La cirese - ION CREANGA

La cirese - ION CREANGA

Odata, vara, pe aproape de Mosi, ma furisez din casa si ma duc, ziua miaza-mare, la mos Vasile, fratele tatei cel mai mare, sa fur niste cirese; caci numai la dansul si inca la vreo doua locuri din sat era cate-un cires varatec care se cocea-palea de Duminica-Mare. Si ma chitesc eu in mine, cum s-o dau ca sa nu ma prinda. Intru mai intai in casa omului si ma fac a cere pe Ion, sa ne ducem la scaldat.

- Nu-i acasa Ion, zise matusa Marioara; s-a dus cu mosu-tau Vasile, sub Cetate la o chiua din Condreni,
s-aduca niste sumani.

Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele si baietii, si femeile si barbatii; si se fac multe giguri si sumani, si lai si de noaten, care se vand si panura si cusute; si acolo, pe loc, la negustori armeni - veniti inadins din alte targuri: Focsani, Bacau, Roman, Targu-Frumos si de pe aiurea, precum si pe la iarmaroace in toate partile. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii, razasi fara pamanturi, si cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi, branza, lana, oloi, sare si faina de papusoi; sumane: mari, genunchere si sardace, itari, bernevici, camesoaie, laicere si scorturi inflorite; stergare de burangic alese si alte lucruri, ce le duceau lunea in targ de vanzare sau joia pe la manastirile de maici, carora le vine cam peste mana targul.

- Apoi dar mai ramai sanatoasa, matusa Marioara! vorba de dinioara. Si-mi pare rau ca nu-i varu' Ion acasa, ca tare as fi vrut placere sa ne scaldam impreuna. Dar in gandul meu: "Stii c-am nimerit-o? Bine ca nu-s acasa; si de n-ar veni degraba, si mai bine ar fi!".

Si scurt si cuprinzator, sarut mana matusei, luandu-mi ziua buna, ca un baiet de treaba; ies din casa cu chip ca ma duc la scaldat, ma supuresc pe unde pot si, cand colo, ma trezesc in ciresul femeii si incep a carabani la cirese in san, crude, coapte, cum se gaseau. Si cum eram ingrijit si ma sileam sa fac ce-oi face mai degraba, iaca matusa Marioara c-o jordie in mana, la tulpina ciresului!.

- Dar bine, ghiavole, aici ti-i scaldatul? zise ea, cu ochii holbati la mine. Scoboara-te jos, talharule, ca te-oi invata eu!

Dar cum sa te cobori, caci jos era prapadenie! Daca vede ea si vede ca nu ma dau, zvarr! de vreo doua-trei ori cu bulgari in mine, dar nu ma chiteste. Apoi incepe a se aburca pe cires in sus, zicand:

- Stai, mai porcane, ca te captuseste ea, Marioara, acus!

Atunci eu ma dau iute pe o creanga mai spre poale si odata fac: zup! in niste canepa care se intindea de la cires inainte, si era cruda si pana la brau de inalta. Si nebuna de matusa Marioara dupa mine, si eu fuga iepureste prin canepa, si ea pe urma mea, pana la gardul din fundul gradinii, pe care neavand vreme sa-l sar, o cotigeam inapoi iar prin canepa fugand tot iepureste, si ea dupa mine pana-n dreptul ocolului, pe unde-mi era iar greu de sarit; pe la laturi iar gard, si harsita de matusa-mea nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului! Cat pe ce sa puie mana pe mine! Si eu fuga si ea fuga, si eu fuga si ea fuga, pana ce dam toata canepa palanca la pamant; caci, sa nu spun minciuni, erau vreo zece-douasprezece prajini de canepa frumoasa si deasa cum ii peria, de care nu s-au ales nimica. Si dupa ce facem noi trebusoara asta, matusa nu stiu cum se incalceste prin canepa, ori se impiedica de ceva si cade jos. Eu atunci iute ma rasucesc intr-un picior, fac vreo doua sarituri mai potrivite, ma azvarl peste gard de parca nici nu l-am atins, si-mi pierd urma, ducandu-ma acasa si fiind foarte cuminte in ziua aceea.

Dar mai in desara, iaca si mos Vasile, cu vornicul si paznicul, striga pe tata la poarta, ii spun pricina si-l cheama sa fie de fata cand s-a ispasi canepa si ciresele - caci drept vorbind, si mos Vasile era un carpanos s-un pui de zgaraie-branza ca si matusa Marioara. Vorba ceea: "Au turnat si
i-au adunat." Insa degeaba mai clampanesc eu din gura: cine ce are cu munca omului? Stricaciunea se facuse si vinovatul trebuia sa plateasca. Vorba ceea: "Nu plateste bogatul, ci vinovatul". Asa si tata, a dat gloaba pentru mine si pace buna. Si dupa ce-a venit el rusinat de la ispasa, mi-a tras o chelfaneala ca aceea, zicand:

- Na! satura-te de cirese! De-amu sa stii ca ti-ai mancat lefteria de la mine, spanzuratule! Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu pe urma ta?

Si iaca asa cu ciresele; s-a implinit vorba mamei, sarmana, iute si degraba: "Ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtusag." Insa ce ti-i buna pocainta dupa moarte? D-apoi rusinea mea unde o pui? Mai pasa de da ochi cu matusa Marioara, cu mos Vasile, cu varu' Ion, si chiar cu baietii si fetele din sat; mai ales duminica la biserica, la hora, unde-i frumos de privit, si pe la scaldat, in Cierul Cucului, unde era batelistea flacailor si a fetelor, doriti unii de altii toata saptamana de pe la lucru!

Ma rog, mi se dusese buhul despre pozna ce facusem, de n-aveai cap sa scoti obrazul in lume de rusine; si mai ales acum, cand se ridicase cateva fete frumusele in sat la noi si incepuse a ma scormoli si pe mine la inima. Vorba ceea:

- Mai Ioane, dragi ti-s fetele ?

- Dragi !

- Dar tu lor ?

- Si ele mie !

Insa ce-i de facut? S-a trece ea si asta; obraz de scoarta, si las-o moarta-n papusoi, ca multe altele ce mi s-au intamplat in viata, nu asa, intr-un an, doi si deodata, ci in mai multi ani si pe rand, ca la moara. Si doar ma si feream eu, intr-o parere, sa nu mai dau peste vro pacoste, dar parca naiba ma impingea, de le faceam atunci cu chiuita.

Si tocmai-mi-te ! Indata dupa cea cu ciresele, vine alta la rand.