Toxicitatea plantelor aromatice: Pelinul- Artemisia Absinthium

Toxicitatea plantelor aromatice: Pelinul- Artemisia Absinthium

Artemisia absinthium ( Familia Asteraceae, subfamilia Tubuliflorae) - Pelinul

Aceasta specie, Artemisia absinthium este raspandita in Europa, Asia si in nordul Africii, apoi a fost introdusa si in America de Nord. La noi este frecventa prin locuri insoride si aride, pe coline si dealuri unde apare de multe ori masiv, pe langa drumuri s igarduri. Poate fi introdusa cu usurinta in culture, fiind o planta putin pretentioasa, care poate fi cultivata pe terenuri pietroase aride, necorespunzatoare altor scopuri.

Pelinul este o planta perena cu un rizom ramificat, din care se dezvolta frunze bazilare si tulpini scurte cu frunze cat si cu flori. Tulpinile florifere, inalte de 1-1 m si groase de aproximativ 0,6 cm, sunt tomentoase, fin brazdate longitudinal, lignificate la baza. Frunzele sunt poliforme. Florile sunt reunite in capitule globuloase grupate in raceme terminale. Fructele sunt achene mici.

Obtinerea produsului

Frunzele se recolteza inainte de inflorire, iar varfurile florifere, in timpul infloririi. Uscarea se face pe cale naturala.

Caractere macroscopice

Tulpinile, cu frunze alterne de forme diferite si capitulele florale grupate in raceme ramificate sunt pubescente, fin brazdate longitudinal, avand o culoare argintiu-cenusie. Frunzele bazilare sunt lung petiolate, tripenat sectate in segmente lanceolate, obtuse, late pana la 5 mm. Frunzele tulpinate sunt sessile si se simplifica treptat spre varf.; cele inferioare sunt bipenat-partite, frunzele mijlocii sunt penat-partite, clee superioare trilobite, iar in regiunea inflorescentelor sunt simple, lanceolate. Datorita abundentei perilor matasosi frunzele sunt catifelate, verzi-cenusii pe fata superioara si cenusiu-argintii pe cea inferioara. Capitulele florale, globuloase, aplecate, sunt dispuse intr-un racem terminal, ramificat. Fiecare capitul, cu un diametru de 2 -3,5 mm este protejat la exterior de un invelis de bractee lineare, imbricate, membranoase si tomentoase. Receptacolul convex are la exterior un numar redus de flori female, galbene tubuloase; florile centrale sunt hermafrodite, galbene, cu corola campanulata, divizata in partea superioara in cinci lobi.

Mirosul este aromat caracteristic, iar gustul aromat si foarte amar.

Caractere m icroscopice

Sectiunea transversala a frunzei prezinta o structura heterogen-asimetrica, cu fascicol libero-lemnos collateral. Epidermele sunt acoperite cu numerosi peri tectori in forma de "T", cu piciorul scurt (2-4 celule), pe care se afla o celula terminala mare, dispusa orizontal, cu capetele ingustate, cu peretii subtiri. Sunt prezenti,de asemea, peri glandulari cu piciorul scurt si glanda pluricelulara, biseriata (tip composite), mai abundenti pe epiderma inferioara.

Sectiunea transversala in tulpina este circulara, cu un contur neregulat, avand numeroase fascicole libero-lemnoase colaterale, cu un periciclu fibros, pluristratificat, dispus sub forma unor calote si o epiderma cu peri tectori abundenti.

Pulberea se caracterizeaza prin numeroase fragmente de perenchim clorofilian, insotite de epiderma cu celule sinoase, cu peri tectori si glandulari. Se mai observa peri tectori pluricelulari cu celula terminala in forma de panglica, proveniti de pe receptacol, polen, fibre lignificate rare, tesuturi cu ursine de oxalat de calciu, vase de lemn.

[Plante medicinale, fitochimie si fitoterapie, vol.2, pag274-276 ]

Partile utilizate

Se recolteaza ramurile si varfurile inflorite, la care se adauga si frunzele bazilare. Frunzele, tulpinilensi florile se usuca si sunt folosite pentru prepararea de infuzii si tincturi.

[www.infobrasov.net/content/reportaj_27091_Pelinul-(Artemisia-absinthium)-html]

Compozitie chimica

Produsul contine 0 % principii amare in frunze si 0,15% in flori. Aceste substante sunt sescviterpene de tip guaianolidic (proazulene) simple, artabsina si izomerul sau, alaturi de compusii dimeri absintina si anabsintina, precum si patru compusi denumiti artamarina, artamarinina, artamaridina si artamaridinina. Din Absinthii herba se obtine prin distilare cu vapori de apa 0 -0,5 % ulei volatile din produl proaspat si 0,3-0,4% din produsul uscat de culoare verzuie pana la albastra. Uleiul contine tuiona si tuiol (circa 70%), acetat, valerianat si palmitat de tuiol, felndren, cadinen, precum si azulenele ce se formeaza din proazulene, in timpul distilarii cu vapori, camazulena, metiletilcamazulena, etiletilcamazulena, artemazulena.

Mai contine compusi poliinici (dehidromatricariaester, trans-6-ringenoleter, derivate de tiofen), sesamin-derivati si o flavona liposolubila, artemitina (3 - pentametoxi-5-hidroxiflavona), dizolvata in uleiul volatil, derivati lignanici, un fitosterol, acizi grasi, vitamina C, B6 si acid folic.

Identificarea azulenelor se realizeaza prin reactia E.P., care consta in tratarea unei cantitati de 0,1 g produs vegetal pulverizat cu 2,5 ml solutie acetofosforica de p- dimetilaminobenzaldehida. La incalzire pe baia de apa timp de 10minute apare o coloratie verde-albastra.

Prin cromatografie circulara pe hartie pot fi separate si identificate azulenele dupa extragerea lor din produsul vegetal cu eter si revelarea cromatogramei cu solutie acitofosforica de p-dimetilaminobenzaldehida.

Dozare

Aprecierea complexa a calitatii produsului vegetal se efectueaza prin:

determinarea indicelului de amareala, care trebuie sa fie cuprins intre 10.000-25.000

determinarea cantitatii de ulei volatile (minimum 0,3%); se refluxeaza produsul vegetal cu solutie de hidroxid de sodiu 10% timp de o ora, apoi dupa agaugarea solutiei de acid sulfuric 5% (mediu puternic acid), se adapteaza balonul la aparatul Neo-Clevenger, procedandu-se dupa normele prevazute de F.R. X la "Determinarea continutului in uleiuri volatile din produsele vegetale".

determinarea cantitativa a azulenei; lichidul uleios de culoare albastra, obtinut prin procedeul de mai sus, se adduce la balon cotat completandu-se la semn cu benzen. Cantitatea de azulena din solutia benzenica se determina colorimetric ( λ=600nm).

Actiune si intrebuintari

Pelinul se foloseste ca tonic amar, stomachic, vermifug si emenagog datorita tuionei. Se administreaza sub forma de tincture, infuzie, decoct, vin tonic. La proprietatile tonic amare ale pelinului trebuie considerat si un effect colotrop, stimularea functionalitatii vezicii biliare, ceea ce contribuie la imbunatatirea starii generale a bolnavului. La copiii mici se administreaza, sub forma de clisma, impotriva oxiurilor. Pelinul stimuleaza capacitatea de rezistenta a organismului fiind indicat in tratamentul unor boli infectioase (gripa, pneumonii, etc.)

In toate cazurile trebuie administrat cu prudenta din cauza toxicitatii tuionei. Trebuie acordata atentie indeosebi atunci cand se administreaza in inapetenta sau atonie gastrica, in inflamatii ale mucoasei gastrointestinale. Are de asemenea actiune colagoga, ca anghinara. Se foloseste sub forma de infuzie 1% sau alcoolatul vulnerar (vin de scila compus).

In doze mari, este toxic, datorita uleiului volatile, si prezinta la inceput o actiune psihoexcitanta, convulsivanta, narcotica, urmata de tremor, convulsii epileptiforme, stupoare, inconstienta, exitus. Preparatele cu absint, sunt interzise in unele tari europene.

[Plante medicinale, fitochimie si fitoterapie, vol.2, pag274-276 ]

Utilizari medicinale
Digestie dificila, gastrita hipo-acida, senzatie de greata sau deranjamente stomacale frecvente - nici o alta planta nu se poate compara cu pelinul, atunci cand este vorba de stimularea activitatii stomacului si a digestiei. Se administreaza, cu 5-10 minute inainte de masa, cate cincizeci de picaturi de tinctura de pelin, diluate intr-un sfert de pahar de apa. Se fac cure de 3 saptamani, cu zece zile de pauza, dupa care se poate relua tratamentul.
Hepatita, ciroza - pulberea de pelin este un extraordinar tonic si protector al ficatului. Se administreaza cate un sfert - o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza.
Indigestie, balonare - se iau inainte de masa 2-3 linguri de vin de pelin sau o jumatate de lingurita de tinctura.
Giardia, viermi intestinali - Se administreaza cate 4 lingurite de tinctura, in cure de 14 zile, cu 10 zile de pauza. Poate fi administrat singur sau in combinatie cu medicamente de sinteza, a caror actiune o potenteaza foarte mult.
Intoxicatii alimentare, otraviri - se face o cura de 2 saptamani cu pulbere de pelin, din care se iau cate doua lingurite pe zi. Pelinul este depurativ, stimuleaza si tonifiaza ficatul, stimuleaza eliminarea toxinelor ramase in organism.
Dureri de cap, vomismente, migrene - se trateaza prin administrarea de tinctura de pelin, din care se iau cate 50 de picaturi de 4-6 ori pe zi. Pelinul ajuta la normalizarea circulatiei cerebrale, combate voma, inlatura tulburarile digestive si in special biliare, care adesea sunt asociate si stau la baza migrenelor.
Uz extern:
Anexita, metroanexita si complicatiile lor - se fac bai de sezut fierbinti, cu infuzie combinata de pelin. Aceasta procedura are un puternic efect antiinflamator si antiinfectios, actionand totodata ca un puternic stimulent al activitatii ovarelor.
Contra reumatismului si paraliziei - se fac bai cu infuzie combinata de pelin (5 litri la o cada de apa), de doua ori pe saptamana. Extern, pelinul actioneaza ca tonic nervos, ameliorand local circulatia impulsurilor nervoase. In tratamentul reumatismului, suplimentar se pun plasturi cu pelin pe locurile afectate, remediu indicat si in tratarea luxatiilor si a entorselor.
Candidoza vaginala, adjuvant in infectia cu trichomonas - se fac, cu ajutorul irigatorului, spalaturi vaginale zilnice cu infuzie combinata de pelin, in tratamente de cate 7 zile, urmate de 7 zile de pauza (pentru refacerea florei normale la acest nivel). Pelinul este un puternic antiinfectios si antiinflamator, reduce secretiile anormale, calmeaza senzatia de mancarime sau usturime.
Preparate:
Infuzia combinata -Se pun 3-4 linguri de pelin maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste extern, sub forma de comprese, spalaturi, clisme si bai.
Pulbere- Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de pelin se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
Tinctura- Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de pelin, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate 50 de picaturi diluate in putina apa.
Vinul de pelin- Intr-un litru de vin natural alb se pun zece tulpini proaspete de pelin, zdrobite in prealabil, si se lasa sa macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau 1-3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa, pentru stimularea activitatii tubului digestiv, combaterea balonarii si a indigestiei.
Precautii:
Nu consumati pelin fara avizul medicului daca trebuie sa-l folosit timp indelungat.
Atunci cand este supradozat (se iau peste opt grame pe zi), pelinul produce reactii adverse, traduse prin tremuraturi ale membrelor, convulsii si halucinatii. Din aceste motive, tratamentele cu pelin nu vor fi mai lungi de doua, maximum trei saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza. De asemenea, nu se vor lua mai mult de sase grame pe zi din aceasta planta.

[www.infobrasov.net/content/reportaj_27091_Pelinul-(Artemisia-absinthium)-html]

Observatii

Nu se administreaza mai mult de doua saptamani, deoarece pot aparea tulburari digestive si nervoase. Nu se administreaza femeilor gravide (poate provoca avort), celor care alapteaza (da gust amar laptelui) si bolnavilor cu afectiuni nervoase sau cu afectiuni acute intestinale (gastrite acute, ulcere, colite).

[www.farmaciiledona.ro/sfatul-farmacistului/pelinul-artemisia-absinthium-I13]

Bibliografie

Grigorescu Em ., Ciulei I., Stanescu U.- Index fitoterapeutic, Ed.

Medicala, Bucuresti, 1986, 9.

Lemberkovics E., G. Verzar- Petri, G. Szabo, M. Bihari- Herba Hung.21   

(2-3)

Greger H.- Planta Med., 35 (1), 1979, 84

Saved M. D., El-Shamy A. M., Soliman F.M., El-Shabrawy A.O.-Bull.

Fac. Pharm., Cairo Univ., 16 (1), 1977, 85

Ioan Ciulei, Emanoil Grigorescu, Ursula Stanescu- Plante medicinale,    

fitochimie si fitoterapie, vol.2, Ed. Medicinala, Bucuresti 1993 www.farmaciiledona.ro/sfatul-farmacistului/pelinul-artemisia-

absinthium-I13]

www.infobrasov.net/content/reportaj_27091_Pelinul-(Artemisia-

absinthium)-html