Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


ELEMENTE DE NARATOLOGIE

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



ELEMENTE DE NARATOLOGIE

  1. Instantele comunicarii narative
  2. Structuri narative

concret




AUTOR

abstract

  1. REALE concret

CITITOR

abstract

Instantele

comunicarii

fiinte de hartie

(R. Barthes)

 
narative NARATOR

NARATAR

FICTIVE

PERSONAJE

1.AUTORUL CONCRET – CITITOR CONCRET

Autorul concret este creatorul real al unei opere literare; ca emitator, el adreseaza un mesaj unui cititor concret care recepteaza si decodifica, in calitatea sa de receptor. ▪ Ambii sunt persoane apartinand lumii reale, unui timp istoric si au propria biografie.

▪ Autorul concret este o personalitate fixa, in epoca in care a trait si a scris, dar cititorii sai, ca receptori, pot apartine aceluiasi timp sau posteritatii operei, ceea ce poate determina receptari diferite, chiar divergente.

  1. AUTOR ABSTRACT – CITITOR ABSTRACT

Autorul abstract este o proiectie in opera a autorului concret, o versiune a acestuia. Cumpunandu-si opera, autorul concret produce in acelasi timp o proiectie literara despre sine insusi, numit si alter ego romanesc (Prince), autor implicit (Booth) sau autor abstract (Schmid), precum si imaginea unui cititor abstract.

Ambii apartin operei, fara a fi reprezentati direct in ea si amandoi au o pozitie intepretativa si ideologica.

▪ Pozitia ideologica a autorului abstract deriva din alegerea aspectelor lumii reprezentate, a temei si a motivelor, din selectia stilistica sau din ideologia instantelor fictive (narator, naratar, personaje) care pot fi purtatorii sai de cuvant (batrana din Moara cu noroc, naratorul din Sarmanul Dionis)

OBSERVATIE: Autorul abstract „reprezinta sensul profund, semnificatia de ansamblu a operei literare, iar cititorul abstract functioneaza ca imagine a destinatarului presupus si postulat de opera literara, iar pe de alta parte ca imagine a cititorului ideal, capabil a-i concretiza sensul total intr-o lectura activa” (Jaap Lintvelt).

▪Intre lectura totala a cititorului abstract si lecturile realizate de cititorul concret nu exista, evident, o suprapunere perfecta, asa cum intre ideologia autorului concret si cea a autorului abstract nu este obligatoriu sa existe o concordanta.

  1. NARATORUL=instanta narativa fictiva, instanta intermediara intre autor si istoria prezentata; identificat in persoana gramaticala care nareaza

▪ Naratorul este o figura autonoma, creata de autor, ca si personajele, apartinand lumii operei, dupa cum evidentiaza R. Barthes intr-o foarte cunoscuta afirmatie: „Narator si personaje sunt esentialmente fiinte de hartie; autorul (material)al unei povestiri nu se poate confunda intru nimic cu naratorul acestei povestiri

Functiile naratorului:

  1. functie narativa/ de reprezentare aceea de a povesti;
  2. functie de control / de regie=naratorul controleaza structura textuala, fiind capabil sa citeze discursul actorilor(adica ce spun personajele)
  3. functie optionala de interpretare naratorul isi poate manifesta pozitia interpretativ- ideologica in raport cu ceea ce povesteste

Indici de validare a naratorului

verbe si pronume de pers. I / III;



exclamatii si interogatii;

structuri incidente;

maxime, reflectii avand caracter general

Tipologia naratorilor

  1. Dupa raportul narator / diegeza

a.      NARATOR. EXTRADIEGETIC =nu este implicat in diegeza, lasa impresia ca el a creat povestea si relateaza sa persoana a III-a- ex.

b.     NARATOR MARTOR= cel care a asistat la intamplarile narate, dar nu le influenteaza; fara el, toate s-ar fi intamplat la fel; este, de obicei, personaj secundar- ex.

c.      NARATOR INTRADIEGETIC NARATOR-PERSONAJ cel care povesteste este implicat in diegeza- ex.

Observatie: NARATORUL AUCTORIAL =cel care este creatorul absolut al povestii, cunoaste deznodamantul

  1. Dupa raportul narator - discurs narativ

a.      NARATOR HETERODIEGETIC relateaza la persoana a III-a, nu este personaj

b.     NARATOR HOMODIEGETIC=relateaza la persoana I

c.      NARATOR AUTODIEGETIC relateaza la persoana I, dar este actorul, personajul intamplarilor narate (adica, este protagonistul)

  1. Dupa raportul narator- informatie detinuta

a.      NARATOR OMNISCIENT = stie tot, are viziune de ansamblu asupra universului fictional

naratorul omniprezent=relateaza intamplari petrecute in locuri diferite in acelasi timp

daca naratorul este omniscient si omniprezent»omnipotent

b.     NARATOR UNISCIENT / COLPORTOR =cel care are informatiile dintr-o singura sursa, el prevalandu-se de niste voci de culise, de niste instante narative secundare, de niste observatori

  1. Dupa raportul narator- informatie livrata

a.      NARATOR CREDITABIL=cel care spune tot ce stie,toata informatia detinuta in raport cu lumea prezentata o livreaza cititorului

b.     NARATOR NECREDITABIL =cel care nu spune tot ce stie; din diverse motive- pentru a mari suspansul, pentru a amana deznodamantul, pentru a intretine tensiunea epica- evita sa livreze toata informatia detinuta, folosindu-se de cele mai multe ori de un artificiu al necunoasterii anumitor elemente

4. NARATARUL=instanta narativa fictiva; este cel caruia i se adreseaza naratorul

▪ Naratarul poate fi reprezentat ca personaj in evenimentele povestite, dar, de cele mai multe ori, nu are rol de actor, prezenta sa fiind marcata prin indici de validare precum:

verbe si pronume de pers. a II-a;

interjectii de adresare (din discursul naratorului);

substantive si adjective in cazul vocativ;

relatia narator- naratar se valideaza uneori prin folosirea verbelor de pers. I plural, stabilind clar comunicarea, asocierea lor (noastre, sa povestim)

OBS. Naratorul si naratarul nu exista decat in discursul naratorului!



  1. PERSONAJUL = instanta fictiva a comunicarii narative integrata prin intermediul limbajului in sistemul de interactiuni al operei (Vezi tipuri de personaje in sablonul de caracterizare)
  1. STRUCTURILE     NARATIVE se refera la modalitatea de construire a textului literar prin care autorul realizeaza si propune o anumita perspectiva/ viziune/ punct de vedere asupra povestirii

a.      PERSPECTIVA NARATIVA

▪ heterodiegetica (narator ≠personaj) = relatare la persoana a III-a

Naratiunea heterodiegetica poate cunoaste trei tipare narative:

    1. auctorial cand centrul de orientare se situeaza in narator si nu in unul dintre personaje; cititorul se orienteaza in lumea romanesca ghidat de narator ca organizator al povestirii (stie deznodamantul)
    2. actorial =centrul de orientare se situeaza in unul dintre personaje (nu stie deznodamantul)
    3. neutru= nici naratorul, nici personajul nu functioneaza ca centru de orientare, actiunea nu mai este filtrata de constiinta subiectiva a naratorului sau a unui actor, ci pare inregistrata obiectiv de o camera (inregistreaza brut)

▪ homodiegetica (narator =personaj) = acelasi personaj indeplineste o functie dubla, de narator si joaca un rol in diegeza- relatare la persoana I

Naratiunea homodiegetica poate cunoaste doua tipare narative:

  1. auctorial =centrul de orientare se situeaza in personajul-narator
  2. actorial= centrul de orientare se situeaza in personajul-actor

b.     VIZIUNE NARATIVA (T. Todorov)

narator > personaj viziune derrièredin spate

naratorul stie mai mult decat personajul, iar superioritatea sa se concretizeaza prin: cunoasterea dorintelor secrete ale personajului, cunoasterea simultana a gandurilor mai multor personaje, nararea unor evenimente care nu sunt percepute de catre un singur personaj.

narator personaj viziune avecimpreuna cu”

naratorul stie tot atat cat personajele sale, el nu poate explica evenimentele inainte ca insesi personajele sa gaseasca o explicatie a acestora; naratorul poate urmari unul sau mai multe personaje, identificandu-se cu privirea acestora (ele devin, uneori, personaje-reflector)

narator<personaj (viziune dehors „din afara”)

naratorul stie mai putin decat oricare dintre personaje, el descrie numai ce vede sau ce aude, insa nu patrunde in constiinta personajelor

c.      FOCALIZARE (G. Genette)

externa – sunt inregistrate evenimentele asemenea unei camere de luat vederi, aduce in fata cititorului fapte brute, fara sa le insoteasca de judecati si comentarii; naratorul nu are acces la gandurile, trairile personajului

produce efectul de neutralitate, obiectivitate, prin absenta inregistrarii emotiei, nu orienteaza reactiile cititorului; apare destul de rar;

interna- urmareste gandurile personajului si patrunde in constiinta acestuia; da cititorului impresia ca percepe si judeca fiintele si lucrurile

permite accesul cititorului la psihologia personajului, ofera posibilitatea de a intelege psihologia personajului din interior; creeaza complicitatea cititorului cu personajul, mergand pana la identificarea cu acesta(impartasirea emotiilor)

▪ zero / neutra- descrie realitatea din perspectiva naratorului omniscient, ofera o viziune globala

- furnizeaza cititorului cele mai numeroase informatii; da impresia cititorului ca domina povestirea






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2445
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site