Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


DETERMINAREA LUNGIMII DE UNDA A UNEI RADIATII LUMINOASE CU RETEAUA DE DIFRACTIE

Fizica

+ Font mai mare | - Font mai mic




DETERMINAREA LUNGIMII DE UNDA A UNEI RADIATII LUMINOASE CU RETEAUA DE DIFRACTIE




1. Scopul lucrarii

Scopul teoretic al acestei lucrari de laborator este acela de a studia fenomenul de difractie Fraunhofer , fenomen care se manifesta la trecerea unui fascicul paralel de lumina printr-o retea unidimensionala plana.

Scopul practic al acestei lucrari este acela de a stabili valoarea explicita a lungimilor de unda pentru principalele componente spectrale (linii spectrale) ale radiatiei luminoase utilizate in desfasurarea acestui experiment.

2. Teoria lucrarii .

2.1. Notiuni generale despre difractie.

Intelesul general al termenului de difractie a undelor circumscrie intreaga varietate a fenomenelor ce au loc atunci cand undele intalnesc - in propagarea lor - neomogenitati ale mediului. Prin urmare difractia desemneaza nu numai particularitati ale propagarii undelor in dreptul fantelor, orificiilor, ecranelor sau in prezenta altor obstacole (difractie in sens restrans) ci si totalitatea fenomenelor de reflexie , refractie sau difuzie ( sensul general al acestei notiuni).

Propagarea undelor in medii neomogene prezinta particularitati determinate de faptul ca neomogenitatile provoaca intreruperea partiala sau deformarea suprafetelor de unda, ceea ce poate avea drept consecinta abaterea de la propagarea rectilinie. Din acest motiv, putem defini difractia drept fenomen care consta in modificarea directiei de propagare a undei - atunci cand aceasta intalneste o neomogenitate (de exemplu : un obstacol) -      insotita (eventual, nu obligatoriu ) de o redistribuire spatiala a intensitatii acesteia ,[1].

Explicarea fenomenului se poate face cu ajutorul principiului Huygens-Fresnel.

Principiul lui Huygens are - el insusi - un caracter mai mult calitativ.

El afirma ca sursa primara poate fi inlocuita printr-o distributie continua , pe suprafata S , de surse secundare punctuale convenabil alese, astfel incat      in punctul M functia de unda produsa prin suprapunerea tuturor undelor secundare sa se identifice cu cea produsa de unda primara.

Formularea originala a acestui principiu impunea conditia ca suprafata infasuratoare a suprafetelor undelor secundare sferice sa fie o suprafata de unda a undei primare, aceasta cerinta fiind - asa cum se vede - de natura geometrica.

Principala deficienta a aplicarii stricte a acestui principiu rezida in absenta oricaror informatii referitoare la intensitatile si fazele undelor secundare, termenul de “surse punctiforme secundare convenabil alese” nefiind, in aceasta privinta, catusi de putin explicit.

Fenomenul de difractie ce apare atunci cand sursa de lumina este foarte indepartata de obstacol, astfel incat razele luminoase sunt - practic - paralele, se numeste difractie Fraunhofer (in lumina paralela sau a undelor plane).

2.2. Difractia Fraunhofer printr-o fanta.

Se considera o fanta, adica o deschidere dreptunghiulara a carei lungime L este considerata practic infinita in raport cu largimea a .

Asupra fantei cade o unda plana a carei directie de propagare este situata      intr-un plan normal pe fanta si paralel cu latura a, care face un unghi nul cu normala la fanta.

Unda va suferi difractia sub toate unghiurile formate in raport cu normala la fanta, cuprinse intre .

• Atunci cand a>>l a este foarte mic (neglijabil) si - in consecinta - figura de difractie se reduce la imaginea fantei.

• Atunci cand a are acelasi ordin de marime cu l , figura de difractie se etaleaza din ce in ce mai mult, maximul principal devenind din ce in ce mai putin ascutit (deoarece aria cuprinsa sub curba trebuie sa-si pastreze valoarea constanta, egala cu intensitatea undei incidente pe retea.

• Cand a = l se observa ca a p/2 , adica maximul central se extinde in tot campul.

• Cazul in care a << l nu mai are sens (matematic vorbind sina > 1 nu exista) si prin urmare efectul corespunzator consta in faptul ca nu se mai obtine difractie.

2.3. Difractia Fraunhofer produsa de o retea optica plana unidimensionala

O retea unidimensionala consta dintr-un ansamblul de N fante dreptunghiulare identice, distribuite regulat (echidistant) dupa o directie (vezi Figura 4) . Una dintre laturile fantei este foarte mare (astfel incat nu contribuie la fenomenul de difractie) iar cealalta latura are dimensiunea a. Notand cu b distanta dintre doua fante succesive, marimea d=a+b constituie o caracteristica a retelei (ea se si numeste, de fapt, constanta retelei). Ordinul de marime al acestei constante este, de regula (10-3 ÷10-2 ) mm.

Daca pe o astfel de retea optica cade o unda plana, la incidenta normala, figura de difractie obtinuta in planul focal al unei lentile prezinta un aspect particular, fiind rezultatul a doua procese paralele, simultane :

- un fenomen de difractie, care se produce independent pe fiecare fanta (si care este guvernat de toate observatiile si relatiile semnalate deja in paragraful precedent) ;

- un proces de interferenta multipla, datorat suprapunerii a N unde coerente (adica a undelor difractate de cele N fante ale retelei).

Calculul intensitatii in functie de unghiul de observatie a - in cazul retelelor plane - este similar celui efectuat pentru o singura fanta, cu singura deosebire ca, de aceasta data, integrala (1) trebuie extinsa asupra intregului sistem de fante :

Daca se introduc notatiile : se poate calcula intensitatea undei rezultante :

Din relatia (6) rezulta faptul ca unda difractata de o retea plana poate fi privita ca o unda de intensitate , modulata de factorul .

• Aspectul functiei exprimate de factorul a fost deja studiat (el corespunde cazului precedent , in care am studiat difractia pe o singura fanta). Aceasta functie variaza cu unghiul a mult mai lent decat cea care exprima dependenta de tipul .

• Functia [unde g = kd (sina ) / 2 ] exprima distributia intensitatii luminii ca rezultat al interferentei multiple a undelor provenite prin difractie de la toate cele N fante ale retelei. Ea prezinta maxime atunci cand :

Maximele secundare au valori mult mai mici decat maximele principale. Pentru valori mari ale lui N maximele secundare sunt practic imperceptibile, in timp ce maximele principale au intensitatea data de expresia .

Deoarece experimentul de laborator se desfasoara utilizandu-se o retea cu numar foarte mare de fante (de regula N = 103) , singurele maxime care vor conta (vor putea fi vizualizate) sunt maxime principale, pentru care - prin urmare - este indeplinita conditia :

(8)

Minimele apar atunci cand este indeplinita conditia : .

Pozitia acestor maxime principale este data de relatia (8).

g

 

Maxime secundare

 
Experimental se masoara unghiul an la care se gasesc maximele principale corespunzatoare diferitelor ordine (valori) ale lui n (n = 1 , 2 , 3 ).

Lungimea de unda se determina cu relatia (8) :

3. Descrierea dispozitivului experimental

Dispozitivul experimental este un goniometru prevazut cu un colimator C si o luneta L. In centrul goniometrului, pe o masuta rotunda, se gaseste fixata reteaua de difractie R (Figura 6).

Sursa de lumina este o lampa cu vapori de mercur care - asa cum se stie - reprezinta o sursa de radiatie cu spectru discret (vezi lucrarea “Spectroscop”).

Lumina intra in colimator printr-o fanta F de forma dreptunghiulara, verticala, paralela cu micile fante ale retelei. Observatia se face in planul focal al lentilei ocular a lunetei, unde maximele principale de interferenta apar ca niste linii luminoase ( imagini ale fantei F). Intensitatea maximelor secundare situate intre cele principale este asa de mica, incat practic nu se observa.

Figura 6

 

5. Prelucrarea datelor experimentale

Deoarece sursa este o lampa cu vapori de mercur, se vor face citiri pentru diferite linii spectrale (in fapt trei dintre acestea, mai usor de vizualizat) care au ordinul n = 1 , 2 si 3.

Tabelul 1.

n

Linie spectrala

(culoare)



sinan

ln

(nm)

Rosu

Violet

Verde

Portocaliu

Rosu

Violet



Verde

Portocaliu

Rosu

Violet

Verde

Portocaliu

Observatie : A nu se uita ca unghiurile se citesc in grade, minute si secunde. Adunarile, scaderile, impartirile acestor unghiuri sunt guvernate de regulile invatate in cursul primar . (Este interzis a se folosi scrierea zecimala !)

Pentru a calcula valorile lui ln (cu ajutorul relatiei (8) ) se indica - pentru constanta retelei - valoarea .



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1396
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site