Nichita Stanescu - contemplarea lumii din afara ei

Nichita Stanescu - contemplarea lumii din afara ei

PARTEA I : NERVUL TERESTRU

l. Cel care a murit despre
cel care nu s-a nascut

Ne trebuie un timp care sa ne impace
felul nostru de a fi,
care sa ne lumineze ochii,
ochii care au inceput sa creasca anapoda
pe tot cuprinsul fiintei noastre,
ochii din nari si din degete,
ochii grosi din calcaie
precum si ochii
pe care-i eliminam tot timpul din noi
sub ciudata infatisare a cuvintelor
si a strigatelor.

El va fi vedere,
noi stim aceasta,
el va fi vedere.
De aceea i-am si pregatit
paturile ochilor nostri
pe care-i tinem neplansi.
Pentru el ii tinem curati si neplansi
sa aiba unde trage peste noapte
in orice secunda ar veni
cand va veni.

2.Nervui terestru

Iata prima parte a descrierii :
aici, in aceasta zona cosmica
sub pleoapa albastra.
toti se mananca pe toti.
Neintrerupt, toti se mananca pe toti.
Omul mananca pasarea,
pasarea mananca viermele,
viermele mananca iarba,
iarba mananca resturile omului,
resturile omului mananca piatra,
piatra mananca apa,
focul mananca aerul,
aerul mananca pamantul.

Este de mancare cat este,
dar ea nu se termina niciodata.

Zgomotul car acteristic
este acel al falcilor mestecand

Iata acum principiul :
cea mai mare dimensiune din cosmos este
punctul.
Unul nu este mai mare decat altul.
Muntele este un punct
si firul de iarba este tot un punct.
Iata credinta :
de multa vreme hrana
care-si este siesi hrana
care este pentru hrana, hrana
si car e se potoleste cu hrana
s-ar fi sfarsit in acest punct albastru.
Vine insa din afara lumina
vine insa din afara radiatie oarba.

La baza acestei foamete,
la baza acestei neintrerupte foame
este lumina din afara,
este radiatia oarba din afara
care adauga celui mancat
si ii repune la loc
partea mancata

3. Fonetica terestra

Diferite sunt invelisurile :
iarba pentru pamant,
apa pentru pesti,
blana si pielea pentru carne,
tipatul pentru frica,
literele pentru cuvant,
si, la urma, peste tot aerul.

4. Morfologia terestra

Apa este majoritara.
Din aceasta pricina,
in foamea generala,
ea ocupa un loc distins, princiar,
numit setea generala.

La randul ei, ea bea si mananca totul.
In genere si vazut de la mare distanta,
intre oameni, animale si plante
nu exista nici o diferenta.
Este o planeta de marimea unui punct
pe care diferite puncte
se socotese a fi stapane.
De la distanta,
nu se poate-adjudeca
cine este stapanul planetei,
care punct stapaneste punctul.

Putem deduce, insa ca toate au un lucru
comun
si anume, burta, stomacul.

In jurul stomacului,
unora le-au crescut frunze,
altora le-au crescut aripi,
altora le-a crescut creier.
De la distanta, insa.
nu exista aproape nici o deosebire
intre ce a crescut
in jurul unui stomac
si ce a crescut in jurul altuia.

Toate aceste burti au aceeasi foame
ca dovada ca se mananca unele pe altele,
ca dovada ca sunt.

5. Sintaxa terestra

Desi toate fiintele si lucrurile
de pe pamant
traiesc intr-o deplina amestecare

desi totul nu este decat o nesfarsita cina,
desi departe, din cosmos
toti la un loc au o singura viata
desi de departe, de foarte departe
nu strabate pana in cosmos
decat un fin murmur
de falci si mandibule,
de radacina si de valuri
crontanind

desi nici aceasta nu poate avea
o anumita infatisare,
totusi am putea spune fara sa ne
inselam prea mult
ca exista o oarecare ordine si
o oarecare asezare
a ceea ce exista acolo

Bunaoara intotdeauna cand cineva
mananca
altcineva este mancat.

PARTEA .II : NERVUL DIVIN

1. Cel care nu s-a nascut despre cel care a murit

Acest punct de culoare albastra
care-si zice siesi pamant
el este ochiul,
el este patul de odinioara
el este patul de odihna
al vederii in genere.

De la mare distanta,
de la foarte mare distanta,
nasterea lumii si apoia ei
sunt lipite
si dorm imbratisate in acest punct
albastru.

Aici toate felurile
se strang in brate
si toate chipurile
se suprapun

Aici toate numerele dorm
in cifra unu,
iar cifra unu doarme
in acest punct albastru

Aici si infinitul vazut din infinit
este un punct

Aici e singurul loc tragic
pentru ca domneste unu,
iar nu zero,
pentru ca domneste singuratatea,
iar nu nimicul,
pentru ca domneste moartea,
iar nu nefiinta.
Aici domneste deznadejdea,
iar nu vidul.

El este punctul,
el este divinul punct albastru.
Inima tuturor inimilor,
trupul tuturor trupurilor
si sangele scurs
al tuturor ranilor din cosmos.

Aici este cimitirul
in care a fost ingropat
osul stelei Antares.
Aici este leaganul
in care urla si se zbate
copilul din flori
al stelei Arcturus.

2. Nervul divin

Iata a doua parte a descrierii :
sub pleoapa albastra,
aici, in aceasta zona cosmica
toti se nasc din toti,
neintrerupt, toti se nasc din toti.
Omul se naste din pasare,
pasarea din vierme,
viermele din iarba,
iarba din resturile omului,
nasterea omului din moartea ierbii,
moartea pietrei din nasterea ierbii,
nasterea pietrei din moartea apei.
Toti, intr-una, unul dintr-altul
punandu-si trupurile cap la cap
innodate cu verigi de moarte.
Iata acum principiul :
cea mai mare dimensiune este viata,
Nici o viata nu este mai mare decat alta,
nici o moarte nu ramane neimpodobita
de o nastere.

Iata credinta :
aici se creeaza timp intr-una,
se produce timp,
se moare si se naste timp,
se mananca timp,
se vinde timp,
se depune timp,
se modifica timp,
se risipeste timp,
se economiseste timp.
De foarte departe
se poate confunda a
cest punct albastru
cu timpul

3. Cintecul

El intrerupe cu sinea sa
orice alta miscare.

El face sa nu mai fie
ceea ce este
si sa apara in fiinta
ceea ce inca nu s-a nascut.

El schimba totul in vedere
infometand lumina.

El leagana moartea
pana cand rasar din ea cuvinte
si impodobeste cu lacrimi
legile stelelor fixe.
El este numit, uneori sufletul,
dar cel mai exact ar fi sa-i spunem,
totusi, cantecul.

4. Cantaretul

Nimeni n-are nevoie de el,
dar fara el nu se poate.

Spune-ne cum ne mancam unii pe altii,
i se spune : - si fa-ne sa plangem.

El stie plansul altora
si lacrima care li se cuvine.

Pe pamant, din neamul oamenilor,
se nasc cantareti.
De asemeni, din neamul ierburilor.
Si din neamul animalelor,
pietrelor,
pestilor,
apei,
aerului,
focului,
se nasc cantareti.

Pe pamant tot ceea ce exista
are nevoie din cand in cand sa planga.

5. Sensul

Aici se incheie
scurtul raport electronic
obtinut cu ajutorul computerelor
in care s-au introdus toate fisele
cu informatii necesare.
Vazuta din afara,
lumea si locuitorii de pe punctul albastru
pot fi caracterizati prin aceea ca sunt
si pot starni ciudatul sentiment
ca au tendinta de a fi.

Pierderea cosmica investita in
ei este lumina de la diferite alte stele.

Ei produc, in schimb, pentru cosmos
timp.