturilor moi orale si periorale, artrite, osteomielite, bacteriemii si endocardite.

n      Sunt speciile din gen incriminate cel mai frecvent in producerea endocarditelor odontogene la adulti de varsta medie, cu sau fara afectare valvulara preexistenta.

n      Descarcarile bacteriemice sunt favorizate de procese infectioase, traumatisme sau interventii chirurgicale in teritoriul oro-maxilo- facial (inclusiv extractiile dentare).

n      Pot fi urmate de endocardita la pacienti cu variate afectiuni cardiace sau la cei cu apararea antimicrobiana compromisa (neutropenii, tratament cu imunosupresoare).

n      In multe cazuri, infectia endocardului se complica cu embolii arteriale, ceea ce explica rata mortalitatii destul de mare, de 10% pina la15%.

Sensibilitate la antibiotice

n      Cele doua specii de hemofili sunt sensibile la tetraciclina, cloramfenicol, aminoglicozide.

n      Au comportare variabila fata de aminopeniciline, unele tulpini fiind producatoare de beta-lactamaze.

Actinobacillus (Aggregatibacter) actinomycetemcomitans

Studii de biologie moleculara si imunochimie au demonstrat ca aceasta specie se aseamana mai mult cu H. aphrophilus, H. paraphrophilus decat cu alte specii ale genului Actinobacillus.

Caractere generale

n      Este un mic cocobacil gram-negativ, foarte pretentios nutritiv, care cultiva lent, dupa minim 72 de ore de incubare in atmosfera cu 5-10% CO2.

n      Prezenta factorilor X si V nu este indispensabila.

n      In conditii adecvate, formeaza colonii mici, netede, transparente, foarte aderente la suprafata mediului de cultura.

Habitat

A. actinomycetemcomitans face parte din microbiota cavitatii orale la un numar redus de persoane din populatia generala

Infectii determinate

n      Bacteria este implicata in producerea parodontitei juvenile localizate, o infectie cu caracter distructiv ce evolueaza la nivelul tesuturilor de sustinere a dintelui.

n      De remarcat ca tulpinile izolate din astfel de lezuni au numerose structuri de patogenitate, (e.g. leucotoxine, factor de inhibare a chemotaxiei polinuclearelor, toxina inductoare a resorbtiei osoase, factor inhibitor al fibroblastilor), ceea ce explica liza osului alveolar, uneori masiva

Infectii determinate

n      Consecutiv traumatismelor sau interventiilor stomatologice invazive, A. actinomycetem comitans poate produce bacteriemii si endocardite subacute, in special la tineri cu prolaps sau stenoza de valva mitrala.

Sensibilitate la antibiotice

n      Microorganismul este sensibil la tetraciclina, macrolide, streptomicina, cefalosporine de generatia a 3-a.

n      Au fost raportate tulpini rezistente la aminopeniciline si aminoglicozide (exceptie streptomicina).

Cardiobacterium hominis

n      Din punct de vedere taxonomic, similitudini ale secventelor ARN r 16S justifica includerea acestei bacterii in familia Cardiobacteriaceae, alaturi de genurile Sutonella si Dichelobacter.

Caractere generale

n      Unica specie a genului, reuneste bacili gram-negativi polimorfi, ocazional filamentosi, imobili.

n      Facultativ anaeroba, creste foarte lent pe medii si in conditii de incubare speciale.

n      Ataca zaharurile fermentativ, produce oxidaza si indol, este catalaza negativ, nu hidrolizeaza ureea si nu reduce nitratii.

Habitat

C. hominis se gaseste in cantitate relativ crescuta la nivelul naso- si orofaringelui si, inconstant, pe mucoasa nasala.

Infectii determinate

n      Dupa interventii stomatologice sau in sfera ORL, sunt posibile bacteriemii, urmate de meningite sau endocardite in cazul pacientilor cu proteze valvulare.

Sensibilitate la antibiotice

n      C. hominis este sensibil la aminopeni ciline, tetracicline, cefalosporine, aminoglicozide, dar

n      este rezistent la vancomicina si eritromicina.

Eikenella

n      Genul, afiliat in prezent familiei Neisseriaceae, are o singura specie - E. corrodens, omogena fenotipic si genotipic.

n      Caractere generale. Specia cuprinde bacili gram-negativi, imobili, pretentiosi nutritiv;

n      sunt aerobi in prezenta factorului X, dar necesita incubare anaeroba atunci cand sunt cultivati pe medii fara hemina

n      Uzual formeaza colonii deprimate, care erodeaza agarul.

n      Sunt oxidaza-pozitivi, azaharolitici, reduc nitratii, nu produc catalaza si nici ureaza.

Habitat

n      E. corrodens este rezidenta a cavitatii orale si naso-faringelui la mai mult de jumatate din populatia generala.

Infectii determinate

n      Determina infectii ale capului si gatului, in special osteomielite, dupa traumatisme sau interventii chirurgicale in sfera oro-maxilo-faciala.

n      A fost izolat, ocazional, din parotidite, sinuzite, bacteriemii si endocardite subacute.

n      La consumatorii de droguri si persoane imunodeprimate determina infectii pleuropulmonare cu evolutie severa.

Sensibilitate la antibiotice

n      Majoritatea tulpinilor de E. corrodens sunt sensibile la ampicilina, tetraciclina, cefalosporine,

n      dar sunt rezistente la penicilina, vancomicina si aminoglicozide.

Kingella

n      Genul este in prezent inclus in familia Neisseriaceae si au fost caracterizate trei specii:

K. kingae

K. denitrificans

K. oralis

Habitat si infectii determinate

n      Speciile de Kingella habiteaza mucoasa orala si faringiana.

n      Determina ocazional, la gazda normoreactiva, artrite si osteomielite cu localizari variate.

n      Dupa manevre invazive efectuate in sfera ORL pot ajunge in sange, fiind implicate in endocardite subacute la pacienti cu leziuni valvulare preexistente.

n      La gazda imunodeprimata, kingelele pot produce pneumonii si abcese ale organelor parenchimatoase.

n      Semnificativ, aceste afectiuni sunt precedate de procese infectioase la nivelul oro-faringelui.

Sensibilitate la antibiotice

n      Kingella are un spectru de sensibilitate destul de larg, ce cuprinde aminopenicilinele, aminoglicozidele, cefalosporinele, cotrimoxazolul, fluorochinolonele.

n      Sunt rezistente la eritromicina, lincomicina, clindamicina

Diagnosticul de laborator al infectiilor determinate de bacteriile HACEK

n      Prelevatele in care este suspicionata prezenta acestor microorganisme sunt insamintate pe geloza-chocolat, cu incubare prelungita pina la 5 zile, in atmosfera cu 10% CO2.

n      In infectiile bacteriemice, izolarea acestor bacterii din sange necesita utilizarea unor medii speciale si incubare 7-10 zile in conditii optime.

Diagnosticul de laborator al infectiilor determinate de bacteriile HACEK

n      Identificarea izolatelor se bazeaza pe studiul caracterelor biochimice si, eventual, utilizarea factorilor de crestere X si/sau V.

n      Testarea sensibilitatii la antibiotice poate pune probleme din cauza dificultatilor de cultivare a acestor microorganisme.

n      Din aceasta cauza, antibiograma difuzimetrica nu este recomandata, fiind preferata metoda dilutiilor (in bulion Mueller-Hinton suplimentat cu 5% sange lacat de cal).

Tratamenul infectiilor produse de bacteriile din grupul HACEK

n      Consta in administrarea unei aminopeniciline, eventual asociata cu un inhibitor de beta-lactamaza.

n      Adaugarea aminoglicozidelor este recomandata cand sunt implicati hemofilii, kingelele sau C. hominis.

n      Ca alternativa, pot fi utilizate cefalosporinele de a sau a 3-a generatie.

n      La pacientii cu sensibilizare de tip imediat la peniciline, pot fi utilizate azitromicina sau tetraciclinele.

n      Pentru prevenirea infectiilor cu bacterii din grupul HACEK se recomanda

n      efectuarea manevrelor invazive pe focar septic oral sau oro-faringian sub protectie de antibiotice

n      aplicarea corecta a chimioprofilaxiei in cazul pacientilor cu valvulopatii supusi unor astfel de interventii.