Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Atributul- sinteza teoretica - Clasificarea atributului dupa natura morfologica

Gramatica

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Atributul- sinteza teoretica - Clasificarea atributului dupa natura morfologica

Atributul- sinteza teoretica




Atributul este partea de propozitie secundara care determina un regent de tip nominal (substantiv sau un substitut al acestuia-pronume, numeral).Acesta exprima cele mai variate caracteristici ale regentului, ca urmare a legaturilor semantice dintre determinant si determinat:

locul (padurea de acolo),

timpul (discutia actuala),

modul (jocul rapid),

cantitatea (vorba multa),

scopul (pregatirea pentru examen),

mijlocul (deplasarea cu masina),

asocierea (intalnirea cu prietenii).

Atributul este considerat expansiune prin subordonare a unui substantiv sau a unui echivalent al acestuia. Relatia atributiva se realizeaza intre doi termeni coocurenti in doua pozitii sintactice: un termen regent si un termen subordonat.

Se identifica prin intrebarile ,,care?’’, ,,ce fel de?’’, ,,al(a, ai, ale) cui?’’, ,,cat ,cata, cati, cate?’’ adresate cuvantului determinat.

Daca se apeleaza insa doar la criteriul intrebarii pentru identificarea acestuia, se pot produce confuzii. Este cazul unor sintagme precum: saltul inainte, ziua de ieri, considerate de catre unii copii complemente circumstantiale tocmai din cauza proastei obisnuinte de a pune fara discernamant intrebarea, in loc de a identifica natura elementului regent.

Confuzia atributului cu complementul este exclusa, deoarece regentii atributului (substantiv, pronume, numeral) sunt incompatibili cu aceia ai complementului(adjectiv, verb, adverb, interjectie).

Recunoasterea atributului necesita insa atentie in special atunci cand substantivul determinat este de origine verbala sau adjectivala, iar constructia atributului asemanatore cu a unui complement(vizita la muzeu, plecarea acasa).[1] Ceea ce favorizeaza confuzia este faptul ca unii determinanti ai verbului isi pastreaza forma neschimbata intr-o constructie nominala organizata in jurul unui substantiv provenit din verb. Astfel, determinantul prepozitional are aceeasi forma in constructiile: ,, plec la Iasi’’ si ,, plecarea la Iasi’’. Calitatea de atribut nu este hotarata nici prin intrebare si nici prin relatia semantica dintre regent si subordonat, ci prin identificarea naturii morfologice a termenului regent.

O alta situatie in care se confunda atributul cu complementul apare in constructii in care este prezenta o forma neaccentuata de pronume personal sau reflexiv in dativ. In constructia: ,, Mi-am cumparat o carte.”, ,, mi-’’ este complement indirect deoarece exista posibilitatea dublarii acestui dativ prin forma accentuata a pronumelui (Mi-am cumparat mie o carte).

In exemplul ,,Mi-am uitat cartea’’, ,, mi-’’ este atribut pentru ca avem, pe de o parte, posibilitatea reluarii ideii exprimate de dativ printr-un adjectiv posesiv ( Mi-am uitat cartea mea.) si, pe de alta parte, imposibilitatea dublarii formei neaccentuate de dativ cu una accentuata

( nu se poate spune: *Mi-am uitat mie cartea.)2

Atributul poate fi clasificat din mai multe puncte de vedere: dupa partea de vorbire prin care se exprima, dupa legatura cu regentul, dupa numarul de unitati lexicale pe care le poate avea, dupa valoarea semantica, fiecare relevandu-i anumite caracteristici. Dintre aceste clasificari, cea mai importanta pare a fi cea care ia in considerare natura morfologica a cuvantului cu functie de atribut.

Astfel, dupa partea de vorbire prin care se exprima, atributele pot fi:

substantivale,

adjectivale,

pronominale,

verbale,

adverbiale,

numerale,

interjectionale

Desi numeralul poate aparea singur in pozitia sintactica de atribut, multe gramatici nu vorbesc de o specie aparte de atribut numeral, ci il incadreaza, cel mai adesea la atributul adjectival (Avea cinci copii.) sau la cel substantival (Dorinta celor doi era sa fie premiati). Exista autori pentru care atributul poate fi impartit in doar doua mari clase: atributul substantival si cel adjectival, unele parti de vorbire pierzandu-si calitatea initiala si devenind adjective.

Clasificarea atributului dupa natura morfologica

I.Atributul adjectival

Poate fi exprimat prin:

a) adjectiv propriu-zis la diferite grade de comparatie

Am o haina frumoasa. - pozitiv,

Alaturi era o casa mai inalta. - comparativ,

Mama are sufletul cel mai bun. - superlativ.

b) locutiune adjectivala ( Sora mea este o fata de milioane.)

c) adjectiv provenit din verb la participiu ( Mesajul primit m-a surprins.) si gerunziu( Ma urmarea cu ochii lacrimanzi.)

d) numeral cu valoare adjectivala:

Doua fete asteptau la intrare. - numeral cardinal propriu-zis,

A facut un efort inzecit.- multiplicativ,

Amandoi fratii erau cuminti.- colectiv,

Am fost pe front in linia intai.- numeral ordinal



e) adjectiv pronominal:

Unde este cartea ta?- adjectiv pronominal posesiv,

Acesti copii sunt foarte inteligenti.- adjectiv pronominal demonstrativ, Nu intelege unele lucruri.- adjectiv pronominal nehotarat,

Eleva nu stia nicio lectie.- adjectiv pronominal negativ,

Insusi imparatul a mers la lupta.- adjectiv pronominal de intarire,

Care elev e mai bun?- adjectiv pronominal interogativ,

Nu stiu care elev este mai bun.- adjectiv pronominal relativ.

II. Atributul substantival

Dupa mijloacele de exprimare, atributul substantival poate fi:

a) atribut substantival in genitiv (Casa padurarului este de lemn

Cand flexiunea cu desinenta de genitiv nu este posibila, atributul genitival se mai exprima si prin:

prepozitia a si forma de acuzativ a substantivului (Aceasta a fost hotararea a toata clasa.)

prepozitia la si forma de acuzativ a substantivului - constructie regionala (Craiul porunci sa lege pe hot de coadele la doua iepe sirepe.)

prepozitia compusa de la plus substantiv nearticulat in constructii populare si regionale (A rupt maneca de la camasa.)

b) atribut substantival in dativ

Acest atribut este folosit mai rar astazi, doua fiind tipurile de constructii in care poate aparea:

in limba veche, populara si poetica, determinand substantive nearticulate, nume de persoane care indica grade de rudenie sau atributii sociale (Acesta-i vestitul Ochila..nepot de sora lui Pandila.-I.Creanga)

in constructii moderne acest atribut este folosit in special in stilul publicistic, stiintific si administrativ, determinand substantive nume de actiune, de regula articulate enclitic si urmate de un atribut nearticulat, plasat inaintea dativului (Ieri a avut loc conferirea de medalii unor sportivi)

c) atribut substantival prepozitional

Se exprima printr-un substantiv precedat de o prepozitie, de o locutiune prepozitionala sau de un adverb de comparatie cu valoare de prepozitie (Fetita frunzarea o carte cu poze. , Drumul din mijlocul satului era pietruit. , Nu vezi zilnic o fata ca o floare.)

Substantivul prin care este exprimat atributul prepozitional poate sta

in cazul acuzativ (Purta la gat un sirag de perle. , Drumul catre casa era blocat.)

in cazul genitiv, precedat de o prepozitie sau de o locutiune prepozitionala: asupra, contra, deasupra, dedesubtul, in fata, in stanga, din partea, in privinta, in susul, in josul etc (Lupta impotriva coruptiei da rezultate. , Locul din fata casei era necultivat.)

in cazul dativ, precedat de prepozitiile specifice: asemenea, aidoma, conform, contrar, datorita, multumita etc (Reusita gratie muncii este satisfacatoare. Munca conform programului necesita seriozitate.)

d) atribut substantival apozitional

Apozitia este un atribut de un tip special, pentru ca, spre deosebire de celelalte, se reda printr-un substantiv in cazul nominativ (Imparatul, fratele craiului, se numea Verde-Imparat.)

In limba actuala se foloseste curent apozitia in nominativ, cea acordata in caz fiind invechita, populara si chiar generatoare de confuzii uneori (I-am povestit Corinei, surorii mele. - se poate intelege ca e vorba de o singura persoana sau ca avem de-a face cu doua persoane intr-o enumerare).

e) atribut substantival exprimat printr-un numeral cu valoare de substantiv:

in genitiv: Ma amuza stradania celor patru de a merge drept.

prepozitional: Iata un grup de doisprezece.

apozitie: Pasarele mii/ Si stele faclii…(Miorita)

III. Atributul pronominal

Este exprimat prin pronume si prezinta multe analogii cu atributul substantival, comportand aceeasi clasificare si aceleasi valori ca si acesta.

Dupa mijloacele de exprimare, atributul pronominal este neprepozitional si prepozitional.

Atributul neprepozitional cunoaste doua realizari, una cu genitivul si alta cu dativul.

a) atribut pronominal genitival

Se exprima prin:

pronume personal: Comportarea lui este ridicola.

pronume personal de politete: Tatal dumnealui este veteran de razboi. pronume posesiv: Rezultatele alor nostri sunt foarte bune.

pronume relativ: Aceasta este cartea din ale carei pagini m-am inspirat.



pronume interogativ: Unde este femeia ale carei acte au fost gasite ieri?

pronume demonstrativ: Asculta si parerea celuilalt.

pronume nehotarat: A tinut seama de parerile fiecaruia.

pronume negativ: N-ar fi ochii nimanui

Dulci ca ochisorii lui.(V. Alecsandri).

b) atribut pronominal in dativ

Se exprima prin forma neaccentuata de dativ a pronumelui personal sau reflexiv. Dativul cu rol de atribut pronominal este cunoscut sub denumirea de dativ posesiv. El poate aparea ca unitate lexicala independenta sau alaturat, prin liniuta de unire, altei parti de vorbire1, substantiv, adjectiv sau verb: dativul posesiv independent (Obrajii le ardeau de bucurie si ochii le scanteiau…I. Agarbiceanu. Se subintelege obrajii lor, ochii lor.), dativul posesiv atasat substantivului (Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul/ Daca fiii-ti mandri aste le nutresc…M. Eminescu), dativul posesiv atasat adjectivului (Sub lungile-i gene se ascundea o privire trista.), dativul posesiv atasat verbului(Si iute mi-a scos ciubotele din picioare, ca se facusera bocna…I.Creanga).

Atributul pronominal in dativ poate aparea si in cele doua tipuri de constructii ale atributului substantival in dativ, insa rar (nepot acestuia, conferirea de medalii acestora).

c) atribut pronominal prepozitional. Se exprima printr-un pronume personal, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotarat sau negativ precedat de o prepozitie, de o locutiune prepozitionala sau de un adverb de comparatie cu valoare de prepozitie. El poate sta in cazurile:

genitiv (Locul din fata lor era ocupat. , Lupta impotriva alor nostri a fost un esec.).

acuzativ (Vestile despre dumneavoastra m-au uimit. , Glas ca al tau nu am mai auzit.). Atributul pronominal in acuzativ este mai rar decat cel substantival si redus la tipul de constructie cu pe (Invidia pe el ii macina sufletul.).

d) apozitia pronominala. Este mult mai putin frecventa decat cea substantivala, poate fi in nominativ sau acordata in caz cu cuvantul determinat si are de obicei o valoare de precizare (Isi lua intr-o basma lucrusoarele, mai nimic, si iesi…I. L. Caragiale).

IV. Atributul verbal

Este exprimat prin verbe la moduri nepersonale:

infinitiv, de obicei precedat de prepozitiile de, fara, pentru(Fiecare om are datoria de a munci.).

Atributul verbal exprimat printr-un infinitiv sta mai ales pe langa substantive abstracte verbale sau care cuprind o idee verbala si este echivalent cu un verb la conjunctiv (dorinta de a domni=dorinta sa domneasca).

supin. Atributul verbal exprimat prin verb la supin arata destinatia si, mai rar, provenienta. Se construieste cu prepozitiile de, pentru etc (Omul nu-i decat masura/ Unui drum de implinit.. L.Blaga).

gerunziu (Corbii croncanind prevesteau nenorocirea.). Cand gerunziul se acorda cu substantivul determinat, avem de-a face cu un atribut adjectival (In departari se vedeau cosuri fumegande.).

V. Atributul adverbial

Se exprima prin adverbe si locutiuni adverbiale de loc (Saltul inainte s-a dovedit riscant), de timp( Filmul de ieri a fost slab.), de mod (Mersul agale este enervant pentru o persoana energica.), cu sau fara prepozitie:

adverb precedat de prepozitie: M-a speriat galagia de afara.

adverb neinsotit de prepozitie: Urcatul sus se face cu macaraua.

locutiune adverbiala: Casa din fata este a Ioanei.

VI. Atributul interjectional

Se exprima prin interjectii si locutiuni interjectionale si este o specie saraca, intalnindu-se mai ales in vorbirea populara (Avea un tractor zdranca-zdranca. , Am mers pe un drum vai si-amar.).

Nerecunoscut in unanimitate drept o categorie distincta de atribut, atributul numeral a suscitat numeroase discutii. Gramatica Academiei consemneaza utilizarea numeralului cu doua valori distincte: adjectivala si substantivala, iar numeralele cu functie de atribut se subordoneaza atributului adjectival, respectiv substantival.

Gabriela Pana- Dindelegan este de parere ca ceea ce se numeste in mod curent valoare substantivala corespunde valorii pronominale ( lipsit de referinta proprie, numeralul, asemenea pronumelui, functioneaza ca substitut).

In consecinta, determinantii numerali din constructiile: cartea amandurora, cartea a doi din clasa sunt calificati drept atribute pronominale genitivale, iar numeralele din constructiile: discutia cu patru dintre ei, gandul la amandoi, revolta contra a doi dintre gardieni sunt calificate ca indeplinind functia de atribute pronominale prepozitionale.

Existenta unui atribut numeral in limba romana este sustinuta de Gheorghe Constantinescu Dobridor, acesta aratand ca interpretarea atributelor exprimate prin numerale ca fiind adjectivale, substantivale sau chiar adverbiale, ,,este cu totul gresita, deoarece numeralele respective nu-si pierd sensurile lor fundamentale de numerale, nu trec, prin schimbarea valorii gramaticale, in clasa adjectivelor, a substantivelor sau a adverbelor, nu-si pierd cu alte cuvinte statutul lor morfologic de numerale.’’

Clasificarea atributului dupa legatura cu substantivul determinat

Dupa legatura cu substantivul determinat, marcata in pronuntare prin pauza si intonatie, iar in scris prin punctuatie, atributele sunt:

a) izolate- cand legatura este slaba, atributul aducand o informatie suplimentara, utila, dar nu indispensabila pentru comunicare: Femeia, mai tanara, a tacut.

De regula, sunt izolate:

-atributele adjectivale care determina nume proprii sau pronume(Ei, ingraditi de lege,placerilor se lasa…M. Eminescu)

-atribute care, la randul lor, sunt urmate de compliniri( Drumet, batut de ganduri multe, / Ne lasi atat de greu pe noi…O. Goga)

b) neizolate - cand legatura este stransa, atributul fiind indispensabil pentru comunicare: Femeia mai tanara a tacut.

Atributele neizolate au cea mai mare frecventa in limba romana, putandu-se exprima prin orice parte de vorbire si determinand substantive comune sau proprii ori echivalente ale acestora. Fiecare dintre cele doua categorii de atribute (izolate si neizolate) cunoaste, la randul ei, cate o clasificare.



Astfel, dupa caracterul pur atributiv sau mixt, cu alte nuante, atributele izolate sunt:

descriptive (cand se refera exclusiv la termenul determinat, descriindu-l sau explicandu-l): Mi-am scos pantofii, noi si stralucitori.

circumstantiale (cand caracterizarea termenului determinat implica o nuanta circumstantiala referitoare la predicat): Pantofii, noi, ma strangeau.- nuanta cauzala, Sanatos, omul le poate face pe toate.-nuanta conditionala.

Dupa cum individualizeaza sau nu obiectul denumit de termenul determinat, atributele neizolate sunt:

de identificare - cand arata care este obiectul, definindu-l si distingandu-l de alte obiecte din aceeasi clasa: Si-a pus bluza cea noua.

de calificare - cand arata ce fel este obiectul, exprimand o caracteristica prin care obiectul nu se individualizeaza, ci este doar calificat sau clasificat: Si-a pus bluza noua. Aceasta clasificare, de natura logica si semantica, poate fi legata de prezenta sau absenta articolului hotarat propriu-zis la substantivul determinat, de folosirea articolului demonstrativ la unele atribute si de topica atributului adjectival: rochia (cea)frumoasa - identificare, frumoasa rochie - calificare propriu-zisa, o rochie frumoasa - clasare.

C. Dimitriu arata ca, dupa caracterul suficient sau insuficient al regentului, atributele pot fi:

-explicative atributele izolate care apar pe langa regente suficiente, prezenta lor fiind facultativa: Mihaela, vesela, il saluta pe tatal ei.

-determinative atributele neizolate care apar pe langa regente insuficiente si a caror existenta este indispensabila: Mihaela s-a dus la prietena ei.

-mixte, adica acele atribute neizolate, dar care, determinand regente suficiente, nu sunt indispensabile in context:Mihaela s-a intalnit cu o prietena buna.

Clasificarea atributului dupa valoarea semantica

O alta clasificare a atributelor este cea semantica. Aceasta se face, de obicei, in interiorul fiecarei specii formale, distingandu-se diverse valori gramaticale sau lexicale, subordonate, in general, unor valori fundamentale.

La cele mai multe atribute valoarea fundamentala este de a arata felul obiectului denumit de substantivul determinat, numai atributele substantivale si pronominale in genitiv si dativ au ca valoare fundamentala posesia.

Atat felul, cat si posesia pot fi concretizate prin diverse valori de detaliu, unele comune mai multor feluri de atribute, altele limitate la cate un singur atribut:

posesia (mosia boiereasca, penarul elevului),

agentul unei actiuni (actiune studenteasca, poezii eminesciene),

obiectul (culesul strugurilor, frica mortii),

denumirea (fluviul Dunarea, luna iulie),

scopul (cutie postala, loc de fumat),

comparatia (un baiat cat un brad, o fata ca o floare),

relatia (coleg de scoala, terminologie de specialitate),

materia (paste fainoase, dulceata de gutui),

originea (cetatean francez, cal de dar),

continutul (butoi de vin),

locul (taranii din Ardeal),

timpul (mere primavaratice).

Valorile comune permit concurenta dintre unele feluri de atribute: dintre atribut adjectival si cel substantival prepozitional (opera exceptionala/ opera de exceptie), dintre atributul substantival genitival si cel prepozitional (acoperisul casei/ acoperisul de la casa), dintre atributul pronominal genitival, cel in dativ si atributul exprimat printr-un adjectiv posesiv (cartea lui/ cartea-i/ cartea sa).

Clasificarea atributului dupa numarul unitatilor lexicale

Atributul se mai poate clasifica si dupa numarul de unitati lexicale care intra in componenta sa.

Exista trei tipuri structurale ale atributului:

-simplu, cand este realizat prin unitati lexicale simple, compuse sau prepozitionale.

-multiplu, cand sunt mai mute atribute aflate intr-un raport de coordonare (Ciocoiul este, totdeauna in orice tara,un om venal, ipocrit, las, orgolios…N.Filimon)

-dezvoltat, cand este redat prin unitati lexicale multiple (Furtuna se vestea pe dealuri/ Toata noaptea de luni spre marti la orizont s-a adunat…L.Blaga).



Mioara Avram, Gramatica pentru toti, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2001, p 348

Gabriela Pana-Dindelegan, Limba romana contemporana. Sintaxa, Centrul Local de Suport IDD, Universitatea Bucuresti, 2004, p 77

Nicolae Felecan, Sintaxa limbii romane. Teorie. Sistem. Constructie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p102



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3258
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site