CORNELIA MARIA SAVU: pe covorul rosu

CORNELIA MARIA SAVU

pe covorul rosu

cam atit

si linistea noastra a tuturor

un rosu covor (si adinc

de sa-ti poti lua cimpii in voie)

pe care ni-l tot intind la picioare

si treceti batalioane prin

linistea care-i rosu covor

ca-n ultimul capitol din

memoriile unui calau

si memoria e un ciine

care se tolaneste pe unde-i

vine si tolanite-n memorie

mitteleuropa si coana liberty pot

in voie de-acum sa-l jupoaie

pina la os pe stilist

(ah cum se-ncapatineaza el

sa produca libri valachici)

chiar asa

tot mai mult in poemele mele

sunt sindicul stradutei intortocheate

dintr-un oras cuprins de ciuma

fac numaratoarea mortilor

ii somez pe cei vii sa rasara-n

ferestre varuite incui usile

pun in jgheaburi piinea si vinul

doar stii ca pina la urma

fiecaruia i se fixeaza locul

intre contaminare si pedeapsa

(si mai sustinem noi ca

poezia sporeste cind

boala si moartea sterg

interdictiile

ceata si ademenirea

drept in fata voi privi de-acum cintecul

si deloc amagitoarele-i - pentru mine -

zorzoane

inchisa in cortul ratacitor al noptii

in intuneric votiv si calp

voi repeta versete de plumb

(ale spaimei)

pentru personajele secundare

nimic interzis departe de

susurul din urechile premiantilor

asezati pe scaune mari

impletite din paie

dar eu niciodata n-am stat

sub smirdare malinite sau acante

acolo unde orice diavol

pina la urma degenereaza-ntr-o pernuta

de prins ace si bolduri - vezi bine

am invatat lectia batrinului domn

la poesia non esiste

de-atunci ursitoarea cea buna

bate din palme in urma mea

intr-o uimire mieroasa aseaza

panerul cu daruri pe apa simbetei

si asteapta scincetul rasaritean al iubirii

din tufisul de merisor -

nimic interzis in noaptea votiva si calpa

(ceata bocitoarelor se-mpiedica

prin limbaje formale) -

pe tava mi-au pus cheile incaperii secrete

mi-au desfacut capacul

lazii de zestre in care

batrina si coasa-i scirbavnica

prefacute erau in carabus de aur -

astfel m-au vrut

o menada inchisa in lift

(sfisie piei de capra striveste

ciorchinii imbatatori ai legilor

etica/miere estetica/miere

culturi ingrasate cu ciorba de burta) -

si chiar in clipa aceea

drept in fata-am privit moartea

"mai sunt cuvinte dincolo de oameni"

am spus

"hai apropiati-va poarta noroc

sa atingeti impreuna cu mine

cocoasa de fier a unui cintec"