MATERIALE RESTAURATIVE PE BAZA DE RASINI

RASINI DIACRILICE

CLASIFICARE

STRUCTURA SI COMPOZITIE

FAZA ORGANICA

FAZA ANORGANICA

AGENTII DE CUPLARE

INDICATII

PREZENTARE

PROPRIETATI

TEHNICA DE LUCRU

Prin elaborarea unei noi clase de materiale - rasinile diacrilice - au fost obtinute proprietati superioare rasinilor acrilice clasice.

Rasinile diacrilice nesarjate nu contin numai faza organica.

Rasinile diacrilice compozite sunt sisteme constituite din: o faza organica, una anorganica si agentii de cuplare sialnici. Polimerizarea este reticulata nu liniara.

Clasificare

Dupa metoda de polimerizare:

autopolimerizabile

fotopolimerizabile

a.       cu lumina vizibila incoerenta sau coerenta

b.      cu plasma

Dupa dimensiunea particulelor de umplutura

compozite cu macroumplutura: dimensiunea media a pariculelor este de 1- 5μm, au o rezistenta buna la abrazie dar datorita macroumpluturii nu se pot obtine suprafete netede

compozite omogene cu microumplutura: dimensiunea medie a particulelor este de 0,05 - 0,1 μm, proprietatile estetice sunt foarte bune dar proprietatile mecanice sunt mai slabe

compozite hibride prezinta particule de macroumplutura cu dimensiunea medie de 1 μm si particule de microumplutura de 0,1 μm

Dupa forma particulelor de umplutura

rasini compozite clasice

rasini compozite cu microumplutura

a.       omogene

b.      heterogene

i. prepolimerizate si condensate

ii. prepolimerizate in sfere

rasini compozite condensate

a.       clasice

b.      hibride

i. cu particule medii

ii. cu particule mici

c.       alte tipuri

i. umplutura sub forma de aschii

ii. umplutura sub forma sferica

Structura si compozitie

Faza organica

Este compusa din monomerii de baza, monomerii de dilutie, sistemul de initiere si diversi

aditivi.

Monomerii de baza sunt compusi dimetacrilici cu masa moleculara mare, contractie mica de polimerizare si capacitate buna de umectare a tesuturilor dure dentare. Cel mai utilizat monomer de baza a fost Bis-GMA apoi au aparut uretan dimetacrilatii care au ca avantaje:

contractia mica la polimerizare

vascozitate redusa

absorbtie scazuta de apa

aderenta buna la tesuturile dure dentare

toxicitate minima

Monomerii de dilutie sunt compusi monofunctionali (cu o singura grupa polimerizabila),

difunctionali (cu doua grupe functionale) si trifunctionali (cu trei grupe functionale). Proprietatile rasinilor diacrilice sunt influentate de tipul si proportia monomerilor de dilutie. Monomerii monofunctionali care sunt foarte fluizi sau o pondere mare a monomerilor de dilutie fata de monomerul de baza au ca efecte cresterea contractiei de polimerizare.

Sistemele adezive au un continut crescut de monomeri de dilutie fapt ce le ofera o capacitate de umectare crescuta.

Monomerii difunctionali sunt preferati celor monofunctionali deoarece:

au contractie redusa la polimerizare

formeaza polimeri cu o structura reticulata mai rezistenta

coeficientul de dilatare termica este mai mic

Sistemele de initiere ale reactiei de polimerizare sunt reprezentate de substante care pun in

libertate radicali liberi.

In functie de mecanismul de initiere se deosebesc trei tipuri de reactii de polimerizare: autopolimerizare, fotopolimerizare si termopolimerizare. In tehnicile directe (de cabinet) intra in discutie numai primele doua. De obicei este vorba de un sistem bicomponent de initiere format dintr-un initiator si un accelerator.

Sistemul de initiere chimica a fost primul utilizat in domeniul rasinilor diacrilice. El nu necesita o aparatura speciala si asigura o polimerizare uniforma indiferent de grosimea stratului de compozit. Reactia de polimerizare se declanseaza prin amestecarea pastei de baza cu pata catalizator. Instabilitatea cromatica, precum si toxicitatea acceleratorilor, inglobarea aerului in timpul prepararii, cresterea continua a vascozitatii si limitarea timpului de lucru au incitat la cercetari pentru elaborarea unor noi sisteme de initiere.

Unul dintre evenimentele cele mai importante in evolutia materialelor compozite a fost marcat de lansarea sistemelor de initiere a polimerizarii prin radiatii luminoase, initial UV si ulterior din specrtul vizibil (radiatii luminoase incoerente - furnizate de surse de halogen si radiatii coerente - furnizate de laser). Rasinile diacrilice fotopolimerizabile contin substante fotosensibile excitabile la diferite lungimi de unda.

Deficientele sistemelor de fotopolimerizare cu radiatii incoerente sunt penetrabilitatea redusa (la maximum 5mm grosime strat materia). Datorita structurii sale prismatice, smaltul reflecta si propaga lumina proprietate numita fotoconductibilitate areolara. Aceasta proprietate nu se intalneste la nivelul dentinei.

In ultimul timp au aparul rasini diacrilice cu sistem dublu de polimerizare (auto- si foto-) care contin ambele siteme de initiere. Primele din aceasta categorie au fost cimenturile diacrilice.

Aditivii sunt compusi chimici cu diferite functii: inhibitori de polimerizare, stabilizatori UV, coloranti, pigmenti, fotoindicatori etc. Inhibitorii de polimerizare asigura posibilitatea de pastrare indelungata a rasinilor diacrilice. Stabilizatorii UV absorb radiatiile UV care pot provoca imbatranirea matricei de polimer din rasina polimerizata. Pigmentii si colorantii contribuie la realizarea aspectului fizionomic al restaurarilor. Fotoindicatorii sunt substante care isi modifica culoarea in urma polimerizarii (intra in compozitia unor cimenturi diacrilice).

Faza anorganica

In functie de dimensiunea particulelor se clasifica in:

macroumplutura

o       midiumplutura 1- 10μ

o       miniumplutura 0,1 - 1μ

microumputura 0,01 - 0,1μ

umputura hibrida care se obtine prin amestecarea microumpluturii cu midiumplutura

Macroumplutura

Majoritatea RDC moderne contin umpluturi radioopace - sticle de metale grele (bariu,

zirconiu, staniu, strontiu) dintre care aluminoborosilicatul de bariu este cel mai des intalnit. Avantajele sale sunt urmatoarele:

coeficient de dilatare termica relativ mic

indice de refractie adecvat

radioopacitate

Principalul dezavantaj consta in solubilizarea lor de suprafata care are repercursiuni

asupra legaturii matrice organica umplutura anorganica. Sticlele pe baza de strontiu, mai putin dure permit o finisare mai buna a restaurarii.

Microumplutura

Pentru marirea rezistentei la abrazie si imbunatatirea fizionomiei reconstituirii prin obtinerea unei suprafete cat mai netede au fost elaborate umpluturi cu dimensiuni sub 0,1μm. Acestea sunt sfere foarte fine de silice amorfa, denumita si silice coloidala sau pirolitica. Ponderea fazei anorganice in compozitele cu microumplutura sa ajunga la 30 - 55% greutate.

Umplutura hibrida

Reprezinta un amestec de micro- su midi- umplutura.

Este foarte important continutul de umplutura. Acesta este determinat de dimensiunea particulelor de umplutura si de tehnologia de inglobare a acestora in faza organica. La randul sau, continutul in umplutura al RDC este determinantul proprietatilor acestora.

Agenti de cuplare

Proprietatile fizico-chimice ale RDC, precum si rezistenta in timp la factorii agresivi din mediul bucal sunt asigurate doar daca legatura dintre faza organica si cea anorganica este suficient de puternica si stabila in timp.

Cei mai folositi agenti de cuplare sunt silanii. Umplutura anorganica este supusa unui proces numit silanizare apoi ea este dispersata in faza organica.

Indicatii

Initial elaborate ca materiale restaurative fizionimice, compozitele s-au dezvoltat ulterior, aparand noi clase si generatii, astazi cunoscandu-se o gama larga cu utilizare in stomatologie:

reconstitiri coronare ale grupului frontal

reconstituiri coronare ale grupului lateral

sigilarea santirilor si foselor

cimenturi diacrilice pentru fixarea puntilor adezive, inay-urilor si fatetelor vestibulare din ceramica, a brackets-urilor

confectionarea fatetelor vestibulare si incrustatiilor

sisteme pentru refacerea comonentei fizionomice a protezelor

proteze fixe provizorii

adezivi amelo-dentinari

reconstituiri de bonturi

obturatii provizorii

imobilizari adezive

Compozitia rasinilpr este strict legata de domeniul de utilizare, proportia diferitilor componenti variind in functie de proprietatile scontate.

Mod de prezentare

Sisteme monocomponente:

Pasta

Fluid

Sisteme bicomponente:

Pasta pasta

Pasta lichid

Pulbere lichid

Sistemele monocomponente sunt fotopolimerizabile. Iar cele

bicomponente sunt in general autopolimerizabile sau cu polimerizare duala.

Proprietati

Proprietati fizice

Radioopacitatea

Poate fi obtinuta prin utilizarea unor umpluturi anorganice radioopace (de exemplu trifluorura de yterbiu - patent Ivoclar/Vivadent).

Coeficientul de dilatare termica

Scade cu crezterea continutului de umplutura anorganica al rasinii. De asemenea la rasinile cu microumplutura acest coeficient este dublu fata de cel al compozitelor hibride care la randul lui este dublu fata de cel al smaltului. La diferenta mari intre valorile coeficientului de dilatare termica ale compozitului si tesuturilor dure dentare, etanseitatea inchiderii marginale se va pierde in scurt timp.

Absorbtia apei

Capacitatea de absorbtie a apei trebuie sa fie cat mai redusa pentru ca obturatia sa fie durabila in timp. Compozitele hibride au cea mai scazuta absorbtie de apa in timp. Apa absorbita modifica decisiv proprietatile mecanice ale materialului. Ea actioneaza ca un plastifiant determinand aparitia unor tensiuni interne care slabesc legatura matrice organica/umplutura anorganica. Absorbtia de apa creste cu continutul de faza organica.

Contractia de polimerizare

Este o proprietate negativa care duce la aparitia unor tensiuni care actioneaza destructiv asupra adeziunii mecanice a compozitului la tesuturile dure dentare. In urma recatiei de polimerizare are loc o contractie volumetrica cuprinsa intre 0,8 si 4,5%.

Gravajul acid si agentii adezivi asigura o adeziune satisfacatoare a compozitului la structurile dure dentare. Prin aderenta la tesuturile dentare, contractia de polimerizare poate induce tensiuni la nivelul acestora.

La compozitele fotopolimerizabile sensul contractiei este inspre sursa de lumina iar la cele autopolimerizabile inspre centrul masei de compozit.

Sensul contractiei ar trebui sa fie spre peretii cavitatii. Cea mai buna solutie este fotopolimerizarea pas cu pas din parea opusa deschiderii cavitatii.

Proprietati mecanice

Rezistenta la compresiune si la tractiune

Rezistenta la compresiune a RDc este mult mai mare decat cea la tractiune.Acesta proprietate nu are o importanta clinica deosebita deoarece obturatiile nu sunt supuse unor forte de intensitate mare care actioneaza indelungat ci unor forte repetate, de intensitate mica. In acest sens o proprietate mai relevanta ar fi rezistenta la oboseala. Totusi in zonele supuse unor sarcini mari nu se recomanda decat compozitele speciale pentru zona laterala (condensabile) care au si o rezistenta la compresie considerabila.

Modulul de elasticitate

Este un parametru important in evaluarea si compararea compozitelor utilizate in zona laterala. Compozitele cu macroumplutura au un modul de elasticitate mai ridicat decat cele hibride sau cu microumplutura. Daca pana acum se considera ca un modul de elasticitate ridicat previne fracturarea sau dislocarea unei obturatii, mai nou se cauta materiale cu modul de elasticitate scazut care semnifica o deformare elastica considerabila si amortizeaza socurile masticatorii.

Rezistenta la abrazie

Clinic abrazia compozitelor s-a dovedit a fi o pierdere verticala importanta, neomogena de substanta. Abrazia se manifesta diferit in functie de zona interesata. Pe suprafata ocluzala, abrazia imbraca doua aspecte: in zona contactului ocluzal si in restul suprafetei ocluzale a reconstituirii. Compozitele hibride se comporta cel mai bine in ceea ce priveste rezistenta la abrazie.

Rezistenta la oboseala

Sub actiunea solicitarilor, la suprafata obturatiei apar cu timpul fisuri in matricea organica. Particulele de umplutura sunt mobilizate si se pierd, iar fisurile se propaga in masa materialului. Aceste modificari in profinzime nu sunt vizinile macroscopic dar in final prin subminare restaurarea va fi compromisa.

Compozitele hibride sunt mai rezistente la oboseala deoarece propagarea fisurilor este oprita de particulele anorganice a caror densitate este mai mare. Fisurile se vor intinde doar in suprafata iar obturatia va avea un aspect denivelat in rapor cu peretii de smalt.

Proprietati chimice

Proprietati biologice

Iritatia pulpara

Este determinata de monomeri. De aceea rasinile diacrilice se folosesc aproape intotdeauna in asociere cu materiale pentru protectie pulpo - dentinara sau cu obturatii de baza din cimenturi ionomere de sticla. Sunt contraindicate insa materialele pe baza de eugenol care inhiba reactia de polimerizare.

Rasinile diacrilice sunt materiale biocompatibile.

Acumularea de placa bacteriana

Ridica probleme la restaurarile cu suprafata rugoasa. La compozitele hibride, in urma finisarii si lustruirii se poate obtine o textura satisfacatoare a suprafetei.

Efectul anticariogen

Au fost elaborate rasini capabile sa elibereze ioni de calciu si fluor pe o perioada mai lunga de timp.

Tehnica de lucru

Alegerea tipului de rasina in functie de scopul de utilizare: rasini perntru obturatii in zona frontala, in zona laterala, in zona coletului, restaurari de bonturi, sigilari, cimentari etc.

Conditionarea smaltului si a dentinei

o       Curatirea suprafetei smaltului c o pasta fara fluor deoarece fluorul creste rezistenta smaltului la atacul acid

o       Smaltul se graveaza cu acid (de obicei fosforic 37%) timp de 20 - 30 secunde

o       Dentina este conditionata cu acid timp de maximum 15 secunde

o       Se spala acidul cu un jet de apa timp de 20 secunde

o       Se elimina excesul de apa cu sprayul de aer fara a se desica dentina

o       Se aplica adezivii (sistemele noi includ si primerul si bondingul), se polimerizeaza

Se aplica rasina

o       Sistemele bicomponente

Aplicarea in cavitate trebuie realizata inainte de debutul reactiei de priza si se va face pe cat posibil evitand incorporarea bulelor de aer. Polimerizarea este bine sa se faca sub presiune (presiune digitala exercitata pe matricea de plastic)

o       Sistemele monocomponente

Se prezinta sub forma de pasta sau lichid. Aceste sisteme sunt in stare preactivata, avand in general o valabilitate de 1- 2 ani. De aceea se impun o serie de precautii:

utilizarea unor cantitati mici de pasta intrucat excesul neutilizat nu trebuie reintrodus in ambalaj

odata extrasa cantitatea necesara, ambalajul se inchide imediat pentru a evita expunerea la lumina

se pastreaza in mediu rece si uscat dar nu se refrigereaza

Aplicarea rasinii in cavitate se face sub forma unor straturi succesive care pot avea o grosime de 2 - 3 (mai nou 4 sau chiar 5) mm. Dupa fiecare strat se polimerizeaza de obicei 40 de secinde. Se recomanda ca straturile sa fie oblice dar la produsele noi cu contractie redusa se admite polimerizarea in masa si realizarea unor straturi orizontale.     

Finisarea

o       Indepartarea peliculei subpolimerizate de la suprafata (oxigenul inhiba reactia de polimerizare de aceea stratul superficial de la suprafata obturatiei ramane moale - avand un grad de polimerizare redus.

o       Excesele grosiere se indeparteaza cu pietre si freze extradure

o       Excesele fine se indeparteaza cu freze speciale de finisat

o       Pentru finisare se pot utiliza si benzi si discuri abrazive, seturi de gume impreuna cu paste speciale de lustruit

o       Obtinerea unei suprefete lucoase este extrem de greu de obtinut deoarece prin mijloacele obisnuite se indeparteaza in special matricea organica si ramane o suprafata rugoasa. Solutia cea mai buna o reprezinta folosirea unor sisteme abrazive cu particule fine care au o duritate mare si vor indeparta atat faza anorganica cat si pe cea organica lasand in urma o suprafata cu denivelari mici. Textura cea mai buna se obtine fara indoiala prin comprimarea rasinii in timpul polimerizarii cu o matrice sau capa astfel incat sa nu mai necesite finisari ulterioare.