Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Povestirea

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



Povestirea

A. . Definirea speciei




Intr-o acceptiune larga ,povestirea ( termenul fiind derivat al verbului ,, a povesti ,, , provenit din slavul povesti ) se confunda cu naratiunea ca modalitate de existenta a genului epic , ca semn distinctiv al acestuia .

Din timpuri stravechi , povestirea a reprezentat un mod seducator de a transmite idei si experiente , de a manipula sau inocula mentalitati , atitudini existentiale sau istorice .

Ca specie literara , povestirea se defineste drept o naratiune subiectivizata – relatarea fiind facuta din unghiul povestitorului , implicat ca narator , ca participant sau doar ca mesager al intamplarii - , care se limiteaza la nararea unui singur fir epic .

Caracteristicile povestirii sunt :

povestirea are dimensiuni mai reduse decat ale nuvelei , dar este mai intinsa decat schita ;

este asemanatoare cu nuvela dar se deosebeste de aceasta printr-o mai mare implicare personala a naratorului in faptele relatate ;

interesul se manifesta nu atat fata de personaj , cat mai ales fata de situatia narata , fapt din care rezulta caracterul etic exemplar al povestirii;

constructia subiectului este mai putin riguroasa decat in cazul schitei si al nuvelei ;

desfasurarea actiunii este mai destinsa , mai putin tensionata decat in nuvela ;

oralitate ;

formule de adresare caatre receptor ;

apropiere de basm .

Povestirea ca specie literara se manifesta diferit :

in literatura engleza , termenul de short – story se aplica tuturor speciilor epice de mica intindere , mai restranse decat romanul ;

in literatura germana , Kurzgeschichte desemneaza naratiunea scurta , la persoana intai , cu final deschis ;

in epica romaaneasca , povestirea are o configuratie proprie determinata de traditia folclorica , caracterizata prin :

- relatie explicita povestitor – ascultator , care ii confera oralitate ;

- respecta un ceremonial al spunerii , ce presupune captarea atentiei , cucerirea ascultatorilor , verificarea atentiei ;

- presupune o atmosfera de petrecere , intimitate ;

- evoca un timp trecut , vag istoric , de cele mai multe ori mitic .

Ca specie literara , povestirea a facut o adevarata cariera universala : initial a fost cultivata pe la sfarsitul antichitatii latine – Apuleius , Petronius -, apoi in Evul Mediu , pentru a atinge apogeul in Renastere .In epoca contemporana , se bucura de atentie mai ales in gggenul fantastic – ex. Opera lui Borges .

Clasificarea povestirii se face dupa :

  1. – forma : povestire in versuri si povestire in proza ;
  2. – continut si destinatie : satirica , fantastica , filozofica , romantica , magica , povestirea pentru copii .

B.     Incadrarea in opera



Hanu – Ancutei , aparut in 1928 , este semnat de M.Sadoveanu , prozator

Roman cu o opera epica de peste 100 de volume si cu o longevitate literara impresionanta .

Epoca in care a scris Sadoveanu este epoca marelui roman realist , dar si a romanului modern . In constiinta vremii traiau Maupassant , Zola ,Flaubert , Gogol , dar aparusera si Kafka , Thomas Mann ,Proust , J.Joyce . M.Sadoveanu este un scriitor cu o personalitate distincta in literatura romana . Este un realist cu o viziune romantica si un romantic care aduce detalii ca un realist , un contemplativ : ,, El are realismul unui Balyac si melancolia unui romantic . ,, ( G.Calinescu )

Alcatuind ,,o feerie epica,, ( Perpessicius ) , Hanu – Ancutei se contureza treptat ca o acumulare de povesti ce se spune intr-un loc potrivit , la Hanu-Ancutei , ,, intr-o vreme a petrecerilor ,, .

!!!! Intemeiata pe modelul naratiunii cu cadru sau povestirii in rama , sau povestirii cu sertare – model cultivat din Renastere paana in epoca contemporana : ex. Decameronul lui Boccaccio .

Structural , volumul este alcatuit din 9 povestiri , care, in functie de tema abordata si natura personajului , pot fi grupate in 2 mari categorii :

a.)    – cu caracter erotic , care , la randul lor pot fi de 2 feluri : cu sfarsit tragic ( ,, Fantana dintre plopi ,, si ,, Balaurul ,, ) si cu final fericit ( ,, Cealalalta Ancuta ,, si ,, Istorisirea Zahariei Fantanarul ,, ) ,;

b.)    – cu caracter social , care sunt de 3 feluri : social – haiducesc ( ,, Judet al sarmanilor ,, si ,, Haralambie ,, ) , social ( ,,Negustor lipscan ,, ) si social –istoric ( ,, Iapa lui Voda ,, si ,, Orb sarac ,, ) .

Fiecare dintre cele 9 povestiri , aparent independente , este structurata pe tehnica conversatiei . Astfel , pentru a patrunde in lumea fabuloasa a hanului , pentru a se bucura de ospitalitate , fiecare calator este supus unui ritual de initiere –proba a povestirii . Naratorul – a carui identitate ramane pana la sfarsit misterioasa – face parte din cercul ascultatorilor . El infatiseaza apoi cititorilor un ,, turnir al povestirii ,, , o intrecere tacita intre povestitori .

Povestile , istorisirile , care se spun la han , nu sunt spuse totdeauna dintr-un sentiment al placerii de a spune ceva sau de a vorbi , ci dintr-un sentiment foarte viu al conditiei sociale amenintate . Traind aproape mereu ,, intr-o zodie a cancerului ,, , personajele sadoveniene gasesc in povesti un refugiu . Ele devin o noua forma de existenta prin cuvant , prin imaginar .

Hanul ca ,, poveste a povestilor ,, , ca topos este un spatiu al recuperarii si apararii unei existtente umilite , este locul unde personajul sadovenbian se vindeca de umilinta . Povestile , ,, minciunile ,, redau personajelor adevarata lor identitate .

C.     Structura compozitionala

Iapa lui Voda - o snoava – deschide volumul , fiind prima dintre cele 9 povestiri reunite in aceasta carte , toate avand loc la celebrul han de pe Vale Moldovei .

Structural , povestirea se desfasoara pe 2 planuri :

– primul plan al povestirii , real , se incadreaza intr-un trectu neprecizat : ,, Intr-o toamna aurie ,, , ,, intr-o departata vreme ,, , ,, demult ,, ) si fabulos , apartinand parca basmului : ,, si spuneau oamenii ca ar fi vazut balaur negru in nouri , deasupra puhoaielor Moldovei ,, ) .

Ambianta autumnala a hanului , ceasul inserarii sunt propice povestirii

Langa foc si ,, contemplarii elegiace a varstelor si amintirilor ,, .

– al doilea plan , constituit din istorisirea comisului Ionita , cel care evoca un episod din viata lui , petrecut in timpul domniei lui Mihail Sturza . Intamplarea are caracter anecdotic umoristic . Este expozitiunea eposului si o a doua povestire a comisului Ionita va fi mereu anuntata , fara a mai fi rostita , astfel ca ciclul de povestiri va ramane deschis , ca o promisiune a celui de+al zecelea text . Comisul Ionita este personaj in propria povestire despre o iapa , ramasa marturie a intamplarii , pe care Voda ar fi trebuit s-o pupe sub coada .

D.     Subiectul povestirii

Intamplarile acestei povestiri s-au petrecut ,, intr-o indepartata vreme , demult ,, , avand inceputul unui basm , cand oamenii au vazut ,, un balaur

Negru in nouri ,, si niste pasari mari , venite ,, din ostroavele de la marginea lumii ,, , care vesteau raazboi si belsug la vita de vie . Atata vin s-a facut in Tara -de –Jos , ca nu mai aveau oamenii ,, unde sa puie mustul ,, si-au pornit s-aduca vin spre munte , ,, s-atuncea a fost la hanul Ancutei vremea petrecerilor si a povestilor ,, . Mos Leonte remarca faptul ca Ancuta cea tanara este ,, tot ca ma-sa de sprancenata si de vicleana ( ) rumena la obraji , cu catrinta-n brau si cu manicile suflecate : impartea vin si mancari , rasete si vorbe bune ,, . Comisul Ionita venise calare ,, pe un cal vrednic de mirare . Era caslul din poveste , inainte de a manca tipsia cu jar . . Numai pielea si cilanele ( ) cal roib , pintenog de 3 picioare ,, , este demn de respect , pentru ca se trage ,, dintr-o viata aleasa ,, .



Intamplarea povestita are legatura cu iapa din care se tragea acest cal , se intamplase pe vremea lui Mihail Voda Sturza si-l are ca protagonist pe comisul Ionita atunci cand era tanar si cand hangita era ,, Ancuta cealalalta , mama acesteia ,, . Dupa ce se odihnise la han , fiind gata de plecare , comisul Ionita onchina oala cu vin si ureaza sanatate unui boier care tocmai se oprise la han si care il intreaba de unde este si incotro se duce . Ionita ii relateaza ca este razes din Draganesti , de langa Suceava , si avea de gand sa mearga la voda , ca sa-i rezolve un necaz mostenit de generatii . Procesul pe care-l avea de multi ani cu ,, un corb mare boieresc ,, era pentru pamantul mostenit din mosi –stramosi, iar acum mergea la Voda ,, sa-mi faca dreptate ,, , ducand cu el toate documentele doveditoare . Iar daca nici Voda nu-i va face dreptate , ,, atunci sa pofteasca maria sa sa-i pupe iapa nu departe de coada ! ,, Ajuns la Curtea Domneasca , Ionita constata ca boierul cu care vorbise la hanul Ancutei era insusi Voda . Acesta , dupa ce cerceteaza actele comisului , ii face dreptate si-l iintreaba ce s-ar fi intamplat daca nu i-ar fi rezolvat necazul . Atunci , comisul Ionita ii raspunde razand : ,, Eu vorba nu mi-o iau inapoi . Iapa –i peste drum . ,,

De aceea , spune el acum , toti trebuie sa se uite ,, ca la un lucru rar la calul meu cel roib , pintenog de 3 picioare ,, , pentru ca el se trage din iapa lui Voda .

E.      CARACTERUL UNITAR AL OPEREI este asigurat de :

spatiul povestirii , Hanu- Ancutei , un fel de proiectie in mic a Moldovei , insa a unei Moldove neatinsa de innoirile civilizatiei , ci mai degraba una a valorilor spirituale .

Spatiul povestirii este investit de catre povestitor cu valente simbolice :

este fabulos , imaginar , pentru ca hanul este situat la raascruce de drumuri , este un loc de popas , de petrecere ; este ca o cetate si dateaza din timpuri imemoriale .

este un topos , un loc instituit prin opera ( universul ) lui M.Sadoveanu ca spatiu al povestirii .

In acest ciclu , spatiul este ambivalent :

inchis , configurat prin han si cercul ascultatorilor ;

deschis , caci lasa sa patrunda si alti calatori , pe care ii provoaca la actul istorisirii . Este deopotriva un spatiu fizic , concurand realul si un spatiu fictional in care se naste si traieste naratiunea .

2. – timpul povestirii , care este nedeterminat , timpul lui ,, a fost odata ,, .

Timpul povestirii-care este magic pentru ca orice reconstituirre prin forta cuvantului renoveza lumea - prezinta cateva caracteristici :

apartine unui trecut neprecizat ;

devine fabulos pentru ca autorul creeaza o intrare ceremoniala , in vremea povestilor ;

capata proportii legendare prin existenta unui timp reper – timpul celeilalte Ancute .

  1. – personajele operei , care sunt vazute ca prototipuri sau chiar arhetipuri si sunt realiyate prin procedee comune .

Ion Rotaru aprecia ca personajele – povestitori se realizeaza prin comportament , prin creatie ( cf. G.Ibraileanu ) , ca si la I.Creanga .

Protagonistul povestirii este comisul Ionita , personaj – narator , portretizat atat direct cat si indirect .

Caracterizarea directa este realizata :

de catre autor : ,, era un om inalt , carunt , cu fata uscata si adanc brazdata ,, ( fizic ) ; ,, obrazul cu mustata tusinata parea ca rade cu tristeta . ,, Portretul moral al personajului este zugravit prin ,, creatie ,, ( G.Ibraileanu ) , evidentiind bogatia sufleteasca a omului din popor : veselia , sensibilitatea , dorinta de a comunica , de a afla si de a lega prietenii .; ,, Inchina oala catre toate obrazele , asculta cu ochii dusi cantecele lautarilor si se lua la intrecere pana si cu mos Leonte la talcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta ,,



Naratorul – omniscient isi exprima simpatia pentru acest personaj in mod direct , in cadrul povestirii – rama : ,, un razas stain , care mie imi era drag foarte . ,,

de personajul - insusi , prin autocaraterizare: ,, Eu aici is trecator eu incalic si pornesc in lumea mea Incalic , imi plesnesc caciula pe-o ureche si ma duc , nici nu-mi pasa ,,

! !!! Portretul personajului se completeaza indirect prin : 1.) faptele personajului , 2.) comportament , ganduri si framantari sufletesti ; 3.) relatia cu celelalte personaje ; 4.) prin aspectul fizic si vestimentar ;5.) prin incadrarea intr-un anumit mediu .

Comisul Ionita , narator – protagonist si narator – ordonator al scenariului epic , este asemuit de Petru Mihai Gorcea in Basmul eternei repetitii cu Don Quijote al lui Cervantes .Atributele comune , care permit apropierea sunt : maadria cu care isi poarta slabiciunea fizica si mai ales prin infatisarea demna de mila a martoagei sale . Personajul braveaza si tocmai defectele calului sau prilejuiesc , finalmente , curentul general de simpatie .

Indrazneala atitudinii si a limbajului , succesul intreprinderii sale – datorat , in parte , hazardului , toanei bune a domnitorului - ii confera indata un prestigiu meritat .

Bun de gura si inzestrat cu simtul realitatii , Comisul se transforma intr-o intruchipare vie a demnitatii tagmei , a tuturor ce nu renunta la lupta pentru existenta si dreptate .

Nechezatul vesel al calului din finalul povestirii – rama devine emblematic , simbol al unei ironii netematoare , al unei statornicii sial unei forte de rezistenta vrednica de luat aminte .

Comisul joaca un rol , caruia i se adecveza cu grija si har , rolul de povestitor , de creator de arta . Pornind de la distinctia ,. moderna in conceptie , intre eul empiric , cotidian si cel poetic , al creatorului de arta , trebuie sa identificam un comis Ionita cotidian si un comis Ionita al legendei. Acestia sunt polii intre care penduleza personajul .

Un alt personaj al povestirii este Ancuta ,, nucleul viu al unei asemenea lacas de veselie a inimii ,, ( E.Papu )

Ea se deosebeste de hangita clasica , in jurul careia se tes nenumarate intrigi erotice . Aceasta femeie tanara si frumoasa - ce ilustreaza perfect tehnica ciclicitatii( eroina reface fizic si spiritual destinul mamei sale) , care l- a obsedat in epoca si pe L-Rebreanu- este proiectata intrt-o postura rituala , care nu desteapta decat atitudini de deferenta cuviinta si ganduri de respectuoasa afectiune .

In realizarea acestui personaj este posibil sa fi intervenit si imaginea tinerei mame defuncte a scriitorului. In acest sens criticul mentionat opina ca : ,, Ea este aceea care intretine tutelar simbolicul han ce-i poarta numele , asa cum i-a sustinut si scriitorului intregul timp mitic al copilariei . Acest timp ar fi putut sa se numeasca , printr-o deymierdata asimilare de sunete , nu al Ancutei , ci al Maicutei . ,,

ARTA NARATIVA

Limba acestei povestiri , ca de altfel a intregului ciclu , are un pronuntat caracter popular . Mai precis, M.Sadoveanu a a notat cu preciyie limba poporului sau , , mai cu seama aceea a moldovenilor , piutand fi comparat din aceasta perspectiva cu I.Creanga . Se deosebeste de acesta prin procesul de stilizare , de inaltare artistica a limbii la un nivel care-i da un timbru inedit .

Principala caracteristica a acestei limbi o constituie oralitatea , asigurata , in mare parte de relatia explicita dintre narator – cititor . Mai exact este vorba de un ritual al comunicarii intre personaje , ce s ecunosc si se imprietenesc treptat , deschizaandu-si sufletele unii catre altii . Scriitorul alterneaza naratiunea cu dialogul intr-un dozaj perfect , capabil sa reliefeze un intreg ritual , ceremonial , o arta chiar in procesul de comunicare si de apropiere spiritala interumana .

Dialogul are marcile proprii ale aplicarii strategiei politetii pozitive , strategie identificata in formulelede adresare , ceremonioase S ,, prietene , Leonte ,, ; ,, oameni buni ,, ; ,, cinstite boierule ,, . Se impun , in stilul prozatorului , cateva repetitii preferate atat in dialog , cat si in relatarea propriu-zisa : familia lexicala a cuvantului a cinsti ; pronume si adjective nehotarate ( toti , altii , multi etc . ) , substantive arhaice ( ulcele , voie-buna / buna – voire etc . ).

Oralitatea este data si de abundenta expresiilor si constructiilor specifice limbii vorbite : ,, ,, numai pielea si ciolanele ,, ; ,, ,, pe vremea aceea ,, ; ,, in vremea aceea ,, ; ,, cum va spuneam ,, ; ,, gata de duca ,, etc .

Limbajul eroilor este colorat cu regionalisme si variante fonetice regionale : ,, oplosi ,, , ,, tusinata ,, , ,, rancheza ,, , ,, incalica ,, , carora li se adauga arhaismele : ,, ispravnicie ,, , ,, chimir ,, , ,, peceti ,, etc . Desigur ca acest limbaj arhaic si regional este in concordanta cu imaginile trecutului , glorificat totdeauna de scriitor .

Evident , cuvantul are la Sadoveanu o deosebita forta de sugestie , are culoare , muzicalitate si relief . Valorificat , stilistic , in metafora si hiperbola , cuvantul capata stralucire poetica si transforma Hanu –Ancutei intr-o opera a unei ,, mari desfatari a rostirii si a comunicarii , a cugetarii unei lumi ce se contempla prin naratiune . ,, ( G.Calinescu )






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1616
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site