Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Morometii - de Marin Preda - Tema romanului

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




“Morometii”

de Marin Preda



Fisa de lectura

“Aparitia in 1955 a primului volum din romanul “Morometii” a atras atentia criticii asupra dimensiunilor talentului romancierului Marin Preda si asupra noutatii formulei sale epice.”(Eugen Simion)

1.Prezentare autor si opera:

Romancier si nuvelist, Marin Preda, s-a nascut la 5 august 1922, in Silistea-Gumesti, judetul Teleorman, in familia taranului Tudor Calarasu, si este unul dintre cei mai importanti prozatori contemporani.

Romanul „Morometii” a aparut in doua volume, primul fiind publicat in 1955, iar cel de-al doilea in 1967, fiind nu numai un punct de reper in proza postbelica, ci si o reprezentare de exceptie a satului traditional romanesc din Campia Dunareana, in perioada interbelica si postbelica. Romanul a fost precedat de 3 nuvele: „Intalnirea din pamanturi”, „O adunare linistita” si „Dimineata de iarna”. Nuvelele anticipeaza, in majoritatea lor, romanul “Morometii”. Abia aparitia 'Morometilor'(vol. I 1955) a atras atentia asupra dimensiunii talentului sau si a noutatilor pe care o reprezenta formula sa epica. Romanul a fost intampinat favorabil si nici mai tarziu interesul criticii nu a scazut. S-a pronuntat destul de repede cuvantul 'capodopera' si de aici inainte toate scrierile prozatorului au avut de infruntat comparatia cu acest model. Originalitatea romanului sta fara indoiala in noua viziune asupra lumii rurale. Judecat in ansamblu 'Morometii' e un mare roman remarcandu-se prin originalitate, tipologie, si profunzimea creatiei.

2.Titlul

Titlul conduce catre ideea ca romanul va surprinde imaginea unei familii– familia Moromete, primul volum fiind chiar concentrat asupra unui singur personaj – Ilie Moromete.

3.Timp si spatiu:

Observam ca relatiile spatio-temporale nu sunt fixate cu exactitate: spatiul surprinde panorama Campiei Dunarii, iar timpul surprinde perioada de dinaintea celui de-al doilea Razboi Mondial.

Accentul cade pe acea meditatie asupra timpului; timpul este viclean si tot ce urmeaza in roman contrazice acesta prima imagine.

Dupa ce istoria morometilor va fi narata autorul revine la notatia initiala si afirma Timpul nu mai avea rabdare.”

Este una dintre multele “imagini ale simetriei”(Eugen Simion) intalnite in proza lui Preda, fapt ce confera operei circularitate.

4.Tema romanului:

Titlul “Morometii” aseaza tema familei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si “un roman al deruralizarii satului”, o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al doilea razboi modial.

Romanul dezbate aceeasi problema specifica vietii rurale – aceea a pamantului, problema vazuta acum dintr-o alta perspectiva, aceea a taranului mijlocas.

O alta tema este criza comunicarii, absensa unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator, relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala.

5.Structura romanului:

Volumul este structurat pe trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial. Prima parte, de sambata seara pana duminica noaptea, contina scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora s.a. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti. Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor.

Cele trei parti confera echilibru compozitiei. Fiecare parte incepe cu o prezentare de ansamblu: masa, prispa si secerisul. Simetria compozitionala este daca de cele doua referiri la tema timpului, in primul si in ultimul paragraf al volumului. Raportul dintre incipit si final evidentiaza drumul insingurarii lui Moromete, in incipit eroul este inconjurat de familie, ceea ce ii confera un anumit statut, in timp ce in final este singur si retras, cu aerul celui doborat de o lume neclara.

Impartirea pe capitole dezvaluie doua tehnici: uneori se schimba planul narativ si atunci se face o precizare la timp, menita sa ne mentina intr-o cronologie simultana; alteori se continua planul cu alta scena, ca in teatru. Folosirea alternativa a celor doua tehnici permite naratorului sa inainteze in diegeza, creand in acelasi timp impresia ca sta pe loc.

Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete.

Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea. Fii cei mari isi dispretuiesc tatal fiindca nu stie sa transforme in bani produsele economiei rurale, precum vecinul Tudor Balosul, mai adaptat noilor relatii capitaliste.

Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor cei mari care isi urau mama vitrega, Moromete amana indeplinirea promisiunii.

Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se mai casatoreasca pentru a doua oara. In felul acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui, sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete se recasatorise si ca isi construise o casa departe de gospodaria ei ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari.



Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.

In prim plan se afla Morometii cu o familie numeroasa macinata de nemultumiri mocnite.

Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale pentru a-l transmite apoi baietilor.

Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracter de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac, Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si autoritatilor in satul interbelic.

Exista in primul volum al romanului “Morometii” cateva secvente narative de mare profunzime.

Scena cinei este considerata de Ovidiu Crohmalniceanu “prima schita a psihologiei Morometilor”. Descrierea cinei se realizeaza lent prin prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din existenta familiei traditionale, condusa de un tata autoritar, dar “semnele” din text dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii familiei. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulteioara a conflictului, iminenta destramare a familiei. Aceasta scena functionaza ca prolepsa.

O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului, aceasta confera tragism roamanului.

Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita o pare din datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi.

Taierea salcamului, duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional, risipirea iluziilor lui Moromete. Apar ciorile, ca miste semne rau prevestitoare, iar mama, care stie sa citeasca in astfel de lucruri un curs al vremii viitoare, cade la ganduri intunecate.

Lumea Morometilor se desacralizeaza. Odata distrus arborele sacru, axis mundi, haosul se instaleaza treptat. Universul rural se organizeaza parca in functie de el, incat caderea lui devine sinonima cu prabusirea lumii si inceputul alteia, mai sarace. Arborele este dublul vegetal al lui Moromete, toate semnificatiile converg spre aceasta idee, prin tehnica prolepsei.

Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata monografie a satului traditional: hora, calusul, intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea scolara, secerisul, treierisul.

Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viata rurala este secerisul, care confera statul de roman monografic. Este infatisata intr-o maniera originala (inregistrarea si acumularea de detalii ale existentei familiale taranesti) o realitate arhetipala; miscarile, gesturile pregatirea si plecarea la camp se integraza unui ritual stravechi. Secerisul e trait in acelasi fel de intregul sat, intr-un ceremonial mitic specific colectivitatii arhaice.

O alta scena semnificativa este cea din poiana lui Iocan. Discutiile despre politica, nu incep decat in prezenta lui Moromete, pentru ca el este cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele, iar asta o deranjeaza pe Catrina. Nu scapa nici un prilej de a-i ironiza pe ceilalti: cand bea tuica la Balosu, cand comenteaza discursurile din ziar, cand gusta fasolea la camp, etc. Are tendinta de a domina si de a face ca lumea din jur, mai ales familia sa se miste dupa vointa lui.

Imaginea monografica a satului romanesc tine de realismul operei. Scene precum jocul calusului, spalatul pe picioare, imaginea muncilor agricole (seceris), dar si inregistrarea vietii de familie de zi cu zi, imagine ce scoate la iveala un adevarat cos al existentei taranesti sunt doar cateva aspecte ce confera operei realism.

Limbajul prozei narative se remarca prin limpezimea, naturaletea si precizia stilului, oralitatea, lipsa podoabelor, imbinarea stiului direct si indirect, stilul indirect liber, textul si subtextul ironic.

Morfologic, textul e dominat de verbe, ceea ce tradeaza caracterul
narativ al stilului. Verbele intra intr-un joc subtil de relatii
temporale - prezentul, perfectul simplu, imperfectul - care ingaduie
individualizarea si identificarea mai multor actiuni simultane.
Aparitia celor trei gerunzii din final nu este nici ea lipsita de
semnificatie, gerunziul fiind modul unei actiuni in desfasurare, fara
referire precisa la momentul vorbirii, si cum verbele conducand,
facand, continuand se refera la Moromete, acesta pare parca pentru
totdeauna prins intr-o actiune fara durata, ceea ce este in perfect
consens cu ideea de baza a fragmentului.

Sintactic, textul e dominat de subordonate. Actiunea principala intra
in relatii multiple si complexe, uneori foarte subtile, care arata ca
lucrurile nu sunt limpezi daca le lipseste raportarea cuvenita.
Sintaxa aceasta ajuta o gandire de tip analitic dispusa sa epuizeze
toate nuantele, dar sa nu se impiedice de prea multe conventii
gramaticale. De aceea, frazele cuprind adesea propozitii care apartin
unor planuri de expresie complet diferite, cum ar fi planul
naratorului si al vorbirii directe a personajului, fara sa se marcheze
prin mijloace gramaticale sau prin semne de punctuatie trecerea de la
un plan la altul. . Oralitatea nu este insa produsul mecanic al copierii
limbajului taranesc, Marin Preda nu e deloc un naturalist, in ciuda
unor cruditati verbale. El prelucreaza, stilizeaza vorbirea
taraneasca, urmarind un efect artistic, asa cum la randul lor facusera
candva Creanga si mai ales Caragiale, adevaratul inaintas in comedia
cuvintului al lui Marin Preda.

Dupa modul de constructie sintactica a frazelor, primul volum se caracterizeaza printr-o folosire mai accentuata a stilului indirect liber, precum si
printr-o tehnica normala de imbinare a stilului direct cu cel
indirect.

6.Caracterizarea personajelor:

* Ilie Moromete este capul familiei Moromete, om muncitor si
gospodar, tata a sase copii, sotul Catrinei; datorita
intelepciunii pe care o dovedea el era cel care punea bazele
discutiilor politice de la inceputul romanului, mai des intalnite,
dar si cele care au avut loc pe parcursul acestuia.
* Catrina Moromete este sotia lui Ilie, mama Ilincai si a Titei si
mama vitrega a celor patru baieti; este o femeie foarte
credincioasa care “suferea foarte mult datorita plecarii preotului
din sat”.
* Niculae Moromete este fiul lui Moromete, singurul caruia i-a
placut sa invete si cel care a ajuns un om important in sat
deoarece era seful comitetului raional, iar in final ajunge
inginer horticultor si se casatoreste cu fiica lui Adam Fantana
care era asistenta, impreuna avand si un copil.
* Achim, Nila si Paraschiv sunt cei trei copii ai lui Moromete care,
datorita insistentei Guicii, sora lui Moromete, au fugit de acasa
cu oile si caii tatalui lor pentru a izbuti in capitala.
* Polina si Victor Balosu sunt copii lui Tudor Balosu, vecinul lui
Ilie care cauta sa cumpere, si reuseste, salcamul familiei si un
lot de pamant pentru a-i face casa fiului sau.
* Birica este baiatul care desi o place pe Polina, parintii acestuia
nu sunt de acord cu relatia lor, de aceea Polina este nevoita sa
fuga de acasa pentru a fi alaturi de cel pe care-l iubea.
* Alboaica este fiica vitrega a Catrinei si sora vitrega a lui
Niculae care era putin “poanca” dupa cum spunea Catrina.
* Vasile al Moasei este cel care a fost numit noul presedinte al
comitetului executiv, cel care a infaptuit un grup de control care
sa stranga de la omaeni cotele de grau care nu fusesera declarate,
aceasta actiune avand un final tragic soldat cu moartea unui
satean.




~Ilie Moromete

Ilie Moromete, aflat intre “tinerete si batranete, cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”, este un om rational in ceea ce priveste atitudinea lui fata de pamant. Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu , care era dominat de instinctul de posesiune, de lacomie pentru pamant, Moromete nu este sclavul imbogatirii, ci pamantul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si spirituale, idee marturisita de el in finalul romanului: „Domnule, eu am dus totdeauna o viata independenta” .

Ilie Moromete este singurul taran-filozof din literatura romana, framantarile sale despre soarta taranilor dependenti de roadele panantului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevate pentru firea sa reflexiva.

Meditand asupra propriei vieti, cand parasit de fii cei mari, cand familia sa se afla in pragul destramarii, Ilie Moromete se gaseste ca gresise considerand ca „lumea era asa cum si-o inchipuia el” si ca nenorocirile sunt „numai ale altora”. Simtindu-se singur, isi cauta linistea pe camp, in afara satului, unde poate vorbi cu sine insusi, deoarece „cum sa traiesti, daca nu esti linistit?”. Moromete se aseaza pe o piatra de hotar „cu capul in maine”, punandu-si un sir de intrebari, ca si cand ar fi vorbit cu altcineva, cautand explicatii pentru declinul in care se afla familia sa. Gandurile sumbre se indreapta spre o autoanaliza a atitudinii de parinte, a relatiei sale cu copiii si se consoleaza: „Am facut tot ce trebuia () le-am dat () fiecaruia ce-a vrut () i-am iertat mereu”.

Relevanta pentru aceasta trasatura este si scena ploii, cand Moromete udat pana la piele de o „ploaie repede si calda”, cugeta si exprima o adevarata filozofie de viata precum monolog interior, analizeaza conditia taranului in lume precum si relatia dintre tata si copii. El se intreaba „ce-o sa mananci , ma tampitule?” cu un glas plin de amaraciune si compasiune. Dezamagit in etica sa paterna, ranit de fiii sai mai mari in autoritatea de tata, se consoleaza cu faptul ca si-a facut datoria de parinte: „tot am facut ceva , am crescut sase copii si le-am tinut pamantul pana in momentul de fata, desi ei au fugit ca niste tradatori si „n-au vrut sa-l munceasca”. Grija lui pentru educatia copiilor razbate cu tristete la suprafata si, desi niciodata nu s-a aratat iubitor cu ei, este limpede ca le-a dorit totdeauna binele: „toata viata le-am spus si i-am invatat () dar pe tine sa vedem daca esti in stare cel putin de-atata () ca de mancare e lesne , dar ce le spui ? () si-or sa te invete ei pe urma minte cand oi imbatrani. O sa-si stearga picioarele pe tine, ca n-ai stiut sa faci din ei oameni” .

Disimularea este o trasatura definitorie a firii lui Moromete, evidenta in majoritatea scenelor din roman. Scena dintre Tudor Balosu si Moromete este semnificativa pentru „firea sucita” a eroului. La intrebarea lui Balosu daca s-a hotarat sa-i vanda salcamul, Moromete se gandeste ca e posibil sa i-l vanda, insa raspunde cu voce tare: „Sa tii minte ca la noapte o sa ploua. Daca da ploaia asta, o sa fac o gramada de grau”, subintelegand ca s-ar putea sa scape si astfel de datorii, decat taind salcamul. Starneste deseori reactii uluitoare celor din jur, din cauza logicii sale „sucite”, cum ii spune Catrina. Dupa plecarea lui Jupuitu, Moromete este cuprins de o „ciudata voiosie” si-i marturiseste lui Balosu „l-am pacalit cu doua sute de lei () i-am dat numai o mie (). Balosu se uita la el cu o privire rece si buimaca. Nu intelegea.”

Ironia ascutita, inteligenta iesita din comun si spiritul jucaus, felul sau de a face haz de necaz contureaza un personaj aparte intre taranii literaturii romane , stand mai aproape de realitate decat de fictiune. Citirea ziarelor in Poiana lui Iocan este o hrana sufleteasca pentru Moromete, discutiile purtate aici au rolul de a clarifica si disocia ideile din articolele publicate, de a descifra sensurile profunde ale politicii vremii si nu de a prezenta fapte de senzatie. El este categoric, in viata colectivitatii, o autoritate care-i domina prin replici bine gandite, pline de umor si ironie: „Lasa-l , ma Dumitre , zise Moromete blajin. E si el legionar , ce-ai cu el ?”. Cand se hotareste sa taie salcamul nu spune nimanui, il scoala pe Nila in zorii zilei, care este naucit de decizia tatalui sau: „De ce sa-l taiem? Cum o sa-l taiem?”, dar cu totul uluit de raspuns: „Asa ca sa se mire prostii!”. Dupa accea, la aceeasi intrebare a lui Paraschiv, Moromete, il pune pe Nila sa-i raspunda, care citandu-l pe Moromete, ii spune cu bucurie: „Ca sa se mire prostii”. Trimitand pe Nila sa vina cu caii pentru a cara salcamul ce urma sa cada, acesta duce caii chiar in directia in care urma sa se prabuseasa pomul, iar Moromete exclama cu umor: „Adica da! Treci cu ei incoa sa cada salcamul pe ei”. Exemplele sunt numeroase, „a face haz de necaz” fiind o adevarata filozofie de viata a lui Moromete. Lui Niculae, care intarzia sa vina la masa, ii spune: „Te dusesi in gradina sa te odihnesti, ca pana acum statusi !”sau certand fetele, care se dusesera la scaldat, in loc sa-si ajute mama sa pregateasca masa: „Daca va iau de par si matur batatura cu voi, va scutesc de-o treaba manie dimineata”.

Tehnica amnarii sete un alt concept al filozofiei de viata a lui Moromete, el incercand sa taraganeze orice decizie sau atitudine cere nu-i convenea. Scena cu Jupuitu este magistral construita de prozator, atmosfera, tensiunea, iritarea celorlalti fiind inadins provaocata de Moromete pentru a se razbuna pe cei care nu intelegeau greutatile bietului taran. Mai intai Moromete intra in curte, trece pe langa prispa fara sa se uite la cei doi, se intoarce „cu spatele la agent”, se rasteste la Paraschiv care nu se vedea nicaieri, apoi se rasuceste brusc pe calcaie si striga: „-N-am !”- totul desfasurandu-se sub privirile uluite, naucite ale agentilor. Calm apoi, se cauta prin buzunarele flanelei de unde scoate praj de tutun, se uita urat la omul care-l insotea pe Jupuitu si „i se adresa suparat si poruncitor: - Da-mi, ma, o tigara!”

Firea autoritara, Ilie Moromete este „capul familiei” numeroase, greu de tinut in frau, avand in vedere si conflictele ce mocneau, fiind gata sa explodeze, intre membrii familiei. Marin Preda il prezinta inca de la inceputul romanului „stand deasupra tuturor” si stapanind „cu privirea pe fiecare”. Ironia ascutita adresata copiilor sau Catrinei, cuvintele deseori jignitoare („ca sa se mire prostii”), educatia dura in spiritul muncii si harniciei („ma , se vede ca nu sunteti munciti, ma „) se dovedesc ineficiente, deoarece, cu toata stradania tatalui de a pastra pamantul intreg ca sa le asigure traiul, nu poate scapa familia de la destramare.

Placerea vorbei este o pasiune pentru taranul mucalit, care profita de orice intalnire cu cate cineva pentru a sta la taclale, desi singurul cu care putea vorbi cu adevarat era prietenul sau Cocosila, cu care pierdea ceasuri intregi, spre supararea Catrinei. La inceputul romanului, lui Moromete ii placea sa stea pe stanoaga podistei, gandindu-se ca „n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva () oamenii insa aveau treaba prin curti, nu era acum timpul de iesit in drum”. Auzindu-se strigat, se bucura: „iata ca se ivise totusi cineva”. Necazurile, dezamagirile, tradarea copiilor, neputinta de a platii darile, destramarea familiei il coplesesc pe Moromete, dovedind ca intr-adevar numai „nenorocirile mari” pot schimba firea puternica a lui Moromete. In finalul volumului intai, Moromete, aparent nepasator, „nu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe prispa sau la drum pe stanoaga. Nu mai fu auzit raspunzand cu multe cuvinrte la salut. Nu mai fu auzit povestind”. Ilie Moromete de acum semana cu „capul de huma arsa”, pe care i-l modelase candva din lut Din Vasilescu, nu mai participa la aunarile din Poiana lui Iocan, care „lipsite insa de omul lor () aveau sa-si piarda si ele curand orice interes”. Schimbarile profunde produse asupralui Moromete aveau sa se extinda in curand asupra intregului sat , „trei ani mai tarziu izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Timpul nu mai avea rabdare”.

7.Rezumat:

Subiectul debuteaza cu imaginea venirii de la camp a lui Ilie Moromete impreuna cu familia sa.

Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii: Ilie Moromete – tatal, cu zece ani mai mare decat sotia sa Catrina. Tatal venise in aceasta a doua casatorie cu trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim, carora li se adaugasera doua fete, Tita si Ilinca, si inca un baiat, Niculae, mezinul de doisprezece ani.

Morometii se afla la cina, stransi in tinda, in jurul unei mese mici, joase, si rotunde. Atmosfera este tensionata fiecare dintre membrii familiei avand nemultumiri.



Catrina are unele discutii cu fii sai vitregi, Paraschiv, Nila si Achim iar tatal Moromete poarta o discutie tensionata cu fiul sau cel mic Niculae care ar fi vrut sa se duca la scoala, sa invete, dar tatal il trimitea cu oile la pascut.

Gospodaria Morometilor pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta.

Ilie Moromete are doua loturi, al lui si al Catrinei, si o multime de copii care sa munceasca si totusi incepe sa nu ii merga prea bine

Conflictele din familia Morometilor incep sa apara, baietii cei mari sunt din ce in ce mai porniti impotriva Catrinei dar si impotriva surorilor vitrege Tita si Ilinca intrucat ele isi faceau haine noi si mama lor le strangea zestre pentru maritis.

Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete si nevasata lui, deoarece Catrina il intreaba din ce in ce mai des de lotul ei de pamant dar pe care Moromete il vanduse in timpul foametei de dupa primul razboi. Barbatul ii promisese in schimb ca ii face acte pe casa ca ea sa nu ramana pe drumuri dar acesta nu se tine de cuvant.

Baietii se afla in conflict si cu tatal lor deoarece acesta nu face nimic dar pe ei ii pune la munca toata ziua.

Baietii cei mari planuiesc sa plece cu oile la Bucuresti, ca sa faca bani. Datoriile familiei la banca, plata foncirii si traiul familiei deveneau din ce in ce mai apasatoare pentru Moromete care trebuia sa se descurce cumva fara sa vanda pamant.

Acesta se hotaraste sa vanda salcamul din curte, lui Tudor Balosu, dar totusi nu era impacat cu gandul dar nu avea ce face.

In fata fierariei lui Iocan se afla o poiana mare unde in fiecare duminica se adunau taranii pentru a citii ziarul si a comenta politica ironic si cu umor. Moromete, Cocosila si Dumitru al lui Nae erau cei care citeau ziarul si comentau cel mai mult, Moromete era abonat la “Miscarea”, Iocan la “Curentul”, iar Cocosila la “Dimineata” dar daca ei veneau fara ziare insemna ca erau suparati si nu aveau chef sa vorbeasca.

Pentru Moromete plata foncirii ramane motiv de ingrijorare deoarece nu castiga suficenti bani pentru a platii taxele pentru pamant si ratele pentru imprumutul luat de la banca.

Cand se intoarce de la fierarie pe prispa casei il intampina cei care venisera dupa plata foncirii. Moromete in acel moment face scandal dar pana la urma plateste o mie de lei reusind sa ii convinga ca va plati restul peste o saptamana doua.

Incepe secerisul moment in care toata familia era prezenta pe camp si facea cate ceva, fiecare aveau sarcinile impartite. Cel mai vrednic dintre copii este cel care porneste recoltarea granelor, ceilalti secera graul si il duc la capat iar tatal leaga snopii. Femeile se ocupa de mancare pentru seceratori.

Baietii cei mari fug in Bucuresti asa cum isi propusesera chiar daca tatal lor nu era de acord. Paraschiv, Nila si Achim fugisera cu caii, oile toti banii si cele mai bune covoare.

Vazand ca nu se mai poate descurca Moromete vinde lui Balosu un lot de pamant si locul din spatele casei reusind astfel sa achite taxele pe foncire, datoria la banca, taxele scolare pentru Niculae si ii mai raman si bani ca sa isi cumpere doi cai.

8.Limbaj stilistic:

Din punct de vedere stilistic, textul e alb, lipsit de
podoabe.
Cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu si numai
arareori capata si un sens figurat, dar atunci ele produc fie un vag
ecou liric intr-o proza total antilirica, ca in constructia “apa se
scurgea la vale cantand”, fie o reverberatie misterioasa a ideii, ca
in constructia “prizonier parca fara scapare al elementelor si al lui
insusi”, metafora care inchide simbolic istoria unui destin prins
parca intr-un cerc al fatalitatii.
Arta literara a lui Marin Preda este complexa. El stapaneste nu numai
frazele, ci si stiinta organizarii epice, in care distributia
episoadelor, a faptelor, si intamplarilor urmareste un inteles, si
acompaniaza drumul secret al cartii. Fluxul epic nu este stingherit de
nimic. Portretul, descrierea, aluzia, anecdota, analiza, completarile,
oricat de minutioase, nu opresc in nici un fel miscarea narativa, care
ca singura comunica o impresie covarsitoare de viata.
Din acest punct de vedere, iritarea cu care scriitorul respinge
calificaticul de “analist” si “proza analitica” se justifica.
Principalele lui procedee artistice, viziunea scenica; dialogul,
vorbirea aluziva, textul si subtextul ironic, parafraza neologistica,
micro-eseul analitic, pauzele si diferentele de ritm, simtul comic si
simtul tragic, imbinarea stilului direct si indirect etc. sunt
subordonate unor calitati narative si portretistice deosebite.

”Apa se scurgea la vale cantind si de sus continua sa toarne fara
oprire. Moromete ridica fruntea si se uita si ceea ce vazu il facu
sa-si dea palaria pe ceafa de admiratie. Santul cel mare, comun
tuturor gradinilor de pe-acolo, dadea peste mal de-atata apa si daca
n-ar fi curs cu repeziciune spre o directie a ei care ducea spre rau,
te-ai fi putut teme ca daca ploaia nu se va opri curand, va ineca
satul. Lipsind atata vreme din pridvor, Ilinca se nelinisti cea dintai
de tatal ei si iesi dupa ei cu un sac in cap. Cand il vazu eu sapa in
mana si ud de sus pana jos incepu sa strige la el sa se intoarca
numaidecat in casa, nu-si dadea seama ca putea sa raceasca si sa
moara? Dar Moromete parca nici nu auzea si zadarnic fata se apropie
si-l trase de mana, fugi de-aici, o goni el, nu vezi ca e ploaie
calda, dar asa calda, cum era, fata incepuse sa clantane din
dinti. Se intoarse in casa si curand iesira, si celelalte surori si
incepura si ele sa strige spre gradina, tata, vin incoace, insa fara
ca el sa le asculte, conducand mai departe torentele de apa,
facandu-le loc cu sapa si continuand linistit si neturburat sa
vorbeasca, prizonier parca fara scapare al elementelor, si al lui
insusi”

”Pana in clipa din urma omul e dator sa tina la rostul lui, chit ca
rostul asta cine stie ce s-o alege de el!” “Ca tu vii si-mi spui ca
noi suntem ultimii tarani de pe lume si ca trebuie sa disparem. Si de
ce crezi ca, n-ai fi tu ultimul prost de pe lume si ca mai degraba, tu
ar trebui sa, dispari, nu eu?” “Asa ca vezi, relua apoi Moromete in
glas cu o admiratie de sine neacoperita fata, de generozitatea lui, eu
te las pe tine sa traiesti Dar rau fac, ca tu vii pe urma si-mi
spui mie ca nu mai am nici un rost pe lumea asta si ce-o sa
mananci, ma, Biznae? Ce-o sa mananci, ma, tampitule?”

Powered by https://www.preferatele.com/

cel mai tare site cu referate









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2084
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site