STUDIUL FARMACOGNOSTIC AL SPECIEI ARNICA MONTANA L.

STUDIUL FARMACOGNOSTIC AL SPECIEI
ARNICA MONTANA L.

CUPRINS

INTRODUCERE l

DATE BOTANICE 3

Istoric 3

Raspandire 4

Denumiri 5

incadrare sistematica 7

Caracteristicile genului Arnica 8

Caracteristicile familiei Asteraceae (Compositae) 8

Variabilitatea speciei Arnica montana L 9

Descrierea speciei Arnica montana L. 9

Produse medicinale vegetale

Caractere macro- si microscopice ale produsului Arnicaeflos

Recoltarea si uscarea produselor

DATE FITOCHIMICE

Lactone sesquiterpenice

Ulei volatil 16

Ulei gras

Flavonoide

Compusi triterpenici

Carotenoide 18

Polifenoli

Alte componente

DATE FARMACOLOGICE

Actiunea antiinflamatoare

Actiunea analgezica

Actiunea antitumorala

Actiunea asupra aparatului cardio-circulator

Actiunea asupra aparatului hepato-biliar

Actiunea ocitocica

Actiunea asupra ochiului

Actiunea imunostimulatoare

Actiunea antimicrobiana

Actiunea de scadere a apetitului pentru fumat

DATE TOXICOLOGICE

PREPARATE SI UTILIZARI

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1. INTRODUCERE

Arnica montana L. (Asteraceae), binecunoscuta dupa denumirea populara de arnica
sau carul zanelor, este o specie protejata in foarte multe tari. Planta se gaseste exclusiv in flora
spontana, incercarile de a o introduce in cultura fiind greu de realizat.

Este o planta perena, care creste in regiuni montane si subalpine de la 600-2800 m
altitudine. Este raspandita pe glob in aproape toata Europa, Asia si America de Nord. in tara
noastra se gaseste in tot lantul Carpatilor si in Moldova.

Planta inalta de 40-60 cm, care prezinta un rizom orizontal din care ia nastere
primavara o rozeta de frunze ovale, cu marginile intregi. Florile sunt de culoare galben-
portocaliu dispuse in capitule terminale. Specia infloreste din mai pana in august. [39]

Prezenta ei in fitoterapia actuala este insotita de o serie de cercetari care vizeaza
compozitia chimica in legatura cu actiunile terapeutice, in urma acestor cercetari s-a putut
realiza o corelare intre prezenta anumitor principii active in planta si anumite actiuni
farmacologice dovedite experimental si clinic.

Florile de arnica contin lactone sesquiterpenice de tip pseudoguaianolidic, helenalina
si acetatul de dihidrohelenalina raspunzatoare de actiunea vasoconstrictoare, ocitocica,
antiinflamatoare, analgezica. Componentele terpenoidice ale uleiului volatil exercita actiune
antiseptica antiinflamatoare si de stimulare a formarii tesuturilor de granulatie. Polifenolii
prezenti atat in flori cat si in rizomii de arnica au actiune coleretica, colagoga, antisclerotica,
antiinflamatoare. Actiunea antiinflamatoare se mai datoreaza prezentei carotenoidelor si
ionilor de mangan. Dintre carotenoide, heleniena s-a dovedit a avea o actiune specifica asupra
retinei. Interesul fiind cu atat mai mare cu cat nu a fost descoperita nici o alta carotenoida in
afara de vitamina A care influenteaza pozitiv anumite functii ale retinei. Derivatii
flavonoidici prezenti in flori sunt diuretici, hipotensivi si contribuie la marirea vitezei de
irigare a coronarelor. [9, 55, 69]

Actiunile farmacologice pot fi datorate pe de o parte principiilor active luate separat,
dar mai ales a fitocomplexului in care sunt prezente fenomene de potentare si sinergism intre
principiile active.

Intern, preparatele de arnica (infuzii, tinctura, extract uleios) sunt recomandate in
colaps circulator, hipertensiune si ca stimulent respirator, ca vasodilatator coronarian si chiar
antisclerozant cerebral. Administrarea interna se face cu mare prudenta deoarece pot provoca
accidente grave, astfel in unele cazuri preparatele pot fi avortive, fapt pentru care trebuie
acordata atentie cand se administreaza unor persoane succesibile de a fi afectate. [9]

Arnica montana L. este cea mai des utilizata extern, in tratamentul diferitelor rani care
se vindeca greu, in ulcus cruris, al hematoamelor, in afectiuni ale aparatului locomotor si
cardiovasculare sub forma de tinctura, unguente, extracte uleioase, cataplasme obtinute din
florile plantei. Mai nou se intrebuinteaza in cosmetica sub forma de creme, preparate pentru
intretinerea si tonjfierea parului si a pielii. [34, 37, 62]

In aplicarea externa a preparatelor de arnica pot aparea iritatii, dermatite de contact cu
formare de vezicule, edeme la persoanele sensibile. Responsabila de actiunea alergizanta se
pare a fi helenalina.[9, 21]

Arnica este de asemenea folosita in homeopatie si in medicina veterinara empirica,
extern in tratamentul plagilor atone.[45]

2. DATE BOTANICE

2.1. ISTORIC

Arnica montana L. este o planta straveche, dar cu toate ca astazi este atat de populara,
la scriitorii antici, nu este amintita. Documentul 'Die heilige Hildegard' (Sfanta Hildegard) in
capitolul despre 'Istoria naturii', citeaza planta 'Wolfesgelena' ca fiind afrodisiac puternic,
care probabil din greseala se interpreteaza ca fiind Arnica montana L..

Arnica montana L. a fost introdusa in medicina populara europeana de catre pastorii
din munti. Ei au observat ca atunci cand oile cadeau si se loveau mancau din frunzele acestei
plante, de aici provine si denumirea germana 'Fallkraut' (iarba pentru caderi), in anul 1613,
Tabernae-Montanus cunoaste intrebuintarea, devenita mai tarziu populara, in tratamentul
ranilor si loviturilor, in 1663 prof. Joel din Greifswald relateaza despre aceleasi intrebuintari,
iar cativa ani mai tarziu Fehr o recomanda in toate cazurile de loviri in urma ranilor, entorse,
luxatii.

Un adept deosebit de entuziast al acestei plante medicinale a fost medicul vienez H. J.
Collin (sec. XVIII), care ii atribuie actiune febrifuga si actiune asemanatoare cu scoarta de
China, de asemenea o lauda si pentru proprietatile ei antiseptice. El afirma, ca intre anii 1771-
1774 ar fi vindecat 1000 de pacienti bolnavi de malarie, administrandu-le Arnica montana L.
in caz de paralizii si glaucom (amauroza, gutta serena) el sustine ca ar fi obtinut vindecare
numai cu ajutorul ei.

Cu toate ca, in medicina alopata este cunoscuta inainte de secolul XIV impreuna cu
activitatea sa in tratamentul antiseptic al ranilor, antireumatismal, antinevralgic, in
invatamantul medical a intrat in secolul al XVIII-lea, insa numai pe la mijlocul acestui secol
Arnica montana L. cunoaste o mai larga popularitate. Drept dovada a utilizarii sale largi, atat
in medicina alopata, populara si homeopata o constituie insasi denumirea de 'arnica' care este
mult mai cunoscut decat alte denumiri 'Bergwohlverleih', 'Wundkraut', 'Kwiat kupalnika'
precum ca si intrebuintarea sa larga intern si extern in tratamentul diferitelor rani la om cat si
la animale.[l0,63, 66]

Determinarea 'drogurilor problema', cum au mai fost denumite principiile active din
planta, a inceput din secolul al XlX-lea. Astazi datorita toxicitatii unora dintre ele, a
determinat ca multe dintre preparate sa se foloseasca mai mult pe cale externa si mai putin pe
cale interna. Mai nou preparatele de arnica se recomanda, in cosmetica pentru intretinerea si
tonifierea parului.[34, 37, 55]

La noi in tara, florile de arnica reprezinta un vechi remediu, bine cunoscut si azi in
medicina populara din regiunile muntoase ale tarii, in tratarea multor boli. Sunt utilizate
contra diareii (sub forma de ceai). Pe taieturi si rani se pun frunze crude, iar cu decoctul
plantei se spala ranile obrintite din cauza frigului, radacinile plamadite in rachiu se folosesc
contra vatamaturilor.[45]

Planta a fost mult agreata de Goethe care in fiecare seara bea un ceai pregatit din
florile acestei plante.

In medicina populara a altor tari, arnica se utiliza extern in compresii, intern in febre
intermitente in Danemarca, in Austria se folosesc florile si frunzele pentru vindecarea ranilor,
iar in medicina populara letona, florile de arnica se administreaza in dureri de gat,
abdominale, si sucul obtinut prin presare in tratamentul ranilor.[39, 12, 45]

In medicina homeopata, a fost cunoscuta sub numele de 'panaceea lapsorum'. De-a
lungul timpului datorita numeroaselor sale proprietati a mai fost denumita si 'Remediul
miraculos', 'Remediul sportivilor,,.[77]

Un rol deosebit in cunoasterea patogenezei speciei Arnica montana L. 1-a avut
Hahnemann, parintele homeopatici, in 1834 in Materia Medicala Homeopata Pura au fost
descrise de catre Hahnemann 127 grupe de simptome si 638 simptome.[75].

In medicina veterinara, Arnica montana L. se utilizeaza pentru tratarea cistitelor
hemoragice sub forma de infuzie sau decoct care se administreaza sub forma de breuvaj bucal
si de asemenea in tratamentul ranilor. [45]

2.2. RASPANDIRE

Unele plante medicinale au o larga raspandire, ele gasind conditii favorabile de
dezvoltare in diferite zone si etaje de vegetatie, cel mai adesea de la campie la munte, iar

altele se gasesc numai in anumite conditii ale mediului in care unul sau mai multi factori le
sunt indispensabili, devenind, astfel limitativi in dezvoltarea si raspandirea lor.

Distributia geografica a plantei Arnica montana L. cuprinde doar regiuni montane si
subalpine intre 1300 si 1800 m, fanete si pasuni umede si rar prin zone alpine, poieni si
tufisuri.[12,39]

Arnica montana L. este singura reprezentanta europeana a unui gen nord-american
care cuprinde mai mult de 30 de specii. [49]

Pe glob raspandirea speciei este destul de larga: Europa, Asia si America de Nord.

In Europa, planta este raspandita in zona centrala: Franta (in Masivul Central si
Pirinei), Germania, Elvetia, Rusia, Anglia, Scotia, Italia, Spania, Cehia, Slovacia. Datorita
discrepantei intre cererea industriala si statutul sau de specie protejata in multe tari europene a
necesitat dezvoltarea unei proceduri rationale prin apelarea la metodele biotehnologiei. Astfel
principalii furnizori ai acestei plante sunt: Germania, Elvetia, Iugoslavia, Spania si Italia.[65]

In Rusia si in partea de rasarit a Germaniei a fost cultivata specia Arnica chamissonis
L originara din campiile turboase ale Americii de Nord, iar in partea de vest a Germaniei si a
ssp. foliosa, specii care pot fi cultivate mult mai usor decat Arnica montana L., unele
farmacopei (DAB) permitand inlocuirea speciei Arnica montana L., ele cultivandu-se in
aceleasi scopuri. [9]

In tara noastra se gaseste in tot lantul Carpatilor, la o altitudine de 600 pana la 2800 m,
gasindu-se din abundenta in Muntii Apuseni si in partile de nord ale Moldovei. Planta este
prezenta in special pe teritoriul judetelor: Alba, Bistrita, Cluj, Suceava. Ea poate creste si pe
Parang, Surul, Neagoiul, Bucegi, Postavarul, Poiana Brasov.[lO, 15, 16, 29, 47, 70]

In scop ornamental se poate cultiva in grupuri, in parcurile si gradinile publice
colinare si montane, fiind decorativa prin port si inflorescente. [45]

2.3. DENUMIRI

In medicina populara romana Arnica montana L. este cunoscuta sub denumirile de:
arnica, carul padurilor, carul zanelor, cuida, iarba soarelui, podbal, podbal de munte, roit,
tabacu-campului, tata oilor, laptuga, cujda, flori galbene.

Denumirile speciei in diferite limbi straine

Tabel l

Fiind foarte des utilizata de popor in tratamentul ranilor, contuziilor, se pot explica
denumirile de 'Wundkrauf (iarba pentru rani), 'Fallkraut' (iarba pentru cazaturi) in
Germania.

Originea denumirii de arnica este necunoscuta. O eventuala legatura cu 'arnion'=
miel in limba greaca, sau o derivatie din 'Ptarnica', este nesigura. Denumirea de arnica, care
pare a fi de origine araba, apare pentru prima data la Matthaeulus Sylvaticus (sec. XTV) sub
forma de 'arnich'.[10, 12, 30, 39, 45]

2.4. INCADRARE SISTEMATICA

Specia Arnica montana L. apartine urmatoarelor unitati sistematice in ordine
descrescatoare: [66, 60]

Increngatura Magnoliophyta (Angiospermatophyta)

Clasa Magnoliatae (Dicotyledonatae)

Subclasa Asteridae

Ordinul Asterales (Sinanterales)

Familia Asteraceae (Compozitae)

Subfamilia Radiiflorae

Genul Arnica

Specia Arnica montana L.

Alaturi de Arnica montana L. se utilizeaza in medicina si alte specii de Arnica in
vederea obtinerii produselor medicinale:

Arnica chamissonis Less. - Arnica longifolia Eat

Arnica chamissonis ssp. foliosa - Arnica sorora

Arnica chamissonis ssp. incana - Arnica whitney

Arnica chamissonis genuine - Arnica amplexicaulus Nutt

Arnica sachalinensis - Arnica fulgens

Arnica cordefolia

CARACTERISTICILE GENULUI ARNICA

Plantele din genul Arnica sunt in general perene cu frunze opuse in partea inferioara a
tulpinei. Antodiu mare, solitar. Foliolele involucrate biseriate, cele externe mici sau lipsa, in
acest caz devenind uniseriate. Receptacolul convex, paros. Florile discului sunt hermafrodite,
tubuloase, cele marginale femele ligulate. Achena este cilindrica, 5-10 costata cu papus
format din peri scabri, uniseriati.[74]

CARACTERISTICILE FAMILIEI ASTERACEAE

(COMPOSITAE)

Formula florala : ♀♂* sau %, K₍₅₎ ; ₀[C₍₅₎ A₅] Ğ ₍₂₎

Aceasta formula cuprinde aproximativ 1000 de genuri cu 20.000 de specii raspandite
pe tot globul.

Sunt plante ierbacee, rareori arbustive sau liane.

Frunzele sunt simple sau sectate, de obicei alterne.

Florile sunt bisexuate (hermafrodite), prin avortare ele devin unisexuate sau sterile,
actinomorfe, zigomorfe. Acestea sunt dispuse pe un receptacol latit sau bombat formand un
calatidiu sau capitul, de unde si denumirea anterioara a familiei Compositae.

Caliciul redus la 5 dintisori membranosi sau un numar mare de perisori care la
maturitate formeaza un papus sesil sau ridicat ce asigura diseminarea fructelor.

Corola este formata din 5 petale unite, poate fi tubuloasa, labiata in forma de palnie
sau lingulata.

Androceul este format din stamine cu filamente libere, fixate pe tubul corolei, anterele
concrescute formand un tub prin care strabate stilul cu stigmatul bifurcat.

Gineceul este inferior, bicarpelar.

Fructul este o achena, uneori in varf cu un papus.

Semintele sunt lipsite de endosperm, bogate in ulei si aleurona.

Asteraceele ocupa locul de varf in evolutia Magnoliatelor, avand varsta relativ tanara,
cunoscute ca fosile din Tertiar.In flora Romaniei vegeteaza 53 genuri cu 320 specii.[60]

VARIABILITATEA SPECIEI ARNICA MONTANA L.

In privinta variabilitatii speciei amintim urmatorii taxoni subspecifici:

Arnica montana f. obtusifolia-cu frunzele la varf rotunjite, obtuze. Este
raspandita in Muntii Rodnei, Muntii Fagarasului.

Arnica montana f. stenophylla - cu frunze lanceolate scurte

Arnica montana f. petiolata - cu frunze alungite lanceolate, lungi de 15-23
cm, lent atenuate in petiol. Este raspandita in regiunea Maramures: Muntii
Tibles, Baiut pe Muntele Muncelu (regiunea Lapus), regiunea Cluj:
Bucium pe Detunata (regiunea Campeni), Muntii Rodnei. [74]

DESCRIEREA SPECIEI ARNICA MONTANA L.

Arnica montana L., arnica sau podbal de munte este o specie perena, cu rizom
cilindric, oblic, exclusiv in flora spontana, neputand fi introdusa in cultura.

Prezinta o rozeta bazala de frunze, o tulpina simpla, cu numar redus de frunze, cele
bazale oval eliptice, cu peri scurti si aspri, iar cele tulpinale, in numar de 2-3 perechi, opuse si
mai mici.

Antodiile terminale mari, de 4-8 cm diametru cu 12-20 flori marginale ligulate,
galbene si numeroase flori centrale tubuloase portocalii sunt protejate de un involucru cu 2
randuri de bractei.

Fructele sunt achene cu un papus aspru, de culoare neagra.

Planta infloreste in iunie si iulie, inflorescentele apar doar in al II-lea an de vegetatie.

Imagini ale speciei Arnica montana L. sunt prezentate in figurile isi 2.[45, 60]

Fig. l Arnica montana L.

Fig. 2 Arnica montana L

2.9. PRODUSE MEDICINALE VEGETALE

Produsele medicinale vegetale de la Arnica montana L. provin din:
- Arnicae flos
- Arnicae rhizoma
- Arnicae radix
- Arnicae herba
- Arnicae flos sine calycibus

- Arnicae flos cum calycibus

- Arnicae folium
Cele mai utilizate produse medicinale vegetale sunt: Arnicae flos si Arnicae rhizoma.

CARACTERE MACRO- SI MICROSCOPICE ALE

PRODUSULUI ARNICAE FLOS

CARACTERE MACROSCOPICE

Produsul este format din capitule florale intregi, fara codite, cu aspect general cenusiu
si numeroase flori ligulate si tubuloase.

Florile marginale, femele, ligulate in numar de 12-20 sunt de 2-3 ori mai lungi decat
involucrul. Ligula strabatuta de 7-15 nervuri, lunga pana la 2 cm si cu 3 dinti in varf este de
culoare galbena, galben-portocalie pana la galben rosiatica. (Fig. 3)[9, 17, 55, 39]

Fig. 3 Arnicae flos
A - sectiune longitudinala radiara prin floare

B - floare marginala (ligulata) G - par de pe nivelul corolei

C - floare centrala (rubuloasa) F - par dublu (geminal) de pe ovar

D - grauncior de polen E - varful unui par de papus

Florile centrale, tubuloase, pubescente, hermafrodite, actinomorfe au corola divizata
(in partea superioara) in 5 dinti (Fig. 3). [16, 55, 74]

Pe florile ligulate si tubuloase se gasesc numeroase glande secretoare, alcatuite din
mai multe celule dispuse pe un rand sau doua randuri de tip Compositae (Fig. 7).

Caliciul prezinta forma de egreta si este acoperit cu peri simpli pluricelulari
filamentosi. (Fig. 7)

In florile centrale se gasesc 5 stamine cu anterele concrescute.

Ovarul este inferior, lung si subtire, avand un stil terminat cu 2 stigmate bifurcate. [9,

Cand florile s-au transformat in papus, in cantitate mai mare, acestea dau produsului
un aspect cenusiu matasos, caracteristic. Gustul este picant, amar, iute, iar mirosul slab si
aromat. [9, 17,55]

CARACTERE MICROSCOPICE

Caracteristici sunt perii tectori pluricelulari, aspri si ascutiti de pe corola. Pe suprafata
ovarului se disting peri geminali cu 2 celule concrescute pe lungul lor, pereti punctati si
glande specifice Compositelor.[65]

Fig.4 Arnicae flos

Fitomelan in ovar

Corola (frunzele corolei) cu epiderma papiloasa pe partea interioara si cu numeroase
glande de tip Compositae este acoperita cu peri membranosi, netezi, avand lungimea pana la
l mm, fiind constituiti din 3-7 celule (Fig.7).

Fig.5 Arnicaeflos
Sectiune transversala prin peretele
ovarului

a - peri dubli (geminali)

b - glande de tip Compositae

c - epiderma urmata de stratul de fitomelan negru

Fig. 6 Arnicaeflos
Inelul de celule pietroase
(sclerenchimatice) la baza ovarului

Epiderma corolei florilor ligulate

Glande secretoare de pe corola

Graunciori de polen

Epiderma bracteelor mature a
inflorescentei

Peri simpli de pe marginea caliciului

6. Sectiunea transversala prin petala
a. epiderma

σ. cuticula

B. tesut lacunos

Γ. glanda

7. Perisorii papusului

a - ramificatia perisorilor

8. Sectiune transversala prin bractee

a - epiderma T - tesut lacunos
b - peri protectori λ - tesut conducator

β - peri glandulari
Fig. 7 Arnicae flos

Pe segmentele papusului se observa peri mici ascutiti cu peri verucosi.[9,39]
In interior si raspandit pe intreaga suprafata se intalnesc formatiuni negre, ramificate cu
aspect caracteristic, care sunt spatiile intercelulare cu fitomelan (Fig. 4, 6). Urmeaza apoi
cateva straturi de fibre putin ingrosate si ovulul format din celule fine. La baza ovarului se
distinge un inel format din 5 celule pietrificate (sclerendrimatice) (Fig. 5).[9, 17, 65, 67]

2.11. RECOLTAREA SI USCAREA PRODUSELOR '

ARNICAEFLOS

Recoltarea se face la inceputul infloririi, in iunie sau iulie. Sunt recoltate doar
inflorescentele cu ligulele viu colorate, neofilite si nefructificate, cele fructificate marind
astfel cantitatea de seminte si papus in produsul uscat. Dupa ruperea inflorescentelor de obicei cu mana sau dupa taierea capitulelor cu ajutorul unor foarfece, se aduna in cosul fara a le
presa.

Se indica recoltarea doar a inflorescentelor terminale si doar la o parte din plante
pentru a nu produce restrangerea arealului.

Uscarea se face cat mai repede posibil, la temperatura de 40-50C, deoarece uscarea
inceata nu opreste fenomenul de fructificatie, obtinandu-se astfel un produs inferior, fara
importanta practica. [9, 55]

De asemenea temperatura de 50C se foloseste pentru uscare rapida, umiditatea
inegrind planta, si pentru a ucide larvele unui parazit daunator ce traieste pe planta (Trypeta
Arnicivora).[9,39]

3. DATE FITOCHIMICE

LACTONE SESQUITERPENICE

In florile de Arnica montana L. au fost identificate unnatoarele lactone sesquiterpenice:

Helenalina si esterii sai: acetat, etacrilat (arnicolid D), izovaleriat, tiglat de helenalina
- 11, 13 dihidrohelenalina si esterii: acetat, metacrilat, tiglat, seneciolat de 11,13
dihidrohelenalina

In florile de Arnica chamissonis ssp.foliosa sunt prezente:

Helenalina si esterii sai

- 11, 13 dihidrohelenalina si esterii sai.

Arnifolina (2,3 dihidro-2a hidroxiderivati)

Chamissonolida (2,3 dihidro-2o,4a dihidroxi derivati)

In frunze au fost identificate urmatoarele lactone sesquiterpenice:

Helenalina si esterii sai

- 11,13 dihidrohelenalina si esterii sai

Tetrahidrohelenalina

ULEI VOLATIL

In uleiul volatil din flori s-au identificat urmatorii compusi mai importanti

Timol si derivatii sai: metoxi-timol, dimetoxi-timo-hidrochinona, izobutiratul timolului

Mircen

Humulen

Dintre compusii mai importanti din uleiul volatil din rizomi se mentioneaza:

Dimetileterul timohidrochinonei

Ester floril-izobutiric

Florol (m-etil fenol)

Eter m-floril-metilic

ULEI GRAS

In uleiul gras din Arnica montana L. s-au identificat:

acizi grasi saturati: capronic, caprilic, pelargonic, undecanic, caprinic, lauric, tridecanic,
miristic, pentadecanic, palmitic, heptadecanic, stearic

acizi grasi nesaturati: oleic, linolic, linolenic, palmitoleic

FLAVONOIDE

In florile de Arnica montana L. si Arnica chamisoanis ssp. foliosa (Nutt) Maguire s-au identificat urmatoarele tipuri de flavonoide:

Flavone: apigenina, luteolina, hispidulina, eupafolina, pectolinarigenina, jaceosidina,
chrisoerina.

Flavonoli: kaempherol, quercetina 6-metoxi-kaempherol.

Flavone glicozidate: luteolin 7-0-p-glucozida, hispidulin 7-O-glucozida, eupofolin 7-0-P
glucozida, chrisoerin 7-0-p-glucozida

Flavonoli glicozidati: kaemferol-3 monoglucozid (OH in 3,5,7,4'), quercetin 3 monoglucozid
(OH in 3,5,7,3',4), quercetin-3 glucogalacturozida.

COMPUSI TRITERPENICI

In flori, rizomi si radacinile de Arnica montana L. s-au identificat:

Arnidiol

Fitosteroli

Faradiol

ψ-taraxasterol

CAROTENOIDE

In florile de arnica au fost identificate urmatoarele carotenoide mai importante:

Heleniena

Zeaxantina

Xantofilepoxid

α si β caroten

Criptoxantina

Alte componente: trans luteina, neo-A-cis-luteina, neo-β-cis-luteina, mutacrom, flavocrom,
lutein-5,6-epoxid

POLIFENOLI

Polifenolii prezenti in florii de Arnica montana L.sunt:

- Acid chinic

Acid cafeic

Acid clorogenic

Cinarina

ALTE COMPONENTE

Florile si rizomul deArnica montana L. mai contin:

poliine

cumarine

acizi organici

polizaharide

aminoacizi

3.1. LACTONE SESQUITERPENICE

Lactonele sesquiterpenice constituie un grup numeric important, in jur de 3000 de
structuri cunoscute, care erau descrise in vechiul tratat al Materiei Medicale sub numele de
'' principii amare''. [7]

Lactonele sesquiterpenice sunt frecvent localizate in perii secretori situati la nivelul
frunzelor, tulpinilor, bracteelor inflorescentelor, de asemenea sunt prezente in achene, ele
fiind rare in organele subterane.

Structurile lactonelor sesquiterpenice sunt variate, toate au ca intermediar produsul de
ciclizare, ciclodecadienilic al 2E, 6E farnesil-pirofosfat. Se admite ca principalele schelete
deriva de la germacronolide, prin ciclizarea cationului ciclodecadienilic.

Structurile produsilor de ciclizare depind de conformatia adoptata de macrociclu si
pozitia dublelor legaturi care permit ciclizari intermoleculare electrofite variate. [7]
Schema principalelor grupe de lactone sesquiterpenice

2E,6EFPP

15

pseudoguaianolide

guaianohde

eremophilanolide

Gruparile structurale importante ale lactonelor sesquiterpene sunt:

lactone de tipul α-metilen-γ-lactone

grupari metil, functionale (alcooli, acizi carboxilici)

grupari hidroxil, care cel mai frecvent sunt esterificate

Lactonele sesquiterpenice de tip pseudoguaianolidic sunt prezente in florile de Arnica
montana L. intr-un continut procentual de 0,3-1,0%, iar in florile de Arnica chamissonis Less.
este de 0,07-1,4%.[7, 65, 66]

In florile de Arnica montana L.sunt prezente urmatoarele lactone sesquiterpenice:

OH CH₂ HELENALINA

DERIVATI DE HELENALIN

R=-C-CH₃

║

O

Acetilat de helenalina

R=-C-C=CH₂

║ │

O CH₃

Metacrilat de helenalina

R=-C-CH-CH₃

│

O CH₃ Izobutirat de helenalina

R=- C- O= CH-CH3

║ │

O CH₃

Izovaleriat de helenalina

R=-C-C=CH-CH3

║ │

O CH3

Tiglilat de helenalina

CH3

11,13-DIHlDROHELENALINA

DERIVATI DE 11,13-DIHIDROHELENALINA

R=- C- C= CH-CH₃

║ │

O CH3

Tiglilat de dihidrohelenalina

R=-C-CH₃

║

O

Acetilat de dihidrohelenalina
R=-C-CH-CH₃

║ │

O CH₃

Izobutirat de dihidrohelenalina
R=-C-CH= C-CH₃

║ │

O CH₃

Seneciolat de dihidrohelenalina
R=-C-C=CH₂

║ │

O CH₃

Metacrilat de dihidrohelenalina

In florile de Arnica chamissonis ssp. foliosa sunt prezenti pe langa helenalina, esteri de
11,13 dihidrohelenalina si 2,3 dihidro-2a hidroxiderivati (arnifolina) si 2,3 dihidro 2a 40
dihidroxiderivati (chamissonolide).La specia de Arnica chamissonis ssp. genuina au fost
evidentiate numai urme de ivalin (eudesmenolide) si nu au fost gasite chamissonolide.[65, 67]

Arnifolina a fost prima lactona sesquiterpenica de tip pseudoguaianolida care a fost
izolata in anii 1960 de catre un grup de cercetatori rusi. in 1971, Poplawski si colaboratorii au
izolat din frunzele de Arnica montana L., pseudoguaianolidele: tetrahidrohelenalina,
dihidrohelenalina, precum si derivatii lor estetici. [47,60,65,66,68]

ARNIFOLINA

R=tiglil
R=angelicolil
R=senecioil
R=izovaleril

DERIVATI DE ARNIFOLINA

CHAMISSONOLIDA

R R'

CH₃-CO tiglil

2-diacetil-4-O-tiglilchamissonolida

DERIVATI DE CHAMISSONOLIDE

OH

TETRAHlDROHELENALINA

Compozitia chimica a florilor de Arnica montana L. in lactone sesquiterpenice din
diferite regiuni este diferita. Astfel, florile din Europa Centrala contin in special esteri de
helenalina, iar la florile din Spania predomina esteri de dihidrohelenalina. [65]

S-au realizat mai multe studii in ceea ce priveste localizarea si cantitatea lactonelor
sesquiterpenoidice prin compararea rezultatelor obtinute prin culturi de tesuturi 'in vitro' si
rezultate obtinute de plante cultivate pe campuri diferite.

Pe baza analizelor gaz-cromatografiei si spectroscopiei de masa (GC si GC/MS) s-a
demonstrat ca continutul in lactone sesquiterpenice existente in Arnica montana L. cultivate
'in vitro' este corelata cu diferentierea tesuturilor partilor aeriene. Astfel in flori, s-a observat
ca exista atat esteri de helenalina cat si esteri de dihidrohelenalina in cantitati aproximativ
egale. [53]

In frunze a fost inregistrata variatia sezoniera a estetilor lactonelor sesquiterpenice.
S-a observat ca plantele tinere acumuleaza in special derivati de helenalina, ca apoi inainte de
formarea frunzei cu 6 saptamani, continutul acestora sa descreasca aproape de zero, in timp ce
derivatii de dihidrohelenalina raman constanti o perioada mai mare de timp.

Plantele de Arnica montana L. crescute in mediul de cultura sub forma de suspensie, au aceeasi compozitie calitativa de lactone sesqueterpenice, ca si in flori, dar in cantitati de zece ori mai mici. In opozitie culturile de calus si radacinile transformate de Agrobacterium crizogenum nu contin cantitati detectabile de lactone, ceea ce confirma ipoteza ca acumularea de lactone in Arnica montana L. este rezervata partilor aeriene ale plantei unde pot fi depozitate in golurile de la suprafata epidermei. [52]

O analiza chimica a plantelor din culturile tisulare au evidentiat prezenta lactonelor
sesquiterpenice in extractele din lastari proliferati si plante regenerate, absenta lor in
extractele din radacinile acestor plante. Astfel acetatul de helenalina continut in frunzele
plantutelor, este 0,073%, de patru ori mai mult decat cantitatea obtinuta prin proliferarea
lastarilor 0,016%.

Continutul de acetat de helenalina obtinut' 'in vitro' 'prin tehnici tisulare Tabel 3

3.2. ULEI VOLATIL

Uleiurile volatile nu sunt substante unitare, ci un amestec de componenti in care se
gasesc hidrocarburi terpenice aciclice si ciclice, derivatii lor oxigenati (alcooli, aldehide,
cetone, esteri, eteri), precum si compusi aromatici.

Uleiul volatil la specia Arnica montana L. a fost identificat in flori , radacini, rizomi.
Componentele chimice mai importante ale uleiului volatil sunt: timol, metoxi-timol, dimetoxi-
hidrochinona, mircen, humulen, florol, ester floril-izobutiric, ester m-floril-metilic.

ESTER FLORIL-IZOBUTIRIC

ESTER m-FLORIL-METILIC

Continutul de ulei volatil este in flori de 0,05-0,15%, in radacina de 1,77-3,74%, iar in rizomi de 2,70-6,3%.[65,66]

Din cauza continutului mai mare de ulei volatil gasit in radacina si rizomi s-au efectuat cele mai multe studii pe aceste parti ale plantei. Conform acestui studiu, s-a observat ca rizomii contin o cantitate mai mare de ulei volatil decat radacinile, continutul procentual la plantele de cultura este intotdeauna mai mic decat la cele din flora spontana. Variatiile mari in continutul de ulei volatil ar putea fi cauzat de anotimp, specie, cultura si in functie de locul lor de origine.

Continutul procentual in uleiurile volatile din Arnicae radix si Arnicae rhizoma

Tabel 4

Proprietati fizico-chimice:

Uleiul volatil obtinut din rizomi si radacini este lichid la temperatura camerei, slab

galbui spre verde, insa la o solutionare mai lunga la aer se coloreaza in maro. Miros aromat,
gust amar, si intens arzator, pus pe hartia de filtru lasa initial o pata care dispare in timp. [67, 55]

3.3. ULEI GRAS

Consistenta semisolida a uleiului volatil se datoreaza continutului in acizi grasi si
hidrocarburi parafinice.

Acizii grasi apartin seriei acizilor monocarboxilici saturati sau nesaturati, au un numar
par de atomi de carbon (rar impar) si sunt distribuiti in catene normale, foarte rar ciclice. De
obicei acizii din grasimi au pana la 32 atomi de carbon. [26,42]

In florile de Arnica montana L. si in uleiul volatil, a fost confirmata prezenta acizilor
grasi. [27] Cu ajutorul gaz-cromotografiei realizata dupa esterificarea (metilarea) acizilor
grasi, s-a demonstrat prezenta acidului miristic, acidului lauric, acidului caprinic si a 3 acizi
nesaturati: acid palmitoleic, linolic si linolenic precum si urme de acizi grasi nesaturati simpli
cu C₁₀-C₁₅ si C_17.

Continutul si structura acizilor grasi saturati din uleiul volatil de Arnica montana L.

Tabel 6

Continutul si structura acizilor grasi nesaturati din uleiul volatil de arnica

Tabel 7

S-a observat ca, fractiunea acizilor grasi saturati (60,1%) este mai mare decat
fractiunea acizilor nesaturati (40%).

Componenta principala a acizilor grasi nesaturati este acidul linolic si linoleic , iar
componenta principala a acizilor grasi saturati este acidul palmitic.

Cu ajutorul gaz-cromatografiei (GC) si cromografiei in strat subtire (CCS) s-a obtinut
continutul procentual din ulei volatil din florile diferitelor specii de Arnica, acizi grasi saturati
55-70%, iar acizii grasi nesaturati 30-45%.

Componentele principale din uleiul volatil din Arnica sp. sunt: acidul palmitic 26-
52%, apoi acidul linolic 17-25%, acidul linolenic 9-14%, acidul miristic 6-16%.
Componentele principale ale uleiului sunt aceleasi in specia Arnica chamissonis ssp. foliosa si
Arnica chamissonis ssp. incana, avand valori apropiate de ale speciei Arnica montana L.[67,

3.4. FLAVONOIDE

Flavonoidele sunt substante fenolice naturale, de tip C₆-C₃-C₆, derivati ai 2-
fenilbenzopiranului (flavanului).[26]

In tabelul 8 sunt prezentate flavonoidele care au fost identificate din Arnica montanaL. si Arnica chamissonis ssp. foliosa.[69]

Flavone si flavonoli (agliconi) din Arnica sp. Tabel 8

Cu ajutorul cromatografiei ascendente pe hartie, au fost identificate in hidrolizatele
purificate din flori de Arnica montana L. quercetin si izoquercetin.[

Determinarea spectrofotometrica a componentelor flavonoidice determinate sub forma de aglicon, si utilizand metoda lui Horok si Brejchna, s-au obtinut cantitati procentuale diferite la Arnica sp. .

Continutul de flavonoide la diferite specii de Arnica Tabel 9

Analizand fractiunea flavonoidica cu ajutorul cromatografiei pe hartie la mai multe
specii de arnica, Borkowski B. si colaboratorii au observat ca helenalina cat si 7-
monoglucozidul ei nu sunt continuti in florile si receptacolele de Arnica montana L., dar sunt
prezente la Arnica sachalinensis, Arnica chamissonis Less. si Arnica whitney. [4]

Fractiunea glicozidica separata din structurile flavonoidice de catre Kaspryz si
colaboratorii din florile de Arnica montana L. se gaseste in proportie de 5,2-9%. Partea
glucidica este intotdeauna formata din glucoza si arabinoza.

Cu ajutorul MECK (cromatografiei electrochinetice micelare), electroforezei capilare,
spectrului ultraviolet s-a putut deosebi pe baza compozitiei chimice a flavonoidelor, specia
Arnica montana L. de specia Arnica chamissonis ssp. foliosa. Arnica montana L. contine
urmatoarele flavonoide glicozidate: patuletin 3-0-glucozida, quercetin 3-0-glucozida, 6-
metoxi-kaempferol 3-0-glucozida, kaempferol 3-0-glucozida, iar florile Arnica chamissonis
ssp. foliosa sunt caracterizate prin prezenta a doua flavone glicozidate: luteolin 7-0-glucozida,
eupafolin 7-0 glucozida.

3.5. COMPUSI TRITERPENICI

Se presupune ca, compusul care in lucrarile mai vechi era denumit arnicina, evaluat la
cantitati de pana la 4% este un amestec de diferite substante cu caracter triterpenic si
stearinic.Dintre acestea arnidiolul si faradiolul ar fi cele mai importante, atat in flori cat si in
rizom si radacina. [3, 9, 40].

FARADIOL

3.6. CAROTENOIDE

Dintre carotenoide se releva prezenta helenienei (C₇₂H₁₁₆O₄)substanta cu actiune
asupra retinei, care se poate obtine si din florile de compozite, exemplu din cele de Tagetes
sp; . Heleniena este esterul dipalmitic al luteinei, luteina (C4oH₅₆O₂) fiind o xantofila izomera
(3, 3' dihidroxi-carotina).

Heleniena are punct de topire pt =89 - 92 C , din metanol cristalizeaza sub forma de
ace rosii. Alte substante carotenoidice care dau coloratia portocalie a uleiului volatil sunt : α si
β caroten, criptoxantina, aureoxantina, zeaxantina, xantofilepoxid. [9, 10,57,69]

OH

HELENIENA

α CAROTEN

β CAROTEN

ZEAXANTINA

XANTOFILEPOXID

3.7. POLIFENOLI

Polifenolii prezenti in Arnica montana L. sunt reprezentati in special de compusii fenil- propanici sau compusi de tipul Ce-C3.[26]

Dintre derivatii fenil-propanici prezenti in florile de arnica cat si in rizom si radacina, au importanta deosebita: acidul clorogenic si cinarina, acestia fiind esteri ai acidului cafeic cu acidul chinic.[26]

H=CH──COOH

OH ACID CAFEIC

HOOC COOH

ACID CHlNIC

HOOC PH

ACID CLOROGENIC

OH

CINARINA

OH

4. DATE FARMACOLOGICE

Arnica montana L. se numara printre cele mai cunoscute plante, utilizate in medicina
populara. Prezenta ei in fitoterapia actuala este insotita de o serie de cercetari care vizeaza
compozitia chimica in legatura cu actiunile terapeutice, in urma acestor cercetari, s-a putut
realiza o corelare intre prezenta anumitor principii active in planta si anumite actiuni
farmacologice.

Lactonele sesquiterpenice, helenalina si acetatul de dihidrohelenalina, de tip
pseudoguaianolidic, prezente in florile de arnica exercita actiune antiinflamatoare, analgezica,
vasoconstrictoare, ocitocica, antitumorala. Componenetele terpenoidice ale uleiului volatil
prezinta o actiune antiseptica, antiinflamatoare si de stimulare a formarii tesuturilor de
granulatii, polifenolii sunt responsabili de actiunea coleretica, colagoga, antisclerotica si
antiinflamatoare. Actiunea antiinflamatoare se mai datoreste prezentei carotenoidelor si
ionilor de mangan.

Derivatii flavonici sunt diuretici si hipotensivi, iar alaturi de procianidoli contribuie
la marirea vitezei de irigare a coronarelor, dezvoltand totodata efecte inotrop pozitive si
cronotrop pozitive. Reglarea irigarii coronarelor se aseamana cu cea exercitata de preparatele
de Crategus sp., arnica fiind considerata ca al doilea produs vegetal, dupa paducel, eficient in
tratamentul insuficientelor coronariene cu sau fara angina pectorala.

In medicina empirica, arnica se foloseste mai mult extern in tratamentul ranilor care se
vindeca greu, al hematoamelor, contuziilor. Intern, preparatele de arnica (infuzii, tinctura,
extract uleios) sunt recomandate in colaps circulator, hipotensiune, ca stimulent respirator, ca
vasodilatator coronarian si chiar ca antisclerozant cerebral.

Planta a fost des utilizata mult timp pentru a provoaca avortul, lucru care astazi poate
fi explicat pe baza activitatii ocitocice dovedite a lactonelor sesquiterpenice.

Gargarismele cu infuzie de flori de arnica se folosesc in tratamentul unor faringite
cronice, precum si impotriva fumatului.

Experimentele farmacologice in diferite modele experimentale demonstreaza astazi
stiintific utilizarile terapeutice din medicina populara. Astfel a fost demonstrata actiunea
antiinflamatoare, in diferite modele de inflamatii, actiunea analgezica, ocitocica, actiunea
favorabila asupra retinei, data de heleniena.

Actiunea hepato-biliara a fost demonstrata pe soareci carora li s-au indus experimental leziuni toxice ale ficatului si de asemenea a fost demonstrata si actiunea asupra aparatului cardio-circulator.

4.1. ACTIUNE ANTIINFLAMATOARE

In medicina traditionala, florile de arnica au fost folosite extern in inflamatiile gurii si
gatului (laringite, raguseli), ca pansament antiseptic si cicatrizant al ranilor. [9, 15].

S-au facut diverse experimente de punere in evidenta a activitatii antiinflamatoare si
antiartritice ale extractelor obtinute din Arnica montana L. in cazul diferitelor tipuri de
inflamatii. [3 3]

Extractele alcoolice preparate din florile speciilor de Arnica montana L. si Arnica
chamissonis ssp. foliosa se utilizeaza ca si antiinflamatoare. Ingredientele active ce mediaza
efectul farmacologic sunt in special lactonele sesquiterpenice ca helenalina, 11,13
dihidrohelenalina, chamisonolide si esterii lor derivati, in timp ce acesti compusi afecteaza in
mod diferit procesele celulare, datele curente nu explica, cum lactonele sesquiterpenice isie

xercita efectele antiinflamatorii.

Activitatea antiinflamatoare a fost testata folosind un model de inflamatie acuta,
edemul carrageenic al labei de sobolan. S-a dovedit ca dintre lactonele sesquiterpenice,
helenalina a fost cea mai activa.

Administrarea la sobolan de 2,5 mg helenalina/kg corp, de doua ori a dus la o reducere
a edemului cu 47%. in cazul indometacinului s-a obtinut acelasi rezultat cu 20 mg/kg corp, iar
in cazul fenilbutazonei, 100 mg/kg corp a determinat o reducere a edemului cu 47%.
Helenalina s-a dovedit a fi in acest caz mai activa decat cele doua antiinflamatoare. [68]

S-a dovedit prin studii ca pentru activitatea antiinflamatoare au o mare importanta
gruparile metilenice exociclice ale nucleului γ lactonic. Daca acesta ar fi saturat, ca in cazul
11,13 dihidrohelenalinei s-ar produce o pierdere semnificativa a activitatii antiinflamatorii,
astfel la 2,3 dihidrohelenalina se produce o reducere a edemului cu 49%, ceea ce s-a produs
cu fenilbutazona la 100 mg/kg corp. [68]

La alt model de inflamatie-artrita cronica la sobolani, s-a dovedit din nou actiunea
antiinflamatoare a helenalinei cu 2,5 mg/kg, 3 saptamani, injectati zilnic. S-a produs o
reducere a edemului cu 77%. La indometacin s-a produs o reducere a edemului cu 45%, la o
doza de 4 ori mai mare, cu 10 mg/kg corp.[68]

Actiunea antiinflamatoare, de vindecare a ranilor s-ar putea datora si combinatiilor
dintre carotene si mangan, substante in care Arnica montana L.este foarte bogata.[l9]

4.2. ACTIUNE ANALGEZICA

Cunoscandu-se ca majoritatea antiinflamatoarelor produc in acelasi timp si o actiune
analgetica si antipiretica, au fost testate pentru aceasta unele dintre lactonele sesquiterpenice,
continute in extracte apose preparate din flori de arnica.

S-au testat 'reflexul de strambare' la soricei ca urmare a durerilor inflamatiei induse
experimental.

Prin administrare ip a 20 mg/kg corp la soricei, reflexul de strambare a fost redus cu
93% in cazul helenalinei, la 11,13 dihidrohelenalina cu 17% si in cazul 2,3 dihidrohelenalinei
cu 50%, tetrahidrohelenalina fiind inactiva si aici.

In schimb, aplicand testul placii calde la soriceii injectati cu 20mg/kg corp lactone
sesquiterpenice, actiunea analgezica nu a fost evidentiata.

Testarea actiunii antipiretice pe sobolani carora li s-a indus febra cu ajutorul unei
suspensii de drojdie, nu a fost dovedita, ceea ce dovedeste ca principalul efect al lactonelor
sesquiterpenice este efectul antiinflamator si un efect moderat analgezic. [68]

Experimentele recent efectuate 'in vivo' au demonstrat ca helenalina si 11,13
dihidrohelenalina, inhiba eliberarea de histamina si serotonina pornind de la trombocite,
inhiband simultan si formarea de tromboxan 82. [66]

Indirect activitatea fosfolipazei A este diminuata. Helenalina fiind considerata un bun
inhibitor al artritei cronice a sobolanului si a sintezei de postaglandine (ea inactivand sinteza
de prostaglandine). [51 ]

4.3. ACTIUNE ANTITUMORALA

Actiunea antitumorala a lactonelor sesquiterpenice, pseudoguaianolidelor (helenalina,
acetatul de helenalina, izobutiratul de helenalina, tiglatul de helenalina si seneciolatul de
helenalina) din florile de Arnica sp., fost studiata in modelele tumorale 'in vitro' si 'in vivo'.
Comparand actiunea helenalinei libere cu cea a esterilor sai (acetat si izobutiratul de
helenalina) s-a demonstrat ca acestia au o actiune mai puternica decat cea a helenalinei
libere. [68]

Pentru actiunea antitumorala este responsabila actiunea citotoxica, prin care se
regleaza diviziunea celulara. Actiunea antitumorala a fost determinata pe soareci, la care s-au
transplantat tumori ale ascitei lui Erlich. S-a observat ca helenalina actioneaza asupra
metabolismului celular, scazand astfel sinteza ADN-ului si sinteza proteica.

In ceea ce priveste relatia dintre structura chimica a acestor compusi si activitatea lor
citotoxica, se considera ca pot fi afirmate urmatoarele:

-flavonoidele prezinta o citotoxicitate mai mare decat a flavonolilor. Efectul eitotoxic creste in
cazul flavonelor prin hidroxilarea in pozitia 3' si 4' din ciclul B, la flavonoli prin hidroxilarea
in pozitiile 3', 4' determina o reducere semnificativa a citotoxicitatii.

Elementele structurale importante pentru actiunea toxica a lactonelor sesquiterpenice

sunt in cazul, helenalinei cei doi centrii reactivi: grupul exociclic asociat cu functia lactonica,
si o grupare ciclopentanonica. Din cauza ca dihidrohelenalina prezinta doar o grupare
ciclopentanonica, ea neavand gruparea metilenica, este de 50-150 ori mai putin toxica, decat
helenalina. Chamissonolida (6 deoxichamissonolida si 2 diacetil 4-0-tigloilchamissonolida) prezinta doar o jumatate de a metilen γ lactona fiind de 20 - 180 ori mai putin toxica decat
helenalina.[9]

4.4. ACTIUNE ASUPRA APARATULUI CARDIO-CIRCULATOR

Actiunea asupra circulatiei, ale diferitelor fractiuni din florile uscate si proaspete de
Arnica montana L. a fost demonstrata in urma experientelor efectuate pe pisica. S-a constatat
ca atat extractele florale apoase si alcoolice precum si tinctura de arnica provoaca la inceput o
scadere a tensiunii arteriale, apoi prin marirea dozei se observa cresterea tensiunii arteriale.
Extractul floral netratat in prealabil cu eter de petrol duce la stop cardiac, de unde se deduce
ca, florile contin o substanta cu actiune toxica asupra inimii. Se presupune ca actiunea primara
de scadere a tensiunii s-ar datora colinei (0,1%), iar actiunea secundara puternica, de crestere
a tensiunii s-ar datora unei substante net presoare si acceleratoare a inimii.[55]

Dovada prezentei acestei substante o face efectuand blocarea actiunii colinei (blocare
nicotinica), cand se obtine numai o crestere a tensiunii arteriale. [2]

Studiile recent efectuate au demonstrat ca lactonele sesquiterpenice de tip helenolide
(in special helenalina) sunt responsabile de activitatea cardiotonica si cardiotoxica. Studii
ulterioare effectuate, au demonstrat ca derivatii flavonici sunt diuretici si hipotensivi si care
alaturi de procianidoli contribuie la marirea vitezei de irigare a coronarelor, dezvoltand
totodata efecte inotrop pozitive si cronotrop pozitive. Reglarea irigarii coronarelor se
aseamana cu cea exercitata de preparatele de Crategus sp., arnica fiind considerata ca al doilea
produs vegetal, dupa paducel, eficient in tratamentul insuficientelor coronariene cu sau fara
angina pectorala. [9]

Experimentele clinice au dovedit ca efectele favorabile in tratamentul afectiunilor
coronariene se inregistreaza la 72-77% din pacientii carora li se administreaza pe cale orala
preparate de arnica. [9]

4.5. ACTIUNEA ASUPRA APARATULUI HEPATO-BILIAR

Inca din 1962 s-a constatat ca extractele de Arnica montana L. poseda actiune hepato-
biliara. Experimentele efectuate de Marchishim in 1982 asupra sobolanilor cu leziuni toxice
ale ficatului induse de tetraclorura de carbon au demonstrat ca exista o serie de proprietati
care corespund compusilor fenolici din frunzele de Arnica montana L. . S-a observat o actiune
de recuperare mai rapida a sintezei si secretiei bilei, a bilirubinei si excretiei colesterolului. De
asemenea accelereaza recuperarea activitatii enzimelor serice. [3 6]

Studii mai recente efectuate pe tinctura de arnica au demonstrat aceleasi rezultate
reiesite din experimentele efectuate de Marchishim.

Hepatita toxica a fost cauzata prin administrarea de doua ori a 0,25 mg solutie uleioasa
de tetraclorura de carbon la 100 g animal. S-a administrat zilnic 20 ml/100 g tinctura la
animalele de experienta pe o perioada de 14 zile. Activitatea enzimatica a fost urmarita la 3, 7
si 17 zile. S-a demonstrat o intensificare a activitatii enzimatice hidrolitice la nivel hepatic in
cazul intoxicatiei cu tetraclorura de carbon. S-a stabilit ca tinctura de arnica administrata la
animalele intoxicate, grabeste normalizarea activitatii enzimelor hidrolitice la nivel hepatic,
actiune care se datoreaza inhibarii ratei de formare a produsilor de peroxidare a lipidelor, care
se acumuleaza in ficat ca urmare a intoxicatiei si inhibarii sistemului enzimatic
glutationic.[24, 25]

4.6. ACTIUNE OCITOCICA

In medicina populara, Arnica montana L. se intrebuinteaza uneori ca si avortiv, fiind
insa foarte periculoasa, fapt pentru care trebuie acordata o atentie deosebita existand riscul
provocarii unor accidente grave. Actiunea ocitocica a fost semnalata de Muresan si
colaboratorii. [9, 10, 39,41]

Autorii constata ca dintr-o serie de extracte vegetale, cele de Arnica montana L.
prezinta actiune ocitocica cea mai puternica depasind chiar extractul de Secale comutam.

Autorii constata de asemenea o actiune vasoconstrictoare Arnica montana L. ar putea
inlocui componenta ocitocica din Secale cornutum, ergometrina, prin proprietatile sale
uterotonice si vasoconstrictoare, dar care asupra organismului prezinta o toxicitate destul de
ridicata (DL₅o la sobolan=3g planta). [55]

Utilizarea infuziilor florale de Arnica chamissonis ssp. foliosa in practica ginecologica
si obstetrica se bazeaza pe actiunea arnifolinei, care prezinta o actiune tonifianta asupra
musculaturii netede a uterului la iepurele de casa.

4.7. ACTIUNEA ASUPRA OCHIULUI

Pe baza unor ipoteze emise si a unor experiente intreprinse inca din 1940 asupra
procesului de transformare fotochimica a rodopsinei, Studnitz reuseste sa puna in evidenta si
sa izoleze luteina din epiteliul pigmentar. Administrand apoi luteina sub forma de ester
dipalmitic (heleniena), s-a observat ca aceasta influienteaza favorabil anumite functii ale
retinei, de exemplu adaptarea la intuneric, ceea ce confirma astfel presupunerea ca luteina ca
si vitamina A participa la procesul de transformare a rodopsinei, servind probabil ca substanta
de baza la regenerarea ei. Rezultatele obtinute de Studnitz, confirmate apoi de alti cercetatori
au determinat introducerea helenienei ca medicament nou cu actiune specifica asupra retinei.

De remarcat ca desi carotenoidul izolat din epiteliul pigmentar a fost luteina, in testele
efectuate nu s-a administrat substanta ca atare, ci heleniena, adica esterul ei dipalmitic. Pana
in prezent in afara de vitamina A, doar heleniena a reusit sa influienteze favorabil adaptarea
ochiului, atat in conditii normale cat si in conditii patologice, incercarile de a influienta
regenerarea rodopsinei cu alti carotenoizi, n-au dus la nici un rezultat, fapt pentru care
heleniena prezinta o interes deosebit.[l3]

ACTIUNEA IMUNOSTIMULATOARE

In urma cercetarilor efectuate cu numeroase extracte apoase alcaline, din Echinaceea
purpurea, Chamonilla reculita, Calendula ojficinalis, Arnica montana L., Baptista tinctoria
au fost izolate fractiuni de polizaharide cu greutati moleculare cuprinse intre 25000-50000
care in urma testelor efectuate au aratat activitati semnificative imunostimulente, in special a
fractiunii liposolubile.

Activitatea imunostimulenta e comparata si discutata in legatura cu alte polizaharide
active biologic. [50, 65]

ACTIUNEA ANTIMICROBIANA

Aceasta activitate a fost dezvoltata de Nach Rucker in 1970 cand s-a semnalat actiunea bacteriostatica, a extractelor florale de Arnica sp., asupra Stqffjlococului aureus. Actiunea bacteriostatica in cazul speciei Arnica chamissonis Less. fiind de 2 ori mai puternica decat in cazul speciei Arnica montana L. .

4.10. ACTIUNEA DE SCADERE A APETITULUI PENTRU FUMAT

Se cunoaste ca in medicina populara frunzele uscate de Arnica montana L. fumate
ajutau la dezvatarea de fumat. [3 9]

In 1968, Laumen J. a experimentat cu rezultate foarte bune, folosirea unui extract
alcoolic din flori de Arnica montana L. impotriva fumatului. El foloseste un dispozitiv
confectionat din material plastic ce contine acest extract, introdus in tigaret, prin care trec
vaporii in timpul inspiratiei.

In urma acestui procedeu se constata o micsorare considerabila a apetitului pentru
fumat la toate categoriile de fumatori. [28]

5. DATE TOXICOLOGICE

Datorita numeroaselor actiuni dezvoltate la administrarea interna a speciei Arnica
montana L., s-au efectuat numeroase cercetari pe animale (broasca, iepuri, pisici, caini, cai) chiar si pe oameni, observandu-se pe langa actiunea farmacologica si cea toxica. [67]

Dintre principiile active cu actiune toxica sunt mentionate lactonele sesquiterpenice, in special helenalina. Utilizarea orala trebuie sa fie atent controlata sau evitata deoarece investigarea farmacocineticei si spectrului terapeutic al helenalinei nu este foarte bine cunoscut. [65]

Datele farmacocinetice preliminare pe soarece nu sunt disponibile decat pentru 11,13 dihidrohelenalina. S-a observat ca eliminarea se face prin urina (38%) si scaun (22,3%), excretia fecala urmarind ciclul enterohepatic. Eliminarile renale si fecale sunt realizate dupa 24 si 48 ore. Un eventual stocaj se poate gasi la nivelul tesuturilor grase si musculare. [66]

Valorile DL₅₀ au fost obtinute pentru helenalina si fractiuni de lactone sesquiterpenice
la administrarea orala si ip la mamifere, din flori de Arnica montana L. .(tabel 12)

Valorile DL₅₀ pentru helenalina si fractiuni de lactone sesquiterpenice

Tabel 1

Cei mai sensibili au fost soarecii, care au murit in general in convulsii. La disectie s-au
observat edeme la nivelul plamanilor, celelalte organe ramanand fara modificari. [67]

Helenalinele sunt cunoscute prin efectul daunator asupra inimii, in doze mai mari
helenalina prezinta un efect inotrop dependent de concentratii (CE₅₀=l,4X10⁵), pe miocard de cobai, iar pe muschiul papilar izolat de pisica determina aparitia unei actiuni simptomimetice indirecte. La concentratii mari sau dupa o perioada mai mare de actiune,timpul contractiilor e mai scazut, iar rata de relaxare e mai scazuta de asemenea. Helenalina reduce cineticacalciului probabil printr-o actiune stabilizatoare de membrana care este responsabila de efectele toxice.[65]

La administrarea intravenoasa a extractelor florale de Arnica montana L, la iepuri,
determina oprirea respiratiei. La inceput se observa intensificarea activitatii inimii si cresterea
tensiunii arteriale, apoi brodicardie si paralizie. Administrarea pe cale bucala, infuziile florale
de arnica provoaca disfagie, dureri, greata, diaree, perforatie gastrica, in unele cazuri s-au
semnalat dureri de cap, somnolenta, somn agitat, dupa doze mari colaps cardio-respirator.[6,

In aplicarea externa a preparatelor din flori de arnica pot aparea iritatii ale pielii,
dermatite de contact cu formarea de vezicule, edeme, in cazul unui tratament prelungit cu
aceste preparate pot provoca eczeme, gangrena superficiala si ulceratii. [67]

Investigatiile clinice, pe animale de experienta din ultimul deceniu, au dezvaluit ca
lactonele sesquiterpenice sunt sursa acestor alergii observate dupa frecvente contacte cu
plante din familia Asteraceae sau extracte. [22]

S-a demonstrat ca grupul exociclic a metilen cu functiunea γ lactona este din punct de
vedere imuno-chimic, este necesar. Experimentele efectuate pe cobai sensibilizati cu extract
de Arnica montana L. si prin aplicarea unei dilutii de helenalina si acetat de helenalina (1%,
0,3%, 0,1%) s-a observat prin testul pe piele, un raspuns alergic. Helenalina fiind de 4 ori mai
puternica decat acetatul sau. [20, 21, 22, 56]

6. PREPARATE SI UTILIZARI

INTERN

Planta se poate administra sub forma de tinctura, infuzie, decoct. Arnicae flos intra in
diverse ceaiuri medicinale care urmaresc obtinerea unor efecte terapeutice.

In dureri reumatice

Rp/ Arnicae flos 5g

Calamii rhizoma Sg

Thymi herba 5g

Chamomillae flos 5g

Graminis rhizoma lOg

Urticae folia lOg

Ononidis radix 15g

Juniperi fructus 15g

Equiseti herba 20g

Mod de administrare

l).Infuzie 10 minute. Se utilizeaza o lingurita amestec de plante la 200 de grame apa clocotita.

Se bea dimineata un ceai, iar la pranz 1-2 ceaiuri, caldute.

2).Infuzie de o lingurita amestec parti egale flori de arnica si frunze de nalba, peste care se

toarna 200 ml de apa clocotita. Se lasa acoperita 10-15 minute, se strecoara si se bea incet, cu

inghitituri rare.[45,55]

In hipertensiune arteriala esentiala

Rp Leonuri herba 30g

Hiperici Herba 25g

Milefolii flores 25g

Melissae folium 17g

Arnicae flores 3g

Colagog

Rp/ Arnicae flos lOg

Centauri herba 30g

Millefolii herba 30g

Menthae herba 30g

Mod de administrare:

Infuzie din l lingura amestec de plante peste care se toarna o cana (200 ml) cu apa fierbinte,
se lasa acoperita 10-15 minute. Se bea dimineata pe stomacul gol sau cu jumatate de ora
inaintea fiecarei mese cate un ceai.

Florile de Arnica montana L. intra in compozitia ceaiurilor Plafar pentru tratarea
urmatoarelor afectiuni: ateroscleroza, hemoroizi, diskinezie biliara, dismenoree, arsuri.

Antidiareic

Decoct obtinut prin fierberea a 3 linguri pulbere de radacina la o cana de apa (200 ml),
5 minute la foc domol. Se lasa la racit 10 minute. Se strecoara. Se bea incet cu inghitituri
rare. [45]

In afectiuni ale sistemului nervos

l).Tinctura din 50 g de flori la 250 ml alcool diluat. Se lasa la macerat 48 de ore, se strecoara,
se iau 10-20 de picaturi dimineata si seara. Se utilizeaza pentru actiunea sedativa, linistitoare.
2).Infuzie 0,5 g% (500 ml/24h) este stimulenta a sistemului nervs.[15]

3)SEDOCALM - preparat fitoterapeutic utilizat in afectiuni ale sistemului nervos. Prezinta
urmoarea formula: [61]

Rp/ Chelidonii herba 0,15g

Hyssopii herba 0,03g

Origanii herba 0,04g

Leonurii herba O, l Og

Crataegii folium cum flos 0,03 g

Tiliaeflos 0,01g

Foeniculi fructus 0,02g

Excipienti ad 0,6g

Actiune terapeutica: sedativ, antispastic.

Indicatii: hiperexcitabilitate nervoasa, anxietate, distonie neurovegetativa.
Contrindicatii: hipotensiune, afectiuni cardiace.

Mod de administrare: profilactic 1-2 comprimate pe zi timp de 7 zile, cu pauze de 14 zile
curativ-1 comprimat la nevoie pana la 4 comprimate pe zi

EXTERN

Cele mai multe preparate cu Arnica montana L. se utilizeaza pe cale externa, in
special in tratamentul ranilor si altor lezari ale tesuturilor. Pentru aplicare externa se utilizeaza
extractul uleios, tinctura, decoctul, cataplasme, unguente.

Pentru tratarea ranilor (plagilor)

1). pansamente cu 10-20 ml tinctura la 100 ml apa distilata.

2). spalaturi locale si badijonari cu 10-20 g tinctura diluata in 100 ml apa distilata.

Actiune: stimuleaza circulatia periferica si refacerea tesuturilor de granulatie.[9, 39, 45]

Pentru micozele miinilor si picioarelor, localiyate interdigital

Rp/ Flori de arnica 20g

Flori de coada soricelului 30g

Cimbrisor 20g

Radacina de spunarita 30g

M.f. species

D.d. extern

Mod de administrare: decoct din 4 lingurite amestec de plante la 1 l apa. Se recomanda comprese locale sau bai locale de 2-3 ori pe zi.

Afectiuni ale aparatului locomotor

1). Pentru tratarea contuziilor

a)   Tinctura din 20 g flori la 100 ml alcool. Se lasa la macerat 10 zile. Se strecoara. Se
iau 10 ml tinctura si se dilueaza in 100 ml apa de plumb. Se aplica comprese pe locul afectat.

b)   Decoctul din flori 5-20 g la un litru de apa fiarta 4-5 minute se recomanda aplicarea
pe locul afectat sub forma de comprese foarte calde. [39, 45]

2). Preparatul TONORELAXIN (unguent, lotiune, spray) contine:

Rp/ Extract de Chrysantemum balsamita

Ulei de Chrysantemum balsamita var carvona 1%

Tinctura de Arnicae flos

Lecitina vegetala

Ulei de catina

Actiune terapeutica: antiinflamator, tonic, decongestional muscular, stimulator al circulatiei.
Indicatii: traumatism, artroze, nevralgii intercostale, spondiloze, dureri (crampe musculare si
articulare). [61]

Mod de administrare: aplicatii locale si masarea locului dureros.
3).Extractul uleios pentru masaj ARNICA OIL contine:

Rp/ Extract de arnica lOg

Ulei de masline 90g

Actiune terapeutica: componentele terapeutice ale uleiului volatil de arnica prezinta actiune

antiinflamatoare si antiseptica care se datoreaza si prezentei carotenoidelor si a ionilor de

mangan.

Indicatii: in dureri musculare, reumatice, entorse, luxatii.

Mod de administrare: se aplica pe zona afectata, dupa masare se acopera cu un material curat

si se mentine bandajat usor, un timp.

Contraindicatii: persoanele alergice la plantele din familia Asteraceae

4).GEL DE ARNICA, preparat care are aceeasi actiune si indicatii ca si in cazul

preparatuluiARNICA OIL.

5).Preparatul sub forma de crema, HERBE-ENTORSAL contine: extract de Arnica, ulei

esential de pin si excipienti.

Actiunea terapeutica: astringenta, descongestiva, de activare a circulatiei sanguine, usor

analgezica.

Indicatii:luxatii. entorse, fracturi, echimoze, hematoame.

Mod de utilizare: se aplica in strat subtire de 2-3 ori pe zi cu masaj usor. [75]

6).HERBE-VORELAM, unguent contine: extract de arnica, ulei esential de pin, extract de

mesteacan si excipienti.

Actiune terapeutica: miorelaxanta, antiinflamatoare.

Indicatii: dureri reumatice, postreumatice, postoperatorii, spondiloze, artroze, contractari

musculare.

Mod de utilizare: se aplica unguent de 2-3 ori pe zi cu masaj usor.[75]

. Afectiuni cardio-vasculare

1). VENAROL (unguent) contine:

Rp/ Extract fluid Hippocastani semen 15g (2,5% escina)

Arnicae flos 15g (0,25% flavone)

Aetheroleum millefolii 15g (12% azulene)

Excipienti q.s. ad lOOg

Actiune terapeutica: extractul fluid din semintele de castan, datorita escinei, prezinta actiune
antiexudativa, antiinflamatoare si un efect vasoprotector. Extractul din flori de Arnica
montana L. prezinta proprietati venotonice, antiedematoase, care impreuna cu extractul de

castan maresc rezistenta si regleaza permeabilitatea capilara. Azulenele din uleiul volatil de
Alchemillea millefolium are proprietati calmante si antiinflamatorii.

Indicatii: flebite, tromboflebite, sindrom varicos, hemoroizi, hematoame, luxatii, fragilitate
capilara, insuficienta nervoasa periferica.

Mod de administrare: aplicari de 2-3 ori pe zi cu unguent in strat subtire la locul bolnav. [61]
2). HEMOTERP - este un preparat sub forma de solutie hidroalcoolica ce contine:
Rp/ Extract Hippocastani albi flos 40g

Aesculus Hippocastani semen 20g

Hippocastani cortex 20g

Arnicae flos 20g

Borat fenilmercuric (fenosept) 20g

Actiune terapeutica: creste rezistenta si scade permeabilitatea capilarelor, diminua edemul si
inflamatia.

Indicatii : prezinta aceleasi indicatii ca in cazul preparatului Venarol, insa e folosit si in
hemoroizi. [63]
3). VARITERP (unguent) ce contine :

Rp/ Extract Aesculus Hippocastanum

Rutosid

Extract Hamamelis

Prezinta aceeasi actiune si indicatii ca si in cazul produsului Hemoterp.[2,78]

Benigni,Capra si Cattorini recomanda urmatoarele formule pentru uz extern, preparate din

Arnica montanaL. : [1]

extract fluid din flori pentru prepararea tincturii (lg=XXX pic)

extract fluid din radacina si rizomi (lg=XL pic)

tinctura din rizomi si radacini 10%. [1,2]

Tinctura de Arnica montana L a fost oficializata in FR VII.
Dupa FR VII Tinctura Arnicae se prepara din:

Rp/ Flori de arnica (HI) lOOg
Alcool etilic 70 qs ad lOOOg

Se prepara prin macerare timp de 8 zile.

Este un lichid limpede, galben-brun, cu miros caracteristic si gust amar. Se pastreaza in

flacoane de sticla, colorate, bine inchise.

F. Sov, DAB, F. Pol prevad aceeasi formula.

F. France si FR VI prevad o concentratie de 200g floare de Arnica montana L. la %₀.

Mai recent rizomul si florile de arnica intra intr-o serie de preparate cosmetice: creme

pentru intretinerea pielii, preparate tonice pentru par si preparate pentru reducerea secretiei de

sebum a pielii. [32, 35 ]

Pentru tratarea tenurilor palide: infuzie din o lingura flori la 100 ml apa clocotita. Se
lasa acoperita 20 minute. Se strecoara si se aplica comprese pe fata.

. PREPARATE HOMEOPATE

DROSETUX sub forma de sirop:

Rp/ Drosera rotundifolia CH₃
Arnica montana CH₃
Atropa belladonna CH₃

Artemisia cina CH₃

Coccus cacti CH₃

Corallium rubrum CH₃

Ferrosi phosphorus CH₃

Uragago ipecacuanha CH₃

Solidago virga aurea CH₃

Indicatii - tuse reproductiva, seaca
Administrare - adulti l lingura 2-3 ori pe zi

- copii sub 5 ani V6 lingura de 3-4 ori pe zi

HOMEOGENE 9

Rp/ Mercurus solubilis CH₃

Pulsatila CH₃

Spongia CH₃

Bryonia CH₃

Bromum CH₃

Belladonna CH₃

Phytolacca CH₃

Aurum CH₃

Arnica CH₃

Excipienti

Indicatii - faringite, laringite, raguseala.

Administrare - se suge cate un comprimat la fiecare ora, la distante de mese. Pe masura ce se
obtine ameliorarea se reduce frecventa administrarii.

. PREPARATE VETERINARE

Intern: pentru tratarea cistitelor si starilor febrile

1). Infuzie din 5g flori uscate, maruntite peste care se toarna 100 ml apa clocotita. Se lasa 20-

25 minute, se raceste, se strecoara si se administreaza per os prin gavaj bucal numai de

medicul veterinar.

2). Decoct (5g flori uscate) la 100 ml apa. Se fierbe 10-15 minute.

Extern: pentru tratarea plagilor infectate, eczemelor, contuzilor.

Tinctura 15-20 g pulbere de flori, peste care se toarna 100 ml alcool. Se lasa la macerat 8-10

zile agitand din cand in cand. Se aplica sub forma de comprese 10% cu apa sau apa de plumb.

7. CONCLUZII

Arnica montana L. (Asteraceae) binecunoscuta dupa denumirea populara de arnica
sau carul zanelor, este o specie protejata in foarte multe tari, planta se gaseste exclusiv in flora
spontana, incercarile de a o introduce in cultura fiind foarte greu de realizat.

Arnica montana L., face parte din increngatura Magnoliophyta, clasa
Dictyledonatae, subclasa Asteridae, ordinul Asterales, familia Asteraceae, genul Arnica.

Arnica montana L. este o planta perena ce creste in zona montana si subalpina intre
1300-1800m, prin fanete si pasuni umede, infloreste din mai pana in august. Este raspandita
pe glob , in aproape toata Europa, Asia si America de Nord. La noi in tara este prezenta in tot
lantul Carpatilor si in Moldova.

Este intrata in traditia diverselor popoare pentru calitatile medicinale , fapt reflectat
si de multitudinea denumirilor populare.

Arnica montana L. este o planta perena, inalta de 40-60 cm, prezentand un rizom
orizontal din care ia nastere primavara o rozeta de frunze ovale cu marginile intregi, tulpina
este dreapta, cilindrica. Florile de culoare galben-portocaliu sunt dispuse in capitule terminale,
florile marginale femele sunt ligulate, iar cele centrale sunt tubulare, hermafrodite. Planta
produce fructe, achene ovale cu un papus aspru de culoare neagra.

Produsele medicinale ale speciei Arnica montana L. sunt: Arnicae flos, Arnicae
rhizoma, Arnicae radix, Arnicae herba, Arnicae folia, Arnicae flos cum calycibus, Arnicae
flos sine calycibus.

Avand in vedere ca planta este ocrotita de lege, iar cererea de produse medicinale
ale speciei Arnica montana L. este mare s-a incercat obtinerea acesteia prin biotehnologii.

in compozitia chimica a speciei au fost identificate urmatoarele clase de compusi:
lactone sesquiterpenice de tip pseudoguaianolidic, ulei volatil, ulei gras, flavonoide, compusi
triterpenici, carotenoide, polifenoli. Arnica montana L. contine lactone
sesquiterpenice,'substante amare', de tip pseudoguaianolidic. Structurile lactonelor
sesquiterpenice sunt variate toate au ca intermediar produsul de ciclizare ciclodecadienilic al
2E,6E farnesil-pirofosfat, sunt in general de tip a metilen y lactona. Helenalina,
ll,13dihidrohelenalina, arnifolina, arnicolidul D sunt compusi activi izolati din Arnica sp

Studiile efectuate asupra continutului de lactone sesquiterpenice au demonstrat prezenta
acestora intr-o masura mai mare in frunze. Arnicolidul D este un compus care a fost izolat din florile de Arnica montana L. Structura sa a fost demonstrata prin studii cromatografice, spectre de masa, RMN, IR. Uleiul volatil prezinta o importanta deosebita, deosebindu-se de alte uleiuri volatile datorita consistentei semisolide. Aceasta se datoreaza acizilor grasi saturati, 60,1%, nesaturati 40% si a hidrocarburilor parafinice. Variatia mare in ulei volatil continuta in radacina si rizomi se datoreaza factorilor climaterici, anotimpului, speciei, locului de origine al plantei. Dintre carotenoide se releva prezenta helenienei, substanta cu actiune specifica asupra retinei.

9. Alti compusi izolati din Arnica montana L. sunt: flavonoide, compusi triterpenici
(faradiol, arnidiol), polifenoli (acid clorogenic, cinarina, acid cafeic), polizaharide, cumarine,
aminoacizi, acizi organici, poliine.

10 Arnica montana L. are actiune excitanta asupra sistemului nervos si vascular. Fata
de sistemul nervos vegetativ actioneaza simptomimetic: scade tonusul musculaturii netede si
ridica tensiunea arteriala. Extractele uleioase din flori de Arnica montana L. inhiba efectul
histaminei (actiune analgezica), dilata vasele coronare, scad nivelul colesterolului in sange
(cinarina) ,determina cresterea secretiei biliare (polifenolii).

Proprietatile sale antiinflamatorii, analgezice, antimicrobiene, imunostimulatoare,
ocitocice, precum si actiunea de scadere a apetitului pentru fumat au fost utilizate de mult
timp. Oamenii de stiinta se preocupa in prezent de aceasta planta pentru efectele sale
antitumorale.

Deoarece Arnica montana L. este o specie spontana protejata in foarte multe tari,
in foarte multe farmacopei a fost introdusa o specie apropiata de arnica, Arnica chamissonis
ssp. foliosa, datorita facilitatii ei de cultivare. Aceasta intrebuintandu-se in aceleasi scopuri ca
si arnica.

Arnica montana L. se intrebuinteaza mai ales pentru tratamentul ranilor si a altor

leziuni ale tesuturilor, in insuficienta circulatorie (arterioscleroza), artrita, angina pectorala.

Mai nou preparatele cu arnica se recomanda in cosmetica, pentru intretinerea si tonifierea

parului si pielii.

Arnica montana L. se utilizeaza sub forma de ceaiuri, tincturi , extracte alcoolice,
uleioase, lotiuni, creme, unguente, pulberi, comprimate. Produse ca Arnica gel, Venorol,
Hemoterp, Sedocalm se utilizeaza cu succes si cu rezultate foarte bune la noi in tara.

Datorita numeroaselor actiuni dezvoltate la administrarea interna, externa a
preparatelor de arnica, s-au efectuat numeroase cercetari, observandu-se pe langa actiunea
farmacologica si cea toxica, de actiunea toxica fiind responsabile lactonele sesquiterpenice in
special helenalina.

Arnica montana L. este o planta cu traditie in medicina populara. Prezenta ei
actuala este insotita de o multitudine de cercetari ce vizeaza compozitia chimica in legatura cu
actiunile terapeutice, in urma acestor cercetari s-a putut realiza o corelare intre prezenta
anumitor principii active din planta si anumite actiuni farmacologice. Aceste actiuni au fost
dovedite experimental in diverse modele farmacodinamice demonstrate ulterior si in
experiente clinice. Actiunea plantei, nu se datoreste numai unui component in parte, ci se
realizeaza datorita interactiunilor tuturor principiilor active continute in planta.

9. BIBLIOGRAFIE

BENIGNI R., CAPRA C., CATTORINI P. E. - Plante medicinale Chimica Farmacologica
et Terapia, ed. Inverni de la Beffa, Milano, 1962, 103.

BERGER F. - Handbuch der Drogenkunde, ed. Maudrich Wilhelm Wien, 1949, 219.

BODEA C. - Tratat de biochimie vegetala, ed. Academiei, Bucuresti 1965, II,

BOJOR OVIDIU, POPESCU OCTAVIAN + Fitoterapia traditionala si moderna, Fiat Lux , Bucuresti 2001.

BORKOWSKI B. - Skladniki surowaw lecsnicsycyz z rodziny Asteracae, Herba Polonica
1995, XLI, 3, 154.

BORKOWSKI B., KOWALSKI Z., SKRZYPCZAKOWA LUTOSLAVA - C. A., 1967,
voi 66: 26.576e.

Brunetou J. "Farmacognozie, Phytochimie, Plants medicinals" Editions Tec& Doc, Paris 1999, 618.

BRUNETON J. - Plantes toxique vegetaux dangereux pour l'Homme et Ies animaux, ed
Tec& Doc, Paris, 1999, 155.

BRUNETON J. - Pharmacognosie, Phytochemie, Plantes medicinales, ed. Lavoisier, Paris
1993, voi U, 504-505.

Chevallier Andrew, The Enczclopedia of Medicinal Plants, aDK Publisging book, London 1996, 170.

BRUNNER H. - Thim layer chromatography for testing pharmaceuticals Arnica roots,
Deut. Apoth-Ztg. 1969, 109(44), 1723.

CIULEI J., GRIGORESCU, STANESCU URSULA - Plante medicinale, fitochimie si
fitoterapie, voi II, ed Medicala, Bucuresti 1993.

COICIU E.; RACZ G. - Plante medicinale si aromatice, ed. Academiei, Bucuresti 1962,
120.

CONSTANTINESCU G., HATIEGANU-ELENA-BURUIANA - Plante medicamentoase,
ed. Medicala 1986, Bucuresti 54.

CUCU V., TARPO ELISABETA - Farmacia 1958, 6(4), 351.

DOMROWICZ E., GREINER MARIA - C.A. 1969, voi. 70: 44813s

DUMITRU R., DUMITRU ECATERINA - Terapia naturista, ed. Stiintifica, Bucuresti

FISCHER R. - Praktikum der Pharmakognosie, ed. Springer Wien-New York, 1968, 73,

f.

GOINA L, CONSTANTESfESCU E., CIULEI, RCAZ G., GRIGORESCU E., PETCU P. -
Farmacognozie, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1967, 438.

GRIGORESCU E., CIULEI L, STANESCU URSULA - Index fitoterapeutic, ed
Medicala, Bucuresti, 1986.

GRINKEVICH N. J., JGNATEVA N.S., SATRONICH Z.N. - C.A., 1964, voi. 61:
HOOOle.

HAUSEN BJORN M. - Kontaktallergie durch planzen und pelanzenexfrakte aus der
Apotheke-Deutsche Apotheker Zeitung 130, 1991, 20, 991.

HAUSEN B.M., A.D. - A 6-year experience with compositae mix, Am. J Contact Dermat,
1996 Jun 7(2), 94.

HERRMANN H.D., WILLUHN G., HAUSEN B.M. - Helenalinmethacrylate a new
Pseudoguaianolide from the Flawers of Arnica montana L. and the Sensitizing Capacity of
their Sesquiterpene Lactons-Planta medica 1978, 34, 299-304.

Hpodrat Jessica - Practiacal herb garden- Annes Publishing Limited, 2002, London 113.

HORHAMMER L. - Teeanalyse, Tafel 38, Abb. 247-248.

lAMEMII I.M., GRYGOR'ffiA NP., MESCHYSHEN IF. - EfFect of Arnica montana on
the state of lipid peroxidation and proiective glutation systeme of rat liver in experimental
toxic hepatits, Krainskii Biokhimicheskii Zhurnal 1998, 70(2), 78- 82.

IAMEMH I.M., MESHCHYSHEN IF., HRfflOR'IEVA NP., KOSTIUK L.S. - Ukr
BiokhimZh., 1998, 70(6), 88- 91.

ISTUDOR VIORICA - Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, ed. Medicala, Bucuresti
1998, voi I.

Istudor Viorica - Farmacognozie, fitochimie, fitoterapie, vol II, Ed. Medicala, Bucuresti 2001 , 92-94.

KATING V.H., RINN W., WILLUHN G. - Utersuchungen uber die inhaltsstoffe von
Arnica-Arten, Planta medica 1970, 18(2), 130-146.

LAUMON J. - Control of the desire to smoke tobacco, C.A., 1968, vol.68, 112.266b.

LAZA A., RACZ G., COICIU EVDOCfflA - Plante medicinale si aromatice, ed. Ceres,

LIST P.H., HORHAMMER L. - Hagers Handbuch der Pharmazeutischen Praxis, Berlin,
Heidelberg, New - York 1972.

LUTOMSKI J. - Lek roslinny w Polsce i na swiecie, immunoregulatory pochodzenia
roslinnego, Herba Polonica 1996, XLII, 4, 335.

LYSS G., SCHMIDT T.J., MERFORT I., PAHL H.L. - Helenalin an antiinflamatory
sesquiterpene lactone from Arnica selectively inhibits transcription factor NF-kappa B-Biol
Chem. 1997, 378(9), 951.

OKANO, YOSfflTOSHI, TORII, KOSUKE, TAKEI, MASUMII - Hair tonics, hair
preparation and sebum secretion inhibitory skin preparation, C.A. 2000, voi. 130: 286788n.

MALARZ JANUSZ, STOJAKOWSA ANNA, DOHDAL B., KISffiL W. - Helenalin
Acetate in vitro Propagated Plants of Arnica montana, Planta Medica 1993, 59, 51-53.

MARCHISHIN S.M. - EflBcacy of the phenol compounds of Arnica in toxic lesion of the
liver, Farmakol Toksiol 1983, 46(2), 102.

MINAMI, TAKAfflDE, SUZUKI, AKIKO, NAGASfflMA, YOSHESfAO, FUKUDA,
YUKIO - Cosmetics for massage to promote circulation, C.A. 1998, voi 126: 79775h.

MERFORT J., WILLUHN G., JERGA G - Dtsch Apoth Ztg., 1990, (130),980.

MICUT C. I. - Plante in medicina, ed. Bucuresti 1985, 66-68.

Miron Anca , Ursula Stanescu, Hancianu Monica, Aprotosoaie Clara - Bazele farmaceutice si farmacologice si clinica ale fitoterapiei -vol II, ed. Gr. T. Popa, Iasi 2002, III.

MORITZ O. - Einfuhrung in die allgemeine Pharmakognosie Kiel, 1962, 225.

MURESANU V., SIMIONOVICI N., BOTEZ ALEXANDRA - Farmacia 1958,6,251-

NENITESCU C. D. - Chimie organica, Vm, ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti, voi. I,
806,741.

PASICHB. - Chem. Zentralblatt, 1961:17662.

PARASCfflV CARMEN - Studiu farmacognostic, Hibiscum specii, Lucrare de diploma,
Universitatea de Medicina si Farmacie, Cluj-Napoca 1999.

PARVU C. - Universul Plantelor, ed. Enciclopedica, Bucuresti 1997, 54.

Pop Maria , Olos Elisabetha - Remedii din farmacia naturii - Ed. Cybela, Baia Mare, 2001 , 31-32.

POPLAWSKI J. HOLUB, MIROSLAV, SAMEK, ZDENEK, HEROUT, VLASMIL -
Collect Czech Chem. Commun, 1971, 36(8), 2189.

POPOVICI C., MORUZI, TOMA J. - Atlas Botanic, ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1985, 45.

PREDA M. - Dictionar dendrofloricol, ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1989,

PUHLMANN J., ZENK MH., WAGNER H. - Immunologically active polysaccharides of
Arnica montana cell cultures, Phytochemistry 1991, 30(4), 1141.

ROMBIMAX -100 plantes medicinales, ed. Romart, 1998, 27.

SCHMIDT T.J., BOMME U., ALFERMANN A.W. - Sesquiterpene Lactone Content in
Leaves of in vitro Field Cultivated Arnica montana, Planta Medica, 1998, 64, 268-270.

SCHMIDT T., MATTfflESEN U., WILLUHN G. - On the sensibility of Sesquiterpene
Lactones in the Officinal Arnica Tincture of the German Pharmacopoeia, Planta Medica 2000,

SCHILCHER HEINZ - Phytotherapy in Paediatrics, ed. Medpharm Scientific, Stuttgart

SCHMIDTS BIRGIT SASKIA - Studiul monografic al plantei Arnica montana L.,
Lucrare de diploma, Institutul de Medicina si Farmacie, Cluj-Napoca 1971.

SPETTOLI E., SILVANI S., LUCENTE P., GUERRA L., VINCENZI - Contact
dermatitis caused by Sesquiterpene lactones, Am J. Contact Dermat 1998, 9 (1), 49-50.

STOIAN L, SAVOPOL E - Extracte farmaceutice vegetale, ed. Medicala, Bucuresti 1977,

STAHL E. - Statistik,verbrouchzahlenfur drogen im johr 1982, Dtsch Apoth Ztg. 1983,

SWIATEK L., GORA J. - Phenolic acids in the inflorescens of Arnica montana L. and
Calendula officinalis L., Herba Polonica 1978, XXIV, 4, 191.

TAMAS M. - Botanica farmaceutica, ed. Medicala Universitara 'luliu Hatieganu', Cluj-

Napoca 1999, voi II,

TAMAS M., ONIGAILIOARA - Preparate fitoterapeutice romanesti, Cluj-Napoca 2000,

VERONA, GINCARLO - Cosmetic formulation for the prevention and therapy of hair
loss comprising essential oils, C.A. 1999 voi. 130: 316427p.

WAGNER H., PROKSCH A., RIESS-MAURER L, WOLLMAR A., ODENTHAL S.,
STUPPNER H., JURCIE K., LE TURDU M., HEUR Y.H. - Immunostimulant action of
polysaccharides from higher plants, Arzneimittel forschung 1984,34(6), 659.

WEISS R.F. - Lehrbuch der Phytotherapie, ed. Hippokrates, Stuttgart, 1960, 211, 212,

WITCHL M. - Herbal Drugs and Phytopharmaceuticals, ed. Bisset N.G., Medpharm
Sci.Publ. Stuttgart, 1994, 84-87.

WICHTL M, ANTON R. - Plantes Therapeutiques, ed. Lavosier, Paris 1998,95.

WILLUHN V. G. - Untersuchungen iiber die inhaltsstoffe von Arnica-Asten, Planta
Medica 1969,17(2), 127-138.

WOERDENBAG H.J., MERFORT L, PASSREITER C.M., SCHMIDT T.J., WILLUHN
G., von UDEN W., PRAS N., KAMPINGA H.H., KONINGS/AW - Cytotoxicity of
flavonoids and sesquiterpene lactones from Arnica species against the GLC4 and the COLO320
cell lines, Planta Medica 1994,60(5), 434.

XXX - The Merkc Index, Merck&Co hic Rhway, N.J., USA, 1976.

XXX - Farmacopeea Romana, ed. VI, Bucuresti 1948.

XXX - Farmacopeea Romana, ed. VII, Bucuresti 1956.

XXX - Farmacopeea Romana, ed. VIII, Bucuresti 1965.

XXX - Flora, ed. Academiei RPR, 1964, IX,

XXX - Agenda Medicala 2000, ed.Medicala Bucuresti.

XXX - Memomed 2000, ed. Minesan.

XXX - www.amazon.com/exec/oblidos/isk/theworldwideesse