Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


REALISMUL

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



REALISMUL

Secolul XIX e impartit intre romantism si realism, ruptura fiind, conventional plasata, la mijlocul secolului. Realismul apare insa pe la 1830, dezvoltandu-se simultan cu triumful romantismului. Epuizarea romantismului de dupa 1850 duce in Europa la dobandirea suprematiei de catre curentul realist, ce rezista pana la 1880, cand e continuat de naturalism.




Disjunctia dintre romantism si realism tine de o anumita viziune filosofica, nu doar de una sociala si literara. Romantismul intelegea omul ca pe o fiinta sentimentala izolata, suferind de melancolie si inadaptata, Realismul vede omul ca pe o fiinta sociala de a carei prezenta in mediul apropiat depind destinul si afirmarea lui.

Secolele anterioare promovasera alte viziuni despre om:

Sec. XVII vedea omul ca o fiinta prin excelenta morala

sec. XVIII, iluminist, punea accentul pe fiinta rationala

Exista, deci, mari schimbari de filosofie si mentalitate nu doar de la un secol la altul, ci si in perimetrul cultural al unuia si aceluiasi secol, cum e cazul secolului XIX.

Unul din scriitorii realisti, Ernest Feydeau, scria: “secolul XIX ar putea fi numit epoca materiei. [“Utilul” este zeul acestui secol. El a invadat totul. Interesele predomina pretutindeni. Interesele au inlocuit toate lucrurile elevate: credinta, dragostea de frumos, de virtute, de ideal.” Artistii nu se puteau sustrage prozaismului secolului lor.] Sec. XIX devine un secol al materiei, al utilului, se schimba interesele idealiste, religioase ale romantismului, cu interesele materialiste, prozaice ale realistilor. Feydeau remarca aparitia asociatiilor de capitaluri, a cailor ferate, a telegrafelor, a motoarelor cu aburi, a fotografiilor si a expozitiilor industriale ce determina schimbarea mentalitatii. De aceea, el considera ca “Realismul este singura literatura posibila”.

Circumstantele sociale si ideologice ale aparitiei realismului

Principalul fenomen economic ce aduce modificari decisive este revolutia industriala inceputa in Anglia si propagata in intreaga Europa, ceea ce duce, pe scurt, la dezvoltarea capitalismului si determina cel putin 2 fenomene sociale decisive:

  1. consolidarea puterii economice si politice a burgheziei
  2. aparitia proletariatului, o clasa noua, rezultata din ocupatia industriala

Fenomenele economice si industriale sunt insotite si de fenomene culturale semnificative:

  1. filosofia idealista a romantismului e inlocuita de filosofia pozitivista, sustinuta in principal de Auguste Comte (cf. acestei filosofii, legile sunt extrase pe baza observatiei si a experimentelor. Interpretarea lumii se face pe baza determinista, inlaturand cauzele metafizice, ascunse ale lucrurilor si fenomenelor. Deci, fenomenele realiste sunt interpretate prin legea dintre cauza sociala/materiala si efect.
  2. Dezvoltarea stiintelor naturii – darwinismul, cf. caruia evolutia speciilor se realizeaza prin selectia naturala si prin adaptarea la mediu. Omul, cu varietatile sale de caracter si destin nu poate fi inteles fara legatura cu mediul social. Pt. Balzac, varietatile umane sunt “specii” cu aceeasi explicatie ca speciile zoologice.
  3. Antiromantismul – epuizarea fortelor creatoare ale romantismului. Subiectivitatea, interioritatea, sursele divine sunt inlocuite, in realism, de obiectivitate, exterioritate si plan terestru.

Nu exista o singura definitie a realismului, ci definitii formulate de-a lungul timpului.

Aparitia realismului in literatura e legata, ca in clasicism ori romantism, de artele plastice. Numele de realism e legat de numele pictorului Gustave Courbet, care lupta impotriva picturii cu tendinte de idealizare si stilizare (Ingres, Delacroix, Decamps), explorand in picturile sale zone ale societatii contemporane evitate sau ignorate de contemporani. In 1853, el expune tabloul Femei la scaldat, in care prezinta trupuri grase si deformate, declansand un adevarat scandal in critica de arta, care nu acuza talentul, reprosandu-i selectia acelor aspecte din realitate. Refuzat la Salonul de pictura din cadrul Expozitiei universale din 1855, el deschide in apropierea expozitiei propriul salon cu o expozitie intitulata Realismul si cu un catalog-prospect de mare interes, avand acelasi nume, cu idei ca: dreptul artistului de a face ce vrea, dreptul de a alege subiecte contemporane, dreptul de a reprezenta moravurile contemporane pentru a lasa posteritatii opere cu valoare documentara.

Pictorul era sustinut de prietenul sau, romancierul Champfleury, cel care preia primul, in domeniul literaturii, lupta teoretica pt. instaurarea unor noi principii de reflectare a realitatii, impunand termenul in teoria artei. Pentru Champfleury, noutatea realista s-ar rezuma frapant la 2 aspecte:

  1. preocuparea pt. adevarul claselor de jos
  2. adoptarea unui limbaj “trivial, josnic, comun”

Reproducerea naturii de catre oameni nu va fi niciodata o reproducere, nici o imitatie, ci intotdeauna o interpretare, afirma Champfleury, facand comparatie cu dagherotipia (fotografia primitiva).

Opozitia Romantism - Realism



Romantismul

Realismul

e poetic, genul liric detine suprematia

e prozaic, genul epic detine suprematia

e spiritualist si idealist

materialist si determinist

imaginativ, bazat pe inspiratie ca procedeu de creatie

mimetic, bazat pe observatie

subiectiv

obiectiv

manifesta interes pt. trecutul istoric

manifesta interes pt. prezent

preocupat de interioritatea individuala

preocupat de exterioritatea sociala

personajul: romantismul e preocupat de eroi,

de personaje de exceptie, prezinta neobisnuitul

Re infatiseaza omul obisnuit, banalul, tipicul

Specificul realismului. Caracteristici generale

Realismul are 2 acceptii:

1. CA ATITUDINE ARTISTICA, avem 1 realism etern, indiferent de epocile literare, ce poate fi definit ca “fidelitatea fata de natura si societate” Aceasta acceptie deriva din notiunea de MIMESIS, din Poetica lui Aristotel. cf. acestei acceptii, realismul = imitatie, fidelitate maxima fata de realitate. De-a lungul timpului, din aceasta acceptie generala au derivat 3 erori de intelegere a realismului:

l        realismul critic – pune accent pe critica societatii burgheze. Eroarea sta in supralicitarea atitudinii polemice a realismului in detrimentul viziunii obiective, neutre



l        realismul netarmurit – este un concept marxist, cf. caruia artele si literatura nu pot fi decat realiste. O asemenea interpretare ignora alte tendinte ale artei si literaturii: absurdul, fantasticul, onirismul, avangardismul.

l        realismul socialist – inventat de Lenin si Stalin, cf. caruia literatura nu trebuie sa infatiseze realitatea asa cum este, ci asa cum ar trebui sa fie, in functie de propaganda de partid.

2 REALISMUL CA PERIOADA ISTORICA SPECIFICA, e un curent literar, cu o delimitare istorica precisa, 1830-1880, definita printr-un set de opere si autori, si printr-un sistem de norme. Incepe sa se afirme in paralel cu romantismul (1830-1850), apoi, dupa 1850 devine predominant in Europa, pana prin 1880, continuandu-se in naturalism.

Autori: Balzac, Flaubert, Stendhal, Charles Dickens, W. Thackeray, Tolstoi, Dostoievski.

Opere tipic realiste: Rosu si negru (1830), Mos Goriot (1835), Dna. Bovary (1857), Crima si pedeapsa (1866).

Sistem de norme. Estetica realista a fost numita de René Wellek o “estetica slaba”, pt. ca principiile sale nu sunt afirmate in mod raspicat, intr-un sens stilistic. Preferintele realiste se vad mai ales la nivel tematic. Pot fi desprinse 3 norme / principii:

  1. OBIECTIVITATEA, care inseamna retragerea prezentei autorului din text, micsorarea fantei de subiectivitate cat mai mult posibil. (opozitia fata de subiectivitatea si egotismul de tip romantic). In conceptia lui Flaubert, “artistul nu trebuie sa apara mai mult in opera sa decat D-zeu in natura” (scrisoare catre George Sand, 1875)
  2. PROFILUL PERSONAJULUI REALIST = TIPICITATEA. Cf. acestei cerinte, tipul realist trebuie sa cuprinda trasaturile unei generatii / sau ale unui grup ce intra intr-o configuratie social-istorica determinata. Astfel de configuratii tipice sunt: GOANA DUPA AVERE, ARIVISMUL, DORINTA DE PUTERE, IMPLICAREA IN AFACERI.
  3. PACTUL CU PREZENTUL. Actiunile personajelor sunt situate intr-o realitate imediata, fie pt a sesiza o tendinta, fie pt. a ilustra un aspect social major. Luand in seama aceste 3 aspecte, René Wellek propune o definitie simpla a realismului, ca reprezentare obiectiva a realitatii sociale contemporane. Cheia acestei intelegeri sta in conceptul de realitate schimbatoare de la o epoca la alta.

“Realismul exclude elementul fantastic, miturile, lumea viselor, evenimentele extraordinare si neverosimile de tip romantic. El impune lumea ordonata a stiintei sec. 19, o lume a cauzei si efectului, o lume fara miracole, fara transcendental.” Extinderea conceptului de realitate inseamna abordarea aspectelor urate, vulgare, revendicate si considerate legitime pt. arta. In mod special, afirma Wellek, 2 aspecte reflecta schimbarea tematica a realismului. Daca iubirea si moartea sunt teme permanente ale literaturii, realismul pune accent pe tratarea relatiilor sexuale si descrierea chinurilor agoniei.

Schimbarile aduse de realism se vad ca inovatii veritabile la mai multe nivele:

l        la nivel tematic: predilectia pentru descoperirea unor zone sociale si profesionale anterior necunoscute literaturii: clasele de jos, proletariatul, mica burghezie, lumea provinciala si declasatii

l        problematic: descoperirea unor conflicte din lumea financiara

l        tipologic: impunerea personajului ca tip realist prin circumstantializarea caracterului, prin ideea ca omul e o functie a mediului social

l        aspecte stilistice si narative: realismul pune in evidenta o schema narativa strict logica si cronologica a naratiunii, conform unei viziuni deterministe

Re este anticalofilic (calofilie = expresie cizelata), rupe legaturile cu scrisul frumos si conventional. Cu exceptia lui Flaubert, realistii pun in plan secund latura artistica si o accentueaza pe cea sociala. De aceea, ei se declara “secretari”, “fotografi” sau “grefieri” ai societatii contemporane.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1361
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site