Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Poietica lui gaston bachelard si gilbert durand

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



Poietica lui Gaston Bachelard si Gilbert Durand

“Nu citim niciodata o carte, una singura, fiecare lectura (fie ea si “prima”) fiind de fapt actualizarea si reorganizarea tuturor discursurilor cu care suntem investiti; discursuri prezente, trecute si viitoare (caci ce vom citi, vom citi doar in functie de lectura noastra de acum) ; discursuri citite, auzite sau chiar produse chiar de noi. Orice carte este un dialog cu codurile pe care le purtam; dialog in care vom fi convinsi (invinsi) de caracterul lor intemeiat sau neintemeiat.” Asa incepe Radu Toma prefata la cartea lui Gilbert Durand << Structurile antropologice ale Imaginarului >> (Introducere in arhetipologia generala). Daca pornim de la acest citat si ne gandim la problematica imaginarului ridicata de Gilbert Durand, trebuie sa ridicam si alta problema: ce rol are imaginarul in fictiune? In primul rand, ce este imaginarul?    




Daca imaginatia este procesul psihic multinivelar constand intr-o forma de reflectare simpla sau complexa a unor fiinte, obiecte, stari, evenimente, fie ele reale, ipotetice sau inventate, iar imaginea este produsul imaginatiei si al altor procese psihice aflate in corelatie cu imaginatia, atunci imaginarul este domeniul psiho-fizic (arhiva) in care se organizeaza produsele imaginatiei si ale altor procese creatoare de imagini. Si nu este fictiunea una dintre principalele camari/arhive ale imaginarului? Adevarul, istoria, realitatea sunt toate trecute mai intai prin filtrul imaginarului unui scriitor anume si numai apoi redate in fictiune. Astfel, adevarul, istoria si fictiunea sunt corelate prin intermediul imaginarului. Relatia istorie-imaginar poate fi cel mai usor observata in diferenta dintre exegeza literara si istoria literara.    

Istoricul, spre deosebire de scriitorul de fictiune cu problematica istorica are de facut unele optiuni: contextualizarea evenimentului istoric, natura decupajului anumitor evenimente (momentul nu poate fi prins niciodata in integralitatea sa), logica acelor evenimente, importanta lor, etc. Astfel, discursul istoric poate propune certitudinea sau speculatia ( nu exista peste tot certitudine). Aici consta de fapt diferenta intre discursul istoric si discursul fictional. Scriitorul nu isi propune niciodata sa surprinda istoria in exactitatea ei, pentru el speculatia, imaginarea, fictionalizarea sunt de fapt uneltele discursului lui. Aici intervine si memoria care este de fapt o reactualizare a unor evenimente trecute, o memorie ce poate fi subiectiva/ intersubiectiva, o memorie care deformeaza evenimentele trecutului (avand loc un proces de denaturizare a unor fenomene), tot asa cum imaginarul unui scriitor poate deforma in fictiune evenimentele istorice.

Apar astfel diferite moduri ale fictionalizarii: agiornarea, adica aducerea vechiului in tiparele timpurilor prezente, actuale; conceptualizarea, precum si istoricizarea, adica descrierea a ceea ce tocmai se intampla ca un trecut fabulos; plotul istoric, adica crearea unui dramatism a unor anumite evenimente istorice care poate de fapt in realitatea nu au fost infiltrate de dramatism, decupajul unor anumite episoade dintr-o perioada trecuta si logica, adica introducerea unui element de fictiune in explicarea unei situatii date. In acest context, imaginarul poate fi vazut ca o premonitie a adevarului istoric. Gaston Bachelard, filosof francez, a adus importante contributii in sfera epistemologiei si a filosofiei stiintei. De asemenea, lucrarile sale referitoare la poetica sunt cu atat mai valoroase cu cat filosoful francez a fost un binecunoscut poet. Academia franceza i-a onorat opera filosofica prin acordarea unui loc important printre alte valori ale culturii franceze. Filosofia a fost, in schimb, domeniul sau de referinta, unde scrierile sale devin pietre de hotar pentru alti reputati filosofi ai secolului XX. Influenta lui Bachelard este si astazi foarte actuala. .

       Poetica este un ax al investigatiei estetice, determinand o serie de concepte si analize filosofice, iar imaginea poetica este una dintre acestea. Gaston Bachelard studiaza cum o imagine poetica poate emerge in mintea celui care o concepe si cum poate aceasta sa determine universul imaginar al creatorului. Este clar ca un poet isi formeaza propria sa lume plina de imagini si simboluri. Pe de alta parte, un poet este un inzestrat, un original, un iluminat. Pentru a intelege procesul creator, nu numai din prisma cititorului fermecat de metafore si sensuri, Bachelard investigheaza si dimensiunea filosofica a atractiei noastre fata de universul imaginar.

        Putem spune ca stilul unui artist poseda ceva magic. Putem afirma ca fara stil artistul isi pierde identitatea - ceea ce ii consacra valoare este modul in care acesta isi construieste opera, cum gandeste, in speta. In linii mari, Bachelard porneste la drum pentru a gasi magia creatiei. Un poet va sti cum sa priveasca o opera literara, cum sa analizeze procesul generator de imagini poetice.

       
       Imaginea poetica este definita de Bachelard: ,,Aceasta functie a irealului, care este fizic la fel de utila ca functia realului, atat de des evocata de psihologi pentru a caracteriza adaptarea unui spirit la o realitate marcata de valorile sociale’1.

        Fiinta este prezenta in real, in creatiile profane. Bachelard foloseste termenul de «ontologie dispersata» pentru a sublinia apropierea intre creatie si metafizica: ,,Filosofii de ontologie forte, care castiga fiinta in totalitatea sa si o pastreaza integral chiar descriind modurile cele mai efemere, vor denunta usor aceasta ontologie dispersata care se agata de detalii, poate de accidente si crede ca multiplica dovezile sale multiplicand, de asemenea, punctele sale de vedere ’2.

        Imaginatia este un mod de a descrie transcendenta, de a cunoaste Fiinta, de a exprima simbolismul fenomenelor. Poezia se exprima gratie sensibilitatii, creand imagini materiale si abstracte: ,,In acest sens trebuie sa admitem ca supra-realismul este acompaniat de un supra-rationalism, (cuvantul este al lui Gaston Bachelard) care este dublura si masura’3.

        Dialectica poezie - metafizica permite sa analizam transformarea imaginilor in simboluri. Imaginea este o formula poetica, artistica, care contine o analogie cu obiectul fizic; simbolul este o formula metafizica, care depaseste limita cotidianului si se integreaza ciclului universal. Gilbert Durand gaseste o alta interpretare pentru relatia dintre real si ireal: ,,Prin procesul general al neantizarii se reconcilieaza constiinta realului si constiinta irealului ’4.

        Prin conceptul Nirvanei, din filosofia budista, se realizeaza o corespondenta intre doua planuri ale realitatii: viata si moartea. Irealul este un dat al constiintei si al inconstientului. Imaginile poetice construiesc universul imaginar in conformitate cu datele constiintei. In acest fel inconstientul colectiv actioneaza in constiinta creatorului prin relevarea de imagini poetice, dovedind inventivitate artistica.

        Arhetipul este cuprins in inconstient prin corespondenta constiintei cu transcendenta. Efectul este redat prin crearea simbolurilor, miturilor, actului religios: ,,Imaginea poetica ne permite sa ajungem la originea fiintei vorbitoare (…). Prin aceasta creativitate, constiinta imaginanta se dovedeste a fi, foarte simplu, dar foarte pur o origine’5.

        Senzatia nimicului, a vidului se refera la faptul ca omul l-a pierdut pe Dumnezeu. Relatia sacra dintre om si Dumnezeu renaste in poezie. Reinceperea dialogului cu divinul se regaseste in limbaj. Cuvintele exprima o relatie sacra pierduta, care este reactualizata prin imagini poetice: paradisul pierdut, intelepciunea primordiala, puritatea, energia cosmica intre om si natura. Omul este lipsit de toata vitalitatea in absenta unei relatii apropiate cu divinul.

        Jocul poetic este creatia omului matur catre o reconstructie a copilariei. Puritatea, armonia paradisiaca sunt motivele poetice unde simbolurile joaca un rol de punere in scena. Adevarul in poezie este legat de autentic, daca sentimentele exprimate sunt, de asemenea, autentice: ,,Imaginea poetica noua (…) devine, foarte simplu, o origine absoluta, o origine a constiintei (,,Poetica reveriei’’)6. ’’

        Imaginile poetice corespondente elementului pamant sunt niste imagini brute, dure, avand o forta primitiva, originara: ,,Fiinta care vede imaginile sale in forta lor primara simte bine ca nici o imagine nu este ocazionala, ca orice imagine redusa la realitatea sa psihica are o radacina profunda. ’’7.

        Pamantul se prezinta ca fiind opus aerului, prin soliditatea, materialitatea, spiritul sau dur: ,,Toate aceste obiecte rezistente poarta marca ambivalentelor ajutorului si a obstacolului. Ele sunt niste fiinte care trebuie educate. Ele ne dau fiinta propriului nostru control, fiinta intregii noastre energii. ’’8. Bachelard vede in pamant elementul cosmic al repausului. Pamantul ne da viata, se hraneste cu esentele vegetatiei sale, ale animalelor, ale fiintelor umane. Pamantul prezinta caracterul repausului, al mortii, al punctului de vedere metaforic. Esenta acestui element este dual, cuprinzand creatia si moartea. Materialitatea priveste viata din cosmos, dar in acelasi timp viata interioara a omului. Materialitatea interioara provine dintr-o personalitate artistica dura, care poseda forta activa si forta distructiva.

        Odihna exprima abandonul omului in fata sarcinilor cotidiene, el imbratiseaza pamantul care ia dat viata, intr-o combinatie finala a elementelor materiale. Uniunea omului cu pamantul trimite catre principiul cosmologic al formarii universului. Fiintele revin inspre sursa creatiei, pastrand ciclicitatea nasterii si a mortii: ,,Alchimia se abandoneaza deseori acestei simple perspective dialectice a interiorului si a exteriorului. ’’9

        Imaginatia devine instrumentul care formeaza imaginile poetice, corespondente unui tip de personalitate artistica: „Imaginatia este mai curioasa in privinta noutatilor realului, ale revelatiilor materiei. Ea iubeste acest materialism deschis care se ofera fara incetare sub forma unor ocazii a imaginilor noi si profunde. In maniera sa imaginatia este obiectiva’’10. Constiinta reflecta in imaginile poetice elanul vital pe care artistul il poseda. Intre subiect si obiect ia nastere o relatie fenomenologica-imaginatia subiectului actioneaza asupra obiectului modificand imaginea sa concreta intr-o imagine noua, originala: ,,Imaginatia este inainte de toate subiectul tonalizat. Aceasta tonalizare a subiectului contine doua dinamici diferite, avand in vedere ca ea se produce dintr-o tensiune a intregii fiinte, sau, in mod contrar, dintr-o libertate foarte relaxanta, foarte primitoare, pregatita pentru jocul imaginilor ritmanalizate, in mod rafinat’’ 11. Subiectul devine sursa formarii si reorganizarii imaginilor poetice. In acest mod, realitatea tinde sa formeze materialul pentru universul imaginar: ,,Realismul imaginarului aduna laolalta subiectul cu obiectul. In acest fel intensitatea calitatii este luata in considerare ca o tonalizare a subiectului’’12. Jocul imaginii intre real si imaginar reda poeziei o tendinta de autenticitate. Realul este imaginea bruta, senzoriala, palpabila; irealul semnifica imaginea in oglinda dublata de un sens alegoric, destinat sa insele simturile prin iluzia sa; efectul este creatia unui univers iluzoriu, care contine coduri si mistere-universul imaginar.

        Maya este lumea, in filosofia schopenhaueriana; ea ascunde sensurile reale, care provin din transcendenta; poezia corespunde planului ireal unde se pot descoperi simbolurile. Realul este planul senzatiilor, al imediatului, opus irealului, definit ca un domeniu al sacralitatii si al imaterialitatii. Imaginea materiala corespunde realului, determina continutul creatiei. Imaginea este prelucrata de gandire, de ratiune-ea reprezinta materialul dupa care artistul formeaza universul imaginar: ,,Imaginea este intotdeauna o promovare a Fiintei. Imaginatia si excitatiile sunt legate’’13.

        Simturile sunt accesibile ratiunii umane, prin logos, gasind expresiile adecvate care pot transmite adevarul. Sensul autentic este un dat al divinitatii si omul poate sa il descopere plecand de la simboluri si de la mituri. Realitatea poseda o autenticitate ascunsa, care inlocuieste simbolurile cu imaginile mentale

        Unitatea dintre stiinta si poezie, asa cum sugereaza Bachelard in opera sa, este combinatia intre legile abstracte si imaginatie. O poezie contine o structura fixa si rigida, dar contine de asemenea si imagini materiale. Imaginatia si spiritul abstract participa simultan la formarea unitatii poetice.

        Poezia exprima sensibilitatea interna a artistului, prin formele si perspectivele complexe. Ideea poetica este elementul care ordoneaza imaginile poetice dupa o logica proprie. Ceea ce inseamna ca impresiile estetice urmaresc o structura bine definita, concreta, care vor conduce la forma finala a creatiei poetice.

        Imaginarul este construit plecand de la intuitii, de la ideile poetului, care contin structura intregii opere. Imaginea materiala determina continutul poemului, dar legile poetice sunt necesare pentru a reda viziunea poetica intr-o forma mai clara: ,,Studiind imaginile materiale descoperim () imaginea energiei noastre. Altfel spus, materia este oglinda noastra energetica: este o oglinda care focalizeaza puterile nostre iluminandu-le cu bucurii imaginare’’14. Bachelard afirma ca intr-un poem exista o dialectica intre imaginea materiala si stiinta, care este esentiala pentru a construi universul imaginar. Imaginarul contine legile stiintifice, materialitatea este structurata dupa o schema abstracta. Imaginea materiala este supusa legilor structurale, cadrului stiintific a universului imaginar.
        Imaginile mentale, abstracte sunt rationalizate prin limbaj, unificate intr-o viziune metafizica. Stiinta este sustinuta de imaginatie: ,,(…) gandirea stiintifica nu poate refuza metafizica, ea trebuie doar sa se situeze in raport cu aceasta din urma ’’15.

        Demersul bachelardian cuprinde o dialectica intre doua planuri opuse prin natura lor: planul stiintific si planul poetic. Stiinta abordeaza un plan rigid, abstract, care adaugat planului poetic, liric, creativ contribuie la formarea unei creatii originale perfecte. Stiinta purifica expresia poetica pana la puritatea estetica. Mentalul contribuie la realitatea lucrurilor, creand imaginile lipsite de materialitate. Stiinta si poezia sunt doua elemente complementare care formeaza o unitate coerenta.
        Bachelard analizeaza dihotomia intre stiinta si poezie. Legatura este foarte clara si sugestiva: stiinta arata caracterul abstract al poeziei, care pleaca de la imaginile mentale. Legile stiintifice nu sunt compatibile cu formarea imaginilor poetice. In mod contrar, poezia castiga mai multa valoare folosind mijloacele de abstractizare.

        Purificarea expresiei poetice este scopul creatiei artistice, pentru ca poetul cauta sa absolutizeze ideea poetica. Materia poeziei o constituie imaginile (materiale si poetice), ele se structureaza in planul mental prin procesul abstractizarii, care construieste un limbaj poetic pur.
        Stiinta nu este decat un mijloc pentru a perfectiona poezia. In acest fel, universul imaginar este structurat in doua perspective contrare: perspectiva stiintifica si perspectiva poetica. Perspectiva stiintifica cuprinde purificarea poeziei; spiritul stiintific actioneaza asupra universului imaginar, organizand elementele haotice. Purificarea expresiei poetice depinde insa de planul stiintific.

        Bachelard realizeaza corespondenta intre ideea universului imaginar si forta metafizica. Materia este organizata dupa principiile unei creatii originare, dupa o metafizica pura. Forma si materia sunt niste principii constitutive ale unei poezii, primind imaginile poetice dupa o logica interna. Stiinta ordoneaza imaginile materiale, oferind o structura precisa pentru formarea creatiei poetice.
        Poezia se apropie de metafizica, de universul logic, rationalist. Planul poetic se intersecteaza cu planul metafizic, ratiunea actionand asupra imaginilor poetice pentru a desavarsi creatia artistica: ,,Filosoful care vrea sa invete supra-rationalismul nu trebuie sa se instaleze dintr-o singura miscare in supra-rationalism. El trebuie sa experimenteze deschiderile rationalismului unele dupa celelalte. El trebuie sa caute una dupa alta axiomele pe care sa le dialectizeze. O singura axioma dialectizata este de ajuns pentru a face sa cante toata natura ’’16.
       
Metafizica permite observarea naturii fenomenelor care construiesc universul imaginar, iar poetica atrage conjunctura fericita dintre imaginile poetice si simboluri..

        Rezultatul este o analiza filosofica ce merita observata, despicata in mod gradat. Bachelard este un filosof profund si sensibil, influentat in mare parte de atractia sa pentru poezie. Aplicand legile poeticii la metafizica este interesant de observat cum toate elementele fizice-apa, pamantul, aerul, focul-reusesc sa isi gaseasca un corespondent in psihicul artistului. Formarea temperamentului unui artist depinde de elementele primordiale, de corespondenta natura-psihic uman.
        Toate starile interioare ale unui artist sunt proiectate intr-un univers metafizic, separat de cunoasterea noastra imediata. In ce mod putem sa reverberam cu sensibilitatea artistica si pana unde ne conduce spiritul artistic sunt intrebari intuite de Gaston Bachelard. Incercarea noastra de a specula aspectul metafizic in povestirile lui Vasile Voiculescu ramane o cercetare demna de toata atentia.










1 ODILE SOUVILLE-,,L'HOMME IMAGINATIF: DE LA PHILOSOPHIE ESTHÉTIQUE DE BACHELARD’’, p. 118-(TRV, 3)-cf. GASTON BACHELARD-,,LA TERRE ET LES RÊVERIES DE LA VOLONTÉ’’, PARIS, CORTI, 1973
2 IDEM, p. 119-(PR, 144)-cf. GASTON BACHELARD-,,LA POÉTIQUE DE LA RÊVERIE’’, PARIS, PUF, 1970
3 DANIEL BRIOLET-,,LE LANGAGE POETIQUE: DE LA LINGUISTIQUE À LA LOGIQUE DU POÈME’’, p. 90-cap. VI-,,Le désir de raison chez les poètes’’
4 GILBERT DURAND-,,LES STRUCTURES ANTHROPOLOGIQUES DE L’IMAGINAIRE: INTRODUCTION À L’ARCHÉTYPOLOGIE GÉNÉRALE’’, p. 19
5 ANDRÉ PARINAUD-,,GASTON BACHELARD’’, p. 362
6 ANDRÉ PARINAUD-op. cit., p. 387
7 GASTON BACHELARD-,,LA TERRE ET LES RÊVERIES DE LA VOLONTÉ’’, p. 71
8 IDEM, p. 19
9 GASTON BACHELARD-,,LA TERRE ET LES RÊVERIES DU REPOS’’, p. 21
10 IDEM, p. 54
11 IDEM, p. 87
12 IDEM, p. 91
13 GASTON BACHELARD-,,LA TERRE ET LES RÊVERIES DE LA VOLONTÉ’’, p. 20
14 IDEM, p. 23
15 MARYVONNE PERROT-,,BACHELARD ET LA POÉTIQUE DU TEMPS’’, p. 66
16 IDEM, p. 68






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 504
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site