Niciodata toamna de Tudor Arghezi

Niciodata toamna

Tudor Arghezi   

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa

Sufletului nostru bucuros de moarte

Palid asternut e sesul de matasa.

Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca niste urcioare

Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,

Stau in tarmu-albastru-al raului de soare

Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negreu suie in apus,

Ca frunza bolnava-a carpenului sur

Ce se desfrunzeste, scuturand in sus,

Foile-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca

Vie sa asculte-ndemnul nenteles,

Si cu ochii-n facla plopilor cereasca

Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses