Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Zglobiut de Corina Grecu

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
“Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” - Demonstratie - roman subiectiv, modern
Zglobiut de Corina Grecu
Dialectele limbii romane
Originea si evolutia limbii romane
Graiurile limbii romane
Limba romana in primele texte
Harap Alb, Ion Creanga
Formarea limbii romane si scoala Ardeleana
Formarea limbii romane
Opinii privind formarea si evolutia limbii romane



Zglobiut

de Corina Grecu

A fost, odata ca niciodata, un calut. El traia intr-o padure mare, verde si frumoasa, plina de animale, de frunze si de flori, de zgomote, de mirosuri si de freamat.

Calutul era vioi, ba chiar prea vioi.

Toata ziua alerga, batea din copite si necheza, si nu dormea aproape niciodata. Degeaba iesea Luna printre nori, degeaba se opreau vantul si freamatul frunzelor din copaci, degeaba se culcau toate animalele din padure. Calutul nici nu baga de seama.

El alerga fericit, necheza vesel si scula din somn toata padurea.

De aceea i s-a spus Zglobiut.

Cu toate ca, in padure, toata lumea il iubea, Zglobiut trebuia potolit. Animalele trebuiau sa se odihneasca, puii lor trebuia sa doarma, ca sa creasca, iar batranii padurii aveau nevoie de liniste, ca sa poata lua hotarari importante.

De aceea, intr-o zi, animalele padurii s-au asezat la sfat.

- Ce ne facem cu Zglobiut, se intrebara ele.

- Sa-l legam de un copac, spuse vulpea cea vicleana.

- O sa rupa pomul si n-o sa rezolvam nimic, zise veverita. Iar eu nu o sa am unde sa ma mai sui.

- Sa-l trimitem in alta padure, spuse cartita. Asa n-o sa-mi mai strice nimeni musuroaiele.

- Asta nu, nechezara ceilalti caluti. Daca e vorba pe-asa, plecam toti si n-o sa mai tunda nimeni iarba din poieni.

- Dati-mi-l mie, sa-l mananc, spuse lupul. Eu ma aleg cu o masa buna, iar voi o s-aveti liniste.

- Vai, vai, sarira iepurasii cu urechile ciulite. Zglobiut este prietenul nostru, nu va lasam sa-i faceti asa ceva.

In padure se lasa linistea. Nu se mai auzeau decat bazaitul albinelor si aripile fluturasilor. Nu mai avea nimeni nici o idee. Toate privirile se indreptara catre bufnita cea inteleapta.

- Stiu eu ce trebuie facut, spuse intr-un tarziu bufnita. Sa vina pasarelele!

Si pasarelele venira. Toate animalele erau curioase, dar bufnita le spuse sa se intoarca la treburile lor. Nu peste mult timp, pasarelele plecara intr-o calatorie lunga. Si-au zburat, si-au zburat, peste campuri, peste paduri si poieni, peste ape si araturi, zi insorita si noapte instelata, pana cand au ajuns la o faneata inmiresmata, plina de floricele rosii si galbene, albastre si portocalii.

In mijlocul fanetii se afla o caluta alba, cu coama in vant, cu ochisorii verzi si adanci. Caluta pasea cu gratie prin iarba verde si inalta. Din cind in cind ridica privirea limpede spre cerul albastru si ofta usor. O chema Linistuta.

Nimeni nu stie ce i-au spus pasarelele calutei celei cuminti, dar nu peste mult timp, Linistuta si-a luat ramas bun de la faneata cea inmiresmata. Si-a mers, si-a mers, zi insorita si noapte instelata, pana a ajuns in padurea noastra.

Intre timp, Zglobiut reusise sa faca cea mai mare nazbatie. Intr-o zi, pe cand animalele incercau sa-si adoarma puisorii pentru somnul de dupa-amiaza, se isca zarva mare. Nici macar vantul nu stia ce sa mai faca si se apuca sa bata din ce mai tare. Crengile copacilor se leganau nelinistite, iar frunzele mai galbene zburau in vartejuri de jos pana sus. Florile isi inchisesera petalele, iar albinele se refugiasera speriate in stupi.

Zglobiut statea pe cea mai inalta colina din padure si batea de mama focului din copite. Si nici macar nu era singur: il acompaniau mai multi iepurasi, care bateau cu coditele pe spatele unor testoase, iar ciocanitorile din copaci tineau ritmul pe trunchiurile tari de stejari. Nu lipseau nici gaitele care, cu vocile lor ascutite, faceau un taraboi de nedescris. Bufnita isi pierduse rabdarea. Era ora ei de somn cea mai dulce, dupa ce toata noaptea veghease padurea cu ochii ei mari, deschisi.

Cand a vazut-o pe Linistuta, Zglobiut s-a dat trei pasi inapoi, cu uimire. Nu mai vazuse niciodata o caluta atat de frumoasa si de linistita. Apoi au pornit impreuna pe sub ramurile copacilor batrani.

De atunci, padurea si-a gasit linistea. Toate animalele erau multumite: puii puteau sa doarma, ca sa creasca mari, iar batranii puteau sa se gandeasca la treburile importante.

Numai bufnita cea inteleapta se uita in urma celor doi caluti, mereu impreuna, si se gandea: nu peste mult timp, va trebui sa caut o alta Linistuta
Dar asta este o alta poveste.












Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2642
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site