MONOLOG - Lucian Blaga

MONOLOG - Lucian Blaga

Saluta tu - anul! Rastoarn-apoi brazda

si-ntinde-o visand pana-n soare rasare.

In palma ta rodul cadea-va deplinul,

cum cade la capat de vraja - aminul.

Izvoarele toate si focul, trabantii,

ii poarta deasupra, in mana, Inaltul.

Adauga tu pasului numai increderea,

evlavia, grija si saltul.

Saluta tu - anul! Largeste-ti fiinta si peste

cea margine cruda care te curma.

Vezi, pulberea pragului tine de tine

la fel ca si sfera si luna, din urma.

Sporeste-ti cantarea precum se cuvine,

da ceasului intelepciunea ce-o ai.

Norocul de aur, visatul, sub stresini

ti-l daruie sarpele casei si zeii din plai.