Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Genuri si specii literare

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



Genuri si specii literare

Termenul gen provine din latinescul genus („neam”, „rasa”, „fel”, „mod”) si desemneaza, nu numai in literatura, o clasa de obiecte sau de fenomene care au proprietati comune. „In ciuda individualitatii si originalitatii lor - spune Gheorghe Craciun - operele literare contin si unele trasaturi invariabile care le fac sa apartina unor categorii structurale bine determinate. Teoria clasica respinge amestecul genurilor si afirma deosebirea lor ca natura si ca valoare. Ea afirma unitatea de ton a operei, concentrarea asupra singurei emotii, asupra unei singure teme. Aceasta teorie prevede si o diferentiere sociala a genurilor. Epopeea si tragedia se ocupa de viata regilor si nobililor; comedia - de lumea burgheza, iar satira si farsa - de oamenii de rind.” R. Welleck si A. Warren spun ca teoria clasica spre deosebire de cea moderna, e reglementatoare si normativa. Dupa teoria clasica genurile se deosebesc intre ele si trebuie sa ramina separate. Aceasta e faimoasa teoriei a „puritatii” genurilor.




Principalele trei genuri au fost separate inca de Platon si Aristotel. In fond, delimitarea genurilor se face in baza proprietatilor formale si a modului de reprezentare (raportul eu - lume). Astfel, unii considera ca in genul liric vorbeste propria persoana a poetului, in genul epic poetul vorbeste in numele sau si in numele altora, iar in cel dramatic el dispare in spatele personajelor sale. Altii observa insa ca in genul dramatic autorul nu dispare in totalitate in umbra personajelor, el comenteaza comportamentul si gindurile acestora. Aceste comentarii sint intre paranteze si ele nu sint rostite in scena. In acelasi timp, se poate sustine ca in genul epic autorul nu vorbeste niciodata in numele sau.

Tudor Vianu spune ca intuitia lirica rasringe realitatea ca stare se suflet, pe cind cea epica drept succesiune de evenimente, iar cea dramatica, drept conflict si lupta de forte antagoniste. In opinia lui Hegel, genul liric e subiectiv; genul epic e obiectiv, iar cel dramatic e subiectiv si obiectiv. Cu alte cuvinte, Hegel ne spune ca in genul liric poetul vorbeste despre sine, pe cind in genul epic - despre altii/altceva; iar in cel dramatic, chiar daca ni-i infatiseaza pe altii, el se exprima si pe sine in comentariile care sint luate intre paranteze.



Fiecare gen isi are speciile sale. Specia este un aspect particular al genului, un subgen. O specie anume poate fi preferata intr-o epoca si contestata in alta. Astfel, tragedia, foarte solicitata in Antichitate, nu mai este la moda astazi. Oda si epopeea par si ele iremediabil compromise. Romanul, care era considerat o specie minora in trecut, este astazi in mare voga.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1553
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site