Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Scrie un eseu in care sa evidentiezi particularitati de realizare a unui personaj dintr-un roman de tip obiectiv studiat

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



Scrie un eseu in care sa evidentiezi particularitati de realizare a unui personaj dintr-un roman de tip obiectiv studiat. in redactarea eseului, veti avea in vedere urmatoarele repere:




prezentarea carecteristicilor romanului de tip obiectiv studiat, prin referire Ia doua elemente selectate din urmatoarea lista: realism, perspectiva narativa, naratiune la persoana a IH-a, planuri narative;

evidentierea statutului social si psihologic al personajului ales, in relatie cu tema sau cu temele romanului;

relevarea trasaturilor personajului ales, prin raportare la conflict sau la conflicte;

exemplificare, prin secvente narative sau prin citate comentate, a patru modalitati sau procedee de caracterizare a personajului din romanul de tip obiectiv studiat;

prezentarea, evolutiei raporturilor dintre personajul ales si un alt personaj al romanului, prin referire la textul studiat.

Unul dintre cele mai fascinante personaje ale literaturii noastre, Ilie Moromete este protagonistul romanului realist obiectiv Morometii apartinand lui Marin Preda. Tema fundamentala este cea a timpului ireversibil care, initial, da impresia ca este subordonat umanului, fiind „foarte rabdator', pentru ca in finalul primului volum sa se dezvaluie ca totul nu a fost decat o iluzie si sa-si piarda „rabdarea', afectand intregul univers rural.

Caracter complex, puternic individualizat, Ilie Moromete (al carui prototip a fost tatal autorului, Tudor Calarasu) este un spirit independent, dotat cu o ironie subtila si neiertatoare, pe care o exercita de cate ori considera ca interlocutorii sai sunt incapabili de a-l intelege, intruchipand modelul taranului meditativ, nemaifiind stapanit de spaima de a-si pierde pamanturile (asa cum e personajul Ion in romanul omonim al lui Liviu Rebreanu) si preocupat numai de mentinerea acestora, Moromete are un crez existential care ii reflecta convingerile: „Cum sa traiesti daca nu esti linistit?'. Iar linistea acesta o poate asigura doar siguranta zilei de maine si constientizarea rolului sau esential in viata satului teleormanean.

Aflat la o varsta matura, intre „ tinerete si batranete, cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva', personajul este un om rational, invatat sa duca o „viata independenta', asa cum va marturisi pe patul de moarte. El traieste simultan in doua lumi: cea reala, in care are de infruntat problemele existentei zilnice: plata fonciirii, discutiile cu agentul fiscal Jupuitu, neintelegerile cu fiii mai mari etc. si cea imaginara. ii fascineaza pe cei care ii asculta relatarile, darul sau de povestitor individualizandu-l. Naratorul noteaza in mod direct aceasta capacitate de a „vedea lucruri care lor le scapau, pe care ei nu le vedeau'. in momentele de framantari interioare,

Moromete are obiceiul de a se retrage in spatele casei si de a monologa indelung, ascultarea propriilor argumente si idei determinand o stare de liniste: „ avea uneori obiceiul de a se retrage pe undeva () si de a vorbi singur '. Interlocutorul imaginar si ideal totodata intretine iluzia ca totul decurge conform asteptarilor sale, personajul existand in si prin cuvant. Tonalitatea vocii indica schimbarile temperamentale: „spuse linistit', „vorbi la fel de incet', „glasul lui picura linistit si incet', pentru ca treptat sa se strecoare tulburarea si nesiguranta: „glasul lui devine tulbure si insingurat', remarcand ca mesajul sau nu a fost inteles corect, ca „ linistea ' pe care si-o dorise a fost inselatoare, ca „lupta pentru apararea vechilor lui bucurii se sfarsea'.

Tata al unei familii numeroase, reunind copii din doua casnicii, se comporta ca un adevarat „pater familias', fiind foarte autoritar si ironic fata de greselile fiilor mai mari, pe care-i desconsidera. Debutul romanului il prezinta ocupand locul privilegiat la masa de seara, dominand intreaga familie: „stand deasupra tuturor'. Educatia, uneori prea aspra, desi in spiritul muncii si al harniciei („ ma, se vede ca nu sunteti munciti, ma'), este gresit perceputa de cei trei baieti mai mari, care se considera nedreptatiti si, instigati de „ga' Maria, matusa lor, isi pretind drepturile. Lipsa de comunicare este evidentiata prea tarziu, cand deja Achim reuseste sa insele vigilenta paterna si sa fuga la Bucuresti, fiind urmat de ceilalti doi. Destramarea iluziei este devastatoare pentru Moromete care constata ca realitatea este crunta, incercarea sa de a reface puntile de comunicare distruse, cand pleaca la Bucuresti si isi roaga baietii sa revina la „rostul' lor, se loveste de refuzul puternic si sfidator al acestora, si atrage ura Catrinei. Flacaii ignora gestul simbolic al parintelui, care lanseaza o permanenta invitatie prin lasarea usii deschise, nepermitand o recuperare si o refacere a relatiilor.



„Suceala' firii lui, cum o considera Catrina, reactiile lui neobisnuite pentru ceilalti, ironia fata de altii, inteligenta ascutita si logica interioara alcatuiesc personalitatea lui Moromete. Arta disimularii, comedia pe care o joaca la venirea lui Jupuitu, tactica amanarii si a apararii propriilor interese evidentiaza o buna cunoastere a psihologiei umane, dar si refuzul de a vedea si accepta adevarul vietii. De aceea, replicile sale subtile scapa logicii comune a lui Balosu, care se infurie mereu cand Moromete il duce cu vorba, motivand ca „ la noapte o sa ploua si o sa fac o gramada de grau', nefiind nevoit astfel sa-i mai vanda salcamul, sau distragandu-i atentia la trecatorii de pe drum.

Pe langa rolul patern, Moromete ocupa o pozitie centrala in viata comunitatii rurale prin discutiile purtate duminica in poiana lui Iocan, unde se citea ziarul si se interpretau stirile intr-o maniera ironica si personala. Personajul este intampinat „de departe cu exclamatii entuziaste', el fiind singurul in masura sa le „talmaceasca' articolele din ziar, dar nu-si destainuie satisfactia si, din contra, apeleaza la

disimulare cand se lasa asteptat si intreaba inocent si mirat: „ Ce e, ma, ce v-ati adunat aicea? '

Neintelegerile se agraveaza, iar Moromete este nevoit, in cele din urma, sa taie salcamul, moment semnificativ al instaurarii dramei psihologice. Om practic, isi revine in urma loviturii, ii vinde bucata de pamant lui Balosu, plateste datoriile la banca si lui Aristide, taxele de internat pentru Niculae, dar se inchide in sine, paraseste podisca, nu mai raspunde sociabil la cuvintele de salut si nu mai este auzit povestind cu farmec intamplari despre familia Pisica sau despre drumul la munte. Lipsit de „o familie in care cuvintele si gesturile lui sa fie incarcate cu inselesuri', el traieste drama omului aflat intr-o confruntare nedreapta cu schimbarile istoriei, anuntand colectivizarea si disparitia civilizatiei rurale traditionale. Moromete incearca sa inteleaga mecanismul absurd al schimbarilor catastrofale, dar luciditatea lui remarca incompatibilitatea dintre firea sa si noua realitate, constata ca timpul si lumea nu au fost decat o „ capcana', devine „ indepartat si nepasator', din omul jovial dainuind doar capul simbolic din huma arsa facut candva de Din Vasilescu.

Daca volumul I a fost „romanul tatalui', in cel de-al doilea, aparut dupa mai bine de doisprezece ani, personajul este lasat pe planul al doilea, rolul central fiind luat de Niculae, care isi caracterizeaza direct parintele astfel: Credea ca el e centrul universului, si cum le aranjeaza el asa e bine, toata lumea trebuie sa-l asculte.'. Nemaifiind un punct de reper pentru ceilalti, intr-o lume din care toate valorile trecute dispar, chiar si vechii sai prieteni: Cocosila, locan, Din Vasilescu sunt inlocuiti de altii care nu mai au farmecul primilor: Giugudel, Matei Dimir, Moromete incearca sa plaseze aceste schimbari din viata satului in „schimbarea vesnica a lumii'. Memorabila este scena autoanalizei lucide cand, pe o ploaie torentiala, „prizonier parca fara scapare al elementelor si al lui insusi', personajul incearca sa inteleaga lumea intr-un lung monolog interior, constatand ca independenta spiritului constituie cheia libertatii umane. Distanta impusa intre el si lume se adanceste, refuza sa mai apara in mijlocul satenilor, si nu mai este prezent decat in relatarile celorlalti despre el.

Prizonier al propriilor principii si al increderii in iluziile sale, Ilie Moromete are puterea de a-si infrunta propriul destin, ramanand independent' pana la sfarsit, asa cum doar un invingator stie sa o faca.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1067
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site